1ra-1547/2015 — art. 152 alin. 2 lit. c-1, e CP

Dosarul nr. 1ra-1547/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Meșina Petru, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni

din 13 mai 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie

2014, în cauza penală privindu-l pe

Meșina Petru Andrei, născut la 30 ianuarie 1990, originar și

domiciliat s. Văsieni r-l Ialoveni.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Meșina Petru Andrei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. c1), e) Cod penal, la 4

ani 7 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

prin sentința menționată, i-a fost adăugată în întregime pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Ialoveni din 25 aprilie 2012, fiindu-i stabilită pedeapsă

definitivă - 4 ani 7 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și amendă

în mărime de 6.000 lei, cu executarea pedepselor de sine stătător conform art. 87 Cod

penal.

Prin aceeași sentință a fost condamnată și Curnic Agafia, în privința căreia

hotărîrile judecătorești nu se contestă în ordine de recurs.

Meșina P. împreună și prin înțelegere prealabilă cu mătușa sa, Curnic A., aflîndu-se

în casa ultimei din s. Văsieni r-l Ialoveni, primul fiind în stare de ebrietate alcoolică,

ambii avînd intenția vătămării medii a integrității corporale și a sănătății, cunoscînd

despre faptul că Busuioc Constantin se află la evidența medicilor datorită

handicapului psihic, l-au chemat pe ultimul cu care au inițiat o ceartă din cauza că

1

acesta cînd se află în stare de ebrietate alcoolică intră fără voie în gospodăria lui

Curnic A. și face scandal. Prin urmare, Curnic A. a luat o mătură și l-a lovit pe

Busuioc C. peste corp, după care, Meșina P., văzînd comportamentul agresiv a

mătușii sale, a luat mătura din mîinile ultimei și a început să-i aplice și el lovituri, și

imobilizîndu-l pe pat, l-a mai lovit cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului. Tot atunci, Curnic A. a luat de jos o rangă metalică (vătrar), cu care l-a

lovit pe Busuioc C. peste mîini și picioare, apoi i-a dat-o lui Meșina P., la care

ultimul cu ranga metalică i-a mai aplicat lui Busuioc C. multiple lovituri peste

diferite părți ale corpului, cauzîndu-i leziuni corporale. În urma loviturilor primite,

la Busuioc C., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 125 din 08.10.2013,

s-au constatat vătămări corporale medii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Meșina P. a fost calificată de drept în baza art. 152 alin. (2) lit. c1), e) Cod

penal și anume –vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, comisă

de două persoane profitînd de starea de neputință cunoscută și evidentă a victimei care se

datorează handicapului psihic.

Meșina P., prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

aplicarea unei pedepse mai blînde inculpatului, neprivativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat că:

- inculpații au recunoscut vina integral, cauza fiind examinată pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală;

- acțiunile inculpaților au fost comise ca rezultat al celor săvîrșite de partea

vătămată, astfel instanța nu s-a expus asupra motivelor ce i-au impus pe inculpați să

comită această infracțiune;

- inculpatul Meșina P. este o persoană tânără, se caracterizează pozitiv în

societate, s-a căit sincer de cele comise și a recunoscut vina integral, astfel consideră

sentința pronunțată prea aspră, iar instanța putea aplica inculpatului o pedeapsă

neprivativă de libertate.

fost admis parțial apelul declarat fiind casată sentința în partea pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Meșina P. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. c1), e)

Cod penal, cu respectarea prevederilor art. 34, 82 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, la 4 ani închisoare. În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de

sentințe, i-a fost adăugată în întregime pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Ialoveni din 25 aprilie 2012 - amenda în mărime de 6.000 lei, fiindu-i stabilită

pedeapsă definitivă - 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și

amendă în mărime de 6.000 lei, cu executarea pedepselor de sine stătător conform art.

87 Cod penal.

2

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prima instanță

corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Meșina P. a săvârșit infracțiunea imputată, acțiunile acestuia corect fiind

încadrate în baza art. 152 alin. (2) lit. c1), e) Cod penal. De asemenea, totalitatea de

probe administrate la urmărirea penală, acceptate de inculpat, verificate de prima

instanță și puse la baza sentinței de condamnare, conform prevederilor art. 364/1

Cod procedură penală, au fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și

veridicități, iar toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că, vina inculpatului se dovedește cu certitudine prin

declarațiile succesorului legal a părții vătămate Tamașciuc O., martorilor Dragancea

I., Plămădeală N. și prin materialele dosarului și anume: procesul-verbal de

constatare a infracțiunii ( f. d. 4); procesul-verbal de cercetare la fața locului ( f. d. 6 );

raportul de constatare medico-legală nr. 1983/D din 28.08.2013 (f. d. 16-17) și raportul

de expertiză medico-legală nr. 125 din 08.10.2013 (f. d. 29).

Instanța de apel a menționat că sancțiunea art. 152 alin. (2) lit. c1), e) Cod penal,

prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani, iar conform art. 82 Cod penal,

pedeapsa minimă nu poate fi mai mică de 3 ani 6 luni închisoare. Astfel, la judecarea

cauzei în procedura art. 364/1 Cod de procedură penală, limitele de pedeapsă se vor

reduce cu o treime, limita maximă de pedeapsă fiind 4 ani 7 luni, iar cea minimă - 2

ani 4 luni închisoare.

În opinia instanței de apel, prima instanță la pronunțarea sentinței a ținut cont

de faptul că Meșina P. beneficiază conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de

lege și întemeiat a ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea inculpatului nu

poate avea loc fără privarea de libertate, stabilindu-i pedeapsa cu închisoare,

considerând inadmisibil aplicarea art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

pedepsei.

La fel, instanța de apel a conchis că în privința lui Meșina P. corect au fost

aplicate prevederile art. 85 alin. (1) și art. 87 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a constatat că Meșina P. a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Ialoveni din 25 aprilie 2012 în baza art. 290 alin. (1) Cod penal,

la amendă în mărime de 6.000 lei, care la 01 august 2013 - data comiterii infracțiunii,

nu a fost achitată, astfel antecedentul penal al condamnatului Meșină P. nu este stins,

prima instanță aplicîndu-i întemeiat pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 82

alin. (2) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță eronat a reținut

prezența circumstanțelor agravante - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a mai comis infracțiuni, deoarece antecedentul penal al inculpatului este

nestins, precum și săvîrșirea infracțiunii prin orice formă de participație, de care

Meșina P. nu a fost învinuit prin rechizitoriu. Excluderea circumstanțelor agravante

și prezența circumstanței atenuante, recunoașterea integrală a vinovăției,

3

condiționează necesitatea micșorării pedepsei aplicate inculpatului Meșina P. de

prima instanță de la 4 ani 7 luni pînă la 4 ani închisoare.

ordinar de către inculpatul Meșina P., prin care solicită casarea acestora, cu

dispunerea rejudecării cauzei, în altă instanță de apel.

În motivarea recursului invocă că nu este de acord cu hotărîrile judecătorești

adoptate în cauză, deoarece conform art. 41 Cod de procedură penală, judecătorul de

instrucție nu are dreptul de a judeca cauzele penale în fond. În cazul dat, judecătorul

care a examinat cauza în prima instanță îndeplinește funcția de judecător de

instrucție în cadrul Judecătoriei Ialoveni și nu putea judeca prezenta cauză în fond.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil. A invocat că, recursul în

cauză redă textul apelului declarat de avocat în numele inculpatului, iar instanța de

apel l-a examinat pe deplin, apreciind toate probele în ansamblu în conformitate cu

art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, pronunțîndu-se argumentat și detaliat

asupra lui. Toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Totodată, termenul de 30 de zile de

contestare cu recurs a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură

penală, nu a fost respectat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Din actele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău a fost pronunțat la 24 iunie 2014 în prezența procurorului,

inculpatului Meșina P., apărătorului acestuia și a părții vătămate, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 170-174), din care rezultă că aceștia au

fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru data de 30 iunie

2014.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel rezultă că, la 30

iunie 2014, în prezența procurorului, pronunțarea deciziei motivate a fost amînată

pentru data de 07 iulie 2014. Astfel, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 07

iulie 2014 și înmînată procurorului, însă inculpatul, apărătorul acestuia și partea

vătămată nu au fost prezenți, fiind înștiințați despre ziua pronunțării deciziei.

4

Inculpatului Meșina P., apărătorului acestuia și părții vătămate, în conformitate

cu art. 338 alin. (4) Cod de procedură penală, li s-au expediat copia deciziei motivate,

fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d. 185). De asemenea, inculpatul Meșina

P., a primit copia deciziei instanței de apel redactată integral la data de 29 august

2014, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 210).

Prin urmare, Colegiul atestă că inculpatul a declarat recurs ordinar împotriva

hotărîrilor instanțelor de fond la data de 29 octombrie 2015, fapt confirmat prin

mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei oficiului poștal aplicată pe plic (f.d.

225).

În prezenta speță, Colegiul penal constată că, termenul de 30 de zile se

calculează începînd cu data de 08 iulie 2014 și se epuizează la data de 07 august 2014

- ultima zi de depunere a recursului, pe cînd inculpatul a depus recurs ordinar, abia

la data de 29 octombrie 2015, cu mult după expirarea termenului de 30 zile pentru

depunerea recursului ordinar.

Totodată, instanța de recurs menționează, că expedierea copiei deciziei instanței

de apel prin scrisoare de însoțire (f.d.185) în adresa inculpatului, poartă un caracter

informativ, însă termenul de atac începe a curge de la data pronunțării integrale a

deciziei, adică – 07 iulie 2014 și nu de la momentul recepționării acesteia. De

asemenea, Colegiul remarcă, că inculpatul a fost înștiințat în prezența avocatului

său, despre data pronunțării deciziei integrale, însă nu s-a prezentat, astfel

asumîndu-și responsabilitate pentru realizarea dreptului de atac asupra deciziei

nominalizate, chiar și în cazul amînării pronunțării acestei decizii, acesta urma să

dea dovadă de diligență la realizarea dreptului său de a ataca hotărîrea instanței de

judecată, cu care probabil putea să nu fie de acord.

De asemenea, chiar și reieșind din faptul că inculpatul a recepționat copia

deciziei motivate contra semnătură la data de 29 august 2014, oricum recursul

ordinar este depus cu mult peste termenul de 30 de zile de declarare a acestuia.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat

după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală

ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea

de repunere în termen a recursului.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar de către inculpatul Meșina P. a fost depășit,

impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind declarat peste

termen.

5

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Meșina Petru

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2014, în

cauza penală în privința acestuia, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 16 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6