1ra-1196/2015 — art. 152 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1196/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

DECIZIE

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Gîlca Constantin în numele părții vătămate Moraru Iulia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie

2015, în cauza penală în privința lui

Arap Anastasia Nicanor, născută la

09.01.1965, originară din s. Vălcineț, r-nul

Călărași, domiciliată în or. Călărași, str. Maria

Drăgan, 14.

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpata Arap A. a fost

condamnată în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare în penitenciar

pentru femei.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

S-a dispus încasarea de la Arap A., în folosul lui Moraru Iu., a cheltuielilor

pentru asistența juridică, în sumă de 1 500 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Moraru Iu., privind încasarea prejudiciului

material și moral cauzat prin infracțiune, a fost admis în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

orei 1300, inculpata Arap A., aflîndu-se pe str. Toma Ciorbă din or. Călărași, în urma

unui conflict, i-a aplicat cet. Moraru Iu. multiple lovituri cu pumnii și cu picioarele

peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i acesteia conform raportului de expertiză

1

medico-legală, nr. 243 D din 31.12.2013, vătămări corporale medii cu dereglarea

sănătății de lungă durată.

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, de

admitere a acțiunii civile cu încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune.

În motivarea cerințelor, partea vătămată a invocat următoarele:

- inculpata, fiind audiată conform regulilor de audiere a martorilor, nu a

putut da răspuns clar la toate întrebările, conform rechizitoriului;

- infracțiunea dată a fost comisă de mai multe persoane, care rămîn

nepedepsite;

- judecata nu poate avea loc în baza probelor administrate la faza urmăririi

penale, decît dacă inculpatul declară că, recunoaște săvîrșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe;

- în calitate de circumstanțe atenuante, instanța de fond a reținut

recunoașterea vinei și căința sinceră, însă nu a luat în considerație faptul că, nu a fost

recuperat prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate;

declarat, casată parțial sentința în latura civilă, cu dispunerea admiterii acțiunii

civile, privind încasarea prejudiciului material în principiu, urmînd ca cuantumul

despăgubirilor să fie soluționat de către instanța civilă, în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă, privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei,

a fost admis parțial.

S-a dispus încasarea de la Arap A., în beneficiul părții vătămate Moraru Iu., a

sumei de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest, sentința a fost menținută fără

modificări.

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, corect a stabilit situația de fapt, faptelor reținute, în

sarcina inculpatei Arap A., dîndu-le o încadrarea juridică corespunzătoare, și anume

conform art. 152 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele părții vătămate

Moraru Iu. precum că ,,în cadrul ședinței preliminare, inculpata Arap A. nu a recunoscut

vina, iar mai apoi solicitînd examinarea cauzei penale în conformitate cu art. 3641 Cod

procedură penală și, fiind audiată conform regulilor de audiere a martorilor nu a putu da

răspuns clar la toate întrebările”, indicînd în acest sens că, la faza urmăririi penale,

fiind audiată în calitate de învinuit, Arap A. a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond a solicitat,

prin înscris autentic, examinarea cauzei penale în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod procedură penală, dat fiind faptul că, recunoaște vina în comiterea

2

infracțiunii incriminate și acceptă probele administrate la faza urmăririi penale, și ca

urmare, instanța de fond a admis cererea inculpatei depusă în acest sens, deoarece

din probele administrate la faza urmăririi penale și studiate în ședința de judecată

rezultă că, faptele inculpatei sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa, care permit stabilirea pedepsei.

Astfel, instanța de apel a notat că, instanța de fond, corect a admis cererea

inculpatei Arap A., privind examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod procedură penală, fapt pentru care a purces la audierea inculpatei după

regulile de audiere a martorului, după care a trecut la dezbaterile judiciare.

Cu referire la încasarea prejudiciului material solicitat de către partea

vătămată, instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond de admitere a

acțiunii în principiu, este corectă, or, din materialele anexate la cererea de chemare

în judecată, care ar certifica cheltuielile suportate de către partea vătămată Moraru

Iu. nu este clară suma, care a fost achitată de ultima, respectiv, fiind necesară

administrarea de probe suplimentare pentru a proba cuantumul prejudiciului

material cauzat, astfel încît se justifică, admiterea în principiu a prejudiciului

material, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună

instanța în ordinea procedurii civile.

Instanța de apel a reținut că, părții vătămate Moraru Iu., incontestabil, i-au

fost cauzate suferințe morale, dat fiind faptul că, dînsa a suportat suferințe fizice, ca

urmare a vătămărilor corporale primite.

Cuantumul daunelor morale nu poate constitui un prilej de îmbogățire fără

justă cauză pentru partea vătămată, în dauna inculpatei, prin urmare în aprecierea

daunelor morale, instanța de apel a reținut urmările produse integrității corporale a

părții vătămate, suferința fizică la care a fost supusă atît în momentul producerii

incidentului, cît și ulterior prin îngrijirile medicale la care a fost supusă.

În consecință, instanța de apel a considerat că, cuantumul despăgubirilor

solicitate de către partea vătămată Moraru Iu. este vădit exagerat, avînd în vedere că

scopul pagubelor morale este de a oferi părții vătămate posibilitatea de a trece mai

ușor peste întîmplările, care au avut loc, iar la stabilirea nivelului acestora nu se

poate face abstracție de elemente precum, nivelul general de trai al societății.

Prin urmare, instanța de apel a evaluat prejudiciul moral cauzat părții

vătămate Moraru Iu. în mărime de 5 000 lei, sumă care constituie o satisfacție

echitabilă în coraport cu suferințele psihice suportate de partea vătămată.

C., în numele părții vătămate Moraru Iu., care invocînd prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei instanței de apel,

cu remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, avocatul invocă că:

- decizia instanței de apel este neîntemeiată;

3

- instanța de apel trebuia să audieze persoanele la care s-a referit avocatul

cînd a depus cererea de audiere pe marginea circumstanțelor, care au avut loc la

30.10.2013;

- instanța de judecată n-a ținut cont de declarațiile părții vătămate Moraru Iu.;

- în materialele dosarului penal sunt probe concrete, care confirmă cheltuielile

suportate pentru tratament de către partea vătămată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia, în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat se constată că recurentul invocă, drept temei,

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită

definitivă.

Colegiul penal, analizînd textul deciziei atacate constată că, temeiul invocat

de către recurent și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța

de apel, la examinarea cauzei, a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

(8) Cod de procedură penală și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

Astfel, reieșind din materialele cauzei și conținutul deciziei adoptate pe cauza

penală, instanța de recurs susține că, instanța de apel s-a expus detaliat asupra

motivelor invocate în apelul declarat, fără a lăsa loc pentru interpretări inopinate

sau de a pune la dubiu valoarea probantă a ansamblului de probe administrate și

cercetate pe cauză, argumentînd separat, admiterea parțială a cerințelor înaintate de

către apelant sub aspectul temeiniciei și legalității acestora.

În această ordine de idei, Colegiul penal respinge, ca fiind nefondat,

argumentul recurentului cu referire la faptul că instanța de apel neîntemeiat a

respins cererea de a administra probe noi, și anume audierea martorilor, deoarece,

apelantul Morari Iu. a contestat sentința, doar în partea stabilirii pedepsei și laturii

civile, or, împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării, în

procedura simplificată părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub

aspectul individualizării pedepsei (Hotărîrea Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 Cu

privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești).

4

Referitor la motivele invocate de recurent, pe marginea acțiunii civile,

Colegiul penal, lecturînd textul deciziei contestate, menționează că instanța de apel,

casînd sentința în această partea, a statuat pe poziția admiterii acțiunii civile,

privind încasarea prejudiciului material în principiu, urmînd ca cuantumul

despăgubirilor să fie soluționat de către instanța civilă, în ordinea procedurii

respective, totodată, instanța de apel a dispus admiterea parțială a acțiunii civile,

privind încasarea prejudiciului moral, în mărime de 5 000 lei.

Astfel, Colegiul menține poziția instanței de apel, expusă pe larg în pct. 5. al

prezentei decizii, or, din materialele anexate la cererea de chemare în judecată, care au

fost anexate pentru a certifica cheltuielile suportate de către partea vătămată Moraru

Iu., pentru tratament în sumă de 29 796 lei, se constată cheltuieli în mărime de

20 916,72 lei, iar din bonurile anexate (f.d. 194-195), nu este clară suma care a fost

achitată de Moraru Iu., respectiv, fiind necesară administrarea de probe

suplimentare pentru a proba cuantumul prejudiciului material cauzat, astfel încît se

justifică, admiterea în principiu a prejudiciului material, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța în ordinea procedurii

civile.

Totodată, în acest sens, fiind relevante explicațiile pct. 13 din Hotărîrea Plenului

CSJ nr. 9 din 30.10.2009 Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală, din

care rezultă că, în materia despăgubirilor, materiale sau morale, nu există temei de

casare, care să îngăduie instanței de recurs să reaprecieze cuantumul acțiunii civile.

Ca atare, în recurs nu se poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite,

stabilite de instanța de fond.

Prin urmare, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.

(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrilor adoptate în prezenta cauză penală și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Gîlca C., în numele părții

vătămate Moraru Iu., ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gîlca Constantin, în

numele părții vătămate Moraru Iulia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău, din 03 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Arap Anastasia

Nicanor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral, la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5