1ra-1040/2015 — 186 alin. 2, 187 alin. 2 CP

Prima instanță: 10.11.2014 - 22.12.2014,

Instanța de apel: 02.02.2015 - 03.03.2015,

Instanța de recurs: 13.07.2015 - 07.10.2015. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinau din 22 decembrie 2014, Calenic Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.e), d) Cod penal la 1 an închisoare și baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă. Potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 5 ani. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Calenic Alexei în beneficiul părții vătămate Stanila Domnica, prejudiciul material în sumă de 26.659 lei 46 bani. 2. Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Calenic Alexei, la 05 septembrie 2014, aproximativ la ora 17.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în apartamentul nr.86 din str.Burebista 66/2, mun.Chișinău, care-i aparține lui Stanila Domnica, unde, folosindu-se de faptul că ultima dormea, a sustras pe ascuns de pe mîna acesteia o brățară din aur cu greutatea de 30 grame în valoare de 17.343,04 lei, iar din locuință a sustras un parfum cu valoarea de 700 lei, mijloace bănești în sumă de 400 lei și 100 euro, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul faptei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în valoare totală de 20.300,35 lei. Tot el, la 05 septembrie 2014, aproximativ ora 18.00, în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, știind cu certitudine că Stanila Domnica dormea în locuința sa, a pătruns repetat în apartamentul nr.86 din str.Burebista 66/2, mun.Chișinău și a încercat să sustragă pe ascuns de la gîtul lui Stanila Domnica lanțul cu cruce din aur, însă aceasta s-a trezit și a opus rezistență acțiunilor acestuia, care a lovit-o cu pumnul în față și i-a sustras în mod deschis lanțul din aur cu greutatea de 31,21 grame în valoare de 18.042,54 lei și o cruce din aur cu greutatea de 11 grame în valoare de 6.359,11 lei, în total în sumă de 24.401 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu în proporții considerabile și, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2370/D din 26 septembrie 2014, vătămări corporale neînsemnate. 1 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care A.Calenic să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal la 1 an închisoare, în baza art.187 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, pe motiv că în cadrul susținerilor verbale, acuzatorul de stat a solicitat aplicarea pedepsei inculpatului în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal de 3 ani închisoare, eroare ce urmează a fi reparată la rejudecarea cauzei în instanța de apel, deoarece sancțiunea normei penale date prevede închisoare de la 5 la 7 ani, și, dat fiind faptul că cauza a fost examinată conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, prevăzută de lege în cazul pedepsei cu închisoare, astfel urma să-i fie aplicată pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare; totodată, prima instanță la individualizarea pedepsei nu a luat în considerație modul în care a fost comisă infracțiunea, că inculpatul anterior a fost judecat și nu a tras concluzii necesare, că nu a recuperat prejudiciul material părții vătămate, fapt ce denotă că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, în partea pedepsei aplicate inculpatului A.Calenic, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în partea respectivă, prin care A.Calenic a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.e), d) Cod penal la 1 an închisoare și în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, fără amendă. În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel a conchis că probele administrate, care au fost cercetate de prima instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor imputate, fiind bazate pe declarațiile părții vătămate D.Stanila, a martorilor N.Gurău, S.Rusu, S.Ichizli. I.Romanenco, O.Romanenco și actele cauzei. Totodată, instanța de apel, analizînd materialele cauzei și motivele invocate în apel, a constatat că prima instanță, la aplicarea pedepsei, eronat a stabilit inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare în baza art.187 alin.(2) Cod penal, deoarece sancțiunea articolului dat prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 7 ani, cu sau fără amendă, însă, deoarece dosarul a fost examinat potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Prin urmare, instanța de apel a conchis că, pedeapsa minimă ce poate fi aplicată inculpatului este de 3 ani și 4 luni închisoare, astfel că prima instanță eronat i-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare. Totodată, instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 și 76 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise care, potrivit prevederilor art.16 Cod penal, este una gravă, precum și din noile limite ale pedepsei principale, determinate potrivit art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat, deși antecedentele sînt stinse, acesta nu s-a corectat și continuă activități infracționale, de modul obraznic în care a acționat inculpatul la comiterea infracțiunii, că nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, concluzionînd că toate acestea denotă că, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare. Prin urmare, aplicarea 2 de către prima instanță a prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului este neîntemeiată

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul T.Maștalin în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzut de art.427 alin.(1) pct.5), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel, la stabilirea pedepsei, nu a luat în considerație circumstanțele atenuante, că inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, partea vătămată a declarat că nu are pretenții față de inculpat fiindu-i restituit un obiect din aur, iar suma prejudiciului material pentru celelalte bunuri să-i fie restituite de către inculpat și nu a solicitat aplicarea pedepsei de privare de libertate, mai mult ca atît în instanța de apel dosarul s-a examinat în lipsa părții vătămate, prin care procurorul a solicitat aplicarea pedepsei cu închisoare; instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a cordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea nu au fost luate în considerație circumstanțele atenuante, iar circumstanțe agravante conform prevederilor art.77 Cod penal nu au fost stabilite.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel sînt invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.5), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, sau cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorul recursului, nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de casare a deciziei instanței de apel. După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică decizia instanței de apel nefiind de acord cu examinarea cauzei în lipsa părții vătămate și cu pedeapsa stabilită, fiindu-i neîntemeiat excluse prevederile art.90 Cod penal. La acest capitol, Colegiul penal conchide că argumentul recurentului, precum că instanța de apel a examinat cauza fără citarea legală și audierea părții vătămate nu are support legal, deoarece din cauza a fost examinată în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penal, în baza probelor de la faza urmăririi penale. Totodată, în ședința instanței de apel inculpatul și avocatul T.Maștalin au considerat posibil examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, dat fiind faptul că prezenta cauză se examinează în procedură simplificată (f.d.219). Prin urmare, trimiterea recurentului la art.427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală nu poate fi reținută, deoarece din materialele cauzei rezultă că judecarea cauzei a avut loc fără abateri de la lege. Colegiul penal menționează că, instanța de apel, casînd soluția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei lui A.Calenic, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, și i-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limita prevăzută de sancțiunile normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, corect considerînd că inculpatul urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, aceasta fiind în corespundere cu faptele săvîrșite. 3 Mai mult, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normelor penale în baza cărora a fost condamnat. Astfel, temeiul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, pe motiv că instanța nu a reținut circumstanțele atenuante prezente în cauză, enumerate în recurs și descrise la pct.5 al prezentei decizii, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrii judecătorești, din motiv că circumstanțele invocate de recurent, precum: recunoașterea vinei, căința sinceră, lipsa circumstanțelor agravante, au fost luate în considerație de instanță la numirea pedepsei. Mai mult, după cum rezultă din actele cauzei, inculpatul a fost anterior condamnat, prin urmare, acesta nu și-a făcut concluziile necesare, nu a stat pe calea corijării, lipsind temeiuri legale de aplicare în privința lui a dispozițiilor art.90 Cod penal. Totodată, Colegiul penal notează că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din circumstanțele sus- menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită, motivîndu-și soluția adoptată, indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea executării ei pe termen de probă. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale și echitabilă faptelor comise. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul T.Maștalin în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Maștalin Tatiana în numele inculpatului Calenic Alexei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015, în cauza penală în privința lui Calenic Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 28 octombrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecător Elena Covalenco Judecător Iurie Diaconu 4