1ra-206/2015 — art. 152 alin. 1 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-206/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de partea vătămată Maxim Iacobeț împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 octombrie 2014, în privința

inculpatului

Gherasimciuc Igor Valeriu, născut la

28 ianuarie 1995, originar și locuitor al s. Hiliuți, r-nul

Fălești, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 29 mai – 23 iunie 2014,

în instanța de apel: 17 iulie – 29 octombrie 2014,

în instanța de recurs: 21 ianuarie – 04 martie 2015;

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Gherasimciuc Igor a

fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate M. Iacobeț prejudiciul

material de 4225,64 lei, fiind respinsă în rest acțiunea civilă, ca nefondată.

I., fiind pe drumul central din s. Hiliuți, r-nul Fălești, în urma relațiilor ostile

apărute între el și M. Iacobeț, intenționat i-a aplicat ultimului lovituri cu pumnul în

regiunea feței, cauzîndu-i leziuni corporale medii, sub formă de fractură deschisă a

mandibulei pe stînga, cu deplasarea fragmentelor, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 95D din 13.05.2014.

Instanța a reținut că inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, declarînd că recunoaște în totalitate faptele

indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe.

1

Dat fiind că vina inculpatului a fost dovedită prin probele administrate,

instanța a încadrat acțiunile lui în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea

intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată

de dereglarea îndelungată a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, că este una mai puțin gravă, de personalitatea inculpatului, că

nu are antecedente penale, la locul de trai este caracterizat pozitiv, este tînăr,

locuiește împreună cu familia sa, a recunoscut prejudiciul material în sumă de

4225,64 lei, care a fost confirmat prin bonuri de către partea civilă.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 240 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității, cu încasarea prejudiciului material în sumă de 2875,62 lei și

moral în mărime de 20.000 lei.

Apelantul a invocat că suma de 20.000 lei este corespunzătoare suferințelor

lui psihice și fizice, avînd în vedere că a petrecut mult timp în spital, fiind cu

dantura desfigurată în urma rupturii mandibulei.

Urmează a fi încasat suplimentar de la inculpat prejudiciul material de

2875,62 lei: costul biletului la tren - 1006 lei, deplasărilor la spitalul din mun. Bălți

și la spitalul din or. Fălești - 1000 lei, produselor alimentare speciale - 869,62 lei.

octombrie 2014, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate M. Iacobeț prejudiciul

material de 4225,64 lei, prejudiciul moral de 5000 lei și cheltuieli de judecată de

2500 lei, fiind admise în principiu celelalte cerințe din acțiunea civilă, urmînd ca

asupra cuantumului lor să se pronunțe instanța civilă.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat deplină eficiență

dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală,

privind criteriile generale de individualizare a pedepsei penale.

Totodată, concluzia instanței de fond privind admiterea parțială a acțiunii

civile în mărimea prejudiciului material de 4225,64 lei, este una pripită și

nefondată. Or, respingîndu-i în rest celelalte cerințe de recuperare a despăgubirilor

materiale, instanța a lipsit partea vătămată de posibilitatea formulării pretențiilor în

ordinea procedurii civile, în vederea recuperării cheltuielilor suportate în urma

acțiunilor inculpatului, astfel nefiind restabilit echilibrul social, părții vătămate

nefiindu-i adusă satisfacție pentru suferințele suportate.

Instanța a reținut nerespectarea de către partea vătămată, prin intermediul

avocatului V. Teleba, atît a formei scrise de înaintare a unor cerințe suplimentare,

bonurile de plată prezentate instanței de apel neavînd suport la confirmarea

sumelor cheltuite, cît și ne fiind acoperite de înscrisuri medicale, ce ar demonstra

necesitatea acestor cheltuieli. În atare condiții, solicitarea apărătorului și părții

2

vătămate privind încasarea respectivelor sume nu poate fi admise, urmînd a fi

efectuată o descifrare documentară a acestora.

Cheltuielile de judecată suportate în legătură cu acordarea asistenței juridice,

urmează a fi admise în parte, adică proporțional cerințelor admise în apel.

Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial și moral cauzat

prin acțiune. Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului și de măsura în care această compensație poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

Ținînd cont de normele expuse, urmează a se încasa de la inculpat în

beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în mărime de 5000 lei. Or, ca rezultat

al acțiunilor criminale ale inculpatului, acesta a avut de suferit și moral, avînd

dificultăți în vorbire și alimentare, suportînd și dureri fizice semnificative.

casarea parțială a acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie

încasat prejudiciului moral în mărime de 20.000 lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 3500 lei.

Recurentul a indicat că instanța de apel a dispus încasarea doar a 5000 lei din

suma de 20.000 lei cerută, fără a da o apreciere din ce cauză a decis astfel. Suma

atribuită este foarte mică, ori imediat după ziua de 20.04.2014 a petrecut

majoritatea timpului în spital, fiind cu dantura desfigurată în urma rupturii

mandibulei, fiind rupt de la modul normal de viață și avînd consecințe nefaste și în

ceea ce privește posibilitatea de a vedea normal cu ochiul stîng, fiind atinse

terminațiile nervoase ale acestuia. Suma de 20.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral,

v-a acoperi suferințele fizice și morale pe care le-a suportat pînă în prezent.

Urmează a fi încasată și suma integrală a cheltuielilor de judecată, în mărime

de 3500 lei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite, se

3

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind mărimea compensației pentru prejudiciul moral și cheltuielile de judecată,

luînd în considerare prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3) Cod de procedură

penală, art. 1423 Cod civil, art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform căror

la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța

de judecată ia în considerare suferințele psihice provocate de decesul rudelor

apropiate. Hotărîrea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate. Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență

juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura civilă în alt sens decît cel pe care îl

propune partea vătămată este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este

lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă, astfel, că instanța de apel nu a comis erori

de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată conține

motive legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

4

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Maxim

Iacobeț împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29

octombrie 2014, în privința inculpatului Gherasimciuc Igor Valeriu, pe motiv că

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

5