1ra-866/2015 — art. 329 alin. 2 lit.a CP

1ra-866/2015 — art. 329 alin. 2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. lra-866/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Nicolaev Ghenadie,

Moraru Petru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Brînză Sergiu în numele inculpatului Rotaru Igor și de către succesorul

părții vătămate Dolghier Veronica, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Orhei din 09 decembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 aprilie 2015, în cauza penală privindu-1 pe

Rotaru Igor Gheorghe, născut la 13 aprilie 1976, originar

din s. Cucuruzenii de Sus, r-ul Orhei, domiciliat în or. Orhei, str.

Livezilor 16;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

CONSTATĂ:

condamnat în baza art. 329 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 10 Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne

pe termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate Dolghier

Veronica a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

exercitînd funcția de inspector operativ de serviciu al unității de gardă a

Comisariatului de Poliție a raionului Orhei, numit în funcție prin ordinul MAI

nr.7 EF din 05.01.2012, deținînd gradul special de căpitan de poliție, fiind în

conformitate cu prevederile art.123 alin.(2) din Codul penal, persoană publică,

care a fost învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice și să

1

îndeplinească activități de interes public, contrar prevederilor pct. 2 alin. (1) al

Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin HG nr. 2 din

04.01.1996, care prevede că colaboratorul organelor interne este obligat să execute

întocmai și în termenul oportun jurămîntul, prevederile statutelor,

regulamentelor, instrucțiunilor, ordinelor și dispozițiilor primite; pct.28 al

Regulamentului - tip și fișei de post-tip al inspectorilor operativi de serviciu ai

unităților de gardă ai organelor afacerilor interne, aprobat prin ordinul MAI nr.

51 din 27.02.2001, care dictează că inspectorii operativi de serviciu ai unităților

de gardă ai organelor afacerilor interne în cadrul exrcitării atribuțiilor principale

de serviciu, recepționează, înregistrează și reacționează oportun la petițiile și

informațiile despre infracțiuni, contravenții, incidente; art. 12 alin. (1), (3), (9) al

Legii nr. 416 din 18.12.1990 cu privire la poliție, conform căruia poliția este

obligată să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității și averii

cetățenilor în cazurile în care ei sînt amenințați de acțiuni nelegitime, de alt

pericol, să înregistreze informația sosită cu privire la infracțiuni, contravenții

administrative și la alte evenimente care periclitează securitatea publică, să

reacționeze prompt la sesizările și comunicările despre infracțiuni, a săvârșit

infracțiunea de neglijență în serviciu în următoarele circumstanțe:

Astfel, Rotaru Igor Gheorghe, fiind persoană publică și acționând cu titlu

oficial, reprezentînd Ministerul Afacerilor Interne, aflîndu- se în unitatea de

gardă a Inspectoratului de Poliție Orhei, exercitindu-și atribuțiile de serviciu în

calitate de inspector operativ de serviciu, în dimineața zilei de 22 iunie 2012, ora

02:36 și ora 03:11, fiind sesizat prin intermediul telefonului de către Spița Tatiana

despre acțiunile de violență în familie și amenințarea cu incendierea imobilului

acestora, situat în orașul Orhei, strada Izvorul Cucului, nr. 20, întreprinse de către

soțul său, Spița Serghei, solicitînd intervenția organelor afacerilor interne,

conștientizînd caracterul prejudiciabil al inacțiunii sale și urmările ei

prejudiciabile precum și rezonanța sporită a cazului, a manifestat o atitudine

neglijentă față de obligațiile sale de serviciu și nu a întreprins măsuri prompte în

vederea organizării deplasării la locul incidentului a grupului de urmărire penală

și, implicit, evitarea comiterii infracțiunii, pericolul săvîrșirii căreia îl denotau

faptele lui Spița Serghei, care nestingherit, după încercarea nereușită de a-și

omori soția, aproximativ la ora 03:14, cînd în pragul casei a ieșit cumnata sa,

Dolghier Cristina Gheorghe, a stropit-o cu benzină și cu o deosebită cruzime a

incendiat-o, inacțiune ce a diminuat imaginea subdiviziunii M.A.I. în care a

activat și a cauzat daune în proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, soldate, conform raportului de expertiză medico-

2

legală nr,151/C din 02 iulie 2012, cu decesul lui Dolghier Cristina Gheorghe, la 29

iunie 2012, în Spitalul raional Orhei.

inculpatului Rotaru Igor, de către avocatul Mării Vladimir în numele

succesorului părții vătămate Dolghier Cristina cu succesorul părții vătămate

Dolghier Veronica, prin care au solicitat:

- avocatul Brânză S. în numele inculpatului, casarea sentinței atacate și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Rotaru I. să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii. Concomitent, a invocat că probele puse la

baza sentinței de condamnare nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate, astfel prima instanță le-a dat o apreciere greșită, motiv

pentru care se impune reaprecierea probelor respective și achitarea inculpatului.

La fel, a menționat că în acțiunile inculpatului Rotaru Igor lipsește latura

obiectivă a componenței de infracțiune prevăzute de art.329 alin.(l) Codul penal.

Elementul material al neglijenței în serviciu se realizează prin inacțiunea de

neîndeplinire sau de îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu

soldate cu daune în proporții mari intereselor publice, drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Codul penal prevede, în

exclusivitate, o singură tălmăcire a noțiunii de PROPORȚII MARI - art.126 alin.(l)

Codul penal. Aceasta n-a fost reflectată, prin prisma legii de către procuror, nici

în ordonanța de punere sub învinuire nici în rechizitoriu. Mai mult, între

acțiunile inculpatului și consecințele survenite, imputate, lipsește, cu desăvârșire,

legătura cauzală, element obligatoriu, al componenței de infracțiune, pe care

deasemenea nu l-a descifrat procurorul la întocmirea actelor de învinuire

înaintate lui Rotaru Igor. Astfel, la pronunțarea sentinței de condamnare, în baza

unei asemenea învinuiri, în privința lui Rotaru I. s-a interpretat extensiv,

defavorabil Legea penală de către instanța de judecată, prin încălcarea

principiului legalității, prevăzut de art.3 Codul penal;

- avocatul Mării V. în numele succesorului părții vătămate cu succesorul

părții vătămate Dolghier V., casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Rotaru I.

să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoare și să fie admisă acțiunea civilă cu

încasarea de la inculpat a prejudiciului material și moral în limitele sumelor

solicitate, invocînd că prima instanță la aplicarea pedepsei inculpatului Rotaru I.

nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și prevederile articolului 75 Cod

3

penal, astfel fiind aplicată o pedeapsă prea blândă. La fel, a invocat că prima

instanță nu a acordat o deosebită atenție la soluționarea acțiunii civile și urma

măcar să evalueze și să încaseze prejudiciul moral. Totodată, s-a menționat că

pedeapsa stabilită inculpatului Rotaru Igor Gheorghe de către prima instanță,

unde sancțiunea art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal prevede o pedeapsă cu amenda

în mărime de la 300 la 800 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani,

în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani este prea blîndă,

instanța de fond urma să-i stabilească o pedeapsă mai aspră cu închisoarea decît

4 ani și nicidecum nu urma să aplice prevederile art. 90 Cod penal. De asemenea,

la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de faptul că prin acțiunile inculpatului

Rotaru Igor, părții vătămate, succesorului, familiei acestora li s-a cauzat nu

numai prejudiciu nerecuperat, dar și urmări cu efect post-infracțional, care nu

pot fi remediate. Reieșind din comportamentul inculpatului pe cazul dat,

exprimat prin nerecunoașterea vinei în cele comise, succesorului părții vătămate

i se creează impresia că dînsul (inculpatul) sfidează prevederile legii penale și

scopul pedepsei penale. La fel, a mai indicat că, prima instanță a evitat

soluționarea chestiunii cu privire la acțiunea civilă pe caz, posibil instanța de

judecată a dat dovadă de nedorință de a soluționa aceasta, necătînd la faptul că

legislatorul pune în sarcina instanței de fond în cadrul cercetării judecătorești de-

a constata suma despăgubirilor cuvenite părții vătămate, și ar fi fost corect dacă

instanța de fond ar fi soluționat măcar chestiunea privind evaluarea și încasarea

prejudiciului moral, fapt ce ar fi adus cel puțin la o careva remediere a impactului

asupra familiei părți vătămate, însă prin nesoluționarea acestei chestiuni de către

instanța de judecată se tergiversează și se prelungește prezența suferințelor

cauzate.

2015, a fost respins apelul declarat de avocatul Brînză S. în numele inculpatului

Rotaru I., a fost admis apelul declarat de către avocatul Mării V. în numele

succesorului părții vătămate cu succesorul părții vătămate Dolghier V., casată

parțial sentința Judecătoriei Orhei din 09 decembrie 2014 în partea laturii civile

cu privire la prejudiciul moral și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, prin

care a fost admisă acțiunea civilă cu privire la prejudiciul moral, dispunîndu-se

încasarea de la Rotaru I. în beneficiul succesorului părții vătămate Dolghier

Veronica a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei, în rest, celelalte dispoziții

ale sentinței au fost menținute.

4

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, cu privire la

motivele invocate în apelul declarat de avocatul Brânză S., ce vizează

condamnarea inculpatului, considerată ca fiind ilegală si neîntemeiată, au fost

apreciate ca fiind nefondate, iar starea de fapt și de drept constatată de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței, care cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute

de articolul 394 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală.

Referitor la apelul declarat de către avocatul Mării V. în numele succesorului

părții vătămate cu succesorul părții vătămate Dolghier V., instanța de apel a

menționat că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor din art. 61, 75 și 90 Cod penal, fiind luate în considerație

gravitatea infracțiunii săvârșite și scopul pedepsei, precum și faptul că inculpatul

nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, iar

circumstanțe agravante nu s-au constatat, astfel fiindu-i stabilită o pedeapsă

echitabilă.

Totodată, instanța de apel a menționat că instanța de fond, conform

articolului 394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală, motivat a stabilit categoria

și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei,

persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite și, în așa mod, corect a

concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea

închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Cu privire la motivele invocate de avocatul Mării V. și succesorul părții

vătămate Dolghier V., ce vizează admiterea integrală a acțiunii civile, instanța de

apel le-a apreciat ca fiind întemeiate parțial, în partea reparării prejudiciului

moral cauzat prin infracțiune.

Astfel, din materialele cauzei, s-a constatat că în rezultatul infracțiunii

săvârșite de inculpatul Rotaru I., succesorului părții vătămate Dolghier V. i-au

fost cauzate suferințele psihice, ce rezultă din decesul fiicei, impunîndu-se în

asemenea circumstanțe stabilirea unui cuantum al prejudiciului moral cauzat

prin infracțiune, în proporțiile corespunzătoare, care se va încasa de la inculpatul

Rotaru I. în beneficiul succesorului părții vătămate, Dolghier V. În acest context,

instanța de apel a apreciat că nu este motivată concluzia primei instanțe cu

privire la soluționarea chestiunii cu privire la prejudiciul moral produs prin

infracțiune, în sensul de a fi soluționată de instanța civilă, astfel sentința, în partea

respectivă, este neîntemeiată și ilegală.

Cu privire la celelalte motive, ce vizează acțiunea civilă în partea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a relatat ca

5

fiind justă soluția dată de prima instanță, potrivit căreia acțiunea civilă a fost

admisă, în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă.

Brînză Sergiu în numele inculpatului Rotaru Igor, prin care, indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 16) Cod de procedură penală, art. 6

CEDO, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal, invocînd următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

-nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

-inculpatul a fost condamnat pentru o faptă, care nu este prevăzută de legea

penală;

- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție;

- a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind adoptată o hotărîre vădit

ilegală;

- rechizitoriul poartă un caracter incert, nedeslușit și general, și anume,

descrierea laturii obiective a infracțiunii imputate inculpatului, organul de

urmărire penală urma s-o descifreze și s-o definească optim, așa după cum

prevede legislația în vigoare;

- în fapt, organul de urmărire penală, insinuând o atitudine corectă și

conștiincioasă față de onorarea obligațiunilor de serviciu a pornit, de fapt, cauza

penală cu nr.2012278005, pentru a evita propriile neplăceri, avându-se în vedere

faptul, că în acea perioadă atât Procuratura raionului Orhei cât și Inspectoratul

de poliție raional au fost monitorizate și controlate, de mai multe ori, de către

organele competente, aflându-se în centrul unor scandaluri de corupție și

mușamalizare a unor crime grave. Mai mult, în cadrul cercetării judecătorești a

cauzei penale inculpatul a explicat, în ce circumstanțe „interesante", a fost

pornită cauza penală împotriva sa, fapt care n-a fost posibil fără „aportul"

fostului său șef, comisarul raionului Orhei, Chicu Ion, care contrar demnității de

ofițer și foarte ușuratic l-a folosit pe inculpat drept țap ispășitor, protejându-și

interesele profesionale proprii;

- nici una dinte probele acuzării, pe care aceasta le consideră, că ar dovedi

culpa lui Rotaru Ig., nici individual și nici în coroborare nu au nici o relevanță și

nu dovedesc, nicidecum, prezența componenței de infracțiune;

- cu toate că, fiind indus în eroare de șeful său (comisarul r-ului Orhei, Chicu

Ion), inculpatul fiind credul a fost nevoit să comită un act de autoacuzare, însăși

6

proba tehnică nu poate fi, nicidecum tratată în detrimentul acestuia, deoarece,

inclusiv aceasta demonstrează, că ofițerul de serviciu Rotaru I. a întreprins toate

măsurile, conform fișei de post, în vederea înregistrării sesizării parvenite și

organizării grupului operativ pentru plecarea acestuia la fața locului;

- în acțiunile lui Rotaru Igor lipsește latura obiectivă, chiar și cea, a

componenței de infracțiune prevăzute de art.329 alin. (l) Codul penal. Elementul

material al neglijenței în serviciu se realizează prin inacțiunea de neîndeplinire

sau de îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu soldate cu

DAUNE ÎN PROPORȚII MARI intereselor publice, drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Codul penal prevede, în

exclusivitate, o singură tălmăcire a noțiunii de PROPORȚII MARI- art.126 alin.(1)

Codul penal. Aceasta n-a fost reflectată, prin prisma legii, de către procuror, nici

în ordonanța de punere sub învinuire și nici în rechizitoriu.

5.1. În recursul ordinar declarat de către succesorul părții vătămate Dolghier

Veronica, indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai aspră, considerînd că instanța de apel a admis o eroare de fapt cu

consecințe negative odată ce a recunoscut drept nefondate argumentele

avocatului succesorului părții vătămate, la soluționarea chestiuniii privind

pedeapsa penală, la stabilirea termenului de pedeapsă precum și la criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale, astfel, aplicînd pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, cu referință la respingerea cerinței

din apelul succesorului părții vătămate decedate de a fi înăsprită pedeapsa

aplicată inculpatului. În continuare, menționează că instanțele de judecată

inferioare nu au ținut cont de gravitatea și impactul definitiv al infracțiunii

săvîrsite, astfel greșit au ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului o pedeapsă

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

5.2. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

de către avocatul Brînză Sergiu în numele inculpatului Rotaru Igor, invocînd că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se

încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

lărgit consideră, că acestea urmează a fi admise reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală (red. 27.10.2012), instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

7

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelurilor

declarate nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns

la modul cuvenit la toate motivele invocate de apelanți, în legătură cu ce în baza

temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Potrivit apelului declarat de către avocatul Brînză Sergiu în numele

inculpatului Rotaru Igor (Vol. II, f.d. 141-147), criticîndu-se legalitatea și

temeinicia sentinței, s-au invocat următoarele motive:

„-nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- inculpatul a fost condamnat pentru o faptă, care nu este prevăzuta de legea

penală;

- a fost pronunțată cu bună-știință de către judecător o sentință contrară legii;

- cauză penală dată nici nu urma să fie pornită, iar odată, fiind pornită urma

să fie încetată în faza urmăririi, în temeiurile prevăzute de art. 275 Codul de

procedură penală. Organul de urmărire penală a fost inapt de a dovedi prezența

în acțiunile inculpatului Rotaru Igor a căreiva componențe de infracțiune;

- actul de învinuire înaintat inculpatului poartă un caracter incert, nedeslușit

și general, și anume, la descrierea laturii obiective a infracțiunii pretinse că a fost

comisă de Rotaru I., pe care organul de urmărire penală urma s-o descifreze și s-

o definească optim, așa după cum prevede legislația în vigoare;

8

- organul de urmărire penală, insinuând o atitudine corectă și conștiincioasă

față de onorarea obligațiunilor de serviciu a pornit, de fapt, cauza penală cu

nr.2012278005, pentru a evita propriile neplăceri, avându-se în vedere faptul, că

în acea perioadă atât Procuratura raionului Orhei cât și Inspectoratul de poliție

raional au fost monitorizate și controlate, de mai multe ori, de către organele

competente, aflându-se în centrul unor scandaluri de corupție și mușamalizare a

unor crime grave. Mai mult, în cadrul cercetării judecătorești a cauzei penale

inculpatul a explicat, în ce circumstanțe „interesante”, a fost pornită cauza penală

împotriva sa, fapt care n-a fost posibil fără „aportul” fostului său șef, comisarul

de Orhei, Chicu Ion, care contrar demnității de ofițer și foarte ușuratic l-a folosit

pe inculpat, drept țap ispășitor, protejându-și interesele profesionale proprii;

- nici una dinte probele acuzării, pe care aceasta le consideră, că ar dovedi

vina inculpatului, nici individual și nici în coroborare nu au nici o relevanță și nu

dovedesc nicidecum prezența componenței de infracțiune;

- în cadrul cercetării judecătorești a cauzei penale, în procesul de audiere a

martorilor, care au fost și sunt colaboratori de poliție, s-a constatat, că atât la data

de 22.06.2012, cât și la moment, nu există niște normative și standarde de timp,

care ar defini noțiunea de promptitudine, la care ar fi obligat, imperativ, ofițerul

de serviciu în activitatea sa, noțiune la care face referință procurorul, în partea

descriptivă a actului de învinuire. Absolut necesar este a se avea în calcul, în cazul

dat, dotarea tehnică a grupului operativ, numărul acestora, pornind de la

numărul populației locale, parametrii individuali psihofizici ai fiecărui membru

al grupului operativ, gradul de responsabilitate și timpul de reacționare al

acestora, distanța până la locul faptei, nivelul de cunoaștere a localității, nivelul

de iluminare a acesteia, circumstanțe, care nicidecum nu pot fi puse în culpa

ofițerului de serviciu;

- în acțiunile inculpatului Rotaru Igor lipsește latura obiectivă, chiar și cea, a

componenței de infracțiune prevăzute de art.329 alin.(l) Codul penal. Elementul

material al neglijenței în serviciu se realizează prin inacțiunea de neîndeplinire

sau de îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu soldate cu

DAUNE ÎN PROPORȚII MARI intereselor publice, drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Codul penal prevede, în

exclusivitate, o singură tălmăcire a noțiunii de PROPORȚII MARI- art.126 alin.(l)

Codul penal. Aceasta n-a fost reflectată, prin prisma legii, de către procuror, nici

în ordonanța de punere sub învinuire nici în rechizitoriu;

- între acțiunile inculpatului și consecințele survenite, imputate, lipsește, cu

desăvârșire legătura cauzală, element obligatoriu, al componenței de infracțiune,

9

pe care deasemenea nu l-a descifrat procurorul la întocmirea actelor de învinuire

înaintate lui Rotaru Igor;

- pronunțarea unei sentințe de condamnare, în baza unei asemenea

învinuiri, în privința lui Rotaru Ig., este un caz de INTERPRETARE EXTENSIVĂ,

DEFAVORABILĂ A LEGII PENALE, de către instanța de judecată, prin

încălcarea principiului legalității, prevăzut de art.3 Codul penal, potrivit căruia,

nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrșirea unei infracțiuni, nici supus unei

pedepse penale, decît în baza unei hotărîri a instanței de judecată și în strictă

conformitate cu legea penală. INTERPRETAREA EXTENSIVĂ DEFAVORABILĂ

și aplicarea prin analogie a legii penale sunt INTERZISE”.

Totodată, conform apelului declarat de către avocatul Mării Vladimir în

numele succesorului părții vătămate cu succesorul părții vătămate Dolghier

Veronica (Vol. II, f.d. 148-149), criticîndu-se legalitatea și temeinicia sentinței, s-

au invocat următoarele motive:

„- pedeapsa stabiltă inculpatului Rotaru Igor de către instanța de fond, unde

sancțiunea art.329 alin.(2) lit.a) Cod penal prevede o pedeapsă cu amenda în

mărime de la 300 la 800 u.c. sau cu închisoare de a 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de pînă la 5 ani este prea blîndă, instanța de judecată

urma să-i stabilească o pedeapsă mai aspră cu închisoarea decît 4 ani și nicidecum

nu urma să aplice prevederile art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă, astfel, instanța de fond nu a respectat

întocmai prevederile art.75 Cod penal.

- prin acțiunile inculpatului Rotaru Igor, părții vătămate, succesorului,

familiei acestora li s-a cauzat nu numai prejudiciu nerecuperat, dar și urmări cu

efect post-infracțional, care nu pot fi remediate;

- pornind de la principiul că pedeapsa penală are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, succesorul părți

vătămate consideră că soluția corectă pe caz ar fi aplicarea unei pedepse mai

aspre inculpatului;

- instanța de fond de fapt a evitat a soluționa chestiunea cu privire la acțiunea

civilă pe caz, necătînd la faptul că legislatorul pune în sarcina instanței de fond

în cadrul cercetării judecătorești de-a fi constatată, stabilită suma despăgubirilor

cuvenite părții vătămate, și ar fi fost corect dacă instanța de fond ar fi soluționat

măcar chestiunea privind evaluarea și încasarea prejudiciului moral, fapt ce ar fi

adus cel puțin la o careva remediere a impactului asupra familiei părții vătămate,

10

însă prin nesoluționarea acestei chestiuni de către instanța de tergiversează și se

prelungește prezența suferințelor cauzate”.

Anume asupra acestor motive invocate de către avocatul Brînză Sergiu în

numele inculpatului Rotaru Igor și de către avocatul Mării Vladimir în numele

succesorului părții vătămate cu succesorul părții vătămate Dolghier Veronica în

apeluri, instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără

argumentarea cuvenită.

Referindu-se la condamnarea inculpatului Rotaru Igor în baza art. 329 alin.

(2) lit. a) Cod penal, Colegiul lărgit mai invocă, că instanța de apel pripit și

nemotivat a menținut sentința primei instanțe în latura penală, considerînd ca

fiind dovedită vinovăția, precum și legătura cauzală dintre latura obiectivă și

consecințele incriminate.

Astfel, Colegiul penal lărgit făcînd o analiză a părții descriptive a sentinței

și deciziei atacate, constată unele fraze care evident depășesc volumul învinuirii,

cum sunt: „ Însuși faptul că Rotaru Igor nu a reacționat prompt la sesizarea

telefonică a cet. Spița Tatiana, a constituit factor de bază care a favorizat

infractorul Spița Serghei să-și ducă pînă la capăt acțiunile sale infracționale.

Aceste acțiuni urmau să nu-și producă efectul odată ce grupa operativă sau chiar

un singur polițist s-ar fi deplasat la fața locului. Prezența unui reprezentant a

poliției la fața locului ar fi evitat aceste consecințe grave” (Vol. II, f.d. 138), ce a

fost copiat stăruitor în decizia atacată (Vol. II, f.d. 196).

Menținerea de către instanța de apel a astfel de fraze în decizie duce la

concluzia că apelul părții apărării nu a fost judecat în sensul prevăzut de Lege,

dar s-a copiat sentința și atît, ce nu poate fi acceptat de către instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit mai menționează că, conform legislației penale,

persoana fizică responsabilă este supusă răspunderii penale dacă în acțiunile

acesteia sînt constatate toate patru elemente obligatorii: obiectul infracțiunii,

latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Lipsa unui element obligatoriu

explică inexistența componenței de infracțiune.

În sensul art. 52 Cod penal, „se consideră componență a infracțiunii totalitatea

semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă

drept infracțiune concretă”.

Conform art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la

toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea

penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

11

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Potrivit art. 325 Cod de procedură penală, instanța de judecată urmează să

judece cauza în limitele învinuirii, iar potrivit art.26 alin.(3) Cod de procedură

penală - să nu fie predispusă să accepte concluziile date de organul de urmărire

penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

Raportînd prevederile legale expuse mai sus la speța dată, potrivit căreia

inculpatul a fost condamnat în baza art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal, Colegiul

lărgit enunță că neglijența în serviciu constă în, neîndeplinirea sau îndeplinirea

necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca

rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, dacă aceasta

a cauzat daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Obiectul juridic nemijlocit al acestei infracțiuni îl constituie buna desfășurare

a activității de serviciu care presupune îndeplinirea corectă și conștiincioasă de

către persoana cu funcții de răspundere a obligațiunilor de serviciu.

Latura obiectivă a infracțiunii de neglijență de serviciu constituie încălcarea

unei obligațiuni de serviciu prin neîndeplinirea sau prin îndeplinirea defectuoasă

a acesteia, încălcare care a produs urmările prevăzute în lege.

Subiect al infracțiunii este persoana fizică, responsabilă, 16 ani.

Latura subiectivă a infracțiunii de neglijență în serviciu presupune vinovăția

făptuitorului sub formă de imprudență.

Reieșind din cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța

de apel a omis să se pronunțe dacă în acțiunile-inacțiunile lui Rotaru Igor există

latura obiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art. 329 alin.(2) lit. a)

Cod penal, întrucît Codul penal prevede o unică noțiune de proporții mari,

stipulată la art. l26 Cod penal, care nu a fost reflectată sub prisma legii de

procuror în ordonanță de punere sub învinuire (Vol. I, f.d. 168-169)și rechizitoriu

(Vol. I, f.d. 179-183), iar în decizia atacată instanța de apel descrie că „…ca rezultat

al unei atitudini neglijente față de obligațiuni, s-au cauzat daune în proporții mari

intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice” (Vol. II, f.d. 199), la fel, copiind această concluzie de calificare din sentință

(Vol. II, f.d. 139), ce nu poate fi acceptat de către instanța de recurs.

Astfel, prin hotărîrile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, s-a dat

o interpretare extensivă defavorabilă a legi penale, fiind încălcat principiul

legalității, prevăzut de art.3 alin.(2) Cod penal.

12

Mai mult, instanța de apel nu a răspuns la motivul din apel care este legătura

cauzală dintre inacțiunile inculpatului și survenirea decesului victimei Dolghier

Cristina, și prin care probe se confirmă că prezența polițiștilor la locul comiteriii

infracțiunii după apelurile telefonice efectuate conform rechizitoriului la ora

02:56, apoi la 03:11, 03:15 de către Spița Tatiana, apoi de către Dolghier Grigore

ducea la evitarea consecințelor. Care acte normative au fost încălcate în speța dată

cu referire la faptul că grupa operativă trebuia să ajungă la fața locului în termen

de pînă la 19 min., ce reiese din apelul telefonic la ora 02:56 și la ora 03:15 -

Dolghier Cristina era deja stinsă, conform declarațiilor martorului Dolghier

Grigore, puse la baza sentinței (Vol. I, f.d 99 verso).

La fel, Colegiul lărgit mai constată că, instanța de apel nu a clarificat distanța

de la Comisariatul de Poliție al r-ului Orhei pînă la domiciliul părții vătămate,

inclusiv timpul necesar grupei operative pentru a parcurge această distanță și a

lua măsuri promte pentru salvarea victimei.

Instanța de apel nu a analizat declarațiile martorului Dolghier Grigore (Vol.

I, f.d. 99 verso) date în cadrul urmăririi penale, care au fost puse la baza sentinței

de condamnare, că „…la ora 03:11 am sunat pe numărul 24765…și am anunțat

polițistul”; „am stins-o … și imediat am telefonat la 03:15 la CPR Orhei…..la 03:18

am sunat la serviciul de urgență medicală”; „de la momentul primului sunet

efectuat către CPR Orhei și pînă la momentul sosirii grupei operative au trecut

aproximativ 45 min. – 1 oră ... ”.

Ulterior, fiind interogat în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel

(Vol. II, f.d. 116-119), martorul Dolghier Grigore a declarat că „eu am telefonat la

poliție, mi-a răspuns un bărbat cu care am vorbit cîteva secunde, cerîndu-mi

scuze că nu trebuie să mai vină, că deja totul e bine”; „următorul apel, al treilea,

tot eu l-am efectuat, aproximativ peste 15-20 min., după ce am stins fata,

spunîndu-le celor de la poliție să vină urgent…”; „am anulat apelul din motiv ca

să nu fiu amendat…nu-mi amintesc exact, dar probabil în 15-20 min. a sosit

poliția la fața locului…Consider că acum, după un an de la incident sunt mai

calm și respectiv declarațiile sunt mai aproape de adevăr”.

Martorul Capoș Ion, fiind interogat în cadrul urmăririi penale (Vol. I, f.d.

100), a declarat că „de la momentul producerii incidentului pînă la sosirea

polițiștilor la fața locului a trecut aproximativ o oră...”, însă, în instanța de apel

(Vol. II, f.d. 114-115) , a menționat că „ …din momentul cînd a telefonat Tatiana

la poliție și pînă la incendiul propriu zis au trecut cîteva secunde. Spița Serghei

din sarai s-a repezit spre Cristina, a aruncat benzina peste ea și a început să ardă

toată…cînd ne-am întîlnit la spital cu Dolghier Veronica i-am spus că poliția a

13

venit peste 40-45 min la fața locului…declarațiile date în cadrul urmăririi penale

nu corespund adevărului, am spus minciuni, eram afectat de cele întîmplate...”

Din declarațiile martorului Cojocari Ion, audiat în instanța de apel (Vol. II,

f.d.112-113), rezultă că „…grupul operativ ajunge de la comisariat pînă la

cartierul Slobozia Doamnei în timp de 20 min., în caz cînd nu este clară adresa

este greu de stabilit locația…”

Aceste neclarități și neconcordanțe urmau a fi elucidate de către instanța de

fond și de către instanța de apel la judecarea prezentei cauze penale, căci fără a

avea răspunsuri clare asupra acestor circumstanțe nu se poate stabili legătura

cauzală cu consecințele incriminate – decesul persoanei.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează referitor la recursul

succesorului părții vătămate Dolghier Veronica, privind acțiunea civilă, că prin

decizia instanței de apel a fost admis apelul declarat de către avocatul Mării V. în

numele succesorului părții vătămate cu succesorul părții vătămate Dolghier V.,

casată parțial sentința Judecătoriei Orhei din 09 decembrie 2014 în partea laturii

civile cu privire la prejudiciul moral și pronunțată în această parte o nouă

hotărîre, prin care a fost admisă acțiunea civilă cu privire la prejudiciul moral,

dispunîndu-se încasarea de la Rotaru I. în beneficiul succesorului părții vătămate

Dolghier Veronica a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei, în rest, celelalte

dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Pentru a-și motiva soluția în latura civilă, privitor la dauna morală, instanța

de apel superficial și nemotivat a dispus încasarea de la inculpatul Rotaru I. în

beneficiul succesorului părții vătămate Dolghier Veronica a prejudiciului moral

în sumă de 20 000 lei, neținînd cont de jurisprudența CEDO privitor la modul de

încasare a prejudiciului moral expusă în Opinia comună a Președintelui Curții

Supreme de Justiție și a Șefului Adjunct al Direcției Agent Guvernamental

privind satisfacția echitabilă (Buletinul CSJ, nr. 8-9, 2012), cît și de prevederile art.

1423 Cod civil, conform căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul moral

se determină de către instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea

suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție

al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a răspunderii), și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

judecătorească, luînd în considerație circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul (locul, timpul, vîrsta etc.), precum și statutul social al persoanei

vătămate.

14

Referitor la motivarea instanței de apel de a menține dispozițiile sentinței

primei instanțe prin care acțiunea civilă în partea daunei materiale și a

cheltuielilor de judecată a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, Colegiul lărgit

reține că, această soluție vine în contradicție cu prevederile art.387 Cod de

procedură penală, care stipulează, că o dată cu pronunțarea sentinței de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sînt dovedite temeiurile

și mărimea pagubei cerute de partea civilă, este obligată să admită acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori să o respingă și numai, alin. (3) - în cazuri

excepționale cînd, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite

părții civile, ar trebui amînată judecarea cauzei, instanța poate să admită,

în principiu, acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel superficial a

motivat de ce a lăsat fără examinare acțiunea civilă în partea prejudiciului

material, prin ce, evident a fost încălcată practica CEDO cu referire la art.

6 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, unde în hotărîrea Tonchev vs Bulgaria din

19.11.2009, CEDO a recunoscut încălcarea art. 6 CEDO prin nesoluționarea

acțiunii civile în procedura penală și a statuat, că „…în situația în care sistemul

intern permite reclamanților să introducă o acțiune civilă alăturată procesului

penal, statul are obligația să se asigure că aceștia se bucură de garanțiile

fundamentale prevăzute de art. 6 ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950”.

În concluzie, ținînd cond de cele expuse supra, inclusiv de cerințele invocate

de către avocatul Brînză Sergiu în numele inculpatului Rotaru Igor și de către

avocatul Mării Vladimir în numele succesorului părții vătămate cu succesorul

părții vătămate Dolghier Veronica în apeluri, Colegiul penal lărgit consideră, că

și-a găsit confirmarea în instanța de recurs ordinar temeiul pentru recurs ordinar

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul cînd instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și este necesar

de a admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Brînză Sergiu în

numele inculpatului Rotaru Igor și de către succesorul părții vătămate Dolghier

Veronica, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

15

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri

și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Brînză Sergiu în

numele inculpatului Rotaru Igor și de către succesorul părții vătămate Dolghier

Veronica, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 aprilie 2015, în cauza penală privindu-1 pe Rotaru Igor Gheorghe, cu

dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 26 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Nicolaev Ghenadie

Moraru Petru

Copia corespunde originalului

Judecător Timofti Vladimir

16