1ra-1183/2015 — art. 152 al.1, 309-1 al.1 CP

1ra-1183/2015 — art. 152 al.1, 309-1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1183/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie

2015, declarat de avocatul Maria Antoci și inculpatul

Anghel Constantin Petru, născut la

26 iunie 1989, originar și locuitor al s. Peciște, r-nul

Rezina, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 28 februarie 2013 – 18 martie 2015,

în instanța de apel: 21 aprilie – 04 iunie 2015,

în instanța de recurs: 05 august – 24 noiembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

privind învinuirea lui Anghel Constantin de săvârșirea infracțiunii prevăzută la art.

152 alin. (1) Cod penal a fost încetat, în legătură cu împăcarea părților.

Anghel Constantin a fost condamnat în baza art. 309/1 alin. (1) Cod penal (în

redacția Legii nr. 139-XVI din 30 iunie 2006, cu modificările ulterioare operate prin Legea nr.

277-XVI din 18 decembrie 2008 și prin Legea nr. 245 din 02 decembrie 2011) la 4 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele

Ministerului Afacerilor Interne al RM pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

șef de sector al CPR Rezina pe s. Peciște, r-nul Rezina, numit în funcție prin

ordinul nr.35 EF din 13.08.2010 al MAI, având gradul special de locotenent de

poliție, fiind în conformitate cu prevederile art.123 alin. (1) Cod penal persoană cu

funcție de răspundere, căreia prin numire i-au fost acordate drepturi și obligații în

1

vederea exercitării funcțiilor autorităților publice, contrar prevederilor art. 3 din

CEDO, art. 24 alin. (2) din Constituția R. Moldova, încălcând grav prevederile art.

4 din Legea cu privire la poliție, care stipulează că „în activitatea sa poliția mizează

pe respectarea personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării demnității,

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime”, precum și prevederile articolelor

12, 13, 14, 15 din aceiași Lege, dispozițiile punctelor 1, 3, 4 ale capitolului I și

punctelor 1, 2, 3, 4 subpunctul 1) ale capitolului II din Regulile de aplicare a

mijloacelor speciale de către colaboratorii organelor de interne și militarii trupelor

de carabinieri ale MAI (anexa nr.2), care reglementează condițiile și limitele

aplicării forței fizice și a mijloacelor speciale; contrar prevederilor lit. d), f), g), m)

ale pct.15, precum și lit. a) - b) ale pct. 16 din Codul de etică și deontologie al

polițistului, și atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului a funcției deținute,

care îl obligau să nu supună pe nimeni la tortură, să nu aplice forța fizică, decît

pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor

legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin,

să respecte Constituția și legile R. Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente

sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă

la forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară

atingerii unui obiectiv legitim, a comis un act de tortură în privința lui Balteanu Ion

în următoarele circumstanțe.

Astfel, inculpatul Anghel C., fiind persoană cu funcție de răspundere și

acționând cu titlu oficial, reprezentând MAI, la 30 august 2012, aproximativ ora

14.00, suspectându-1 pe Balteanu I. de săvârșirea faptei de agresare a lui Borș I.,

urmărind în mod ilicit scopul de a-l pedepsi pentru acest pretins act ilegal, aflându-

se în curtea gospodăriei lui Balteanu I. din s. Peciște, r-nul Rezina, fără a solicita

explicații, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu un baston de cauciuc peste

torace, fese, brațe, l-a apucat brutal de mâini, având un comportament batjocoritor,

i-a strigat jignitor și necenzurat, înjosindu-i onoarea și demnitatea. După aplicarea

loviturilor, i-a cerut să se îmbrace și să-l urmeze, fără a-i spune unde anume.

Anghel C., ținând în mână bastonul de cauciuc, a intrat în locuința lui Balteanu I.,

i-a cerut cât mai repede să se îmbrace, continuând să-l înjosească cu cuvinte

ofensatoare, l-a împins de la spate din casă, în ogradă iarăși l-a bruscat să iasă în

drum, unde, continuând să-l pună în mod voit într-o situație de inferioritate, adică

să-l umilească, încă o dată l-a împins de la spate, lovindu-1 cu piciorul în regiunea

fesieră, l-a impus cu forța să urce într-un autovehicul. Ca rezultat i-a provocat lui

Balteanu I. o permanentă stare de durere fizică, de teamă, panică și neliniște din

cauza incertitudinii cu privire la ceea ce i se va întâmpla.

În urma acțiunilor violente cu caracter de tortură, care în comun au durat

aproximativ 30 de minute, lui Balteanu I. i-au fost provocate dureri și suferințe

puternice fizice și psihice, însoțite de cauzarea vătămărilor corporale medii sub

formă de „fractura coastei VII și XI pe stânga, echimoze pe brațul stâng, torace pe

stânga și fese bilateral, excoriații pe brațul drept”.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a declarat că l-a luat pe

Balteanu I. de antebrațul mâinii drepte, apoi l-a lovit de două ori cu palma peste

față. În rezultat, ultimul a căzut jos, pe pilonii de la trotuarul din ogradă,

fracturându-și coastele. Regretă de cele întâmplate, și-a cerut scuze pentru că nu a

2

procedat corect și dorește să se împace cu ultimul. Conștientizează că la acel

moment a întreprins acțiuni ilegale, fiind enervat.

Instanța a statuat că vinovăția inculpatului este dovedită și prin probele

administrate, că și-a găsit confirmare comiterea de către inculpat a actelor de

tortură, adică provocarea în mod intenționat a durerilor fizice și suferințelor psihice

puternice persoanei, cu scopul de a-l pedepsi pentru presupusele acțiuni ilegale, de

a-l intimida și de a face presiuni asupra lui, dureri și suferințe provocate de o

persoană, care a acționat cu titlu oficial.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 309/1 alin. (1) Cod

penal (în redacția Legii nr. 139-XVI din 30 iunie 2006, cu modificările ulterioare operate prin

Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008 și prin Legea nr. 245 din 02 decembrie 2011), în

vigoare la momentul săvârșirii faptei, lege care ușurează pedeapsa și ameliorează

situația persoanei în raport cu legea care este în vigoare la data emiterii deciziei.

La fel, instanța a constatat că inculpatul se învinuiește și că tot atunci, la

30.08.2012, aproximativ ora 14.00, în timp ce se afla în gospodăria lui Balteanu I.

din s. Peciște, r-nul Rezina, contrar prevederilor legale, intenționat i-a aplicat mai

multe lovituri cu un baston de cauciuc peste torace, fese, brațe, l-a apucat brutal de

mâini, l-a bruscat, l-a lovit cu piciorul în regiunea fesieră cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 3264D din 12 decembrie 2012, fractura

coastei VII și XI pe stânga, echimoze pe brațul stâng, torace pe stânga și fese

bilateral, excoriații pe brațul drept, care se atribuie vătămărilor corporale medii,

motivate prin dereglarea sănătății pe lungă durată.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

ca Vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a

fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății.

Instanța a reținut că în ședința de judecată partea vătămată a solicitat

încetarea procesului penal pe art. 152 alin. (1) Cod penal, din motiv că s-a împăcat

cu inculpatul, l-a iertat și nu are pretenții materiale sau morale față de el, fapt

consimțit și de către inculpat.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune intenționată contra libertății, cinstei și

demnității persoanei, fiind persoană cu funcție de răspundere.

Infracțiunea comisă de inculpat – tortura, constituie o formă agravantă și

intenționată a unui tratament ori pedeapsă crudă, inumană sau degradantă. CEDO

interzice, în termeni categorici, tortura și tratamentele sau pedepsele inumane ori

degradante, indiferent de circumstanțe și de comportamentul victimei.

Faptul că la acțiunile părții vătămate s-a plâns consăteanul acestuia Borș I.,

nu-1 îndreptățește pe Anghel C., care a acționat cu titlu oficial, de aplicare a

actelor de tortură asupra lui Balteanu I.

Instanța a reținut că inculpatul este căsătorit, are la întreținere 2 copii

minori, pentru prima dată se atrage la răspundere penală, este încadrat în câmpul

muncii, este caracterizat pozitiv la locul de muncă, a recunoscut vina și s-a căit,

partea vătămată l-a iertat, neavând pretenții materiale sau morale față de el și a

solicitat ca inculpatul să nu fie privat de libertate.

3

Totodată, nefiind stabilite circumstanțe agravante, instanța a concluzionat ca

fiind oportună aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Anghel Constantin să fie condamnat în

baza art. 309/1 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere în cadrul MAI pe un termen de 5 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu încetarea procesului penal în baza art. 152 alin.

(1) Cod penal în legătură cu împăcarea părților.

Apelantul a invocat că în cadrul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut

vina. În cadrul cercetării judecătorești, inculpatul, inițial tot nu a recunoscut vina,

solicitând audierea martorilor care ar confirma cauzarea leziunilor la partea

vătămată în alte circumstanțe. Ulterior, fiind audiat suplimentar, inculpatul a

recunoscut vina.

Astfel, inculpatul nu a recunoscut vina pe deplin, nu s-a căit de cele comise

și nu a restituit prejudiciul material părții vătămate. Totodată, prin declarațiile sale

mincinoase, a împiedicat mersul normal al cercetării judecătorești, cu scopul

eschivării de la răspundere penală.

Prin acțiunile sale inculpatul nu numai că a cauzat un prejudiciu părții

vătămate dar și a lezat imaginea Statului la înfăptuirea justiției, creând astfel

neîncredere în societate față de reprezentanții autorităților de drept ale republicii

Moldova. La fel, inculpatul nu a contribuit la descoperirea infracțiunii, instanța

neîntemeiat aplicându-i o pedeapsă mai blândă.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei

pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și

din punctul de vedere al nevoii de reeducare al făptuitorului.

La aplicarea pedepsei, instanța urmează să asigure un echilibru între

criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei, o judecată echitabilă

trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare

faptei comise și vinovăției infractorului, reeducarea și resocializarea acestuia,

restabilirea ordinii de drept și prevenirea pe viitor a săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea inculpaților, cât și din partea altor persoane.

Ținând cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, aplicarea unei pedepse

cu închisoarea ar asigura echitatea socială și satisfacerea intereselor morale ale

părții vătămate, statului, precum și reeducarea inculpatului.

admis, casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre.

Anghel Constantin a fost condamnat în baza art. 309/1 alin. (1) Cod penal la

4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele MAI al RM pe un termen

de 3 ani.

Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate.

Instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele de fapt ale cauzei, de

persoana inculpatului și nejustificat a aplicat prevederile art. 90 CP, ori în cazul dat

lipsesc motivele suspendării condiționate a executării pedepsei.

4

La stabilirea pedepsei, instanța nu a acordat eficiență deplină prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului în scopul restabilirii echității

sociale, corectării condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Infracțiunea pentru care este recunoscut vinovat inculpatul face parte din

categoria celor mai puțin grave.

Inculpatul a mai comis și altă crimă, pentru care în legătură cu faptul

împăcării procesul penal a fost încetat, nu a recunoscut vina, nu a regretat faptele

infracționale, a comis o crimă prin umilirea și înjosirea părții vătămate.

Ca circumstanțe atenuante în privința inculpatului au fost stabilite - prezența

copiilor minori, partea vătămată nu are pretenții și a pledat pentru aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse nonprivative de libertate, circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

Apreciind circumstanțele în ansamblu, instanța de apel a concluzionat ca

fiind irațională suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința

inculpatului, dispunând stabilirea pedepsei fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenții au invocat că hotărârea instanței de apel contravine scopului

procesului penal, art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală.

Instanța de fond corect a stabilit pedeapsa inculpatului cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61 și

75 Cod penal. În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,

a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvârșită.

La aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, instanța

de fond a invocat că la materialele cauzei este anexată cererea părții vătămate prin

care acesta nu are pretenții morale sau materiale față de inculpat.

Totodată, instanța de fond a ținut cont că inculpatul este pentru prima dată

atras la răspundere penală, la locul de muncă este caracterizat pozitiv, are la

întreținere 2 copii minori, acestea fiind reținute ca circumstanțe atenuante, că el a

recunoscut vina, s-a căit, că partea vătămată l-a iertat și nu pretinde la careva

despăgubiri, iar circumstanțe agravante nu au fost reținute în cauză.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

5

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Conform art. 61 alin. (2), 75 alin. (1), 90 alin. (1) Cod penal, art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

și în strictă conformitate cu dispozițiile prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. În

acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune

și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel,

deoarece, potrivit părții descriptive a deciziei adoptate (pct. 4. din decizie):

a) concluzionând neclar și neargumentat că este irațională suspendarea

condiționată a executării pedepsei, constatând și repetând doar circumstanțe

atenuante și lipsa celor agravante pe caz, nu a motivat în genere inoportunitatea

aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu clauzele

conținute în dispoziția acestei norme de drept și circumstanțele atenuante indicate

în sentință de către instanța de fond;

b) nu a respectat prevederile art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură

penală, conform căror inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva

sa, să facă declarații sau să refuze de a le face, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză

să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații

acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Potrivit art. 103

alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul nu poate fi forțat să

mărturisească împotriva sau să-și recunoască vinovăția și nu poate fi tras la

răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații.

Deci, argumentul instanței de apel că inculpatul nu a recunoscut vina și nu

a regretat faptele infracționale în cadrul urmării penale este neîntemeiat. Or,

această circumstanță constituie un drept legal al inculpaților și nu face parte din

categoria celor agravante, prevăzute în art. 77 Cod penal (pct. 4 din decizie).

6

Mai mult, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra circumstanțelor care

direct și în mod special condiționează individualizarea pedepsei inculpatului - că

acesta în cadrul judecării cauzei a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise,

și-a cerut scuze de la partea vătămată și că părțile în consecință s-au împăcat, că

potrivit rechizitoriului circumstanțe agravante pe caz nu au fost stabilite.

Împrejurările enunțate relevă că decizia contestată nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția de modificare a pedepsei stabilite inculpatului de

către prima instanță, în sensul agravării ei, că instanța de apel i-a aplicat ultimului

o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale enunțate, excluzând

nejustificat și inechitabil prevederile art. 90 Cod penal, aplicate față de inculpat de

către prima instanță, în raport cu situația de fapt existentă la data condamnării lui,

cu circumstanțele atenuante stabilite pe caz și lipsa celor agravante, inadecvat și

disproporțional în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite și a

scopului pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane,

adică a admis apelul declarat în mod greșit.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată și menține hotărârea

primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei contestate, cu menținerea

sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Maria Antoci și inculpatul

Anghel Constantin Petru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 iunie 2015, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Rezina din 18 martie 2015, în privința

inculpatului Anghel Constantin Petru.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

7