1ra-692-2015 — art.152 alin.2 lit.e, 287 alin.2 lit.b CP

1ra-692-2015 — art.152 alin.2 lit.e, 287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-692/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 septembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul Zagaiciuc

Victor în numele inculpaților și inculpații Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 07 octombrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015, în cauza penală

privindu-i pe

Ieșeanu Anatolie Ion, născut la 01 mai 1968,

domiciliat în mun.Chișinău, str.Milescu Spătaru

21/5, ap.9

și

Platonov Veaceslav Constantin, născut la 17

decembrie 1969, domiciliat în mun.Chișinău,

str.Milescu Spătaru 21/5, ap.1.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.12.2013 - 07.10.2014,

Instanța de apel: 16.01.2015 - 18.03.2015,

Instanța de recurs: 20.05.2015 - 08.09.2015.

C O N S T A T Ă :

2014 și 10 octombrie 2010, au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

- Ieșeanu Anatolie în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în

temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 3 ani;

- Platonov Veaceslav în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod

penal, la 3 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Prin aceiași sentință Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav au fost achitați de sub

învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că

fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea în mod solidar de la

Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav în beneficiul lui Maftea Dumitru a prejudiciului

material în sumă de 2214,83 lei și a prejudiciu moral în sumă de 12000 lei.

Anatolie, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Platonov Veaceslav, urmărind scopul

vătămării integrității corporale a persoanei, în rezultatul atitudinii personale negative față de

cet.Maftea Dumitru (atitudine apărută ca urmare a convingerii că partea vătămată și feciorul

acestuia l-au bătut anterior pe feciorul lui Ieșeanu Anatolie), aflîndu-se în curtea blocului

locativ din str.M.Spătaru 21/5, mun.Chișinău, intenționat i-au aplicat acestuia din urmă mai

1

multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.2564/D din 28.12.2013, fractura corpului osului

zigomatic pe stînga, fractura apofizei transversale L3 pe dreapta, traumă cranio-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem postraumatic a feței, echimoză infraorbitală

pe stîngă, care condiționează dereglarea de lungă durată a sănătății și se califică ca vătămare

medie.

Tot ei, Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav, au fost învinuiți de faptul că, la 30 iulie

2013, aproximativ la ora 20.00, împreună și după o înțelegere prealabilă, aflîndu-se în curtea

blocului locativ din str.M.Spătaru 21/5, mun.Chișinău, din intenții huliganice, încălcînd

grosolan ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, a inițiat un

conflict însoțit cu aplicarea violenței fizice față de cet.Maftea Dumitru, exprimată prin lovituri

cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului cauzîndu-i vătămări corporale medii.

numele inculpaților, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care inculpații să fie recunoscuți vinovați și condamnați de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, la cîte 5 ani închisoare fiecare, în baza art.287 alin.(2)

lit.b) Cod penal, la amendă cîte 400 unități convenționale fiecare. Conform art.84 alin.(2) Cod

penal, a stabili fiecărui inculpat pedeapsa definitivă de cîte 5 ani închisoare și amendă în

mărime de cîte 400 unități convenționale, cu executarea separată a pedepselor. Pedeapsa de 5

ani închisoare a o suspenda pentru un termen de probă de cîte 5 ani fiecare, invocînd că

sentința se contestă numai în partea ce ține de achitarea acestora în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, considerînd că argumentele primei instanțe,

reținute în sentință privind achitarea inculpaților sînt eronate, lipsite de suport probator și,

contrar celor invocate de instanță în sentință, vinovăția inculpaților este probată integral prin

mijloace de probă acumulate la dosar – declarațiile părții vătămate, a martorilor T.Popa,

M.Dorojneac, A.Popa, A.Mustea, Z.Ieșeanu, S.Cojocaru și actele cauzei;

- avocatul V.Nevreanschi, casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpaților, în ce privește învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, pe motiv că nu există fapta

infracțiunii; atît la urmărirea penala, cît și în cadrul examinării cauzei vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunilor incriminate nu și-a găsit confirmare, lipsesc probe pertinente,

concludente, în confirmarea faptului că inculpații au comis infracțiunile imputate, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate trebuie să fie interpretate în favoarea inculpatului; instanța neîntemeiat a încasat

în mod solidar de la inculpați prejudiciul material și moral, deoarece partea vătămată nu a

prezentat careva probe ce ar demonstra cuantumul acțiunii civile.

admise parțial apelurile procurorului L.Partole și a avocatului V.Nevreanschi în numele

inculpaților, casată parțial sentința și pronunțată, în parte, o nouă hotărîre portivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

- Ieșeanu Anatolie în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza

art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor numite, i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis;

- Platonov Veaceslav în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare, în

baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal,

2

pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor numite, i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 5 ani și 1 lună închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost admisă în principiu,

lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă. În rest, sentința a

fost menținută

4.1. Instanța de apel a constatat că Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav, au fost

învinuiți de faptul că, la 30 iulie 2013, aproximativ la ora 20.00, împreună și după o înțelegere

prealabilă, aflîndu-se în curtea blocului locativ din str.M.Spătaru 21/5, mun.Chișinău, din

intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de respect

față de societate, a inițiat un conflict însoțit cu aplicarea violenței fizice față de cet.Maftea

Dumitru, exprimată prin lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului

cauzîndu-i vătămări corporale medii.

În motivarea soluției date, instanța de apel a indicat că, deși inculpații nu recunosc vina

în cele incriminate, vinovăția acestora este dovedită prin probele verificate cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, și anume prin declarațiile părții

vătămate D.Maftea, a martorilor T.Popa, A.Popa, M.Dorojneac, A.Mustea, I.Surchisean,

Z.Ieșeanu, S.Cojocaru, cît și actele cauzei - procesele-verbale de confruntare din 30.09.2013

dintre partea vătămată și A.Ieșeanu, de ridicare a actelor, rapoartele de expertiză medico-

legală nr.2560, 2564 din 23.10.2013 și 28.10.2013, care în ansamblu confirmă vinovăția

acestora de comiterea infracțiunilor prevăzute atît de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, cît și de

art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal. Conținutul acestor probe, indică incontestabil că inculpații

prin acțiunile lor intenționate au încălcat grosolan ordinea publică, au exprimat o vădită lipsă

de societate, acțiuni care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Astfel, instanța de apel a relatat că, prima instanță eronat a dispus achitarea inculpaților

de comiterea infracțiunii de huliganism, pe motiv că acțiunile lor nu întrunesc elementele

infracțiunii, incorect considerînd că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de huliganism,

deoarece, ajungînd la o astfel de concluzie, instanța nu a luat în considerație că fapta a fost

săvîrșită în curtea unui bloc de locuit, în loc public, în prezența mai multor persoane, inclusiv

și a locatarilor, încălcînd ordinea publică și manifestînd o deosebită lipsă de respect față de

societate, astfel partea vătămată fiind maltratată fără motiv evident.

La fel, instanța de apel a indicat că, argumentele aduse de avocatul V.Nevreanschi în

interesele inculpaților, precum că vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor imputate nu

și-a găsit confirmare sînt nefondate și din acest temei se resping.

La numirea pedepsei, instanța de apel a indicat că, ține cont de prevederile art.6, 7, 61,

75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor comise, de motivul acestora, de persoana

inculpaților, că anterior nu au fost condamnați, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, considerînd că corijarea și reeducarea lor este posibilă doar cu izolarea reală de

libertate, reținînd și faptul că dînșii au comis două infracțiuni mai puțin grave, ambele fiind cu

aplicarea violenței fizice și cauzarea de vătămări corporale medii, de lipsa circumstanțelor

agravante, iar ca circumstanțe atenuante a reținut prezența copiilor minori la întreținerea

inculpaților.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță, în baza art.152 alin.(2) Cod

penal, incorect i-a stabilit lui A.Ieșeanu pedeapsa închisorii pe termen de 5 ani, iar lui

V.Platonov de 3 ani, cu aplicarea art.79 Cod penal, suspendînd pedeapsa numită pe termen de

probă conform art.90 Cod penal, deoarece în cazul dat prevederile art.79 Cod penal nu sînt

aplicabile, dat fiind că, potrivit dispoziției acestei norme penale, pot fi recunoscute

circumstanțe excepționale ale cauzei, acele circumstanțe, legate de scopul și motivele faptei,

3

de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor, însă în speță asemenea circumstanțe nu au fost constatate.

Prin urmare, instanța a conchis că sentința în partea aplicării pedepsei în baza art.152

alin.(2) lit.e) Cod penal urmează a fi casată, stabilindu-i lui V.Platonov pedeapsa minimă de 5

ani închisoare, ținînd cont de prezența circumstanțelor atenuante, cît și de faptul că acesta este

participant la conflictul armat, deține medalia ,,Vulturul de Aur” și este invalid de gradul I,

iar lui A.Iereșanu – pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, dar nu cea minimă la acest articol

precum a fost numită de prima instanță.

La fel, instanța a considerat necesar de a admite parțial apelul avocatului în numele

inculpaților referitor la încasarea daunei materiale în sumă de 2214,83 lei și în această parte a

casa sentința și a pronunța o nouă hotărîre, prin care să fie admisă acțiunea civilă în principiu

lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă, deoarece la moment

nu este posibil de a stabili cuantumul acestora.

în numele inculpaților și inculpații, care au solicitat:

- avocatul V.Zagaiciuc în numele inculpaților care, invocînd temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu emiterea unei hotărîri

de achitare, pe motiv că vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunilor imputate nu a fost

demonstrată, aceștia nu au comis infracțiunile incriminate, nu a fost demonstrat faptul

încălcării ordinii publice de către inculpați, astfel starea de fapt reținută de către prima

instanță concordă cu probele administrate, relevate și analizate corect în sentința de achitare a

acestora în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal; cu referire la învinuirea adusă inculpaților în

baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, instanțele au dat o apreciere greșită probelor și

circumstanțelor în care a avut loc incidentul, nu le-au cercetat și analizat sub toate aspectele și

în mod obiectiv; nu s-a dat o apreciere corectă declarațiilor martorilor și altor probe care

demonstrează că în acțiunile inculpaților nu au fost prezente elementele unei careva

componențe de infracțiune; nevinovăția inculpaților se demonstrează atît prin declarațiile

acestora, cît și prin declarațiile martorilor O.Cucer, A.Ionaș, S.Dorul, care au văzut incidentul,

leziunile depistate la partea vătămată nu exclud faptul că ar fi putut surveni în urma căderii

acestuia de la înălțime; declarațiile părții vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece

declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de judecată sînt contradictorii, astfel,

potrivit art.8, 389 Cod de procedură penală, concluziile privind vinovăția inculpaților nu pot fi

bazate pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpaților;

- inculpatul A.Ieșeanu care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

invocînd că vinovăția lui nici la urmărirea penală, nici în instanța de judecată nu și-a găsit

confirmare, probele trebuie să indice în mod cert vinovăția lui, prin urmare instanța nu este în

drept să completeze învinuirea cu circumstanțe care ar justifica-o s-au ar agrava situația

inculpaților și să-și întemeieze soluția pe presupuneri și dubii; declarațiile părții vătămate

urmau a fi apreciate critic, deoarece declarațiile date la urmărirea penală și în cadrul instanței

de judecată sînt contradictorii; instanțele la stabilitea pedepsei nu au luat în considerație că are

la întreținere un copil minor, nu are antecedente penale, a participat la conflictul de pe Nistru,

este invalid de gradul I, a fost decorat cu medalie pentru vitejie și „Vulturul de Aur”;

- inculpatul V.Platonov care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, pe motiv că instanța de apel greșit a admis apelul procurorului, nu a cercetat și

analizat sub toate aspectele și în mod obiectiv probele administrate, nu a dat o apreciere

4

corectă declarațiilor martorilor și a altor probe care demonstrează că în acțiunile lui nu sînt

prezente elementele infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) Cod penal, deoarece nu a avut

intenții huliganice, ci doar o discuție cu D.Maftea de a clarifica situația verbal referitor la

aplicarea violenței fizice asupra fiului lui A.Ieșeanu; în ce privește învinuirea adusă în baza

art.152 alin.(2) Cod penal, instanța de apel nu a cercetat și analizat obiectiv circumstanțele în

care a avut loc incidentul, toate leziunile corporale depistate la partea vătămată nu atestă

faptul că au fost provocate de către inculpați, or după localizarea și gravitatea leziunilor, în

urma unor eventuale lovituri aplicate de ei, urmau la ei să rămînă edemuri sau echimoze,

zgîrieturi specifice loviturilor cu un obiect dur contodent, astfel nu se exclude că leziunile au

putut surveni în urma căderii acestuia de la înălțimea corpului, lovindu-se cu capul de

bordură; declarațiile părții vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece sînt contradictorii;

instanța neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorilor O.Cucer, A.Ionaș, S.Dorul, care au

văzut că partea vătămată i-a aplicat lui A.Ieșeanu o lovitură și a fugit și, împiedicîndu-se, a

căzut jos lovindu-se cu capul de bordură, astfel concluzia instanței în acest sens este

nejustificată.

Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, sau cercetează suplimentar probele administrate în instanța de fond ori poate da o nouă

apreciere probelor din dosar, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Articolul 417 alin.(1) pct.7)-8) Cod de procedură penală, stipulează că decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul conchide că, în cauza dată, instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte

prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Reieșind din sensul legislației în vigoare, apelul declarat de procuror are efect

devolutiv atît în sensul atenuării situației părților, iar în sensul agravării numai în cazul cînd

el solicită aceasta privitor la partea concretă.

Potrivit textului apelului și părții descriptive a deciziei instanței de apel, procurorul a

contestat sentința numai în partea ce ține de achitarea lui A.Ieșeanu și V.Platonov în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal (f.d.56, 103 v.2).

Instanța de apel, admițînd apelul procurorului parțial, a casat sentința, inclusiv și în

partea stabilirii pedepsei inculpaților în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, numindu-i lui

A.Ieșeanu pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare și lui V.Platonov de 5 ani închisoare,

depășint limitele apelului declarat de procuror, intervenind în această parte în soluția primei

instanțe din oficiu.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că instanța, casînd sentința în

această parte, nici într-un mod nu a motivat din care considerente a ajuns la concluzia că

pedeapsa stabilită de prima instanță lui A.Ieșeanu de 5 ani închisoare nu este individualizată

în corespundere cu prevederile legale și nu va duce la corijarea și reeducarea acestuia.

5

Nu este motivată suficient și convingător nici concluzia instanței în partea ce ține de

stabilirea pedepsei inculpatului V.Platonov fără aplicarea prevederilor art.79 Cod penal. În

această parte concluziile instanței de apel se exclud una pe alta, deoarece pe de o parte a

reținut aceleași circumstanțe care au fost apreciate de prima instanță ca exepționale, ce a

servit temei de aplicare a prevederilor art.79 Cod penal (participarea la conflictul armat,

deținerea medaliei ,,Vulturul de Aur”, gradul de invaliditate I), i-ar pe de altă parte, că acestea

nu pot constitui temei de aplicare a dispoziției normei sus menționate.

Prin urmare, instanța de apel, în afara motivelor invocate în apelul procurorului, a casat

sentința în partea stabilirii măsurii de pedeapsă în baza art.152 alin.(2) Cod penal și le-a

aplicat inculpaților o pedeapsă mai aspră decît cea stabilită de prima instanță.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art.287

alin.(2) Cod penal, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență art.61, 75 și 76 Cod penal.

Instanța de recurs ține să menționeze că, individualizarea pedepsei constă în

obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii și pedepsei penale.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform deciziei instanței de apel, A.Ieșeanu și V.Platonov au fost recunoscuți

vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, a cărui

sancțiune conține pedepse alternative sub formă de amendă și muncă neremunerată în folosul

comunității.

Potrivit art.75 alin.(2) Cod penal și art.394 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală,

instanța de judecată este în drept să stabilească o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, numai în cazul în care o pedeapsă mai

blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura scopul pedepsei penale. Instanța de

judecată este obligată să motiveze stabilirea pedepsei cu închisoare, dacă sancțiunea legii

penale prevede și alte categorii de pedepse.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a indicat că, la numirea tipului și

măsurii de pedeapsă inculpaților ține cont de prevederile art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii, motivul acesteia, persoana inculpaților, de circumstanțele atenuante -

lipsa antecedentelor penale, aflarea la întreținere a copiilor minori, participarea la conflictual

armat, deținerea medaliei ,,Vulturul de Aur”, că V.Platonov este invalid de gradul I,

considerînd că corectarea și reeducarea inculpaților va fi posibilă doar prin aplicarea celei mai

aspre pedepse - închisoarea, fără a motiva din care considerente nu pot fi aplicate celelalte

pedepse alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii de huliganism.

În astfel de circumstanțe, Colegiul constată ca fiind nemotivată stabilirea a celei mai

aspre pedepse inculpaților. Mai mult că, reieșind din conținutul apelului, însăși procurorul a

considerat că corijarea și reeducarea inculpaților este posibilă fără izolare de societate,

solicitînd aplicarea în privința acestora în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal a pedepsei sub

formă de amendă, iar în temeiul art.84 Cod penal - pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare și

400 unități convenționale, cu suspendarea pedepsei închisorii pe termen de probă, potrivit

art.90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal constată că, instanța de apel, admițînd parțial apelul

avocatului V.Nevreanschi în numele inculpaților referitor la încasarea daunei materiale și

casînd în această parte sentința cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care a admis acțiunea

civilă în principiu lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă,

6

nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel referitor la cuantumul prejudiciului moral

încasat de la inculpați în mod solidar și la obligația părții vătămate de a dovedi faptul

pricinuirii cuantumului daunei morale.

La fel, instanța nu a luat în considerație că potrivit legislației în vigoare, în cazul în

care cererea de reparare a prejudiciului moral a fost înaintată în instanța de judecată către doi

sau mai mulți reclamați și prin hotărîrea pronunțată aceasta a fost admisă, prejudiciul moral se

încasează aparte și nu solidar.

Astfel, Colegiul penal ajunge la concluzia că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apeluri și a adoptat o decizie nemotivată privind aplicarea

pedepsei și soluționarea acțiunii civile, fapt ce se consideră o eroare de drept, care se

încadrează în art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, deoarece se referă la

procedura de motivare a soluției instanței de apel și care nu poate fi corectată de instanța de

recurs, deoarece soluționarea acestora ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în

instanța de apel, care conform art.414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelurile

din punct de vedere a stării de fapt și de drept, deci a legalității și temeiniciei sentinței atacate.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să

țină cont de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, inclusiv să se expună

asupra tuturor motivelor apelurilor, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărîre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417-418 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Zagaiciuc Victor în numele

inculpaților Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav și de inculpați, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015 în cauza penală în privința lui

Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în

aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 06 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7