1ra-1484/2015 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1484/2015 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1484/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 17 ianuarie 2015 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015, în cauza penală privindu-l

pe

VERDEȘ Radu Valeriu, născut la 08 iunie 1982,

originar și domiciliat în s. Izbiște, r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.10.2014 -17.01.2015;

Instanța de apel: 06.02.2015- 31.03.2015;

Instanța de recurs: 02.11.2015 – 02.12.2015.

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de Barcaru Gr. cu privire la repararea prejudiciului moral și

material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

expună instanța în ordinea procedurii civile.

iunie 2014, în jurul orei 2300, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în cadrul unei cerți apărute

pe strada s. Sămănanca din r-nul Orhei, cu Cușnir Al., în gospodăria vecinei ultimului,

Barcari M., care locuia împreună cu feciorul său, Barcari I., profitînd de starea de neputință

a lui Barcari M., născută la 24.05.1936, care se datorează vîrstei înaintate, fără nici un

motiv, le-a aplicat lui Barcari M. și Barcari I. lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și

diferite părți ale corpului, cauzîndu-le leziuni corporale periculoase pentru viață, drept

urmare Barcari M. a fost internată în secția de reanimare a Spitalului raional Orhei, unde în

urma vătămărilor corporale cauzate sub formă de fractura oaselor bazei craniului, a decedat

1

peste cîteva ore, iar Barcari I. a fost internat în secția de traumatologie cu diagnosticul:

traumatism cranio-cerebral, comoție cerebrală.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, acțiuni săvîrșite cu bună știință

profitînd de starea de neputință a victimei, care se datorează vîrstei înaintate și care a

provocat decesul victimei.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Spoială S. în

interesele inculpatului Verdeș R., prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

cu dispunerea achitării inculpatului de cele incriminate, iar în motivarea cererii de apel a

invocat următoarele:

- instanța de fond a făcut referire doar la declarațiile martorilor audiați în cadrul

examinării cauzei;

- toate declarațiile părților se contrazic unele pe altele esențial, nu sunt motivate și nu

au nici o tangență cu învinuirea adusă inculpatului, din considerentul că nimeni nu a

specificat aplicarea violenței față de partea vătămată de către Verdeș R.;

- există divergențe privitor la ora comiterii infracțiunii, deoarece partea vătămată

Barcari I. a susținut în instanța de judecată precum că conflictul a survenit la orele 21:30, pe

cînd martorii susțin că aproximativ la orele 23:30;

- instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate Barcari I., care a

susținut că cu agresorul la ora 21:30 a vorbit, însă pe învinuit îl vede prima oară în instanța

de judecată;

- declarațiile inculpatului sunt susținute de către Cazac Sv., care spre deosebire de alți

martori a confirmat faptul aplicării violenței asupra lui Verdeș R., existența portmoneului,

motivul pentru care Verdeș R. s-a pomenit în gospodăria lui Barcari M.;

- declarațiile martorilor din partea acuzării sunt contradictorii, nimeni nu a susținut

faptul aplicării violenței față de părțile vătămate, aceste declarații poartă în sine doar un

aspect de presupuneri însă nu direct arătă comiterea infracțiunii de Verdeș R.;

- rapoartele de expertiză medico-legală nr. 155/D din 17.06.2014 și nr. 150 din

21.08.2014 nu confirmă vinovăția inculpatului, acestea în sine atestă doar gradul de

gravitate a leziunilor corporale depistate la victime și cauza decesului uneia, însă nu indică

direct cine a lovit victimele sau cine a cauzat vătămări corporale care pînă la urmă au fost

mortale;

- atît la faza urmăririi penale, cît și în instanța de judecată, nimeni dintre martori nu a

indicat asupra existenței a careva relații ostile, care ar servi drept motiv pentru inculpat de a

aplica violență asupra victimelor;

- nu a fost demonstrată prin careva probe verosimile existența legăturii de cauzalitate

între acțiunile inculpatului și consecințele survenite - leziunile corporale la victime;

- învinuirea înaintată lui Verdeș R. este una neclară, conținînd divergențe și

circumstanțe de acuzare care se contrazic reciproc, adică este una dubioasă, iar instanța de

2

judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu circumstanțe care ar justifica-o și care

ar agrava situația inculpatului și să-și întemeieze soluțiile pe presupuneri;

- instanța de fond greșit a admis acțiunea civilă, aceasta este lipsită de careva suport

juridic atît timp cît nu sunt atașate confirmările de suportarea cheltuielilor.

respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Spoială S. în numele inculpatului, cu

menținerea sentinței fără modificări.

fapt și de drept reținută de către instanța de fond este în concordanță cu circumstanțele

stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărîrii atacate.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, în opinia instanței de apel, corect s-a

conchis că în privința lui Verdeș R., urmează a fi aplicată sancțiunea penală, sub formă de

închisoare, or aceasta fiind justă, echitabilă și proporțională faptei comise de ultimul. La fel,

instanța de apel a considerat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a reieșit din

circumstanțele cauzei și din caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite de

Verdeș R., precum și de persoana vinovatului.

În partea soluționării acțiunii civile de către instanța de fond, s-a statuat că corect

instanța a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Barcaru

Gr., urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile, deoarece partea civilă nu a administrat probe pentru ca instanța să poată

stabili cu exactitate cuantumul despăgubirilor materiale la care el pretinde, iar administrarea

probelor va duce la tergiversarea examinării dosarului penal.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că, există divergențe în

declarațiile părților privind ora comiterii infracțiunii, deoarece partea vătămată Barcari I. a

susținut în instanța de judecată precum că conflictul au survenit la orele 21:30, pe când

martorii susțin că la aproximativ la orele 23:30. Or, faptul că partea vătămată a susținut în

instanța de judecată precum că conflictele au survenit la orele 21:30, pe când martorii susțin

că la aproximativ la orele 23:30 nu constituie temei de achitare a inculpatului, vinovăția

inculpatului fiind dovedită prin probe veridice și pertinente analizate în textul deciziei.

Au fost respinse, la fel, și argumentele apelantului precum că, instanța de fond nu a

ținut cont de declarațiile părții vătămate Barcari I., care a susținut că cu agresorul la ora

21:30 a vorbit, însă pe învinuit îl vede prima oară în instanța de judecată. Or, partea

vătămată în ședința instanței de apel a concretizat că nume inculpatul a fost persoana care 1-

a agresat în seara zilei de 08.06.2014.

Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile

apelantului invocate în cererea de apel.

R. la 29 ianuarie 2015, în care s-a invocat că:

- sentința este ilegală, nu s-au stabilit circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, organele de

urmărire penală nu au cercetat locul, terenul și locuința unde s-a depistat victima, de

asemenea nu au fost efectuate filmări, fotografii, schițe și alte probe;

- la examinarea cadavrului, expertiza medico-legală nu a adus nici o probă întru

3

demonstrarea vinovăției lui Verdeș R. de decesul victimei. Astfel, expertiza medico-legală

nu a depistat cauza morții reale, ci s-a bazat doar pe niște presupuneri;

- după ce inculpatul a fost bătut de cinci persoane la sosirea poliției nu i s-a acordat

ajutor medical necesar, dar a fost închis în izolator în stare gravă de sănătate;

- expertiza nu a găsit amprentele digitale ale lui Verdeș R. pe vreun obiect suspect cu

care ultimul ar fi comis infracțiunea, deoarece era plin de sînge, pe cadavru nu s-a depistat

urme de sînge ce-i aparțin inculpatului sau pe vreun obiect din gospodăria dată.

- Judecătoria Orhei nu a luat în considerație depozițiile inculpatului, a avocatului

acestuia și a unui martor care confirmă nevinovăția lui.

fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului Verdeș R., cu menținerea sentinței atacate fără

careva modificări.

demonstrată în volum deplin prin probele acumulate și cercetate de către instanța de fond și,

suplimentar, de cea de apel, care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel analizînd materialele cauzei penale a conchis că justificat instanța de

fond a respins argumentele apărătorului inculpatului prin care a solicitat achitarea lui

invocînd în acest sens că declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu confirmă vinovăția

inculpatului. Or, vinovăția inculpatului a fost demonstrată prin probele cercetate și

declarațiile tuturor martorilor audiați în ședința de judecată, care nu diferă esențial, adică nu

pot fi apreciate ca fiind contradictorii, or că ar confirma nevinovăția lui Verdeș R.

De asemenea, instanța de apel a statuat că pedeapsa aplicată inculpatului de către

instanța de fond, în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, este una echitabilă și proporțională

faptei săvîrșite de ultimul, care urmează a fi menținută.

Cu privire la criticele apelantului specificate în cererea sa de apel, instanța a menționat

că contrar celor susținute de Verdeș R., acestea nu pot fi reținute ca temei justificativ de

casare a sentinței contestate, urmînd a fi respinse. Or, vinovăția inculpatului în fapta

incriminată se dovedește prin probele administrate și cercetate printre care și procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 09 iunie 2014, anexa la procesul-verbal de cercetare la

fața locului, tabelul fotografic în cadrul căruia s-a examinat locul comiterii infracțiunii,

adică gospodăria cet. Barcari M. din s. Sămănanca, r-nul Orhei și declarațiile tuturor

martorilor audiați în ședința de judecată, care coroborează între ele, adică nu pot fi apreciate

ca fiind contradictorii și care nu confirmă nevinovăția inculpatului Verdeș R.

Colegiul penal a respins și argumentele apelantului precum că, la examinarea

cadavrului expertiza medico-legală nu a adus nici o probă întru demonstrarea vinovăției

acestuia. Or, în raportul de expertiză medico-legală nr. 150 din 21.08.2014, prin care s-a

constatat că, moartea cet. Barcari M. a survenit în rezultatul vătămărilor corporale grave sub

formă de traumă: cranio-cerebrală, cu fractură înfundată, cominutivă a oaselor bolții și bazei

craniului, hemoragii epidurale, subdurale (70 ml) și subarahnoidiene totale, conținut

hemoragic în ventriculele cerebrale, dilacerare cerebrală parțială. Traumă cranio-cerebrală

4

deschisă. Traumă toracică închisă. Fractură închisă, directă completă a oaselor nazale,

echimoză masivă pe cap și gît, echimoze pe față, torace și membrele posterioare, excoriații

pe față și membre. Reieșind din localizarea leziunilor corporale depistate, posibil că

atacantul în raport cu victima se află față în față, atît cît și din partea stingă laterală a

acesteia.

Totodată, au fost respinse și argumentele apelantului precum că, după ce a fost bătut

de cinci persoane, iar la sosirea poliției nu i s-a acordat ajutorul medical necesar dar a fost

închis în izolator în stare gravă a sănătății. Or, faptul că față de inculpat au fost aplicate

măsuri în vederea imobilizării și reținerii ultimului întru evitarea unei ulterioare altercații,

nu constituie temei de achitare a inculpatului avînd în vedere că inclusiv martorii Cușnir Al.,

Braga P., Cușnir A. au declarat că inculpatul a fost imobilizat deoarece era agresiv.

De asemenea, Colegiul penal a respins argumentul apelantului precum că, nu au fost

găsite amprentele digitale ale lui Verdeș R. pe vreun obiect suspect cu care ultimul ar fi

comis infracțiunea, deoarece era plin de sînge, pe cadavru nu s-a depistat urme de sînge ce-i

aparțin inculpatului sau pe vreun obiect din gospodăria dată. În instanța de fond, cît și în cea

de apel partea vătămată Barcari I., a susținut că Verdeș R. a apărut în ograda sa, aproximativ

la ora 21:30, între ei s-a iscat un conflict în urma căruia inculpatul l-a lovit cu piciorul.

La fel, martorii Braga P., Cușnir Gr., Cușnir A. și Modval I. au susținut că în seara

zilei de 08 iunie 2014 au plecat în gospodăria lui Barcari M. pentru a clarifica care au fost

circumstanțele apariției altercației. Cercetînd gospodăria aceștia au depistat-o pe Barcari M.,

care stătea culcată cu capul pe scări fiind bătută și însîngerată, pe Barcari I., care stătea la

podea bătut fără de cunoștință și l-au depistat pe Verdeș R., fiind însîngerat și agresiv, care

era în nemijlocita apropiere a unei băi de vară și ultimul avea în mîină un topor.

Instanța de apel a considerat că sunt nefondate și argumentele precum că Judecătoria

Orhei nu a luat în considerație depozițiile inculpatului, a avocatului acestuia, cît și a unui

martor care confirmă nevinovăția lui, întrucît martorul Cazac Sv. nu se afla în gospodăria lui

Barcari M. în momentul altercației între Verdeș R. și părțile vătămate astfel n-a fost

prezentă la fața locului și nu a văzut cele întîmplate, motiv pentru care cele relatate de

martor nu pot fi puse la baza achitării lui Verdeș R.

a declarat cerere de recurs ordinar, în termenul stipulat de art. 422 Cod de procedură penală,

prin care solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la

rejudecare.

În vederea susținerii celor solicitate, recurentul specifică că instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor din cererea de apel a inculpatului, nu sunt careva probe

pertinente și concludente, care ar confirma indubitabil vinovăția lui de cele incriminate,

instanțele nu au luat în considerație că și inculpatului în urma altercațiilor i-au fost cauzate

leziuni corporale, pe cînd acestea nu au fost examinate și nu s-a întocmit nici un raport, prin

care fapt s-au încălcat prevederile art. 143 Cod de procedură penală, în calitate de martori au

fost atrași persoanele care l-au maltratat, nu au fost respectate prevederile legii procesual-

penale la soluționarea cauzei, în particular au fost încălcate prevederile art. 336 și 424 Cod

de procedură penală.

5

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către inculpat

menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor

de conținut prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca vădit neîntemeiat,

pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

La caz, din conținutul recursului declarat de inculpat rezultă că recurentul nu invocă

expres careva temeiuri de drept stipulate exhaustiv în art. 427 Cod de procedură penală.

Relevant de reținut este că art. 430 Cod de procedură penală prevede căror anume cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs pentru a fi preluată pentru examinare, în special,

textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea

expresă a temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din

acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea

de drept comisă de instanțele ierarhic inferioare în opinia celui care declară recursul.

Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că alegațiile

recurentului, deși nu au fost invocate expres, se încadrează în temeiul de casare prevăzut de

pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de

apel, atunci cînd aceasta nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Deci, recurentul consideră că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător soluția sa

privitor la condamnarea inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, în particular,

recurentul a menționat că instanța a omis să se expună corespunzător asupra tuturor

argumentelor invocate de el în cererea de apel, care confirmă indubitabil nevinovăția sa de

cele incriminate.

Cu referire la cele invocate de recurent și reieșind din jurisprudența constantă a Curții

Europene, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărârii este un proces de analiza și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de

fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

6

reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza

art. 151 alin. (4) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs în aceiași ordine de idei specifică că, așa cum rezultă

din textul deciziei atacate, se constată că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelurilor declarate

de inculpat și avocatul acestuia, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate, fără careva

modificări.

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din

dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi menținută, din

considerentele expuse pe larg în partea descriptivă a deciziei adoptate.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de inculpat

privitor la chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Deci,

Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza

probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la

situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării

inculpatului Verdeș R. privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente ține să specifice că, pentru a

constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea

gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificînd materialele

dosarului, specifică că instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței în partea condamnării lui

Verdeș R. în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare

cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a

săvîrșit infracțiunea nominalizată în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Cu privire la criticele subsidiare ale inculpatului precum că instanțele au dispus

condamnarea lui în baza art. 151 Cod penal, reieșind din declarațiile martorilor care l-au

7

maltratat, Colegiul penal relevă că, potrivit legii procesual-penale martorul este persoana

citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanță, care posedă

informații cu privire la vreo circumstanță care urmează să fie constatată în cauză. Respectiv,

corect au fost atrași ca martori cetățenii: Cușnir Al., Braga P., Cazac Sv. și Cușnir A., care

fiind implicați în careva măsură în altercațiile din ograda părților vătămate, dețineau

informații relevante pentru elucidarea circumstanțelor care s-au desfășurat la 08 iunie 2014,

în jurul orei 2300, în s. Sămănanca din r-nul Orhei, în gospodăria lui Barcari M. Or, faptul că

în cadrul altercațiilor cineva dintre martori i-a aplicat lovituri inculpatului, nu constituie

temei de a pune la îndoială declarațiile martorilor respectivi.

Mai mult, potrivit textului deciziei recurate, de altfel și a sentinței, se constată că

instanțele verificînd suplimentar declarațiile martorilor nominalizați, le-au descris în textul

hotărîrilor judecătorești și au apreciat că cele spuse de dînșii coroborează cu celelalte probe

acumulate la dosar, care demonstrează indubitabil vinovăția lui Verdeș R. de cele

incriminate.

Tot aici, Colegiul penal reține că aceste critici sunt vădit neîntemeiate, reieșind și din

faptul că, în speță, au fost administrate și alte probe suficiente care dovedesc cu certitudine

vinovăția lui Verdeș R. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, în

particular vinovăția ultimului s-a conchis și reieșind din: procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 09.06.2014; raportul de expertiză medico-legală nr. 155/D din 17.06.2014;

raportul de expertiză medico-legală nr. 150 din 21.08.2014; raportul de expertiză

psihiatrică-psihologică legală în staționar nr. 63s-2014.

Totodată, Colegiul penal consideră vădit nefondate alegațiile recurentului în partea în

care acesta specifică că, în cauza deferită judecății au fost încălcate dispozițiile legii

procesuale din art. 1, 2, 8, 9, 10, 11, 17, 19, 94, 143, 344, 345, 351, 352, 336, 372, 384, 389,

394, 412 și 424, or la judecarea cauzei instanțele au respectat rigorile legii și au adoptat o

soluție de condamnare în privința lui Verdeș R., care este legală, întemeiată și argumentată.

Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a dispus

respingerea apelurilor declarate de inculpat și apărătorul acestuia, apreciind argumentele

expuse în textul cererilor de apel, drept nefondate, din motiv că probele cert dovedesc faptul

că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal în circumstanțele

descrise în rechizitoriu.

În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a instanței de recurs că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate prin actul de învinuire și cel de

sesizare a instanței și urmează să execute pedeapsa stabilită de instanța de fond, în volum

deplin.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu persistă

temeiuri de casare a soluției adoptate. Avînd în vedere considerentele expuse și raportînd

situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursul

declarat de inculpat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

8

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Verdeș Radu Valeriu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9