1ra-1311/2016 — art.art. 152, 2, b, 287 alin.2 lit.b CP

1ra-1311/2016 — art.art. 152, 2, b, 287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1311/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache,

Judecători: Nadejda Toma și Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Bobeica Vasile în numele părții vătămate Maftea Dumitru și de

inculpatul Platonov Veaceslav în comun cu avocatul acestuia Culeac – Reul

Natalia, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana mun.Chișinău

din 07 octombrie 2014, și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Ieșeanu Anatolie Ion, născut la 01.05.1968,

domiciliat în mun.Chișinău, str.Milescu

Spătaru 21/5, ap.9.

Platonov Veaceslav Constantin, născut la

17.12.1969, domiciliat în mun.Chișinău,

str.Milescu Spătaru 21/5, ap.1.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.12.2013 - 07.10.2014;

Instanța de apel: 27.10.2014 - 18.03.2015;

16.10.2015 - 18.03.2016;

Instanța de recurs: 20.05.2015 - 08.09.2015;

03.06.2016 – 28.09.2016.

A C O N S T A T A T :

2014, Ieșeanu Anatolie Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

152 alin.(2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

1

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 3 ani, dacă inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune și să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Platonov Veaceslav Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, dacă inculpatul nu va

săvârși o nouă infracțiune și să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

Inculpații Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav au fost achitați de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod

penal, pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea în mod

solidar de la Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav în beneficiul părții vătămate

Maftea Dumitru prejudiciul material în sumă de 2214,83 lei și prejudiciul moral

în sumă de 12000 lei.

20.00, Ieșeanu Anatolie, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Platonov

Veaceslav, urmărind scopul vătămării integrității corporale a persoanei, în

rezultatul atitudinii personale negative față de cet. Maftea Dumitru (atitudine

apărută ca urmare a convingerii că partea vătămată și feciorul

acestuia l-au bătut anterior pe feciorul lui Ieșeanu Anatolie), aflându-se în curtea

blocului locativ din str. M. Spătaru 21/5, mun. Chișinău, intenționat i-au aplicat

acestuia din urmă mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale

corpului cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2564/D

din 28.12.2013, fractura corpului osului zigomatic pe stânga, fractura apofizei

transversale L3 pe dreapta, traumă cranio - cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, edem postraumatic al feței, echimoză infraorbitală pe stângă,

care condiționează dereglarea de lungă durată a sănătății și se califică ca

vătămare medie.

Tot ei, Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav, au fost învinuiți de faptul, că

la 30 iulie 2013, aproximativ la ora 20.00, împreună și prin înțelegere prealabilă,

aflându-se în curtea blocului locativ din str. M. Spătaru 21/5, mun. Chișinău, din

intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită

lipsă de respect față de societate, a inițiat un conflict însoțit cu aplicarea

violenței fizice față de cet. Maftea Dumitru, exprimată prin lovituri cu pumnii și

picioarele în diferite părți ale corpului cauzându-i vătămări corporale medii.

Nevreanschi V. în numele inculpaților, care au solicitat:

2

Procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați și condamnați de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, la câte 5

ani închisoare fiecare, în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la amendă câte

400 unități convenționale fiecare. Conform art. 84 alin.(2) Cod penal, a stabili

fiecărui inculpat pedeapsa definitivă de câte 5 ani închisoare și amendă în

mărime de câte 400 unități convenționale, cu executarea separată a pedepselor.

Pedeapsa de 5 ani închisoare a o suspenda pentru un termen de probă de câte 5

ani fiecare, invocând că sentința se contestă numai în partea ce ține de achitarea

acestora în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

considerând că argumentele primei instanțe, reținute în sentință privind

achitarea inculpaților sunt eronate, lipsite de suport probator și, contrar celor

invocate de instanță în sentință, vinovăția inculpaților este probată integral prin

mijloace de probă acumulate la dosar - declarațiile părții vătămate, a martorilor

Popa T., Dorojneac M., Popa A., Mustea A., Ieșeanu Z., Cojocaru S. și actele cauzei;

Avocatul Nevreanschi V., casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpaților, în ce privește învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, pe motiv că

nu există fapta infracțiunii; atât la urmărirea penală, cât și în cadrul examinării

cauzei vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor incriminate nu și-a găsit

confirmare, lipsesc probe pertinente, concludente în confirmarea faptului, că

inculpații au comis infracțiunile imputate, sentința de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate trebuie să fie interpretate în favoarea inculpaților; instanța

neîntemeiat a încasat în mod solidar de la inculpați prejudiciul material și moral,

deoarece partea vătămată nu a prezentat careva probe ce ar demonstra

cuantumul acțiunii civile.

2015, au fost admise parțial apelurile procurorului și al avocatului Nevreanschi

V. în numele inculpaților, casată parțial sentința și pronunțată, o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ieșianu Anatolie și

Platonov Veaceslav au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare pentru fiecare.

În baza art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, Ieșianu Anatolie la 5 ani și 3 luni

închisoare, iar Platonov Veaceslav la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor numite, inculpatului Ieșeanu Anatolie i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 5 ani și 6 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de

3

tip semiînchis, iar inculpatului Platonov Veaceslav pedeapsă definitivă de 5 ani și

1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei inculpaților urmând a fi calculat din

momentul reținerii.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța

în ordinea procedurii civile.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

30 iulie 2013, aproximativ la ora 20.00, împreună și după o înțelegere prealabilă,

aflându-se în curtea blocului locativ din str. M. Spătaru 21/5, mun. Chișinău, din

intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită

lipsă de respect față de societate, a inițiat un conflict însoțit cu aplicarea

violenței fizice față de cet. Maftea Dumitru, exprimată prin lovituri cu pumnii și

picioarele în diferite părți ale corpului cauzându-i vătămări corporale medii.

În motivarea soluției date, instanța de apel a indicat, că deși inculpații nu

recunosc vina în cele incriminate, vinovăția acestora este dovedită prin probele

verificate cu respectarea prevederilor art. 101, 414 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, și anume prin declarațiile părții vătămate Maftea D., a martorilor Popa

T., Popa A., Dorojneac M., Mustea A., Surchisean I., Ieșeanu Z., Cojocaru S., cât și

actele cauzei - procesele-verbale de confruntare din 30.09.2013 dintre partea

vătămată și Ieșeanu A., de ridicare a actelor, rapoartele de expertiză medico-

legală nr.2560, 2564 din 23.10.2013 și 28.10.2013, care în ansamblu confirmă

vinovăția acestora de comiterea infracțiunilor prevăzute atât de art. 152 alin.(2)

lit. e) Cod penal, cât și de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Conținutul acestor

probe, indică incontestabil, că inculpații prin acțiunile lor intenționate au

încălcat grosolan ordinea publică, au exprimat o vădită lipsă de respect față de

societate, acțiuni care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită.

Instanța de apel a concluzionat, că prima instanță eronat a dispus achitarea

inculpaților de comiterea infracțiunii de huliganism pe motiv că acțiunile lor nu

întrunesc elementele infracțiunii, incorect considerând că lipsește latura

subiectivă a infracțiunii de huliganism, deoarece, ajungând la o astfel de

concluzie, instanța nu a luat în considerație aceea, că fapta a fost săvârșită în

curtea unui bloc de locuit, în loc public, în prezența mai multor persoane,

inclusiv și a locatarilor, încălcând ordinea publică și manifestând o deosebită

lipsă de respect față de societate, astfel partea vătămată fiind maltratată fără

motiv evident.

4

La fel, instanța de apel a indicat, că argumentele aduse de avocatul

Nevreanschi V. în interesele inculpaților, precum că vinovăția acestora în

comiterea infracțiunilor imputate nu și-a găsit confirmare sunt nefondate și din

acest temei se resping.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a indicat că, ținând cont de

prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor comise, de

motivul acestora, de persoana inculpaților, că anterior nu au fost condamnați, nu

se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, considerând că corijarea și

reeducarea lor este posibilă doar cu izolarea reală de libertate, reținând și faptul

că dânșii au comis două infracțiuni mai puțin grave, ambele fiind cu aplicarea

violenței fizice și cauzarea de vătămări corporale medii, de lipsa circumstanțelor

agravante, iar ca circumstanțe atenuante a reținut prezența copiilor minori la

întreținerea inculpaților.

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță, în baza art.152

alin.(2) Cod penal, incorect i-a stabilit lui Ieșeanu A. pedeapsa închisorii pe

termen de 5 ani, iar lui Platonov V. de 3 ani, cu aplicarea art. 79 Cod penal,

suspendând pedeapsa numită pe termen de probă conform art. 90 Cod penal,

deoarece în cazul dat prevederile art. 79 Cod penal nu sânt aplicabile, dat fiind că

potrivit dispoziției acestei norme penale, pot fi recunoscute circumstanțe

excepționale ale cauzei, acele circumstanțe, legate de scopul și motivele faptei,

de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și

după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor, însă în speță asemenea circumstanțe nu au

fost constatate.

Prin urmare, instanța a conchis, că sentința în partea aplicării pedepsei în

baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal urmează a fi casată, stabilindu-i lui

Platonov V., pedeapsa minimă de 5 ani închisoare, ținând cont de prezența

circumstanțelor atenuante, cât și de faptul că acesta este participant la conflictul

armat, deține medalia „Vulturul de Aur" și este invalid de gradul I, iar lui Ieșeanu

A. - pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, dar nu cea minimă la acest articol

precum a fost stabilită de prima instanță.

La fel, instanța a considerat necesar de a admite parțial apelul avocatului în

numele inculpaților referitor la încasarea daunei materiale în sumă de 2214,83

lei și în această parte a casa sentința și a pronunța o nouă hotărâre, prin care să

fie admisă acțiunea civilă în principiu, lăsând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța civilă, deoarece la moment nu este posibil

de a stabili cuantumul acestora.

Zagaiciuc V. în numele inculpaților și inculpații, care au solicitat:

5

Avocatul Zagaiciuc V. în numele inculpaților, invocând temeiurile prevăzute

de art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunilor imputate nu a fost demonstrată, aceștia nu au comis

infracțiunile incriminate, nu a fost demonstrat faptul încălcării ordinii publice de

către inculpați, astfel starea de fapt reținută de către prima instanță concordă cu

probele administrate, relevate și analizate corect în sentința de achitare a

acestora în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal; cu referire la învinuirea adusă

inculpaților în baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, instanțele au dat o

apreciere greșită probelor și circumstanțelor în care a avut loc incidentul, nu le-

au cercetat și analizat sub toate aspectele și în mod obiectiv; nu s-a dat o

apreciere corectă declarațiilor martorilor și altor probe care demonstrează că în

acțiunile inculpaților nu au fost prezente elementele unei careva componențe de

infracțiune; nevinovăția inculpaților se demonstrează atât prin declarațiile

acestora, cât și prin declarațiile martorilor Cucer O., Ionaș A., Dorul S., care au

văzut incidentul, leziunile depistate la partea vătămată nu exclud faptul, că ar fi

putut surveni în urma căderii acestuia de la înălțime; declarațiile părții vătămate

urmau a fi apreciate critic, deoarece declarațiile date la urmărirea penală și în

instanța de judecată sânt contradictorii, astfel, potrivit art.8, 389 Cod de

procedură penală, concluziile privind vinovăția inculpaților nu pot fi bazate pe

presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpaților.

Inculpatul Ieșeanu A., fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că vinovăția lui nici la

urmărirea penală, nici în instanța de judecată nu și-a găsit confirmare, probele

trebuie să indice în mod cert vinovăția lui, prin urmare instanța nu este în drept

să completeze învinuirea cu circumstanțe care ar justifica-o sau ar agrava

situația inculpaților și să-și întemeieze soluția pe presupuneri și dubii;

declarațiile părții vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece declarațiile date

la urmărirea penală și în cadrul instanței de judecată sânt contradictorii;

instanțele la stabilirea pedepsei nu au luat în considerație că are la întreținere

un copil minor, nu are antecedente penale, a participat la conflictul de pe Nistru,

este invalid de gradul I, a fost decorat cu medalie pentru vitejie și „Vulturul de

Aur”.

Inculpatul Platonov V. care, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că instanța de apel greșit a

admis apelul procurorului, nu a cercetat și analizat sub toate aspectele și în mod

6

obiectiv probele administrate, nu a dat o apreciere corectă declarațiilor

martorilor și a altor probe care demonstrează că în acțiunile lui nu sânt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) Cod penal, deoarece nu a

avut intenții huliganice, ci doar o discuție cu Maftea D. de a clarifica situația

verbal referitor la aplicarea violenței fizice asupra fiului lui Ieșeanu A.; în ce

privește învinuirea adusă în baza art.152 alin.(2) Cod penal, instanța de apel nu

a cercetat și analizat obiectiv circumstanțele în care a avut loc incidentul, toate

leziunile corporale depistate la partea vătămată nu atestă faptul că au fost

provocate de către inculpați, or după localizarea și gravitatea leziunilor, în urma

unor eventuale lovituri aplicate de ei, urmau la ei să rămână edemuri sau

echimoze, zgârieturi specifice loviturilor cu un obiect dur contodent, astfel nu se

exclude că leziunile au putut surveni în urma căderii acestuia de la înălțimea

corpului, lovindu-se cu capul de bordură; declarațiile părții vătămate urmau a fi

apreciate critic, deoarece sânt contradictorii; instanța neîntemeiat a apreciat

critic declarațiile martorilor Cucer O., Ionaș A., Dorul S., care au văzut că partea

vătămată i-a aplicat lui Ieșeanu A. o lovitură și a fugit și, împiedicându-se, a căzut

jos lovindu-se cu capul de bordură, astfel concluzia instanței în acest sens este

nejustificată.

septembrie 2015 au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul

Zagaiciuc Victor în numele inculpaților și de inculpații Ieșeanu Anatolie și

Platonov Veaceslav, fiind casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

în sensul atenuării situației părților, iar în sensul agravării numai în cazul când el

solicită aceasta privitor la partea concretă.

Potrivit textului apelului și părții descriptive a deciziei instanței de apel,

procurorul a contestat sentința numai în partea ce ține de achitarea lui Ieșeanu

A. și Platonov V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b)

Cod penal (f. d. 56, 103 v.2).

Instanța de apel, admițând apelul procurorului parțial, a casat sentința,

inclusiv și în partea stabilirii pedepsei inculpaților în baza art.152 alin.(2) Cod

penal, numindu-i lui Ieșeanu A. pedeapsă de 5 ani și 3 luni iar lui Platonov V.

pedeapsa de 5 ani închisoare, depășind limitele apelului declarat de procuror,

intervenind în această parte în soluția primei instanțe din oficiu, nemotivând din

care considerente pedeapsa stabilită inculpatului Ieșeanu A. nu va contribui la

corijarea și reeducarea acestuia, iar în privința inculpatului Platonov V. instanța

de apel nu a motivat concluzia privind stabilirea pedepsei fără aplicarea

7

prevederilor art. 79 Cod penal. În această parte concluziile instanței de apel se

exclud una pe alta, deoarece pe de o parte a reținut aceleași circumstanțe care au

fost apreciate de prima instanță ca excepționale, ce a servit temei de aplicare a

prevederilor art. 79 Cod penal (participarea la conflictul armat, deținerea

medaliei „Vulturul de Aur", gradul de invaliditate nr. I), iar pe de altă parte, că

acestea nu pot constitui temei de aplicare a dispoziției normei sus menționate.

Prin urmare, instanța de apel, în afara motivelor invocate în apelul

procurorului, a casat sentința în partea stabilirii măsurii de pedeapsă în baza art.

152 alin. (2) Cod penal și le-a aplicat inculpaților o pedeapsă mai aspră decât cea

stabilită de prima instanță.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpaților pentru infracțiunea prevăzută

de art. 287 alin. (2) Cod penal, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență art.

61, 75 și 76 Cod penal, deși, individualizarea pedepsei constă în obligațiunea

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii și pedepsei penale.

Conform deciziei instanței de apel, Ieșeanu A. și Platonov V. au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, a

cărui sancțiune conține pedepse alternative sub formă de amendă și muncă

neremunerată în folosul comunității, însă, Colegiul penal a constatat ca fiind

nemotivată stabilirea a celei mai aspre pedepse inculpatului. Mai mult că,

reieșind din conținutul apelului, însăși procurorul a considerat că corijarea și

reeducarea inculpaților este posibilă fără izolare de societate, solicitând

aplicarea în privința acestora în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal a pedepsei

sub formă de amendă, iar în temeiul art. 84 Cod penal - pedeapsa definitivă de 5

ani închisoare și 400 unități convenționale, cu suspendarea pedepsei închisorii

pe termen de probă, potrivit art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal a constatat, că instanța de apel, admițând parțial

apelul avocatului Nevreanschi V. în numele inculpaților referitor la încasarea

prejudiciului material și casând în această parte sentința cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care a admis acțiunea civilă în principiu lăsând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile,

nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel referitor la cuantumul

prejudiciului moral încasat de la inculpați în mod solidar și la obligația părții

vătămate de a dovedi faptul pricinuirii cuantumului daunei morale.

La fel, instanța nu a luat în considerație, că potrivit legislației în vigoare, în

cazul în care cererea de reparare a prejudiciului moral a fost înaintată în

instanța de judecată către doi sau mai mulți reclamați și prin hotărârea

pronunțată aceasta a fost admisă, prejudiciul moral se încasează aparte din

contul fiecărui inculpat și nu în mod solidar.

8

Astfel, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și a adoptat o decizie

nemotivată privind aplicarea pedepsei și soluționarea acțiunii civile, fapt ce se

consideră o eroare de drept, care se încadrează în art. 427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și care nu poate fi corectată de instanța de recurs, deoarece

soluționarea acestora ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în

instanța de apel, care conform art. 414 Cod de procedură penală, trebuie să

judece apelurile din punct de vedere a stării de fapt și de drept, deci a legalității

și temeiniciei sentinței atacate.

2016 a fost respins ca nefondat apelul avocatului Nevreanschi Vladislav în

numele inculpaților Ieșeanu Anatolie și Platonov Veaceslav, fiind admis apelul

procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Ieșeanu Anatolie și Platonov

Veaceslav au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsă lui Platonov V., în temeiul art. 79 Cod

penal, de 200 unități convenționale ceea ce constituie 4000 lei. În baza art. 84

alin. (3) Cod penal fiindu-i stabilit definitiv 3 ani închisoare și amendă 200

unități convenționale, pedepsele urmând a fi executate de sine stătător.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani, dacă în termenul de

probă fixat, acesta nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Inculpatului Ieșeanu Anatolie în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal i-a

fost stabilită pedeapsă de 450 unități convenționale. În baza art. 84 alin. (3) Cod

penal fiindu-i stabilit definitiv 5 ani închisoare și amendă 450 unități

convenționale, pedepsele urmând a fi executate de sine stătător.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, dacă în termenul de

probă fixat, acesta nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost dispusă încasarea de la Ieșeanu Anatolie în beneficiul părții vătămate

Maftea Dumitru prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar de la Platonov

Veaceslav 1000 lei.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

20:00 min., Ieșeanu Anatolie Ion, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Platonov Veaceslav Constantin, aflându-se în curtea blocului locativ nr. 21/5 din

9

str. Milescu Spătaru, mun. Chișinău, din intenții huliganice, încâlcind grosolan

ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, a

inițiat un conflict însoțit cu aplicarea violenței fizice față de Maftea Dumitru

Dumitru, exprimată prin lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, astfel pricinuindu-i leziuni corporale medii.

Acțiuni prin care inculpații, intenționat au încălcat grosolan ordinea publică,

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, acțiuni care prin conținutul

lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, de două sau mai multe persoane,

infracțiune prevăzută de art. 287 alin. 2 lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a considerat, că vinovăția inculpaților Ieșeanu A. și

Platonov V. a fost dovedită prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate

Maftea Dumitru; declarațiile martorilor Popa Tatiana, Popa Alexandru,

Dorojneac Măria, Mustea Arcadie; procesul-verbal de confruntare din

30.09.2013 între partea vătămată Maftea Dumitru și bănuitul Ieșeanu Anatolie

(f. d. 68, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.2564 din 28.10.2013

întocmit în privința părții vătămate Maftea D. (f. d. 75, vol. I); raportul de

expertiză medico-legală nr.2560 din 23.10.2013 întocmit în privința lui Ieșeanu

Anatolie (f. d. 84); proces verbal de ridicare a actelor din cauza contravențională

(f. d. 94).

Instanța de apel a statuat, că probele cercetate combat argumentele apărării

privind nevinovăția inculpaților Ieșeanu A. și Platonov V., ținând cont de faptul,

că probele puse la baza soluției instanței de apel coroborează între ele și nu

trezesc careva dubii în acest sens.

În opinia instanței de apel este lipsită de suport probatoriu poziția

inculpaților precum că în acțiunile lor lipsesc elementele componenței

infracțiunii de huliganism, prin invocarea faptului, că între inculpați și partea

vătămată Maftea Dumitru existau relații ostile determinate de faptul, că anterior

partea vătămată Maftea Dumitru l-a maltratat pe fiul unuia dintre inculpați,

deoarece chiar dacă anterior ar fi existat un conflict între fiul unuia din inculpați

și partea vătămată Maftea Dumitru, inculpații nu erau în drept să acționeze după

cum au procedat.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că este neîntemeiată soluția primei

instanțe privind achitarea inculpaților de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fapt ce a servit pentru casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, deoarece probele din dosar confirmă că inculpații

au acționat împreună din intenții huliganice, cauzându-i intenționat părții

vătămate o vătămări corporală medie a integrității corporale, care nu este

periculoasă pentru viață, calificând astfel acțiunile inculpaților și în baza art. 287

10

alin. 2 lit. b) Cod penal, adică acțiuni intenționate, care se manifestă prin

încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra unei

persoane, exprimând obrăznicie deosebită.

Referitor la legalitatea sentinței privind recunoașterea vinovăției și

condamnarea inculpatului Platonov Veaceslav în baza art. 152 alin. (2) lit. b) Cod

penal, instanța de apel a considerat că sentința în această parte este legală și

întemeiată și urmează a fi menținută.

La stabilirea pedepsei inculpaților, ținând cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, instanța de apel a ajuns la concluzia, că corectarea acestora poate fi

atinsă prin stabilirea pedepsei cu amendă, ținând cont și de faptul că inculpații

deși nu și-au recunoscut vina și nu au conștientizat pericolul social al faptei, dar

în speță prevalează circumstanțele atenuante: inculpatul Ieșeanu Anatolie are

un copil minor la întreținere, iar Platonov Veaceslav are doi copii minori Ia

întreținere, ambii inculpați au participat la conflictul armat de pe Nistru

Platonov V. deținând medalia „Vulturul de Aur", este invalid de gradul I., careva

circumstanțe agravante în privința inculpaților nu au fost stabilite.

Instanța de apel a statuat, că prima instanță corect a decis încasarea sumei

de 2214 lei în mod solidar de la ambii inculpați, iar în partea soluționării acțiunii

civile privind prejudiciul moral, instanța urma să încaseze de la fiecare inculpat

suma proporțională implicării lui, ținând cont de situația financiară a fiecărui

inculpat, precum și de starea de sănătate a acestora. Din acest motiv, având în

vedere, că vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor intenționate a fost

dovedită, instanța de apel a considerat rațional de a încasa în beneficiul părții

vătămate cu titlu de prejudiciu moral din contul lui Platonov Veaceslav - 1000

lei, iar din contul lui Ieșeanu Anatolie – 5000 lei.

avocatul Bobeica Vasile în numele părții vătămate Maftea Dumitru, și inculpatul

Platonov Veaceslav în comun cu avocatul Culeac – Reul Natalia.

11.1. Avocatul Bobeica Vasile în numele părții vătămate, declarând recurs la

18.05.2016, în termen, prin care invocând temei de drept pct. 8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și a sentinței

primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri prin care față de inculpați să fie

aplicată o pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea recursului declarat recurentul a indicat următoarele:

- instanțele ierarhic inferioare nu și-au motivat soluția privind admiterea

parțială a acțiunii civile;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra mărimii prejudiciului moral

solicitat;

- instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa aplicată inculpaților.

11

11.2. Inculpatul Platonov Veaceslav în comun cu avocatul Culeac – Reul

Natalia, prin recursul declarat la 22.07.2016, solicită repunerea în termen

pentru a declara recurs, casarea parțială a sentinței primei instanțe și casarea

totală a deciziei instanței de apel, cu adoptarea unei hotărâri privind achitarea sa

de sub învinuirile aduse în baza art. 287 alin.(2) lit. b) și 152 alin.(2) lit. e) Cod

penal.

În motivarea recursului declarat recurentul a indicat următoarele:

- termenul de declarare al recursului a fost omis din motiv că inculpatul nu

a fost prezent la pronunțarea integrală a deciziei instanței de apel din motiv ca

era internat în spitalul "Sfânta Treime" perioada de internare este 08.04.2016-

20.04.2016. După externare, inculpatul a avut nevoie de o perioadă îndelungată

de reabilitare, periodic aflându-se la tratament, ceea ce a dus la imposibilitatea

de a încheia contract de asistență juridică în vederea contestării deciziei

instanței de apel;

- prima instanță corect a dispus achitarea inculpatului Platonov V. de sub

învinuirea adusă în baza art. 287 alin.2 lit. b) Cod penal din motiv, că în acțiunile

acestuia nu au fost constatate elementele infracțiunii de huliganism.

Instanța de apel nu a ținut cont de prevederile legale relevante speței

pronunțând soluția prin care l-a recunoscut vinovat și condamnat pe Platonov V.

în baza normei menționate, punând la baza soluției aceleași probe care au stat la

baza sentinței de achitare, fără a specifica care din aceste probe au fost greșit

apreciate de prima instanță și în ce constă greșeala comisă.

- deși inculpatul Platonov Veaceslav nu a fost de acord cu sentința instanței

de fond in partea condamnării în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal nici cu

decizia instanței de apel, amenda stabilită de către instanța de apel prin decizia

din 18.03.2016 a fost achitată în numele lui Platonov Veaceslav de către fiul

acestuia. Dat fiind faptul ca în perioada 08.04.2016-20.04.2016 a fost internat in

Spitalul Clinic Municipal "Sfânta Treime";

- pe capătul de acuzare în baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal solicită

achitarea, deoarece atât instanța de fond cit și instanța de apel, eronat a conchis

asupra faptului că vinovăția inculpatului în baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod

penal, se demonstrează indubitabil reieșind din probele administrate la dosar,

deoarece analizând materialul probator, se constată că de către acuzatorul de

stat nu au fost prezentate careva probe ce ar constata existența componenței

obligatorii a laturii obiective, și anume legătura cauzală dintre acțiunile

inculpatului și urmările prejudiciabile survenite.

Deși conform raportului de expertiză medico-legală nr.2564/D din

28.12.2013 rezultă că părții vătămate Maftea Dumitru i-a fost cauzată vătămare

medie, însă, în raportul dat nu există nicio mențiune referitor la legătura cauzală

12

dintre acțiunile lui Platonov Veaceslav și vătămările care au survenit la partea

vătămată Maftea Dumitru. Mai mult decât atât, inculpatul Platonov Veaceslav

este invalid de gr. I și are mâna stângă amputată din umăr, ceea ce rezultă că

dânsul nicidecum nu putea să-i aplice lovituri cu pumnii părtii vătămate precum

este indicat în actul de învinuire, astfel, dubiile relatate în acest sens urmau a fi

interpretate în favoarea inculpatului.

Consideră, că instanțele ierarhic inferioare au apreciat eronat conținutul

probelor pe acest capăt de învinuire, deoarece din declarațiile martorilor Cucer

O., Ionaș A., Dorul S., care au văzut incidentul nu este exclus faptul că acestea au

fost cauzate în urma căderii părții vătămate de la înălțime, iar declarațiile părții

vătămate în acest sens urmau s-a fie apreciate critic, deoarece declarațiile date la

urmărirea penală și în instanța de judecată sunt contradictorii.

Deși în sarcina procurorului intră prezentarea probelor, însă potrivit

procesului verbal al ședinței de judecată din instanța de apel, rezultă că

procurorul în confirmarea vinovăției inculpatului a solicitat doar cercetarea

probelor pe care prima instanță le-a pus la baza sentinței în privința

condamnării inculpatului pe art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal. În consecință,

instanța de apel a grupat doar o parte din probe, argumentând la general, că ele

confirmă vinovăția inculpatului, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se

expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective, și să-și

argumenteze clar concluziile în decizia adoptată.

- la stabilirea pedepsei instanțele nu au dat apreciere personalității

inculpatului Platonov Veaceslav care este invalid de gradul l (are mâna stângă

amputată), este bolnav si este participant la lupta pentru Apărarea Integrității și

Independenței Republicii Moldova. Are la întreținere 1 copil minor - Platonov

Alexandra a.n. 04.11.2009.

Circumstanțele enunțate, în opinia recurentului, relevă, că instanțele

ierarhic inferioare nu au soluționat cauza în conformitate cu prevederile legale,

prin urmare, hotărârile atacate nu cuprind motive pe care se întemeiază soluția

de condamnare a inculpatului.

- acțiunea civilă urmează a fi respinsă din motivul ca inculpatul urmează a fi

achitat, mai mult, aceasta în opinia recurentului, nu corespunde după formă și

conținut, și nu poate fi recunoscută de fapt ca o acțiune civilă în cadrul unui

proces penal.

marginea recursurilor declarate, prin care:

Procurorul pledează pentru inadmisibilitatea recursurilor ordinare

declarate de avocatul Bobeica V. în numele părții vătămate și de către inculpatul

Platonov V., ca fiind depus peste termen.

13

Inculpatul Platonov V., pledează pentru inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de inculpatul Platonov V., ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct.2) și 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este declarat peste

termen sau vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

13.1. Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Bobeica Vasile în

numele părții vătămate.

Colegiul penal constată că potrivit conținutului recursului, recurentul de

fapt își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel în latura civilă și în latura

penală ce ține de individualizarea pedepsei, neinvocând faptul încadrării juridice

greșite a acțiunilor inculpaților.

Prin urmare, Colegiul penal consideră necesar de a supune verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art. 427

alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

Cu referire la prezența în speță a erorii de drept prevăzute în pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră, că o astfel de

eroare nu a fost admisă în prezenta cauză, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

14

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal consideră că criticile aduse de recurent în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, au constituit obiect de examinare în

instanța de apel, asupra lor instanța de apel s-a expus detaliat și motivat, așa

cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs

și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră necesară.

Ce ține de argumentele recursului, că instanța de apel urma să admită

integral acțiunea civilă, Colegiul penal constată, că instanța de apel la adoptarea

deciziei în latura civilă s-a condus de prevederile art. 387 alin.(1) Cod de

procedură penală care prevede că ,,o dată cu sentința de condamnare, instanța

de judecată, apreciind dacă sânt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute

de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge”,

motivându-și soluția în modul expus la pct. 5 al prezentei decizii și n-a comis

careva erori de drept în această parte.

Conform art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Potrivit prevederilor art. 225 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea

acțiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de

către instanța de competența căreia este cauza penală.

Prin acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Maftea Dumitru (f. d. 205-

207, vol. I), în cadrul procesului penal în ședința de judecată, ultimul a solicitat

încasarea din contul inculpaților, prejudiciul material în sumă de 34541 lei și

moral în sumă de 15000 lei.

Instanța de apel corect a conchis, că soluția primei instanțe privind

încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul părții vătămate

prejudiciul material în sumă de 2214 lei este întemeiată, deoarece aceasta este

suma prejudiciul material confirmată prin probe de către partea vătămată.

Colegiul consideră întemeiată și soluția instanței de apel privind încasarea

de la Ieșeanu Anatolie în beneficiul părții vătămate Maftea Dumitru prejudiciul

15

moral în sumă de 5000 lei, iar de la Platonov Veaceslav 1000 lei, deoarece suma

menționată este una echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral suferit.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate; alin.(2) Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

Instanța de recurs reiterează, că în termenii Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prejudiciul moral,

se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie

stabilit astfel încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru

victimele daunelor.

Ținând cont de natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor

suportate de partea vătămată, Colegiul penal consideră, că prin decizia instanței

de apel, fiind dispusă încasarea din contul inculpaților în beneficiul părții

vătămate o compensație morală în sumă de 6000 lei, aceasta reprezentând o

satisfacție echitabilă cum indică art. 41 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel nu a comis erori de drept,

dispunând încasarea prejudiciului moral în sumă de 6000 lei, care reprezintă o

compensare suficientă, echitabilă și nicidecum diminuată a prejudiciului moral

cauzat.

Cu referire la motivele recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind individualizarea greșită a pedepsei inculpaților, Colegiul penal

subliniază, că instanța de apel, admițând apelul procurorului, care a contestat

sentința doar în partea achitării inculpaților de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, le-a stabilit acestora

16

pedeapsă după cum urmează: inculpatului Platon V., pedeapsă sub formă de

amendă, prin aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în mărime de 200 u.c. , iar

inculpatului Ieșeanu A., amendă în mărime de 450 u.c.

Colegiul penal reține, că sancțiunea art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

prevede în calitate de pedeapsă amendă în mărime de la 200 la 700 unități

convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau închisoare de până la 3 ani.

Instanța de recurs constată, că instanța de apel, aplicând prevederile art.84

alin.(3) Cod penal, i-a stabilit inculpatului Platonov V. pedeapsă definitivă de 3

ani închisoare cu amendă în mărime de 200 u.c., iar inculpatului Ieșeanu A.,

pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 450 u.c., ținând

cont de faptul că prin sentință, în baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal,

inculpatului Ieșeanu A., i-a fost stabilită pedeapsă de 5 ani închisoare iar

inculpatului Platonov V., prin aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, 3 ani

închisoare.

Aplicând prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea stabilită

inculpaților pe un termen de probă de 3 ani în privința inculpatului Ieșeanu A. și

pe un termen de probă de 2 ani în privința inculpatului Platonov V.

Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 75 alin.(1) Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Aliniatul (2) al normei vizate stipulează, că o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu

va asigura atingerea scopului pedepsei.

Colegiul penal reiterează, că în conformitate cu art. 84 alin.(3) Cod penal,

dacă pentru infracțiunile care intră în concurs sânt stabilite pedepse principale

de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art. 87, și instanța de

judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se

execută de sine stătător.

Potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

17

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnați cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei îl exercită organele competente,

iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată. În același rând, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art. 90 Cod

penal. În cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în

măsură să individualizeze pedeapsa inculpatului care a comis infracțiunea,

având deplina libertate în acest sens.

Potrivit practicii judiciare stabilite instanțele trebuie să asigure aplicarea

unor măsuri aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave, în special în ipoteza

pluralității de făptuitori, precum grupul criminal organizat și organizația

criminală.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată

într-un caz concret se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: -

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; -

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea

rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie

antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvârșirea faptei și în

cursul procesului penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația

familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

individualizării acesteia.

18

În speță Colegiul constată, că instanța de apel în decizia atacată a indicat, că

în privința inculpaților s-au stabilit următoarele circumstanțe atenuante și

anume: inculpatul Ieșeanu Anatolie are la întreținere un copil minor, iar

Platonov Veaceslav are doi copii minori Ia întreținere, ambii au participat la

conflictul armat de pe Nistru, Platonov V. deținând medalia „Vulturul de Aur",

este invalid de gradul I. Circumstanțe agravante în privința inculpaților nu au

fost stabilite.

În contextul celor expuse mai sus Colegiul penal reține, că individualizând

pedeapsa inculpaților pentru infracțiunile comise, instanța de apel nu a comis

erori de drept, pedeapsa aplicată acestora este una corectă, deoarece la

stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului

în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate

de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în

speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

13.2. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpatul Platonov V. în

comun cu avocatul Culeac – Reul Natalia.

Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 18 martie 2016, în prezența

procurorului Scutelnic Cătălin, inculpaților Ieșeanu A. și Platonov V., avocatului

inculpaților Zagaiciuc V., și a părții vătămate Maftea D, fapt confirmat prin

procesul verbal al ședinței de judecată (f. d. 222, vol. II), din care rezultă că

aceștia au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru data

de 18 aprilie 2016.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 18 aprilie

2016 rezultă, că la pronunțarea deciziei motivate s-a prezentat doar inculpatul

Ieșeanu A., însă inculpatul Platonov V. și avocatul nu au fost prezenți, deși au fost

înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate.

Potrivit art. 231 alin. (1) Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. Alin. (2) prevede că la

calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul

indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care

legea dispune altfel. Alin. (3) prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe

zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora

sau ziua în care acesta se împlinește.

19

Astfel, în speța, termenul de 30 zile se calculează, începând cu 19 aprilie

2016 și se epuizează la 18 mai 2016, iar recursul ordinar a fost declarat de către

inculpatul Platonov V. în comun cu avocatul inculpatului la data de 22.07.2016,

înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la data indicată, cu numărul de intrare

01-2274 (f. d. 9).

Nu poate fi reținut argumentul recurenților, că inculpatul a omis termenul

de declarare a recursului din motiv că era internat în spital în perioada

08.04.2016-20.04.2016, după externare urmând o perioadă de reabilitare,

periodic p aflându-se la tratament motiv din care nu a avut posibilitate să

încheie un contract de asistență juridică cu un avocat în vederea contestării

deciziei instanței de apel, deoarece potrivit prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Din cele expuse supra, instanța de recurs conchide că recursul ordinar

declarat de inculpatul Platonov V. în comun cu avocatul Culeac – Reul Natalia

este depus peste termenul legal de 30 zile, prevăzut în art. 422 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal menționează, că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va

respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune

disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termeni

peremptorii.

Astfel, Colegiul penal statuează, că art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală impune obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub

sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Neexecutarea în termen a unui

drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurenți a

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia

inadmisibilității recursului declarat de inculpatul Platonov V. în comun cu

avocatul Culeac – Reul Natalia, din motiv că este depus peste termen.

20

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2016, în cauza penală

privindu-i pe Ieșeanu Anatolie Ion și Platonov Veaceslav Constantin, din motiv că

recursul avocatului Bobeica Vasile în numele părții vătămate Maftea Dumitru,

este vădit neîntemeiat, iar recursul inculpatului Platonov Veaceslav în comun cu

avocatul acestuia Culeac – Reul Natalia, este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

21