1ra-1137/2015 — art. 188 al.2 lit.f CP

Dosarul nr. 1ra-1137/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 13 mai 2015, declarat de condamnatul

Verlan (Zaițev) Artur Vladimir, născut la

28 iulie 1987 în s. Goian, r-nul Dubăsari, locuitor al s.

Cocieri, r-nul Dubăsari, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 16 decembrie 2014 – 02 februarie 2015,

în instanța de apel: 04 martie – 13 mai 2015,

în instanța de recurs: 28 iulie – 28 octombrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Verlan

Artur a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 4 ani

închisoare.

În temeiul 90 Cod penal, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Cerempei E. prejudiciul material

de 8000 lei.

de ebrietate alcoolică și aflându-se în gospodăria lui Cerempei Efrosinia, a.n. 1935,

din s. Drăgănești, r-nul Sângerei, i-a aplicat ultimei mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 85 ,,D” din 17.06.2012, vătămări corporale ușoare sub

1

formă de traumă cranio-cerebrală cu contuzie cerebrală gr. I, echimoze, excoriații,

plagă contuză, edem al țesuturilor moi față, mâna stângă, hemoragie

subconjunctivală ochiul stâng, apoi i-a sustras în mod deschis un televizor de

model ,,United” la prețul de 7000 lei și un ferestrău mecanic de model ,,Goodlukc”

cu valoarea de 1000 lei, pricinuindu-i un prejudiciu material considerabil în sumă

totală de 8000 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, a înaintat cerere de judecare

a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că prin probele

administrate este dovedită integral vinovăția lui în cele incriminate și i-a încadrat

acțiunile în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, ca tâlhărie, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșită cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina,

s-a căit și a solicitat examinării cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală conform art. 364/1 Cod de procedură penală, anterior nu a fost

atras la răspundere penală, este caracterizat mediocru din partea administrației

publice locale Drăgănești, concluzionând rațional aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 6 ani și 6 luni închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei, nu a luat în considerație caracterul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, care este una gravă, că partea vătămată are o vârstă înaintată,

inculpatul folosindu-se de starea ei de neputință și de a-și exprima voința, care nu-i

putea opune rezistență fizică, acesta fiind mai tânăr și mai puternic, ulterior

aplicând violență fizică, a sustras în mod deschis de la partea vătămată bunuri

materiale.

apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre.

Verlan Artur a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 4

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond prematur a concluzionat că

corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă în condițiile unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, fapt ce în consecință a condiționat

aplicarea unei pedepse blânzi inculpatului în raport cu infracțiunea comisă de către

acesta.

Instanța de fond nejustificat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 61, 75 Cod penal, pedeapsa penală are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

2

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța a conchis că prin aplicarea față de inculpat a unei pedepse

reale cu închisoarea, va fi atins scopul pedepsei penale, prin restabilirea echității

sociale, corectarea ultimului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

casarea acestei decizii și rejudecarea cauzei.

Recurentul a specificat că nu este de acord cu decizia instanței, deoarece

circumstanțele cauzei nu au fost corect apreciate. El s-a încadrat în câmpul muncii

pentru a repara prejudiciul cauzat părții vătămate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu

art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în

procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la

30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la

ședința de judecată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 13 mai 2015,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 20 mai 2015, fapt realizat la

această dată și consemnat în respectivul proces-verbal, în prezența inculpatului,

care a primit și o copie de pe decizie și a semnat o recipisă în acest sens (f.d. 193-

206).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 20 mai 2015, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul

zilei de 22 iunie 2015.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul

poștal la 29 iunie 2015 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 01 iulie 2015,

adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 218 - 220).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede o altă

procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării

deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că,

3

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de condamnatul Verlan (Zaițev)

Artur Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13

mai 2015, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4