ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 23.09.2015

1ra-838/2015 — art. 201-1 al.2 lit.a, 179 al.2, 84, 85 CP

HOTĂRÂRE
23.09.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201-1 al.2 lit.a, 179 al.2, 84, 85 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-838/2015 — art. 201-1 al.2 lit.a, 179 al.2, 84, 85 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-838/2015

Curtea Supremă de Justiție

23 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinând, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Hâncești din 06

ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie

2015, declarat de inculpatul

Deliu Constantin Stepan, născut la

15 februarie 1989, originar și locuitor al or. Hâncești,

str. Gura Cotului 21, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat conform:

1) sentinței Judecătoriei Hâncești din 17 martie

2009, în baza art. 152 alin. (2) lit. i), 90 Cod penal, la 3

ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani;

2) sentinței Judecătoriei Hâncești din 28 februarie

2014, în baza art. 179 alin. (2), 287 alin. (3), 84, 90 Cod

penal, la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 octombrie 2014 – 06 ianuarie 2015,

în instanța de apel: 02 februarie – 02 aprilie 2015,

în instanța de recurs 11 iunie – 23 septembrie 2015;

a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare și

în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 2 ani închisoare.

1

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială a pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Hâncești din 28

februarie 2014, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 17 septembrie 2014.

cu Bucșa Elena, cu care are un copil comun, Bucșa Gabriel, a.n. 2011 și locuiesc

pe str. Gura Cotului 21, or. Hâncești, aflându-se sub influența alcoolului, o

agresează în mod sistematic și intenționat, atât pe concubină cât și pe fiu,

aplicându-i primei lovituri cu diferite obiecte peste tot corpul, cauzându-i dureri

fizice, o insultă și amenință cu răfuială fizică și cu moartea, toate aceste acțiuni le

comite în prezența fiului minor, lipsindu-i pe ambii de mijloace de existență

primară din cauza că nu lucrează stabil, iar câștigurile ocazionale din munca zilieră

le folosește pentru procurarea alcoolului. Ca rezultat al comportamentului agresiv

din partea inculpatului, Bucșa Elena este în permanent provocată stărilor de

tensiune și de suferințe fizice și psihice.

La 09 august 2014, aproximativ ora 17:00, la domiciliu, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, acționând cu intenție, Deliu C. a agresat-o fizic și verbal pe

Bucșa Elena, aplicându-i multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 282 „D” din 03

septembrie 2014, multiple echimoze pe cap, corp, membre ce se califică ca

vătămări corporale neînsemnate.

La 21 august 2014, în baza cererii DASPF Hâncești, a fost emisă o

ordonanță de protecție prin care Deliu C. a fost obligat ca timp de 90 zile să nu

viziteze locul de trai al Elenei Bucșa și al fiului Bucșa Gabriel, situat pe str. I.

Fulga nr. 29, or. Hâncești, la fel să nu să se găsească mai aproape de 100 m. de

Bucșa Elena și să nu contacteze sub nici o formă cu ea și copilul.

În pofida restricțiilor stabilite, la 17 septembrie 2014, aproximativ ora 22:00,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând cu scopul răzbunării fizice față de

Bucșa Elena și încălcării inviolabilității domiciliului lui Bucșa Galina și Bucșa

Vitalie, domiciliu în care se afla Bucșa Elena cu copilul său Bucșa Gabriel,

manifestând un comportament umilitor și adresându-i concubinei cuvinte

injurioase, în prezența copilului și rudelor acesteia a amenințat-o cu moartea,

provocându-i suferință fizică și psihică, aceasta fiind nevoită să fugă cu copilul de

acasă și să se refugieze la cunoscuți. Urmare el, a deteriorat geamul unei uși și fără

permisiune a intrat în domiciliul Galinei Bucșa și Vitalie Bucșa, aplicându-le

violență fizică prin aplicare de lovituri, cauzându-i Galinei Bucșa vătămări

corporale neînsemnate, iar la cerința acestora de a părăsi locuința, Deliu C. nu se

supunea, continuând acțiunile violente.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut parțial vina, aceasta fiind

dovedită totalmente prin probele administrate pe caz, și a încadrat acțiunile lui în

baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea

2

intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra

unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, prejudiciu

material și moral și în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, ca violarea de domiciliu,

adică pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia,

precum și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, acțiuni săvârșite cu aplicarea violenței.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, de caracterul și gravitatea infracțiunilor săvârșite, că inculpatul a comis

infracțiuni mai puțin grave, anterior a fost condamnat, antecedentele penale nefiind

stinse și că la locul de trai este caracterizat negativ.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă non privativă de liberate.

Apelantul a indicat că inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră.

Ultimul a recunoscut parțial vina, regretă și se căiește de cele comise, are un copil

minor la întreținere și este unicul întreținător în familie, se învinuiește de săvârșirea

a două infracțiuni mai puțin grave, astfel o pedeapsă non privativă de libertate își

v-a atinge scopul de corectare a inculpatului.

2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond just a

ținut cont că inculpatul anterior a fost condamnat - prin sentința Judecătoriei

Hâncești din 17 martie 2009, în baza art. 152 alin. (2) lit. i), 90 Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 3 ani și prin sentința Judecătoriei Hâncești din 28 februarie 2014, în baza

art. art. 179 alin. (2), 287 alin. (3), 84, 90 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani, dar

inculpatul concluzii nu și-a făcut si nu a dat dovadă de corectare, comițând alte

infracțiuni.

Având în vedere prevederile art. 4, 61 alin. (2) Cod penal, instanța de fond

corect i-a stabilit inculpatului pedeapsa în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal

- 3 ani închisoare, și în temeiul art. 179 alin. (2) Cod penal - 2 ani închisoare,

stabilindu-i în baza art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Dat fiind că inculpatul anterior a fost condamnat, corect i-au fost aplicate

prevederile art. 85 alin. (2) Cod penal, conform căror dacă, după pronunțarea

sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o

nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară, astfel fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa de 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului este corectă, echitabilă, legală și

corespunde întocmai faptelor săvârșite de el.

3

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă.

Recurentul a indicat că instanțele nu a ținut cont de vârsta lui tânără, ca a

crescut în familie social vulnerabilă, are la întreținere copii minori, a recunoscut

vina și s-a căit sincer de cele comise.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul inițial, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul inculpatului, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor instanțelor de fond și de

apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, denotă că ambele

instanțe au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea

pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 84,

4

85 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă o persoană este declarată vinovată

de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru

vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune

aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total

sau parțial, al pedepselor aplicate. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune,

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-

au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

5

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Deliu Constantin

Stepan împotriva sentinței Judecătoriei Hâncești din 06 ianuarie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2015-11-11
0,95
1ra-1243/2015 — art. 186 al.2 lit.c,d CP
Dosarul nr. 1ra-1243/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat,
CSJ 2015-10-21
0,95
1ra-1033/2015 — art. 190 al.5, 351 al.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1033/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat,
CSJ 2015-09-09
0,94
1ra-783/2015 — art. 187 al.2 lit.b,e,f, 85 CP
Dosarul nr. 1ra-783/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 09 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, examinând,
CSJ 2015-12-01
0,94
1ra-1183/2015 — art. 152 al.1, 309-1 al.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1183/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 01 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Lil
CSJ 2015-09-09
0,94
1re-107/2015 — art. 287 alin. 1, 349 alin. 1-1 CP
Dosarul nr. 1re-107/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 09 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, examinînd,
Sursă