1ra-1418/16 — art. 151 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 23 aprilie 2015, Stasiuc Ivan a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Stasiuc Ivan a fost învinuit de organul de urmărire penală de faptul că, în perioada 04.07.2014 - 05.07.2014 pe timp de noapte, aflîndu-se în fața blocului de locuit nr. 20 de pe str. Suceava din mun. Bălți, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționînd în scopul cauzării vătămărilor corporale lui Poroșnicenco Igor, în urma unui conflict apărut între ei în timpul consumării băuturilor alcoolice, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări grave a integrității corporale sub formă de traumatism craniu-cerebral acut închis, echimoză la ochiul drept, 3 plăgi contuze în regiunea tempero-parietală pe stînga, hemoragii în țesuturile moi ale capului occipital pe stingă, hematom epidural temporal-occipital bazal pe stîngă și hematom subdural spațiul subdural în regiunea temporală occipitală bazal, hemoragie subarahnoidiană caracter difuz occipital bilateral, contuzie cerebrală lob occipital pe stîngă, care sunt periculoase pentru viață, în urma cărora la 17.07.2014 au provocat decesul victimei Poroșnicenco Igor.

Nefiind de acord cu sentința procurorul a declarat apel solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Stasiuc Ivan să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 14 ani închisoare, iar conform art. 85 Cod penal de adăugat partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Bălți din 31.01.2014 de 6 luni închisoare și să fie aplicată pedeapsa definitivă de 14 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În motivarea cererii a invocat că, instanța de fond tendențios a apreciat probele acuzării dobîndite la urmărirea penală și la judecarea cazului, punînd la bază declarațiile inculpatului, iar probele demonstrează vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2016, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre prin care Stasiuc Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 12 (doisprezece) ani închisoare. În conformitate cu art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți din 31.01.2014 de 6 luni închisoare, fiindu-i numită pedeapsă definitivă de 12 (doisprezece) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. 4.1. Instanța de apel a precizat că, instanța de fond a emis și pronunțat o sentință, nemotivată și neîntemeiată, nesoluționînd în deplină măsură chestiunile pe care trebuie să le soluționeze instanța de judecată potrivit art.385 Cod de procedură penală și nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor în conformitate cu art.93- 101 Cod de procedură penală. Colegiul penal rejudecînd cauza a constatat că, Stasiuc Ivan în perioada de timp cuprinsă între 04.07.2014 și 05.07.2014 pe timp de noapte, aflîndu-se în fața blocului de locuit nr.20 de pe str.Suceava din mun.Bălți, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționînd în scopul cauzării vătămărilor corporale lui Poroșnicenco lgor, în urma unui conflict apărut între ei în timpul consumării băuturilor alcoolice, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave a integrității corporale sub formă de traumatism craniu- cerebral acut închis, eschimoză la ochiul drept, 3 plăgi contuze în regiunea tempero- parietală pe stînga, hemoragii în țesuturile moi ale capului occipital pe stînga, hematom epidural temporal-occipital bazal pe stînga și hematom subdural spațiul subdural în regiunea temporală occipitală bazal, hemoragie subarahnoidiană cracter difuz occipital bilateral, contuzie cerebrală lob occipital pe stînga, care sunt periculoase pentru viață, în urma cărora la 17.07.2014 au provocat decesul victimei Poroșnicenco lgor. În opinia instanței de apel, Stasiuc Ivan prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de art.151 alin.(4) Cod penal cu semnele calificative - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale periculoasă pentru viață care a provocat decesul victimei, fapt confirmat prin probele administrate la cauza penală, verificate și cercetate în instanța de apel. Prin urmare, cumulul de probe demonstrează că, Ivan Stasiuc a fost acela care a rămas în cele din urmă să consume băuturi alcoolice cu victima și că erau numai ei doi în curtea blocului, că pe hainele lui a fost depistat sîngele lui Ig. Poroșnicenco, că el le-a spus martorilor A.Golubi și A.Pisimenîi că petele de sînge provin de la bătaia cu un bărbat, că pe corpul lui au fost depistate leziuni corporale caracteristice unor acțiuni violente, că el este agresiv, neadecvat și poate intra în conflicte cînd este în stare de ebrietate și exclud orice dubii rezonabile. Astfel, Colegiul penal a considerat că inculpatului I. Stasiuc necesită a-i fi aplicată doar pedeapsa cu închisoare, care va fi una echitabilă și pe măsură materialului probant administrat, iar o altă pedeapsă non privativă de libertate nu v-a atinge scopul și nu v-a corecta și reeduca inculpatul, precum nu v-a restabili echitatea socială și nici nu v-a preveni săvîrșirea de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și de alte persoane. La individualizarea pedepsei, Colegiul penal luînd în considerație prevederile art.7, 61, 75-78, 82 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii comise (infracțiune deosebit de gravă), motivul acesteia (cearta apărută ca urmare a consumului de băuturi alcoolice), de personalitatea celui vinovat (persoană anterior condamnată pentru violența în familie, cu antecedente penale, cu caracteristică satisfăcătoare la locul de trai, cu lipsa evidenței la medicul psihiatru și narcolog), de lipsa circumstanțelor atenuante, de prezența circumstanțelor agravante (săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru fapte care au relevanță pentru cauză și săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate) și condițiile lui de viață. Fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți la 17.10.2011 pe art.201/1 alin.(l) lit.a) Cod penal la 150 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității și prin sentința Judecătoriei Bălți la 31.01.2014 pe art.201/1 alin.(l) Cod penal la 1 (unu) an de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani în baza art.90 Cod penal, ce constituie infracțiuni intenționate cu aplicarea violenței, nu s-a autoeducat și corectat și în termenul de probă a săvîrșit o infracțiune intenționată, urmarea fiind decesul victimei, iar la pedeapsa aplicată, cu aplicarea art.85 Cod penal, s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți din 31.01.2014.

Împotriva deciziei avocatul Rodica Cojocar în numele inculpatului a declarat recurs ordinar în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel nu a examinat cauza din toate punctele de vedere, cercetînd, analizînd și administrînd toate probele prin prisma prevederilor legale, luînd în considerare starea de fapt și de drept și incorect a ajuns la concluzia că inculpatul Stasiuc Ivan a comis infracțiunea incriminată.

Asuprea recursului ordinar declarat procurorul își expune opinia pentru respingerea acestuia, deoarece autorul critică modalitatea de apreciere a probelor administrate, care ține de starea de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de competența instanței ierarhic inferioară, iar un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală care prevede că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Acest punct conține 5 temeiuri care pot fi invocate în recurs, însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă și prin urmare prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, a fost invocat de avocatul recurent declarativ, nespecificînd care eroare prevăzută la pct.6) al articolului menționat a fost comisă de către instanța de apel, mai mult ca atît, Colegiul analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat, constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea lui Stasiuc Ivan în baza art.151 alin.(4) Cod penal, considerînd că instanța de apel a admis erori de drept și de fapt care au afectat dreptul inculpatului la un proces echitabil. La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase, sub toate aspectele, probele prezentate de părți pe care le-a apreciat în mod obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, ce nu trezesc careva dubii și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art. 151 alin.(4) Cod penal. Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului sunt descrise detaliat în descriptivul deciziei instanței, pe care instanța de recurs și le însușește sub aspectul stării de fapt a cauzei așa cum au fost reținute de instanța de apel. Colegiul penal atestă că, prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii imputate lui Stasiuc Ivan, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Colegiul menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. De asemenea, Colegiul penal reține că motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța de apel corect s-a expus asupra fiecărui argument din apelul declarat de procuror, motivare pe care instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii în cauza Albert vs. Romînia din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii. În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză și prin urmare, argumentele invocate de avocat nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rodica Cojocar în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Stasiuc Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 24 august 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun