1ra-1039/2015 — art. 264 alin.1 Cod penal

Prin Sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 26 iunie 2014 Prisacari Alexandr, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(l) Cod penala fost achitat pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Coșciuc Elisaveta privind încasarea prejudiciului material cauzat în sumă de 11899,19 lei și compensarea prejudiciului moral în sumă de 30000 lei a fost respinsă.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Prisacari Alexandr, de către organul de urmărire penală a fost învinuit în faptul că, la 24.05.2013, aproximativ la orele 07.00, conducînd automobilul de model „Volkswagen Passat" cu n/î OC PN 007, se deplasa pe bd. Dacia, mun. Chișinău, din direcția bd. Traian spre str. Arborilor. În timpul deplasării pe banda extremă din stînga a străzii, șoferul Prisacari Alexandr nu a manifestat prudență sporită la 1 trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, nu a apreciat corect situația rutieră, prin ce a încălcat prevederile pct.45. 1) și 2) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului", precum și prevederile pct.58 3) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „la apariția semnalului verde al semaforului, conducătorul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor deja angajate în trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de deplasare, precum și pietonilor care finalizează traversarea carosabilului și ajungînd la trecerea dirijată pentru pietoni amplasată pe bd. Dacia pînă la intersecția cu str. Zelinski, avînd posibilitatea reală de a stopa automobilul său, la includerea semnalului verde al semaforului a continuat deplasarea, și ca urmare a comis tamponarea pietonului Coșciuc Elisaveta, născută la 25.01.1966 care în acel moment finaliza traversarea carosabilului la trecerea dirijată pentru pietoni de la dreapta la stînga relativ deplasării unității de transport. În rezultatul accidentului rutier pietonului Coșciuc Elisaveta, conform raportului de expertiză medico-legală nr.l435/D din 25.06.2013, i-a fost cauzată o vătămare corporală medie sub formă de traumatism craneo- cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală; plagă contuză a regiunii fronto- temporale pe stînga; fractura coastelor 5-6-7 pe stînga urmată de pneumotorax pe stînga și contuzie pulmonară pe stînga; emfizem subcutan. Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Prisacari Alexandr ca încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale și sănătății victimei Coșciuc Elisaveta, adică infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(l) Cod penal.

Nefiind de acord cu sentința au declarat apeluri: - procurorul Olga Kelsa, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Prisacari Alexandr să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(l) Cod penal cu stabilirea pedepsei principale sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu aplicarea art. 90 Cod penal pedeapsa penală sa fie suspendată condiționat pe un termen de un an. 2 În motivarea cerințelor solicitate procurorul a invocat că probele administrate în cadrul urmăririi penale și examinate în instanța de fond sunt pertinente, concludente, admisibile, care pe deplin dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea accidentului rutier soldat cu vătămare medie a integrității corporale părții vătămate Coșciuc Elizaveta și acțiunile învinuitului au fost calificate corect în baza art. 264 alin. (1) Cod penal. Procurorul mai consideră că raportul de expertiză nr. 4199 din 16 iulie 2013 prin care s-a concluzionat că șoferul automobilului „VW Passat” Prisacari Alexandr se deplasa cu viteză regulamentară de 50 km/oră și raportul de expertiză nr. 5035 din 02 septembrie 2013 prin care s-a constatat faptul că șoferul automobilului „VW Passat” Prisacari Alexandr în circumstanțele indicate nu dispunea de posibilitatea de a evita tamponarea pietonului, port un caracter recomandat și sub nici o formă probat. - avocatul Viorel Chetrușcă în interesul părții vătămate Coșciuc Elizaveta, care solicită casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatului cu admiterea pretențiilor civile înaintate de partea vătămată, invocînd că din dosar rezultă culpa lui Prisacari Alexandr pentru cele incriminate, astfel inculpatul trebuie să suporte consecințele crimei comise și să despăgubească partea vătămată. Totodată avocatul Viorel Chetrușcă a solicitat anularea celor 2 sancțiuni judiciare în mărime a cîte 20 unități convenționale stabilite de instanța de fond prin încheierile protocolare din 23 aprilie 2014.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015 s-a decisrespingerea, ca nefondată cererea avocatului Viorel Chetrușcă, privind anularea încheierilor protocolare din 23 aprilie 2014, prin care a fost amendat cu amenzi judiciare în mărime a cîte 20 unități convenționale și menținerea acestor încheieri. Au fost admise apelurile acuzatorului de stat Olga Kelsa și a reprezentantului părții vătămate, avocatului Viorel Chetrușcă, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost recunoscut vinovat Prisacari Alexandr în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(l) Cod penal fiindu-i numită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de probă de 1 (unu) an. S-a admis parțial acțiunea civilă cu privire la încasarea prejudiciului moral și s-a dispus încasarea de la Prisacari Alexandr în contul părții vătămate și civile Coșciuc Elisaveta a prejudiciului moral în sumă de 10 000 (zece mii) lei. 3 S-a admis în principiu acțiunea civilă cu privire la încasarea prejudiciului material urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă. 4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și probelor administrate de instanța de fond, a constatat: Prisacari Alexandr, la 24.05.2013, aproximativ la orele 07.00, conducînd automobilul de model „Volkswagen Passat" cu n/î OC PN 007, se deplasa pe bd. Dacia, mun. Chișinău, din direcția bd. Traian spre str. Arborilor. În timpul deplasării pe banda extremă din stînga a străzii, șoferul Prisacari Alexandr nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, nu a apreciat corect situația rutieră, prin ce a încălcat prevederile pct. 45. 1) și 2) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului'', precum și prevederile pct. 58. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „La apariția semnalului verde al semaforului, conducătorul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor deja angajate în trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de deplasare, precum și pietonilor care finalizează traversarea carosabilului, și ajungînd la trecerea dirijată pentru pietoni amplasată pe bd. Dacia pînă la intersecția cu str. Zelinski, avînd posibilitatea reală de a stopa automobilul său, la includerea semnalului verde al semaforului a continuat deplasarea, și ca urmare a comis tamponarea pietonului Coșciuc Elisaveta Gheorghii născută la 25.01.1966 care în acel moment finaliza traversarea carosabilului la trecerea dirijată pentru pietoni de la dreapta la stînga relativ deplasării unității de transport. In rezultatul accidentului rutier pietonului Coșciuc Elisaveta Gheorghii conform raportului de expertiză medico-legală nr.l435/D din 25.06.2013, i-a fost cauzată o vătămare corporală medie sub formă de „Traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală; plagă contuză a regiunii fronto-temporale pe stînga; fractura coastelor 5-6-7pe stînga urmată de pneumotorax pe stînga și contuzie pulmonară pe stînga; emfizem subcutan ". Colegiul penal a calificat acțiunile inculpatului Prisacari Alexandr pe art. 264 alin.(l) Codul Penal, după semnele calificative:încălcarea regulilor de securitate a 4 circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale și sănătății. Instanța a menționat că necătînd la faptul, că inculpatul Prisacari Alexandr în instanța de fond nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, vina se dovedește integral prin: - declarațiile părții vătămate Coșciuc Elezaveta, martorilor Șatunov Alexandru, Coșciuc Alexandru, Magdîl Sergiu; - raportul de expertiză medico-legală nr.l435/D din 21.06.2013, potrivit căruia la partea vătămată Coșciuc Elisaveta s-a constatat: Traumatism cranio- cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală; plagă contuză a regiunii fronto- temporale pe stînga; fractura coastelor 5-6-7 pe stînga urmată de pneumotorax pe stînga și contuzie pulmonară pe stînga; emfizem subcutanat, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie (f. d. 16-17); - raportul de expertiză nr.4199 din 16.07.2013, conform căruia a fost stabilit faptul că inculpatul Prisacari Alexandr se deplasa cu viteza regulamentară de 50 km/oră (f. d. 26-28); - procesul-verbal nr.6400 de examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, din 24.05.2013 (f. d. 70); - raportul de verificare tehnică a vehiculului nr.0599607, automobilul de model „Volkswagen Passat", cu n/î OC PN 007, a trecut testarea tehnică la data de 24.09.2012, fiindu-i eliberat ecusonul (f. d. 68); - raportul de expertiză nr.5035 din 02.09.2013, conform căruia șoferul Prisacari Alexandr nu dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului Coșciuc Elisaveta (f. d. 43-44); Colegiul, analizînd raportul de expertiză nr. 5035 din 02.09.2013 și apreciindu-l, conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, a constatat că el nu demonstrează nevinovăția inculpatului Prisacari Alexandr în săvîrșirea infracțiunii imputate, deoarece este în contradicție cu celelalte probe care au fost analizate și apreciate mai sus. Totodată, Colegiul a menționat că, atît declarațiile inculpatului cît și raportul de expertiză nr.5035 din 02.09.2013, conform căruia șoferul Prisacari Alexandr nu dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului Coșciuc Elisaveta, nu pot servi temei de achitarea inculpatului. În această ordine de idei instanța de apel menționează că conform Regulamentului circulației rutiere, șoferul întrînd în zona indicatoarelor rutiere 5 "trecerea pentru pietoni" este obligat să prevadă situațiile periculoase, deoarece conduce automobilul, care este izvor de pericol social sporit. Instanța de fond a ignorat în acest sens prevederile pct.45. 1) și 2) precum și prevederile pct.58. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere, făcînd trimitere și la Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației în cadrul examinării cauzelor penale referitoare la încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport din 08.07.1999. Totodată, potrivit pct.1 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației în cadrul examinării cauzelor penale referitoare la încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport din 08.07.1999, încălcarea regulilor circulației rutiere ...este o acțiune sau inacțiune a conducătorului mijlocului de transport, legată de încălcarea uneia sau cîtorva prevederi ale Regulamentului circulației rutiere. Mai mult ca atît, conform, pct.6 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației în cadrul examinării cauzelor penale referitor la încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport nr.20 din 08.06.1999 „nu poate fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere penală în cazul în care în acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile circulației rutiere și/sau de exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate și de către pătimit (conducător auto, pieton, pasager, ori de către alt participant la trafic)”. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, Colegiul a ținut cont de prevederile art. 75, 61 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care îi agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Careva circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost stabilite, iar ca circumstanță atenuantă fiind reținută săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave din imprudență. Cu referire la apelul înaintat de către partea vătămată Coșciuc Elizaveta în latura civilă, Colegiul penal a reținut că, conform art.225 alin.(3) Cod procedură penală instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. Astfel, Colegiul penal a constatat că partea vătămată Coșciuc Elizaveta a suportat cheltuieli în urma tratamentului efectuat, în procesul căruia dînsa ar fi cheltuit anumite sume de bani, însă nefiind prezentate careva probe incontestabile pentru stabilirea cuantumului concret al prejudiciului material, cu toate că în 6 cererea sa indică suma de 11899,19 lei (f. d. 126-156), reieșind din prevederile art. 225 alin.(3) Cod procedură penală, Colegiul penal a ajuns la concluzia de a admite în principiu acțiunea civilă a părții vătămate Coșciuc Elizaveta, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. Colegiul penal a considerat necesar de admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Coșciuc Elizaveta și de încasat în beneficiul ei de la Prisacari Alexandr prejudiciul moral în sumă de 10000 (zece mii) lei, considerînd ca fiind exagerată suma de 30000 (treizeci mii lei) pretinsă de ea, totodată ținînd cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă //Buletinul CSJ a RM8-9/24, 2012), cît și de prevederile art.1423 Cod civil, conform căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța judecătorească, luînd în considerație circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul (locul, timpul, vîrsta etc), precum și statutul social al persoanei vătămate. Mărimea prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului material. Astfel, în speță, dauna morală se exprimă prin faptul că Coșciuc Elizaveta a suportat suferințe morale, psihice în urma traumatismului cauzat de către inculpatul Prisacari Alexandr prin infracțiune.

Împotriva deciziei instanței de apel recurs ordinar a declarat inculpatul, care invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței instanței de fond, indicînd că: - instanța de apel greșit a admis apelul procurorului, a casat sentința primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărîre de învinuire a lui Prisacari Alexandr, dînd o nouă interpretare probelor, adică și-a întemeiat hotărîrea pe baza probelor examinate de prima instanță; - decizia instanței de apel este bazată exclusiv pe declarațiile părții vătămate, în consecință fiind eronat interpretate declarațiile martorilor acuzării Șatunov Alexandru și Magdîl Sergiu, care nu au fost audiați în apel și care în cadrul declarațiilor făcute în instanța de fond au negat comiterea infracțiunii imputate, iar instanța de apel nu le-a apreciat pe acestea în coroborare cu probele administrate la dosar, dar care în opinia recurentului dovedesc nevinovăția sa; - conform art.415 al. (21) Cod de procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o 7 hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți; - legătura de cauzalitate între traumatismul cu care victima a fost internată în spital la data de 24.05.2013 în baza căreia s-a efectuat expertiza medico-legală nr.l435/D din 25.06.2013 și accidentul produs se exclud cert, ceea ce rezultă din expertiza nr.4199 din 16 iulie 2013, prin care s-a stabilit că inculpatul conducea automobilul cu viteza de 50 km/h cît și din concluzia medicului-legist care indică în pct.b) al raportului de expertiză nr.l435/D din 25.06.2013 faptul că traumele părții vătămate posibil s-au produs în urma evenimentelor din 24.05.2013, ceea ce permite a concluziona că partea vătămată a putut primi aceste leziuni corporale anticipat evenimentelor discutate. Poziția respectivă se confirmă suplimentar prin faptul, că expertul medico-legal nu a stipulat faptul producerii concomitente a politraumatismului precum și care este vechimea leziunilor corporale de pe corpul părții vătămate.

Asupra recursului au depus referințe: - procurorul, care solicită respingerea recursului pe motiv, că potrivit art. 430 Cod de procedură penală acesta nu cuprinde o careva motivare sau argumentare din punct de vedere al temeiurilor invocate. - avocatul Viorel Chetrușcă în interesele părții vătămate, care solicită ca recursul, în temeiul art. 432 Cod de procedură penală să fie declarat inadmisibil.

Judecînd recursul ordinar și verificînd legalitatea hotărîrii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală judecînd recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci cînd hotărîrea atacată este legală, întemeiată și motivată. Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol. Recurentul invocă drept temei de declarare a recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală precizînd că în acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii incriminate. Judecînd recursul declarat în raport cu materialele cauzei și decizia instanței de apel care este recurată, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, 8 decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului declarat de procuror. La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor și materialelor din dosar, ajungînd la concluzia de casare a sentinței instanței de fond, care este expusă desfășurat și argumentat în pct. 4.1. din prezenta decizie. În fapt, decizia instanței de apel, corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, or instanța a examinat toate argumentele invocate de partea acuzării în apel, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată și a pronunțat o hotărîre legală. Colegiul penal lărgit reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Așa dar, instanța de recurs pornind de la temeiul invocat de recurent pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că „hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii"și analizîndu-l în raport cu textul deciziei atacate, constată că instanța de apel și-a motivat decizia conform prevederilor legislației procedurale penale. Mai mult ca atît, Colegiul lărgit menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, just a stabilit și a reținut în sarcina lui Prisacari Alexandru încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. 264 alin. (1) Cod penal. Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii încriminate. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii", se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este 9 subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). În speță, instanța de apel a cercetat toate probele administrate în cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblu, au confirmat vinovăția inculpatului de cele imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată minuțios în textul prezentei decizii și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit. Deși inculpatul pe întreg procesul penal, bazîndu-se pe raportul de expertiză nr. 5035 din 02.09.2013, conform căruia șoferul Prisacari Alexandr nu dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării pietonului Coșciuc Elizaveta,a invocat faptul că nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii incriminate, instanța de apel întemeiat a conchis că atît declarațiile inculpatului cît și raportul sus menționat, nu pot servi drept temei de achitare reieșind din întregul sistem de probe care a fost analizat. La acest capitol este de menționat și Regulamentul Circulației Rutiere conform căruia, șoferul întrînd în zona indicatoarelor rutiere „trecerea pentru pietoni” este obligat să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră, deoarece conduce automobilul, care este izvor de pericol social. Versiunea inculpatului este combătută prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, iar pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel a fost stabilit cu certitudine că acțiunile lui Prisacari Alexandr întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal. Cu toate că recurentul critică declarațiile părții vătămate, Colegiul menționează că acestea sunt confirmate prin: - declarațiile martorului Șatunov Alexandru, care a declarat că partea vătămată a început traversarea străzii la culoarea verde a semaforului pentru pietoni, iar în timpul traversării s-a aprins culoarea roșie a semaforului pentru pietoni și verde pentru automobile. El nu a continuat deplasarea chiar dacă era culoarea verde la semafor pentru automobile, deoarece a lăsat partea vătămată să traverseze strada, a acționat conform regulilor circulației rutiere și a acordat prioritate pietonului. Totodată pe banda a treia, de asemenea staționa un automobil deoarece aștepta ca pietonul să traverseze strada. - schița accidentului rutier anexată la procesul verbal de cercetare la fața locului din 24.05.2013 (f.d. 9-10, Vol. I) șiraportul de expertiză nr. 1435/D din 19.06.2013(f.d. 16-17, Vol. I),prin care s-a concluzionat că la partea vătămată Coșciuc Elisaveta s-a constatat: traumatism craneo-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală; plagă contuză a regiunii fronto-temporale pe stînga; fractura coastelor 5-6-7 pe stînga urmată de pneumotorax pe stînga și contuzie pulmonară pe stînga; emfizem subcutanat, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele 10 indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie; În acest sens este de menționat și pct. 58 3) al Regulamentului Circulației Rutiere conform căruia „La apariția semnalului verde al semaforului, conducătorul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor deja angajate în trecerea intersecției, indiferent de direcția lor de deplasare, precum și pietonilor care finalizează traversarea carosabilului”. Colegiul consideră că legătura de cauzalitate între traumatismul cu care victima a fost internată în spital și accidentul produs este evidentă, reieșind din faptul că la partea vătămată conform certificatului de vizită nr. 39314 din 24.05.2013 eliberat de Departamentul Medicină de Urgență, s-a constatat fractura coastelor 5-6-7, cu recomandare de spitalizare, astfel devenind alogică poziția recurentului precum că partea vătămată a putut primi aceste leziuni corporale anticipat accidentului rutier, or conform datelor medicale generale la persoana cu coastele fracturate, respirația devine foarte dureroasă, apare inflamarea suprafeței respective și se reduce mișcarea, încît partea vătămată ar fi fost în imposibilitate de a se mișca, deplasa. Mai mult ca atît partea vătămată a fost lovită cu partea dreaptă a automobilului, din partea stîngă, astfel că toate leziunile corporale au fost constatate pe partea stîngă a corpului. De asemenea, Colegiul mai menționează că conform f.d.19, la 01.07.2013 de către Ofițerul de Urmărire Penală inculpatului, în prezența avocatului, explicîndu-i- se drepturile sale, i-a fost comunicat raportul de expertiză nr. 1435/D din 25.06.2013, iar după luarea de cunoștință inculpatul a menționat că cereri și demersuri nu are. Astfel inculpatul la acel moment nu s-a folosit de dreptul său de a face careva obiecții asupra raportului ori a solicita o expertiză suplimentară sau contraexpertiză. Colegiul mai menționează că la materialele cauzei penale este anexată ordonanța de punere sub învinuire din 19.09.2013 precum și informația în scris privind drepturile și obligațiile învinuitului, care a fost semnat de către procuror, de apărătorul Tatiana Agachi și de inculpatul Prisacari Alexandr (f.d. 90- 91). Totodată, prin procesul-verbal de informare despre finisarea urmăririi penale și prezentare a materialelor din 19.09.2013 învinuitului Prisacari Alexandr și apărătorului Tatiana Agachi, careva cereri sau demersuri nu au fost formulate (f.d. 95-96). Prin urmare, criticele formulate de recurent referitor la raportul de expertiză nr. 1435/D din 25.06.2013 nu-și găsesc confirmare în situația în care pe tot parcursul urmării penale și examinării cauzei, acest raport nu a fost contestat. Colegiul atestă faptul că conform probelor enumerate mai sus în acțiunile inculpatului este prezentă latura obiectivă, deoarece a încălcat regulile de securitate a circulației, care au cauzat din imprudență vătămarea corporală medie a 11 părții vătămate, iar fapta acestuia a dus și la încălcarea cerințelor pct. 45) al Regulamentului Circulației Rutiere. Totodată, este prezentă și latura subiectivă, care se caracterizează prin vinovăție sub forma imprudenței (atît în modalitatea neglijenței, cît și în cea a încrederii exagerate în sine). La calificarea faptei săvîrșite din neglijență se i-a în considerare faptul că în fiecare caz urmează să se stabilească nu doar obligația de a respecta regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dar și posibilitatea persoanei de a le respecta și prevedea consecințele prejudiciabile, or, în momentul deplasării inculpatul, în situația în care la trecerea de pietoni, pe 3 benzi pînă la a sa, staționau 3 automobile, ar fi fost cazul a stopa și el pentru a nu pune în pericol securitatea circulației rutiere. Colegiul lărgit reține, că în cadrul examinării cauzei în instanța de apel au fost citați, atît inculpatul și partea vătămată cît și martorii pe cauză, în ședința din 10.03.2015 fiind audiați inculpatul și partea vătămată, iar în ședința din 28.04.2015 – martorul Coșciuc Alexandru. Cu referire la martorii Șatunov Alexandru și Magdîl Sergiu, dat fiind faptul că prezența lor a fost imposibilă în ședința de judecată (f.d. 33-34), declarațiile date de ei în cadrul ședinței de fond au fost date citirii, acest fapt fiind consemnat în procesul verbal al ședinței de judecată. În altă ordine de idei, Colegiul lărgit precizează că instanța de apel corect a stabilitși pedeapsa inculpatului, luîndu-se în considerație prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, rolul acestuia la săvîrșirea infracțiunii, circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, iar careva circumstanțe care agravează răspunderea lui Prisacari Alexandr conform art. art. 76, 77 Cod penal, nu au fost stabilite. Drept circumstanță atenuantă s-a reținut săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave din imprudență. Prin urmare, în acest context, Colegiul susține aprecierea instanței de apel și conchide că pedeapsa penală aplicată în privința lui Prisacari Alexandr corect a fost individualizată, reieșind din faptul că, ultimul în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond și de apel nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, a recuperat paguba materială părții vătămate Coșciuc Elisaveta parțial, nu are antecedente penale, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta săvîrșită, pedeapsă de natură să atingă scopul pedepsei penale privind restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Reieșind din cele expuse, instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele erori de drept, astfel încît, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care 12 se întemeiază soluția, fiind descrise detaliat și argumentate în decizia instanței de apel, acceptate și de către instanța de recurs care în totalitatea lor resping argumentele recursului. În acest context, Colegiul concluzionează că argumentele invocate de către recurent în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil concluzia de respingere a recursului ordinar declarat, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de apel care verificînd suplimentar probele cercetate în instanța de fond în raport cu motivele apelului declarat, a adoptat o decizie care corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015, declarat de inculpatul Prisacari Alexandr în propria cauză penală, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 17 noiembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Elena Covalenco Iurie Diaconu Ion Guzun 13