DANIELA CONSTRUCȚII S.R.L. v. ROMANIA

Publicat la 3 aprilie 2023 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 3737/19 DANIELA CONSTRUCȚII S.R.L. împotriva României depusă la 7 ianuarie 2019 comunicată la 17 martie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile civile încheiate de societatea reclamantă, pentru a se opune unei ordine de congelare emise la 26 Martie 2018 (și modificată la 6 și 20 iunie 2018), de către instanțele italiene, în temeiul Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului privind executarea în Uniunea Europeană a bunurilor sau a probelor înghețate („Decizia-cadru”). În Italia a început o anchetă penală împotriva mai multor persoane, inclusiv a proprietarului companiei solicitante, care au fost acuzate de participare la crimă organizată și spălare de bani. Ordinea de înghețare a fost aprobată prin deciziile din 11 aprilie și 21 aprilie. Iunie 2018 a biroului procurorului atașat Curții Județeniei Argeș, care se bazează pe Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală („Legea nr. 302/2004” care a transpus în dreptul intern cerințele deciziei-cadru menționate mai sus). Societatea reclamantă a depus o obiecție împotriva deciziei procurorului, argumentând, în esență, că natura măsurii solicitate și amploarea presupuselor daune nu au fost specificate în ordinul de înghețare; cererea nu a fost depusă în mod corespunzător și de către autoritatea italiană competentă; societatea reclamantă nu a fost o parte în procedura penală italiană; iar competența de a examina cererea a aparține Curții de județ Argeș și nu a biroului procurorului. Obiecția societății reclamante la decizia procurorului a fost respinsă de Curtea Județeană Argeș în decizia finală nr. 298 din 5 iulie 2018, pusă la dispoziția părților la 2 august 2018. Curtea a observat că ordinul de înghețare a fost eliberat în mod corespunzător și nu necesită alte formalități. În plus, aceasta a respins acuzațiile societății reclamante cu privire la lipsa sa de drept în cadrul procedurii italiene, omiterea în scopul de a indica suma care urmează să fie congelată și natura măsurii, deoarece a observat că cele emise au legătură cu conținutul ordinului și, în temeiul legii aplicabile, ar trebui ridicată cu autoritățile italiene care au emis ordinul. La 9 decembrie 2020 au fost inițiate proceduri de faliment împotriva societății reclamante, prin hotărârea Curții de Județean Argeș. Avocatul societății reclamante a informat Curții de intenția lor de a continua cererea actuală. Lichidatorul judiciar, desemnat prin aceeași decizie a Curții de Județean Argeș, nu a informat Curții de intențiile sale privind prezenta cerere. Societatea reclamantă plânge în esență, în temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ și §§ 7 din Convenție, că autoritățile române nu și-au examinat argumentele referitoare la conținutul ordinului de înghețare și la modul în care a fost eliberată, în absența unei anchete penale împotriva acesteia. În plus, în temeiul articolului 13, se plânge că nu a avut posibilitatea de a face recurs împotriva deciziei finale a Curții de Conturi din 5 iulie 2018. În cele din urmă, societatea reclamantă se plânge, în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că aplicarea ordinului de înghețare încalcă drepturile sale de proprietate. Este posibil ca societatea reclamantă să își susțină încă victima unei încălcări a drepturilor sale, având în vedere că procedura de faliment a fost inițiată împotriva acesteia și că lichidatorul judiciar desemnat de Curtea de județ Argeș pentru a reprezenta societatea reclamantă nu și-a manifestat intenția de a continua prezenta cerere (a se vedea Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy c. Finlanda) [GC], nr. 931/13, § 94, 27 iunie 2017, și Euromak Metal Doo c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 68039/14, §§ 33, 14 iunie 2018)? Societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? A fost încălcată dreptul de acces al societății reclamante la instanță având în vedere modul în care Curtea județului Argeș a examinat argumentele prezentate în fața acesteia? Curtea județului Argeș a fost obligată să verifice dacă, în circumstanțele particulare ale cauzei, un remediu era de fapt disponibil societății reclamante în Italia (a se vedea Avoticiš v. Letonia [GC], nr. 17502/07, §§ 113-15 et §§ 121-22, 23 mai 2016) sau în cazul în care executarea ordinului de înghețare ar fi implicat o încălcare a drepturilor societății reclamante (a se vedea articolele 225 și 230 din Legea nr. 302/2004)? Execuția deciziei de înghețare a activelor societății reclamante a încălcat dreptul său de a respecta posesiunile sale (a se vedea mutatis mutandis, Călin v. România, nr. 54491/14, §§ 69 și 74-76, 5 aprilie 2022)?

Published on 3 April 2023

FOURTH SECTION

Application no. 3737/19

DANIELA CONSTRUCȚII S.R.L.

against Romania

lodged on 7 January 2019

communicated on 17 March 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns civil proceedings brought by the applicant company, in order to object to a freezing order issued against it on 26

March 2018 (and amended on 6 and 20 June 2018), by the Italian courts, under Council Framework Decision 2003/577/JHA on the execution in the European Union of orders freezing property or evidence (“Framework Decision”). A criminal investigation was started in Italy against several people, including the owner of the applicant company, who were accused of participation in organised crime and money laundering.

The freezing order was approved by decisions of 11 April and 21

June 2018 of the prosecutor’s office attached to the Argeș County Court, relying on Law no. 302/2004 on the international cooperation in criminal matters (“Law no. 302/2004” which transposed into domestic law the requirements of the abovementioned Framework Decision).

The applicant company lodged an objection against the prosecutor’s decision, arguing, in essence, that the nature of the measure requested and the extent of the alleged damage had not been specified in the freezing order; the request had not been submitted in due form and by the competent Italian authority; the applicant company was not a party to the Italian criminal proceedings; and the jurisdiction to examine the request belonged to the Argeș County Court and not to the prosecutor’s office.

The applicant company’s objection to the prosecutor’s decision was rejected by the Argeș County Court in the final decision nr. 298 of 5

July

2018, made available to the parties on 2 August 2018. The court observed that the freezing order had been issued in due form and did not necessitate further formalities. Furthermore, it dismissed the applicant company’s allegations concerning its lack of legal standing in the Italian proceedings, the omission in the order to indicate the amount to be frozen and the nature of the measure, as it observed that those issued pertained to the content of the order and, under the applicable law, should be raised with the Italian authorities which issued the order.

On 9 December 2020 bankruptcy proceedings were initiated against the applicant company, by decision of the Argeș County Court. The applicant company’s lawyer informed the Court of their intention to continue the current application. The judicial liquidator, appointed by the same decision of the Argeș County Court, did not inform the Court of its intentions concerning the present application.

The applicant company essentially complains, under Articles 6 §§ 1 and 2 and 7 of the Convention, that the Romanian authorities failed to examine its arguments concerning the content of the freezing order and the manner in which it had been issued, in the absence of a criminal investigation against it. It further complains, under Article 13, that it lacked the possibility to appeal against the County Court’s final decision of 5 July 2018. Lastly, the applicant company complains, relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, that the application of the freezing order infringed its property rights.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Can the applicant company still claim to be a victim of a violation its rights, given that the bankruptcy proceedings had been started against it and that the judicial liquidator appointed by the Argeș County Court to represent to the applicant company did not manifest its intentions to continue the present application (see

Satakunnan Markkinapörssi Oy and Satamedia Oy v.

Finland

[GC], no. 931/13, § 94, 27 June 2017, and

Euromak Metal Doo v.

the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no. 68039/14, §§

32

‑

33, 14

June 2018)?

2.

Did the applicant company have a fair hearing in the determination of its civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

3.

Was the applicant company’s right of access to court breached having regard to the way the Argeș County Court examined the arguments brought before it? Was the Argeș County Court under an obligation to verify if, in the particular circumstances of the case, whether a remedy had actually been available to the applicant company in Italy (see

Avotiņš v. Latvia

[GC], no.

17502/07, §§ 113-15 et §§ 121-22, 23 May 2016) or if the execution of the freezing order would have entailed a breach of the applicant company’s rights (see Article 225 to 230 of Law no. 302/2004)?

4.

Did the enforcement by the Romanian authorities of the decision to freeze the applicant company’s assets infringe its right to respect for its possessions (see,

mutatis mutandis, Călin v. Romania

, no.

54491/14, §§

68

‑

69 and 74-76, 5 April 2022)?