1ra-1040/2015 — 186 alin. 2, 187 alin. 2 CP

Dosarul nr.1ra-1040/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015 declarat de către

avocatul Maștalin Tatiana în numele inculpatului

Calenic Alexei Ștefan, născut la 22 februarie

1991, originar și domiciliat în r-nul Ștefan Vodă,

sat.Talmaza, str.D.Vodă 62.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.e), d) Cod penal la 1

an închisoare și baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul

art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă.

Potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Calenic Alexei în

beneficiul părții vătămate Stanila Domnica, prejudiciul material în sumă de 26.659 lei 46

bani.

procedură penală, a constatat că Calenic Alexei, la 05 septembrie 2014, aproximativ la ora

17.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în apartamentul nr.86

din str.Burebista 66/2, mun.Chișinău, care-i aparține lui Stanila Domnica, unde, folosindu-se

de faptul că ultima dormea, a sustras pe ascuns de pe mîna acesteia o brățară din aur cu

greutatea de 30 grame în valoare de 17.343,04 lei, iar din locuință a sustras un parfum cu

valoarea de 700 lei, mijloace bănești în sumă de 400 lei și 100 euro, după care cu bunurile

sustrase a părăsit locul faptei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil,

în valoare totală de 20.300,35 lei.

Tot el, la 05 septembrie 2014, aproximativ ora 18.00, în scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, știind cu certitudine că Stanila Domnica dormea în locuința sa, a pătruns

repetat în apartamentul nr.86 din str.Burebista 66/2, mun.Chișinău și a încercat să sustragă pe

ascuns de la gîtul lui Stanila Domnica lanțul cu cruce din aur, însă aceasta s-a trezit și a opus

rezistență acțiunilor acestuia, care a lovit-o cu pumnul în față și i-a sustras în mod deschis

lanțul din aur cu greutatea de 31,21 grame în valoare de 18.042,54 lei și o cruce din aur cu

greutatea de 11 grame în valoare de 6.359,11 lei, în total în sumă de 24.401 lei, cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu în proporții considerabile și, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.2370/D din 26 septembrie 2014, vătămări corporale neînsemnate.

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care A.Calenic să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal la 1 an închisoare, în

baza art.187 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, iar în temeiul art.84

Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, pe motiv

că în cadrul susținerilor verbale, acuzatorul de stat a solicitat aplicarea pedepsei inculpatului

în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal de 3 ani închisoare, eroare ce urmează a fi

reparată la rejudecarea cauzei în instanța de apel, deoarece sancțiunea normei penale date

prevede închisoare de la 5 la 7 ani, și, dat fiind faptul că cauza a fost examinată conform

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de reducere cu o treime

a limitelor de pedeapsă, prevăzută de lege în cazul pedepsei cu închisoare, astfel urma să-i fie

aplicată pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare; totodată, prima instanță la individualizarea

pedepsei nu a luat în considerație modul în care a fost comisă infracțiunea, că inculpatul

anterior a fost judecat și nu a tras concluzii necesare, că nu a recuperat prejudiciul material

părții vătămate, fapt ce denotă că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar prin

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare.

admis apelul procurorului, casată sentința, în partea pedepsei aplicate inculpatului A.Calenic,

cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în partea

respectivă, prin care A.Calenic a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.e), d) Cod penal la

1 an închisoare și în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare,

fără amendă. În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără

amendă, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a conchis că probele administrate, care au fost cercetate de prima

instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței și concludenței, dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor

imputate, fiind bazate pe declarațiile părții vătămate D.Stanila, a martorilor N.Gurău, S.Rusu,

S.Ichizli. I.Romanenco, O.Romanenco și actele cauzei.

Totodată, instanța de apel, analizînd materialele cauzei și motivele invocate în apel, a

constatat că prima instanță, la aplicarea pedepsei, eronat a stabilit inculpatului pedeapsa de 3

ani închisoare în baza art.187 alin.(2) Cod penal, deoarece sancțiunea articolului dat prevede

pedeapsa închisorii de la 5 la 7 ani, cu sau fără amendă, însă, deoarece dosarul a fost

examinat potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, pedeapsa minimă ce poate fi aplicată

inculpatului este de 3 ani și 4 luni închisoare, astfel că prima instanță eronat i-a aplicat

pedeapsa de 3 ani închisoare.

Totodată, instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 și 76 Cod penal, nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii comise care, potrivit prevederilor art.16 Cod penal, este una gravă,

precum și din noile limite ale pedepsei principale, determinate potrivit art.3641 alin.(8) Cod

de procedură penală, de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat, deși antecedentele

sînt stinse, acesta nu s-a corectat și continuă activități infracționale, de modul obraznic în care

a acționat inculpatul la comiterea infracțiunii, că nu a recuperat prejudiciul material cauzat

prin infracțiune, concluzionînd că toate acestea denotă că, corectarea și reeducarea acestuia

este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare. Prin urmare, aplicarea

2

de către prima instanță a prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului este

neîntemeiată

numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzut de art.427 alin.(1) pct.5), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de

apel, la stabilirea pedepsei, nu a luat în considerație circumstanțele atenuante, că inculpatul a

recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, partea vătămată a declarat că nu are

pretenții față de inculpat fiindu-i restituit un obiect din aur, iar suma prejudiciului material

pentru celelalte bunuri să-i fie restituite de către inculpat și nu a solicitat aplicarea pedepsei

de privare de libertate, mai mult ca atît în instanța de apel dosarul s-a examinat în lipsa părții

vătămate, prin care procurorul a solicitat aplicarea pedepsei cu închisoare; instanța de apel la

individualizarea pedepsei nu a cordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal, la

stabilirea pedepsei cu închisoarea nu au fost luate în considerație circumstanțele atenuante,

iar circumstanțe agravante conform prevederilor art.77 Cod penal nu au fost stabilite.

materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință,

care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel sînt

invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.5), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd cauza a fost judecată în prima

instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, sau cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorul recursului, nu sînt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de casare a deciziei

instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

decizia instanței de apel nefiind de acord cu examinarea cauzei în lipsa părții vătămate și cu

pedeapsa stabilită, fiindu-i neîntemeiat excluse prevederile art.90 Cod penal.

La acest capitol, Colegiul penal conchide că argumentul recurentului, precum că

instanța de apel a examinat cauza fără citarea legală și audierea părții vătămate nu are support

legal, deoarece din cauza a fost examinată în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de

procedură penal, în baza probelor de la faza urmăririi penale. Totodată, în ședința instanței de

apel inculpatul și avocatul T.Maștalin au considerat posibil examinarea cauzei în lipsa părții

vătămate, dat fiind faptul că prezenta cauză se examinează în procedură simplificată

(f.d.219).

Prin urmare, trimiterea recurentului la art.427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală

nu poate fi reținută, deoarece din materialele cauzei rezultă că judecarea cauzei a avut loc

fără abateri de la lege.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel, casînd soluția primei instanțe în

partea stabilirii pedepsei lui A.Calenic, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a

pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează

răspunderea, de persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestuia, și i-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limita prevăzută de

sancțiunile normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, corect considerînd că

inculpatul urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, aceasta fiind în corespundere

cu faptele săvîrșite.

3

Mai mult, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de

pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea

normelor penale în baza cărora a fost condamnat.

Astfel, temeiul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei, pe motiv că instanța nu a reținut circumstanțele atenuante

prezente în cauză, enumerate în recurs și descrise la pct.5 al prezentei decizii, nu pot servi

drept temei de casare a hotărîrii judecătorești, din motiv că circumstanțele invocate de

recurent, precum: recunoașterea vinei, căința sinceră, lipsa circumstanțelor agravante, au fost

luate în considerație de instanță la numirea pedepsei. Mai mult, după cum rezultă din actele

cauzei, inculpatul a fost anterior condamnat, prin urmare, acesta nu și-a făcut concluziile

necesare, nu a stat pe calea corijării, lipsind temeiuri legale de aplicare în privința lui a

dispozițiilor art.90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal notează că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea

aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o

obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din circumstanțele sus-

menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită, motivîndu-și

soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că instanța și-a

motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea

executării ei pe termen de probă.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale și

echitabilă faptelor comise.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul T.Maștalin în numele inculpatului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Maștalin Tatiana în numele

inculpatului Calenic Alexei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 martie 2015, în cauza penală în privința lui Calenic Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 28 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecător Elena Covalenco

Judecător Iurie Diaconu

4