1ra-787/16 — art. 186 alin.2 CP

1ra-787/16 — art. 186 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-787/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron,

prin care se solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Pîslaru Anatolie Emilian, născut la

10.04.1965, originar din s. Zăluceni, r-nul

Camenca, domiciliat în r-nul Florești, s.

Ghindești, str. Livezilor 27, locuitor al s.

Romănești, r-nul Strășeni,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.06.2013 - 03.06.2015;

Instanța de apel: 28.06.2015 - 27.11.2015;

Instanța de recurs: 03.03.2016-06.04.2016,

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal

la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei

aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu obligarea inculpatului să nu-și

schimbe locul de trai fără consimțămîntul organului competent.

Anatolie, în zilele din perioada finelor lunii ianuarie - începutul lunii februarie anul

2013, prin acces liber a pătruns în brutăria care aparține Î.C.P. „Panifcoop", situată

în satul Romănești, raionul Strășeni, de unde a sustras patru vagonete în sumă de

3500 lei, după care cu bunurile date a părăsit locul infracțiunii și le-a vîndut ca

metal uzat lui Ungureanu Ion, locuitor a satului Romănești, raionul Strășeni,

cauzîndu-i administrației Î.C.P. „Panifcoop" o daună materială considerabilă în

sumă totală de 3500 lei.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsă în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal

de 2 (doi) ani închisoare.

În motivarea apelului a invocat că:

- pedeapsa penală stabilită inculpatului este prea blîndă, nu corespunde

circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradului pericolului social ce îl prezintă

inculpatul, nu va produce efectul de corectare a acestuia, nu va asigura realizarea

scopului pedepsei penale stabilit la art. 61 alin. (2) Cod penal;

- instanța de fond în mod nejustificat i-a suspendat condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, fără a lua în considerație faptul că

anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni care au relevanță pentru

cauza dată, însă Pîslaru Anatolie nu s-a corectat și a comis o altă infracțiune;

- instanța de fond la stabilirea suspendării condiționate a executării pedepsei

aplicate cu închisoarea pe un termen de probă de 2 ani, nu a ținut cont de:

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei incriminate inculpatului, de

personalitatea și modul de viață a acestuia, că nu are un loc permanent de trai, nu

are careva obligațiuni, nu este angajat in cîmpul muncii, fiind cioban, nu există

date care să-1 caracterizeze din punct de vedere pozitiv, nu este căsătorit, nu are

careva persoane la întreținere, de vîrsta și starea sănătății ultimului care este

normală;

- instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa penală, nu a ținut cont

de faptul că, inculpatul nu a manifestat părere de rău față de suferințele și daunele

aduse prin acțiunile sale ilegale reprezentantului părții vătămate, iar convingerea că

acesta nu trebuie să execute real pedeapsa închisorii prevăzută de legea penală

pentru fapta incriminată, nu avea temei, prin urmare, corectarea inculpatului este

posibilă doar dacă el va fi izolat de societate fiind rațional și echitabil ca să execute

o pedeapsă privativă de libertate.

noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința

fără modificări.

4.1. Sentința a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei penale și

instanța de apel a reținut că, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei,

corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu art. 7, 75 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, lipsa

circumstanțelor atenuante, iar ca circumstanță agravantă a stabilit săvîrșirea

infracțiunii de către inculpatul care anterior a fost condamnat pentru alte fapte care

au relevanță pentru cauză.

Luînd în considerare caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii,

persoana inculpatului, cu antecedente penale stinse, faptul că acesta s-a aflat în

prezentul proces penal o perioadă de timp sub strajă, instanța de fond corect a ajuns

la concluzia că, corectarea și reeducarea lui Pîslaru Anatolie este posibilă fără

privarea de libertate fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Colegiul penal a apreciat ca incorectă stabilirea de către prima instanță a

circumstanței agravante „săvîrșirea infracțiunii de către inculpatul care anterior a

fost condamnat pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză”, prevăzută de art.

77 alin. (1) lit. a) Cod penal, or, potrivit pct. 11 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 16 din 31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în practica

judiciară a principiului individualizării pedepsei penale" nu poate fi recunoscută

drept circumstanță agravantă săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a mai săvîrșit o infracțiune, dacă antecedentele penale au fost stinse.

Potrivit materialelor cauzei penale, Pîslaru Anatolie a fost judecat anterior prin

sentința Judecătoriei Camenca din 22.09.2007, în baza art. 145 alin. (2) Cod penal

(redacția anului 1961), stabilindu-i pedeapsa de 2 ani muncă neremunerată în

folosul comunității și prin sentința Judecătoriei Florești din 26.03.2002, în baza art.

95 alin. (1) Cod penal (redacția anului 1961), stabilindu-i pedeapsă sub formă de 3

ani privațiune de libertate, antecedentele penale fiind stinse la momentul

pronunțării sentinței de condamnare.

Potrivit art. 111 alin. (3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale

anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele

penale.

Colegiul penal a considerat că, soluția adoptată de prima instanță își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, or aplicarea unei pedepse

penale sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, poate efectiv duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte

ce țin de comportamentul în locurile publice și siguranța patrimoniului altei

persoane.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd

casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă în

baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal de 2 (doi) ani închisoare.

În motivarea recursului se indică că:

- instanțele de judecată au ignorat faptul că, raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia

pînă și după săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, în mod

nejustificat i-au suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă

de 2 ani, fără a se lua în considerație și faptul că ultimul anterior a fost condamnat

pentru infracțiuni care au tangență cu cauza dată;

- instanța de apel nu a ținut cont că, Pîslaru Anatolie în procesul

examinării cauzei penale nu și-a recunoscut vinovăția, nu a colaborat cu organul de

urmărire penală și instanța de judecată nu a stabilit repararea prejudiciului cauzat

prin infracțiune, nu au fost constatate careva circumstanțe atenuante.

5.1. Asupra recursului a depus referință reprezentantul părții vătămate prin

care a declarat că susține recursul procurorului.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia

sub aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nu face trimitere

la careva temei concret pentru declararea recursului din cele cinci prevăzute

exhaustiv în punctul indicat, astfel, Colegiul analizînd decizia atacată, conchide că

nici un temei prevăzut de norma menționată supra, nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

În aceeași ordine de idei, Colegiul menționează că pentru a verifica

temeinicia prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală este necesar de a indica concret asupra căror motive nu s-a

expus instanța de apel, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

declarat prin constatări subiective constituie o derogare de la regula unui proces

contradictoriu în condițiile egalității armelor.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei

de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul

menționează că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la

art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvîrșit o infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel menținînd soluția primei

instanțe privind aplicarea pedepsei principale sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, corect a stabilit că corectarea și

reeducarea lui Pîslaru Anatolie este posibilă fără privarea de libertate, punînd la

baza soluției prevederile art. 7, 75 Cod penal, gravitatea infracțiunii săvîrșite,

motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, precum și circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea.

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului

precum că, inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni care au tangență

cu cauza dată și aceasta reprezintă circumstanță care nu permite aplicarea art. 90

Cod penal la stabilirea pedepsei, deoarece instanța de apel corect și-a expus opinia

pe care Colegiul penal o susține și anume că, nu poate fi recunoscută drept

circumstanță agravantă „săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

mai săvîrșit o infracțiune”, dacă antecedentele penale au fost stinse.

De asemenea, se reține că instanțele de fond ținînd cont de circumstanțele

cauzei, de personalitatea inculpatului, precum și de valorile sociale care au fost

lezate prin comiterea infracțiunii, corect au considerat necesar a dispune în privința

inculpatului aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or Colegiul careva interdicții

prevăzute de lege în acest sens, nu a constatat.

Colegiul mai menționează că motivele invocate de procuror, și anume

nerecunoașterea vinei de către inculpat, faptul că el nu a colaborat cu organul de

urmărire penală, nu s-a stabilit repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, nu

au fost constatate careva circumstanțe atenuante și inculpatul s-a eschivat de a se

prezenta în ședința de judecată, nu împiedică aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului.

Prin urmare, Colegiul reține că criticile formulate de procuror au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie,

iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării

deciziei instanței de apel.

Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor

persoane, nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de

procuror și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, în cauza penală în privința

lui Pîslaru Anatoilie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 27 aprilie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun