1ra-810/2015 — art. 151 al. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-810/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Cazacu Igor Leonid, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 15 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Cazacu Igor Leonid, născut la 28 martie 1993, originar și

domiciliat în s. Mărăndeni, r-l Fălești

Termenul de examinare a cauzei:

05.04.2012-28.11.2013

16.02.2015-15.04.2015

09.06.2015-16.09.2015

A C O N S T A T A T :

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal, la 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

2009, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în gospodăria lui Cazacu Andrei

din s. Mărăndeni, r-nul Fălești, în urma unor relații ostile, intenționat i-a aplicat lui

Cozma Vladimir multiple lovituri cu pumnii și picioarele în cap și în regiunea cutiei

toracice cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.157 din

31.12.2009, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora la

30.12.2009 vicitma a decedat.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul Cazacu I. să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal, la 7 ani 5 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță constatînd ca

fiind dovedită fapta săvîrșită doar de către inculpatul Cazacu I. incorect i-a aplicat

acestuia pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității fără a

1

ține seama de prevederile art. 61, 75 Cod penal, care nu va atinge scopul pedepsei

penale și echității sociale în raport cu fapta comisă. Totodată, a ignorat și prevederile

pct. 5 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 04 iulie 2005

„Despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației

naționale și internaționale privind aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității și executarea acestei pedepse” și nu a solicitat

părerea inculpatului privind acceptarea executării unei astfel de pedeapse, pe cînd

aceasta poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să o execute.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței.

În motivarea deciziei sale instanța de apel a menționat că prima instanță corect

și justificat i-a aplicat inculpatului minor o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută

de prevederile art. 151 alin. (4) Cod penal, oferindu-i o șansă pentru a se corija și

reabilita în fața societății fără a fi privat de libertate, ținînd seama și de Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 39 din 22.11.2004 „Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale privind minorii", precum și de circumstanțele

excepționale prezente în cauză precum sînt, recunoașterea vinei, căința sinceră,

caracteristica pozitivă la locul de trai, faptul că anterior nu a fost condamnat, iar

infracțiunea în cauză a comis-o fiind minor.

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc care a invocat că atît

instanța de apel cît și prima instanța neîntemeiat au aplicat în privința inculpatului

Cazacu I., prevederile art. 79 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 240 ore

de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece în cauză careva

circumstanțe excepționale nu au fost stabilite, iar astfel de pedepse se aplică față de

persoanele care au comis infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, pe cînd infracțiunea

comisă de inculpat face parte din categoria celor deosebit de grave.

a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2011, cu trimiterea cauzei la rejudecare de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat că, reieșind din starea

de fapt și de drept stabilită în cauză, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei reținute în sarcina inculpatului, apreciază că circumstanțele invocate la

individualizarea pedepsei nu justifică aplicarea unei pedepse mai blînde decît cea

prevăzută de lege, deoarece infracțiunea a fost săvîrșită cu intenție de către inculpat

și se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave, în urma căreia a survenit

decesul unei persoane.

admis apelul declarat de procuror, s-a dispus casarea parțială a sentinței, în ceea ce

privește latura pedepsei – cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cazacu I. a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute în art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

2

stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un

termen de 7 (șapte) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În argumentarea deciziei adoptate, instanța de apel a constatat că, prima

instanță corect a apreciat cumulul de probe administrate la faza urmăririi penale ce

dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și care detaliat au

fost expuse în conținutul sentinței adoptate, fapt ce determină legalitatea ei în

această latură.

Însă, la stabilirea pedepsei penale instanța de fond luînd în considerare că

inculpatul la momentul comiterii infracțiunii se afla în perioada minoratului, ceea ce

constituie o circumstanță excepțională la aplicarea pedepsei, a individualizat

pedeapsa.

În urma celor relatate, instanța de apel a conchis că aplicarea unei pedepse de o

categorie mai blîndă față de Cazacu I., nu este echitabilă situației de fapt,

considerînd că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu v-a atinge scopul

pedepsei atît în corectarea inculpatului, cît și în prevenirea comiterii de noi

infracțiuni atît din partea inculpatului cît și din partea altor persoane.

prin care se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel.

Recurentul, în susținerea recursului declarat, a menționat că nu este de acord cu

decizia instanței de apel, invocînd că a executat deja pedeapsa aplicată de prima

instanță și din acest motiv solicită de a fi rejudecată cauza penală, cu aplicarea unei

pedeapse mai blînde, conform prevederilor art. 90, 92 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sînt vădit neîntemeiate.

Deși, autorul nu indică concret în baza cărui temei a declarat recursul său,

Colegiul întrevede semnalarea temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În opinia instanței de recurs temeiul semnalat de către inculpat nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului.

Din conținutul recursului declarat, inculpatul solicită aplicarea în privința sa a

prevederilor art. 90, 92 Cod penal, menționînd că a executat anterior pedeapsa de

240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, stabilită prin hotărîrea primei

instanțe ce a fost casată și nu este de acord să execute o a doua pedeapsă stabilită

prin hotărîrea instanței de apel.

3

Din materialele cauzei se atestă că inculpatul a fost condamnat conform art. 151

alin. (4) Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsa cu închisoare de la 12 la 15

ani.

Reeșind din dispoziția art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunile săvîrșite cu

intenție pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un

termen ce depășește 12 ani, se consideră infracțiuni deosebit de grave.

Prin urmare, conform prevederilor art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care

au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică, iar prevederile art. 92

alin. (1) Cod penal, se aplică în privința persoanelor care execută pedeapsa cu

închisoare pentru săvîrșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată și are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Prin urmare, reieșind din criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevazute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilște persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Cazacu I., instanța de recurs

consideră că instanța de apel, ținînd cont de personalitatea inculpatului, care a comis

infracțiunea în cauză în perioada minoratului, ceea ce constituie conform

prevederilor art. 79 Cod penal, o circumstanță excepțională și că anterior comiterii

acestei infracțiuni nu a fost tras la răspundere penală, corect i-a aplicat o pedeapsă

sub formă de închisoare sub limita minimă prevăzută de legea penală în mărime de

7 ani, fiind o pedeapsă echitabilă situației de fapt și de drept, considerînd că,

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu v-a atinge scopul pedepsei penale

potrivit alin. (2) art. 61 Cod penal.

Mai mult ca atît, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont

și de certificatul eliberat de serviciul de probațiune nr. 96 din 20.04.2012, prin care

este confirmat executarea pedepsei de către inculpat, sub formă de muncă

neremunerată în mărime de 240 ore în folosul comunității, care a fost inclusă în

termenul pedepsei stabilite în corespundere cu prevederile art. 87 alin. (1) Cod

penal, ce constituie 120 zile de închisoare.

Din considerentele expuse, Colegiul menționează că, în prezenta speță,

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se va dispune în cazul în care

infracțiunea comisă cade sub incidența prevederilor art. 90 alin. (4) Cod penal, iar

conform art. 92 alin. (1) Cod penal, partea neexecutată din pedeapsă se înlocuiește cu

4

o pedeapsă mai blîndă doar în cazul infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave, ceea

ce nu este relevant pentru cauza dată din motiv că infracțiunea comisă de inculpat

face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave.

În concluzie, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de către inculpatul Cazacu I.,

este inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Cazacu Igor

Simion împotriva Deciziei Curții de Apel Bălți din 15 aprilie 2015 în cauza penală în

privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integrală la data de 30 septembrie 2015.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Diaconu Iurie

5