1ra-1383/2015 — art. 349 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1383/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Duminica Serghei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Comrat, din 19 decembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Comrat, din 18 iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Duminica Serghei Dmitri, născut la

17.05.1986, originar din mun. Comrat, str.

Mareșalului Malinovski, 12, domiciliat în s.

Ferapontievca, str. Lenin, 80, mun. Comrat.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 30.09.2014 - 19.12.2014;

instanța de apel: 15.01.2015 - 18.06.2015;

instanța de recurs: 14.09.2015 - 23.12.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S TA T Ă :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Duminică S. a fost condamnat în

baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie 10 000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Neagu V., privind încasarea

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune în mărime de 50 000 lei, a fost admisă

în principiu, urmînd asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună

instanța în ordinea procedurii civile.

jurul orei 0940, inculpatul Duminica S. care se deplasa la volanul automobilului

de marca/model „Toyota Celica” cu n/î CA 9626 TK, pe str. Lenin, mun. Comrat,

fiind stopat de către colaboratorii INP al IGP a MAI, a refuzat să prezinte careva

acte la control și să se conformeze somațiilor acestora, ulterior, avînd scopul

împiedicării activității colaboratorilor INP și sustragerii de la fața locului,

intenționat l-a tamponat pe colaboratorul INP, Neagu V.

1

parțială a acesteia în latura stabilirii pedepsei și în partea admiterii în principiu a

acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale,

invocînd că, amenda stabilită de instanță este exagerată și nu corespunde

caracterului și gradului de pericol social al infracțiunii săvîrșite, totodată instanța

nu a ținut cont de prezența circumstanțelor atenuante la cauză (recunoașterea

vinovății) și de condițiile de trai ale inculpatului.

Adițional, inculpatul a menționat că, acțiunea civilă pe cauză a fost admisă

în principiu în lipsa unui suport probatoriu.

fost respins ca neîntemeiat apelul declarat și menținută sentința.

instanță cercetînd în cumul probele administrate în ședința de judecată prin

prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și veridicității raportată

la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, corect a stabilit

situația de fapt și a dat o încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de

inculpat.

Instanța de apel a reiterat că, în cadrul ședinței de judecată a instanței de

fond inculpatul a solicitat printr-o cerere scrisă, judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de

procedură penală, astfel s-a dispus judecarea cauzei în procedură simplificată, în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală (f.d. 88).

De asemenea, instanța de apel a conchis că, instanța de judecată corect a

apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținînd cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite de către inculpat, de personalitatea acestuia, de

circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia, respectiv, luînd în considerație toate circumstanțele

expuse, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect a stabilit

pedeapsa inculpatului aplicînd prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noii hotărîri

prin care să fie respins acțiunii civilă înaintată de partea vătămată și să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unități

convenționale.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate în cererea de apel.

2

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Inculpatul își întemeiază recursul său în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, totodată semnalînd și pct. 10) al aceleiași norme procesual

penale care stipulează că: hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs constată că, argumentele recurentului sunt

neîntemeiate, iar decizia instanței de apel corespunde prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Așadar, instanța de recurs reține că, la solicitarea inculpatului Duminica S.,

care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu, cauza a fost

examinată în procedură simplificată.

Instanța de recurs menționează că, în conformitate cu prevederile art. 75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Totodată, Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel, Colegiul penal menționează că pedeapsa aplicată persoanei

recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului

penal (în speță și a dreptului procesual penal - art. 3641 CPP) și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse stabilite

de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt:

minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în textul incriminator.

3

Categoriile pedepselor sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blîndă - amendă, pînă la cea mai aspră - detențiune pe

viață.

Prin urmare, instanța de judecată, ținînd cont de prevederile art. 26, 101,

384 Cod de procedură penală, în baza propriei convingeri, decide asupra

vinovăției sau nevinovăției persoanei și în conformitate cu prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal, îi stabilește categoria de pedeapsă.

La acest capitol Colegiul penal ține să menționeze că, sancțiunea normei

penale în baza căreia a fost condamnat Duminica S. (art. 349 alin. (1) Cod penal),

prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 300 la 1000 unități convenționale,

muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 180 ore, sau închisoare de pînă

la 2 ani.

Așa dar, Colegiul penal relevă că, în speță instanța de fond ținînd cont de

toate circumstanțele cauzei precum și de persoana inculpatului Duminica S.,

corect i-a stabilit acestuia o pedeapsă mai blîndă (amenda).

În continuare instanța de recurs reține și faptul că instanța de fond ținînd

cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect i-a stabilit

lui Duminica S. pedeapsa amenzii în mărime de 500 unități convenționale.

În consecință, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs

consideră, că pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 349 alin. (1) Cod penal

corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute

de lege, iar hotărîrea atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția.

Referitor la motivul invocat în cererea de recurs că, ,,(...) instanța de apel

adoptînd hotărîrea nu s-a expus asupra argumentului invocat în cererea de apel privind

netemeinicia admiterii în principiu a acțiunii civile de către prima instanță”, Colegiul

penal menționează că, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată, deoarece

prin decizia instanței de apel a fost menținută sentința, prin care acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Neagu V., a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile, prin urmare instanța de recurs consideră că, nepronunțarea de

către instanța de apel asupra argumentului menționat nu poate duce la casarea

deciziei contestate, or potrivit practicii CtEDO (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011),

Curtea a specificat că, ,, (…) este adevărat că decizia Curții de Apel a fost foarte

succintă și doar a menținut hotărîrea primei instanțe. Totuși, avînd în vedere faptul că

fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că

hotărîrea acesteia este motivată suficient, precum și avînd în vedere natura motivelor

invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea

recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 al

CoEDO”.

4

Prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Duminica

Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat, din

18 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Duminica Serghei Dmitri, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 ianuarie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5