1ra-767/2015 — art.206 al.2 CP

1ra-767/2015 — art.206 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra - 767/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Petru URSACHE,

Judecători: Nadejda TOMA, Ghenadie NICOLAEV, Constantin ALERGUȘ, Petru

MORARU

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocații

Spînu Oleg și Gantea Vasile în numele inculpatului și de partea vătămată

Abloiarova Nigora, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca

din 11 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04

martie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Muntean Roman Piotr, născut la

02.06.1968, originar din or.

Dombarovsk, reg. Orenburg

Federația Rusă, domiciliul or.

Soroca, str. Calea Bălțului, nr.25.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 02.10.2013 – 11.04.2014,

Instanța de apel: 29.04.2014 – 04.03.2015,

Instanța de recurs: 02.06.2015 – 18.08.2015.

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 205 alin. (2) Cod penal,

fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 300 unități

convenționale, adică 6000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita orice

activitate în domeniul adopției copiilor pe termen de 2 ani.

1

Instanța de judecată a recalificat acțiunile incriminate inculpatului din

art.206 alin.(2) lit.a), c) Cod penal în baza art.205 alin.(2) Cod penal.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul

inculpatului Muntean Roman în beneficiul părții vătămate Abloiarova Nigora,

prejudiciul moral în sumă de 6000 lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Muntean Roman, aproximativ în perioada anilor 2003 – 2004, aflându-se în

gara–auto din or. Drochia, a întâlnit-o pe Abloiarova Nigora, născută la

14.07.1990, și văzând că este de aceeași etnie romă, fără supravegherea

părinților, fără acte de identitate și fără mijloace de supraviețuire, având

năzuința de a salva copilul din situația dezavantajată și a-l adopta ilegal, în

lipsa scopului de exploatare a minorului, i-a propus să locuiască la el. Ultima a

acceptat și a mers cu el în casa personală, situată în or. Soroca, str. Calea

Bălțului, nr.25, unde a fost adăpostită de către Muntean Roman, care i-a

acordat locuință timp de aproximativ un an de zile împreună cu ceilalți

membri ai familiei sale, astfel a înlesnit o adopție, ignorând interdicția

prevăzută de art. 54 al acestei legi. Ulterior, Muntean Roman, înainte de a

pleca peste hotarele Republicii Moldova, a transferat-o pe Abloiarova Nigora

împreună cu copiii săi în imobilul amplasat pe str. Serghei Lazo, nr.28 din or.

Soroca, până în luna aprilie 2006, când aceasta a părăsit locul împreună cu

concubinul său Schirnevschii Pavel.

Abloiarova Nigora și inculpatul Muntean Roman.

3.1. Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Muntean Roman să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 206 alin.(2) lit. a) și c) Cod penal la 13 ani închisoare,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

exercita activități pedagogice pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Abloiarova Nigora a admite

integral.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat că:

- prima instanță greșit a încadrat acțiunile inculpatului;

- pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost individualizată potrivit

prevederilor legale;

- neîntemeiat a fost admisă doar parțial acțiunea civilă, iar în rest fiind

respinsă ca nefondată;

2

- instanța de fond nu a dat o apreciere probelor din dosar din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar tuturor

probelor în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, astfel consideră

apelantul că instanța neîntemeiat a apreciat critic probele acuzării și anume

declarațiile părții vătămate și a martorilor cărora partea vătămată le-a

comunicat despre cele întâmplate.

3.2. Partea vătămată Abloiarova Nigora prin apelul declarat a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Muntean Roman să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal

la 13 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita activități pedagogice pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Abloiarova Nigora în sumă

de 250 000 lei să fie admisă integral.

În motivarea apelului declarat, partea vătămată a indicat următoarele

temeiuri:

- instanța de fond nu a dat o apreciere probelor din dosar din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar tuturor

probelor în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, astfel consideră

apelantul că instanța neîntemeiat a apreciat critic probele acuzării și anume

declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării care coroborează cu

celelalte probe;

- acțiunile inculpatului greșit au fost încadrate de către instanță;

- neîntemeiat a fost admisă doar parțial acțiunea civilă, iar în rest fiind

respinsă ca nefondată, deoarece suma dispusă spre încasare de către instanța

de judecată nu acoperă atât prejudiciul material pe care-l apreciază în sumă

de 60 000 lei pentru munca prestată timp de 20 luni cât și prejudiciul moral în

sumă de 190 000 lei pentru suferințele psihice fiind luată prin înșelăciune de

la familie, umilită, maltratată;

3.3. Inculpatul Muntean Roman prin apelul declarat a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care să fie achitat.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a indicat următoarele temeiuri:

- instanța de fond corect a concluzionat că în acțiunile inculpatului nu

sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (2) lit. a) și c)

Cod penal, însă, în opinia apelantului, instanța incorect a concluzionat că în

acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.

205 alin. (2) Cod penal.

3

- instanța a pus la baza sentinței declarațiile martorilor acuzării, însă n-a

ținut cont de faptul că acestea sunt bazate pe declarațiile părții vătămate care

la acel moment era minoră și slab dezvoltată intelectual a cărei declarații la fel

apelantul le consideră dubioase, deoarece partea vătămată este persoană

cointeresată și nici până la moment nu lucrează fiind întreținută de alte

persoane;

- la materialele cauzei nu sunt anexate probe care ar confirma latura

subiectivă a infracțiunii și anume: „ scopul de profit, beneficiu material sau alt

beneficiu”;

- la soluționarea cauzei, instanța n-a ținut cont de prevederile art. 385

Cod de procedură penală;

- instanța n-a stabilit dacă anume inculpatul a comis infracțiunea ținând

cont de faptul că acesta s-a aflat majoritatea timpului în Federația Rusă;

- instanța de fond nu a dat o apreciere probelor din dosar din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar tuturor

probelor în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor;

- instanța nu și-a motivat soluția în partea stabilirii pedepsei inculpatului

ținând cont de circumstanțele cauzei;

- prima instanță a ignorat prevederile art. 325 alin. (1) Cod penal;

- a fost pronunțată o sentință de condamnare contrar prevederilor art. 60

Cod penal care prevede că persoana se liberează de răspunderea penală, dacă

de la data săvârșirii unei infracțiuni mai puțin grave au expirat 5 ani.

apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, admise apelurile

declarate de procuror și partea vătămată Abloiarova Nigora, casată parțial

sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Muntean Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 206 alin. (2) lit. a), c) Cod penal la 10 ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

activități pedagogice pe un termen de 3 ani.

Termenul executării pedepsei sub formă de închisoare fiind calculat din

04.03.2015 cu includerea în această perioadă a duratei aflării în arest din

19.08.2013 pînă la 11.04.2014.

În rest, dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea civilă și corpurile

delicte au fost menținute.

de apel a constatat, că acțiunile lui Muntean Roman întrunesc elementele

infracțiunii de recrutare, transportare, adăpostire, transferare a unui copil, în

4

scopul exploatării prin muncă și servicii forțate, însoțită de violență fizică și

psihică, profitând de situația de vulnerabilitate a copilului, infracțiune

prevăzută la art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal și nicidecum de facilitarea

adopției unui copil în scopul primirii altui beneficiu după cum a reținut

instanța de fond, fiind o apreciere greșită a instanței recalificarea acțiunii

ultimului la prevederile art. 205 alin. (2) Cod penal.

Astfel, instanța de apel, examinând probele prezentate de partea acuzării,

a stabilit, că Muntean Roman în luna septembrie 2004, acționând împreună și

prin înțelegere prealabilă cu o persoană în privința căreia cauza penală este

disjungată, aflându-se în or. Sterlitamak, Federația Rusă, profitând de situația

de vulnerabilitate a victimei, care se afla fără supravegherea părinților și fără

mijloace de supraviețuire, cerșea pe teritoriul unei piețe agricole din

localitatea respectivă, urmărind scopul exploatării prin muncă și servicii

forțate a copilului au răpit-o pe minora Abloiarova Nigora, născută la

14.07.1990, ademenind-o prin înșelăciune sub pretextul acordării unei sume

de bani, imobilizând-o prin administrarea de somnifere. Apoi, deținând

controlul asupra victimei care nu era în cunoștință, Muntean Roman împreună

cu altă persoană, în scopul exploatării prin muncă și servicii forțate au

transportat-o pe minora Abloiarova Nigora în or. Ufa, Federația Rusă,

adăpostind-o într-un apartament din localitatea respectivă, unde ei locuiau.

Privând victima de libertate și tăinuind-o în apartamentul respectiv pentru a

nu fi descoperită de către organele de drept sau de către alte persoane,

Muntean Roman și altă persoană, folosind violența fizică și psihică și

amenințarea cu aplicarea acesteia au exploatat-o prin muncă și servicii

forțate, fiind impusă contrar voinței să efectueze lucrul casnic.

Ulterior, aproximativ în luna noiembrie a anului 2004, Muntean Roman

acționând împreună și în comun acord cu o altă persoană, continuând

acțiunile sale criminale, în scopul diminuării gradului de discernământ și

pentru a menține controlul asupra victimei, i-au administrat minorei

Abloiarova Nigora substanțe somnifere, și folosindu-se de starea de

somnolență a victimei, au transportat-o în or. Soroca, Republica Moldova,

prezentând acte de identitate false pentru legitimarea victimei la punctele de

trecere a frontierelor statelor de tranzit.

Ulterior, aproximativ în luna noiembrie a anului 2004 Muntean Roman,

aflându-se în or. Soroca, urmărind scopul exploatării copilului prin muncă, a

adăpostit-o pe Abloiarova Nigora în imobilul amplasat pe str. Calea Bălțului,

25, or. Soroca, ce-i aparține cu drept de proprietate, acordându-i pentru

locuire un șopron al gospodăriei indicate și profitând de situația de

5

vulnerabilitate manifestată prin faptul că Abloiarova Nigora se afla fără acte și

fără bani într-o țară străină, folosind violența fizică și psihică, precum și

amenințarea cu aplicarea acesteia, a fost exploatată prin muncă și servicii

forțate, fiind impusă contrar voinței să efectueze lucrul casnic până la finele

anului 2005.

Ulterior, la sfârșitul anului 2005, Muntean Roman, aflându-se în or.

Soroca, urmărind scopul exploatării în continuare a copilului prin muncă și

servicii forțate, a transferat-o pe Abloiarova Nigora în altă gospodărie.

Ulterior, continuând acțiunile infracționale inițiate de către Muntean

Roman în scopul exploatării prin muncă și servicii forțate a copilului a

adăpostit-o pe Abloiarova Nigora în imobilul amplasat pe str. Serghei Lazo, 28,

din or. Soroca, ascunzând-o de reprezentanții organelor de drept și alte

persoane, profitând de situația de vulnerabilitate manifestată prin faptul că

Abloiarova Nigora se afla fără acte și fără bani într-o țară străină, prin

aplicarea violenței fizice și psihice și amenințarea cu aplicarea acesteia, a fost

exploatată prin muncă și servicii forțate, fiind impusă contrar voinței să

efectueze lucrul casnic până în luna aprilie a anului 2006, când a reușit să

evadeze din imobilul de pe str. Serghei Lazo, nr. 28 din or. Soroca.

Instanța de apel a concluzionat, că vinovăția inculpatului Munteanu

Roman în săvârșirea infracțiunii imputate este confirmată prin: declarațiile

părții vătămate Abloiarova Nigora; declarațiile martorilor Schirnevschi Pavel,

Bîstrițchi Vera, Preida Profir, Necruțu Tatiana, Preida Tamara, Preida Vasile,

Casap Ivan, Muntean Roman; informația Centrului de Combatere a Traficului

de Ființe Umane (f.d.25, 26 Vol.I); interpelarea Centrului pentru Combaterea

Traficului de Persoane, (f.d.29, Vol.I); informația primită din MAI a Republicii

Bașkortostan privind acțiunile întreprinse pe faptul dispariției victimei

Abloiarova Nigora (f.d.30-38, Vol.I); procesul-verbal de audiere a părții

vătămate Abloiarova Nigora din care se constată acțiunile infracționale ale lui

Muntean Roman inițiate în or. Sterlitamak si nicidecum în or. Drochia (f.d.42-

44, Vol.I); proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d.47,

Vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 3670 din 18.07.2007 (f.d.64-65,

Vol.I); procesul-verbal de audiere a părții vătămate din 10.01.2012 din care se

stabilește răpirea lui Abloiarova Nigora din or. Sterlitamak, transportarea ei în

RM, transferul ei dintr-o gospodărie în alta, precum și adăpostirea ei în or.

Soroca și aplicarea față de ea a actelor de violență (f.d. 145-146, Vol.I); proces-

verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie care confirmă declarațiile

părții vătămate (f.d. 151-160, Vol.I, f.d. 1-19, Vol.II); procesul-verbal al

ședinței de judecată din 30.08.2013 privind audierea părții vătămate

6

Abloiarova Nigora în baza art. 109 Cod de procedură penală (f.d.37-47,

Vol.III).

Instanța de apel a apreciat ca fiind incorectă concluzia instanței de fond

privind lipsa elementelor de exploatare prin muncă si servicii forțate în

acțiunile inculpatului Muntean Roman, deoarece aceste elemente se confirmă

prin declarațiile martorilor audiați în instanța de judecată și în special prin

declarațiile părții vătămate, care totodată se stabilesc și din declarațiile

inculpatului Muntean Roman date în instanța de fond, conform cărora ultimul

declară: "La momentul aflării Nigorei la mine acasă, pe parcurs spăla vesela …”.

Latura subiectivă prevăzută de art. 206 Cod penal, fiind exprimată prin

intenție directă îndreptată pentru folosirea părții vătămate Abloiarova Nigora

prin exploatare prin muncă și servicii forțate care se confirmă prin acțiunile

inculpatului Muntean Roman, precum și declarațiile ultimului date chiar în

instanța de fond, această latură a infracțiunii este confirmată prin declarațiile

părții vătămate, care întru totul coroborează cu probele prezentate de partea

acuzării, urmând a fi reținute drept unele veridice, pertinente și concludente

situației din cauza examinată.

Cu referire la starea emoțională a părții vătămate descrise de instanța de

fond, în viziunea instanței de apel aceasta nu este una drept corespunzătoare,

deoarece este contrară materialelor cauzei, descrierea stării emoționale

încordate a lui Abloiarova Nigora, care fiind recrutată dintr-o familie

vulnerabilă cu scop de a o îngriji și susține moral, urma să fie satisfăcută

condițiilor de trai în lipsa unor constrângeri și exploatări forțate, dar nu

impusă la nenumăratele încercări de a evada din gospodăria lui Muntean

Roman. Fiindu-i creată o situație avantajoasă de trai în sânul familiei după

cum menționează prima instanță, urma să fie creată o stare emoțională

pozitivă cu o dezvoltare intelectuală de gândire și exprimări consecvente, dar

nu de ură și răzbunare.

Instanța de apel a conchis că urmează a fi respinsă și poziția instanței de

fond privind configurațiile laturii obiective a infracțiunilor de "facilitarea

adopției unui copil în scopul primirii altui beneficiu" prevăzută la art. 205 alin.

(2) Cod penal și „a traficului de copii" prevăzută la art. 206 Cod penal,

apreciindu-le drept unele identice, deoarece din conținutul normei penale de

la art. 205 Cod penal, latura obiectivă se manifestă prin acțiune de primire a

unei recompense în schimbul eliberării consimțământului la adopție, sau alte

scopuri legate de adopție, cu ulterioarele caracteristici ale acestei infracțiuni,

pe când din conținutul normei penale de la art. 206 Cod penal, latura obiectivă

se manifestă prin acțiune de recrutare, transportare, transfer, adăpostire,

7

primire a victimei, precum și de dare sau primire a unor plăți pentru

obținerea consimțământului persoanei care deține controlul asupra victimei

pentru comiterea acestor acțiuni.

În viziunea instanței de apel, descrierea dată încă o dată confirmă,

calificarea corectă a acțiunilor comise de Muntean Roman în baza art. 206 alin.

(2) lit. a), c) Cod penal, care a recrutat, transportat, adăpostit și transferat un

copil în scopul exploatării prin muncă și servicii forțate, însoțită de violență

fizică și psihică, profitând de situația de vulnerabilitate a copilului de către

organul de urmărire penală, lipsind în acțiunile lui careva elemente de primire

a recompensei pentru eliberarea consimțământului la adopție sau

intermediere, facilitare, încurajare a acestei adopții.

Au fost apreciate critic de către instanța de apel și argumentele invocate

în apel de către inculpatul Muntean Roman privind lipsa unor probe ce ar

confirma aplicarea violenței față de minora Nigora, deoarece aceste

argumente se resping cu declarațiile părții vătămate Abloiarova Nigora date în

ședința de judecată care întru totul coroborează cu raportul de expertiză

medico-legală nr. 3670 din 18.07.2007.

Instanța a conchis că nu pot fi reținute argumentele inculpatului privind

necesitatea punerii la îndoială a declarațiilor părții vătămate pe motiv de a

rămâne în situație victimizată, deoarece posibilitatea întreținerii din surse

străine și îngrijire de alte persoane, ea era în posibilitate reală să le profite și

în gospodăria lui Muntean Roman, în cazul unui comportament familiar, după

cum menționează inculpatul în ședința de judecată.

Instanța de apel a respins și argumentele privind lipsa probelor ce

confirmă scopul de profit, beneficiu material sau alt beneficiu, deoarece

această latură a infracțiunii este una componentă a infracțiunii prevăzută la

art. 205 Cod penal, pe când latura subiectivă a infracțiunii comise de Muntean

Roman se manifestă prin intenție directă exprimată prin semnul secundar de

exploatare prin muncă și servicii forțate, care sunt elemente ale infracțiunii

prevăzute la art. 206 Cod penal.

Referitor la dezacordul inculpatului cu existența în acțiunile sale a

elementelor infracțiunii prevăzute la art. 205 alin. (2) Cod penal și necesitatea

liberării de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, instanța le-a respins în legătură cu faptul, că a stabilit vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 206 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal, fiind indicate mai sus motivele de recalificare, respectiv și despre

elemente componente a infracțiunii prevăzute la art. 205 alin. (2) Cod penal,

prin urmare, recalificând acțiunile lui Muntean Roman la o infracțiune

8

deosebit de gravă, nu pot fi aplicate prevederile art. 60 Cod penal privind

liberarea de răspundere pentru expirarea termenului de prescripție, prevăzut

pentru o infracțiune mai puțin gravă.

Instanța a menționat că o situație importantă pe caz se referă la

învinuirea adusă de organul de urmărire penală în cauza dată, referitor la alte

persoane și anume Muntean Valentina, Preida Angela, Preida Ruslan, Preida

Vasile și Muntean Lilia, care nu au fost obiect al examinării și respectiv nici nu

pot fi menționate de către instanță în fapta constatată lui Muntean Roman,

respectiv instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 325 alin. (1) Cod

de procedură penală, examinând cauza în privința inculpatului Muntean

Roman, a conchis că nu este în drept de a se expune în privința altor persoane

după cum a efectuat organul de urmărire penală, lăsând fără expunere și în

privința unei părți a învinuirii ce se referă la acțiunile lui Preida Angela, Preida

Ruslan, Muntean Lilia și Preida Vasile privind exploatarea prin muncă și

servicii forțate la efectuarea lucrărilor casnice, abuz sexual și săvârșirea

raportului sexual prin constrângere fizică și psihică a lui Abloiarova Nigora.

Cu privire la acțiunea civilă, instanța de apel a menționat că în cadrul

cauzei penale a fost înaintată acțiune civilă din partea lui Abloiarova Nigora

privind încasarea prejudiciului material în mărime de 60 000 lei și prejudiciul

moral în mărime de 250 000 lei de la Muntean Roman (f.d.91-94, Vol.IV).

Prin sentința contestată, acțiunea civilă a fost admisă parțial în partea

prejudiciului moral în mărime de 6000 lei, în rest acțiunea civilă fiind

respinsă, soluție pe care instanța de apel o consideră corectă, deoarece

argumentele acțiunii sunt declarative și lipsite de temei legal ce ar confirma

suma de 60 000 lei indicată de reclamanta Abloiarova Nigora în calitate de

prejudiciu material formată din remunerarea muncii prestate pe parcursul a

20 luni, ținând cont de datele statistice, însă în acest sens nu au fost

prezentate alte probe în susținerea acțiunii. Totodată instanța de apel a

menționat că partea vătămată Abloiarova Nigora a locuit și suportat alte

cheltuieli pentru întreținerea ei, care nu pot fi estimate, cum nu poate fi

estimată nici remunerarea solicitată de ea.

Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel la fel a susținut poziția

primei instanțe conform căreia s-a dispus încasarea sumei de 6000 lei, drept

recompensă pentru suferințele lui Abloiarova Nigora. La stabilirea sumei de

6000 lei, instanța a ținut cont de acțiunile comise de Muntean Roman, însă

totodată instanța a ținut cont și de condițiile de vulnerabilitate în care se afla

ultima până la recrutarea ei de către Muntean Roman și nu poate fi reținută o

9

suferință mai mare adăpostirea ei în condiții decente, spre deosebire de

condițiile de trai a ei de până la recrutare și adăpostire.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului,conducându-se de prevederile

art. 61, 75 Cod penal și ținând cont de comportamentul inculpatului, care nu a

recunoscut vina în cele comise, nu se căiește și n-a achitat prejudiciul cauzat

prin acțiunile infracționale, instanța de apel a menționat, că inculpatului

urmează a-i fi stabilită o pedeapsă la limita maximă, însă ținând cont de faptul

că termenul de efectuare a acțiunilor de urmărire penală a durat de la

04.07.2007 cauza fiind transmisă în instanță la data de 30.09.2013, instanța

de apel a concluzionat că inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsa în

limita minimă prevăzută de legea penală drept satisfacție echitabilă pentru

perioada îndelungată a mersului anchetei penale.

avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului, avocatul Gantea Vasile în numele

inculpatului și partea vătămată Abloiarova Nigora.

6.1. Avocatul Spînu Oleg prin recursul ordinar declarat solicită casarea

integrală a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatul Muntean Roman să fie achitat.

În motivarea recursului ordinar, avocatul Spînu Oleg, fără a invoca careva

temeiuri de drept prevăzute la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, a

indicat următoarele:

- probele examinate în instanța de judecată nu demonstrează vinovăția

inculpatului;

- fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Martorii audiați la solicitarea părții apărării și anume: Nagherneac Mihail,

Necruțu Tatiana, Necruțu Vasilii, Preida Tamara, Ferari Vera, Țurcan Galina,

Preida Zemfira, Preida Vasile au declarat, că partea vătămată Abloiarova

Nigora nu s-a jeluit niciodată că este obijduită, era îmbrăcată decent și nu

efectua careva lucrări grele.

Consideră că urmau a fi apreciate critic: declarațiile martorului

Schirnevschii Pavel, deoarece este persoană cointeresată fiind concubinul

părții vătămate; declarațiile martorului Bistrițchii Vera, angajata Centrului,

unde a fost ținută partea vătămată și care a sesizat inițierea cauzei penale.

Din declarațiile martorului Casap Ion, angajat al poliției din Ocnița, reiese

că, de fapt, partea vătămată și Schirnevschii Pavel s-au adresat pentru a-și

perfecta actele, dar nu pentru a iniția careva cauză penală.

- acțiunile inculpatului puteau fi calificate în baza art.168 Cod penal.

10

6.2. Avocatul Gantea Vasile în numele inculpatului, prin recursul ordinar

declarat solicită casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de

fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (2) lit. a) și c)

Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

și că fapta lui nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea recursului ordinar, avocatul Gantea Vasile, invocând temei

de drept pct. 6), 8), 9) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a

indicat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde;

- inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală;

- există o cauză ce înlătură răspunderea penală;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În opinia recurentului, realizarea laturii obiective a infracțiunii trebuie să

fie urmată de existența scopului (laturii subiective), care este stabilit la art.

206 alin.(1) Cod penal: recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau

primirea unui copil, precum și darea sau primirea unor plăți ori beneficii

pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul

asupra copilului, în scopul: a) exploatării sexuale, comerciale și necomerciale,

în prostituție sau în industria pornografică; b) exploatării prin muncă sau

servicii forțate; b1) practicării cerșetoriei sau în alte scopuri josnice;

c) exploatării în sclavie sau în condiții similare sclaviei, inclusiv în cazul

adopției ilegale; d) folosirii în conflicte armate; e) folosirii în activitate

criminală; f) prelevării organelor, țesuturilor și/sau celulelor umane; h)

vânzării sau cumpărării.

Consideră, că din totalitatea scopurilor reglementate de legislator

acuzarea a presupus eronat, iar instanța de apel a indicat eronat, că Muntean

Roman ar fi efectuat acțiunile în scopul exploatării prin muncă și servicii

forțate. Însă, în opinia recurentului, în cadrul examinării cauzei nu s-a

11

confirmat prin nimic prezența intenției directe a inculpatului de a o exploata

prin muncă sau prin servicii forțate pe partea vătămată.

În viziunea recurentului exploatarea prin muncă sau prin servicii forțate

presupune întreținerea victimei în condiții forțate de muncă plătită sau

neplătită pentru a trage sau obține diverse foloase. Prin servicii forțate se

înțelege obligarea copiilor la efectuarea unor lucrări prestate în folosul sau în

interesul vinovatului.

Menționează că, probele administrate în cadrul dosarului, cum sunt

declarațiile martorilor Preida Tamara, Preida Profir, Necruțu Tatiana, Preida

Vasile ș.a. cu excepția declarațiilor părții vătămate și a concubinului ei,

confirmă doar faptul, că presupusa victimă avea statutul de fiică în cadrul

familiei inculpatului, ea efectua doar activități pasibile vârstei sale, practicate

de orice copil de vârsta ei: spăla vesela după ce mânca, mătura prin curte, etc.

Astfel, Abloiarova Nigora efectua acțiuni pe care avea obligația morală de a le

efectua, care sunt parte componentă a procesului educațional al oricărui copil

de vârsta ei.

Recurentul de asemenea indică, că nici acuzarea și nici instanța de apel

nu au descris și nici nu au constatat, că partea vătămată să fi fost atrasă la alte

lucrări decât cele obișnuite, de autodeservire. La caz nu a fost demonstrat

scopul exploatării prin muncă sau prin servicii forțate, iar ca rezultat nu sunt

întrunite elementele infracțiunii imputate, instanța pronunțând greșit o

decizie de condamnare, fapt, care în viziunea recurentului constituie temei de

drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Mai subliniază, că nu au fost acumulate și nici nu au fost prezentate în

materialele cauzei date probe privind efectuarea de către partea vătămată a

unor lucrări grele și fără acordul acesteia, cu o singură excepție, declarațiile

părții vătămate, direct implicată în conflictul cu inculpatul și care este

persoană interesată în proces, fiindcă în rezultatul acestui conflict, lui

Abloiarova Nigora i-au fost create condiții de trai pentru care ea nu trebuie să

facă careva eforturi, fiind întreținută nu din propriile surse, neavând obligația

de a le restitui cuiva.

Inculpatului Muntean Roman, fiindu-i incriminată și săvârșirea acțiunilor

de violență fizică și psihică în privința victimei. Însă la baza acestor concluzii

sunt puse doar declarațiile victimei și ale concubinului ei, pe când celelalte

persoane cu care victima a locuit, inclusiv în vecinătate, nu au confirmat

existența acestor violențe.

Fiind audiat martorul Bîstrițchi Vera, care în perioada anului 2006 a fost

angajată în calitate de asistent social al Centrului de asistență și protecție a

12

victimelor și potențialelor victime ale traficului de ființe umane, a declarat că

Abloiarova Nigora avea frică pentru ea și pentru persoana cu care avea relații

de concubinaj, a avut abuz fizic din partea concubinului său Pavel, care o lovea

la față, o îmbrâncea, o brutaliza, de aceea a început să se ceară la mama sa;

Schirnevschii Pavel a confirmat acestea și spunea, că Nigora vorbește prea

mult, de aceea în cele din urmă el a alungat-o din familie.

Astfel, consideră recurentul, că instanța a admis o eroare gravă de fapt ce

se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

apreciind că anume inculpatul a aplicat violența în privința părții vătămate,

după cum nici raportul de expertiză nu indică, că leziunile depistate la partea

vătămată nu i-au fost cauzate ei în perioada, când ea se afla în grija mamei

sale, care o bătea, dacă nu cerșea suficienți bani pentru băutură, dar și în

perioada când a început să concubineze cu Schirnevschi P.

Consideră recurentul, că de fapt acțiunile inculpatului Muntean Roman

nu cad sub incidența răspunderii penale, deoarece acesta a luat un copil dintr-

un mediu ostil și degradant, l-au crescut și educat după tradițiile obștii sale,

asigurând-o cu cele necesare, considerente din care recurentul menționează

că instanța de apel a comis erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 9)

și 12) Cod de procedură penală.

A mai indicat că în prezenta cauză penală nici organul de urmărire penală

și nici instanța de apel nu au verificat concret și nu au apreciat corect sursa de

informație, încălcând regulile probatoriului în procedura penală, deoarece

potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Codului de procedură penală în

coroborare cu art. 389 Codului de procedură penală, sentința de condamnare

se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe exacte cercetate de instanța de judecată, când toate versiunile au fost

verificate, iar divergențele apărute au fost lichidate și apreciate

corespunzător. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

În opinia recurentului, soluționând cauza penală, instanța de apel nu a

respectat prevederile art. 24 alin. (3) Codului de procedură penală, care indică

că instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea

cărora părțile au avut acces în egală măsură și prevederile art. 101 alin. (1),

(3) Codului de procedură penală, care indică că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

13

coroborării lor și nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru

organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

Pe această linie de idei, recurentul a menționat, că hotărârea de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri iar potrivit principiului

prezumției nevinovăției, toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

A mai indicat, că în instanța de apel nu au fost prezentate alte probe din

care să reiasă o altă stare de fapt decât cea constatată de prima instanță. Mai

mult, în ședința instanței de apel nu a fost examinată nemijlocit nici o probă, ci

procurorul doar a dat citirii listei probelor prezentate în prima instanță, fără a

examina suplimentar și a prezenta suplimentar vreo probă.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

bazându-se exclusiv pe probele cercetate în prima instanță, care conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul

căruia fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze

la o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai acuzării

solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea învinuitului.

În situația în care nici o probă a acuzării nu a fost verificată suplimentar

în instanța de apel, dar și reieșind din situația că doar partea vătămată a

confirmat învinuirea în prima instanță, consideră recurentul că instanța de

apel nu a avut nici un temei să adopte o hotărâre de condamnare, după ce

prima instanța l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea adusă, recalificând

eronat acțiunile acestuia în alt articol.

A remarcat că nici prima instanță nu a efectuat o judecare corectă a

cauzei, atunci când a decis recalificarea învinuirii în alt articol, însă aceasta

just a indicat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate de acuzare, recunoscându-l vinovat pe Muntean Roman în baza art.

205 alin. (2) Cod penal, având următorii indici de calificare: facilitarea

adopției unui copil în scopul primirii altui beneficiu, însă aceasta reprezintă o

eroare atât de drept cât și de fapt deoarece norma de drept menționată

prevede răspunderea penală pentru intermedierea, facilitarea, sau încurajarea

adopției în scop de profit, beneficiu material sau alt beneficiu. Prin urmare, în

viziunea recurentului pentru întrunirea semnelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 205 alin. (2) Cod penal, este necesar existența unei intenții

de adopție. Însă în speță, nici partea vătămată, nici inculpatul, nici martorii nu

au declarat despre careva acțiuni de adopție a Nigorei Abloiarova. Nu există

14

nici o probă, că cineva ar fi avut intenția de adopție a părții vătămate și că

inculpatul cumva a intermediat, facilitarea sau încurajarea adopției în scop de

profit, beneficiu material sau alt beneficiu. Instanța ilegal calificând acțiunile

inculpatului în baza art. 205 alin. (2) Cod penal.

Astfel, în această ordine de idei, recurentul invocă că instanța a ignorat

prevederile alin. (1) al art. 325 Cod de procedură penală, reieșind din care

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei

puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar

în cauza în care în cadrul judecării cauzei se depistează neîncadrarea corectă a

acțiunilor inculpatului, este prevăzută o procedură specială. Instanța nu a avut

împuternicirea să încadreze acțiunile lui Muntean Roman sub prevederile

unui alt articol, ci în lipsa probelor ce confirmă vinovăția lui în baza învinuirii

aduse în rechizitoriu era obligată să-l achite pe Muntean Roman de sub

învinuirea adusă.

În viziunea recurentului, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 60

Cod penal care indică că, persoana se liberează de răspundere penală dacă din

ziua săvârșirii infracțiunii a expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai

puțin grave. În aceste împrejurări, indică recurentul că instanța urma să-l

libereze pe inculpat de răspunderea penală.

6.3. Partea vătămată Abloiarova Nigora prin recursul ordinar declarat,

solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel și a sentinței în partea

laturii civile, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată și să fie dispusă încasarea din

contul inculpatului Muntean Roman în beneficiul părții vătămate suma de 250

000 lei din care 60 000 mii constituie prejudiciu material și 190 000 lei

prejudiciul moral.

Invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a indicat următoarele:

- instanța de apel eronat a apreciat mărimea prejudiciului în raport cu

gravitatea infracțiunii comise de inculpat pe care însăși instanța o constată;

- instanțele nejustificat au apreciat mărimea prejudiciului indicând că

partea vătămată nu a prezentat probe, ci doar a făcut trimitere la datele

statistice privind salariul mediu pe Republică. În opinia recurentei, această

informație este esențială, deoarece circumstanțele cauzei constatate și de

instanțele judecătorești indică asupra faptului, că partea vătămată nu a lucrat

oficial pentru a avea posibilitate să prezinte probe pentru munca prestată.

Cu referire la prejudiciul moral, consideră recurenta că la fel nu a fost

motivată soluția instanței deoarece în urma acțiunilor inculpatului a avut de

15

suferit fapt constatat și de instanța de apel având în vedere încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului, acțiuni în urma căror pătimita a avut de suferit atât

fizic cât și psihic fapt confirmat prin probele anexate la dosar, fiind lipsită de

libertate, exploatată, fiind aplicată violența față de ea;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de

partea vătămată și anume instanța de apel a recalificat acțiunile inculpatului

în baza unei legi mai aspre, însă a menținut soluția primei instanțe în latura

civilă, neținând cont de faptul că prima instanță a dispus admiterea parțială a

acțiunii civile ținând cont de gravitatea infracțiunii reținută în privința

inculpatului.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor declarate de avocații Gantea Vasile și Spînu Oleg, solicitînd

declararea inadmisibilității acestora, pe motivul, că hotărîrile contestate nu

conțin erori de drept prevăzute de art. 427 Cod procedură penală.

7.1. Avocatul Gantea V., în numele inculpatului, prin referința depusă a

solicitat declararea inadmisibilității recursului depus de partea vătămată, din

următoarele considerente:

- atât soluția instanței de fond, cât și a instanței de apel, ce ține de

acțiunea civilă, sunt motivate și legale, iar suma de 6000 lei dispusă spre

încasare este proporțională suferințelor psihice suportate de partea vătămată.

- pretenția privind încasarea prejudiciului material cauzat în calitate de

plată pentru munca prestată și neremunerată, instanțele corect au considerat

necesar de a o respinge, deoarece nu a fost probat faptul executării unor

munci forțate, ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

salarizare, sănătate și securitate.

Consideră corectă soluția instanței de fond privind respingerea acțiunii în

partea încasării prejudiciului material, deoarece argumentele acțiunii sînt

declarative și lipsite de temei legal, ce ar confirma suma de 60 000 lei

indicată de recurentă.

7.2. Avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului, prin referința depusă a

solicitat declararea inadmisibilității recursului declarat de partea vătămată,

din considerentul că inculpatul nu a comis infracțiunea incriminată.

ajunge la concluzia că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din

următoarele considerente.

16

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Instanța de recurs subliniază, că la examinarea recursurilor declarate

este important a menționa că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

8.1. Cu referire la temeiurile invocate în recursul ordinar declarat de

avocatul Spînu Oleg, Colegiul constată că potrivit textului din recurs, se invocă

că în privința inculpatului Muntean R., nu sunt întrunite elementele

infracțiunii în baza cărei a fost condamnat de instanța de apel și anume art.

206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, temei de drept care se regăsește în art. 427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care prevede că, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: ”nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”, însă Colegiul penal constată, că astfel de eroare în

cauza dată nu se atestă, reieșind din următoarele considerente:

Argumentele aduse de recurent în susținerea solicitării sale cu referire la

temeiul de recurs prevăzut în art. 427 alin. 1) pct. 8) Cod de procedură penală,

au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra acestuia

instanța s-a expus detaliat și motivat, așa cum este indicat în pct. 5 al

prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs o susține și repetarea

căreia nu o consideră necesară, deoarece în acțiunile inculpatului s-a

confirmat prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (2) lit.

a) și c) Cod penal, faptă pentru care inculpatul a și fost condamnat.

În ce privește argumentele recurentului privind lipsa probelor, care

dovedesc vinovăția inculpatului în legătură cu faptul că martorii audiați la

solicitarea părții apărării și anume: Nagherneac Mihail, Necruțu Tatiana,

Necruțu Vasilii, Preida Tamara, Ferari Vera, Țurcan Galina, Preida Zemfira,

Preida Vasile au declarat, că partea vătămată Abloiarova Nigora nu s-a jeluit

niciodată că este obijduită, era îmbrăcată decent și nu efectua careva lucrări

grele, precum și opinia recurentului, că urmau a fi apreciate critic: declarațiile

martorului Schirnevschii Pavel, deoarece este persoană cointeresată fiind

concubinul părții vătămate și declarațiile martorului Bistrițchii Vera angajata

Centrului, unde a fost ținută partea vătămată și care a sesizat inițierea cauzei

17

penale, Colegiul penal le consideră neîntemeiate din următoarele

considerente.

Astfel, Colegiul penal constată, că instanța de apel a apreciat probele din

dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând

la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Muntean R.

În acest sens Colegiul menționează că, reaprecierea probelor, în modul

propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427

Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, potrivit prevederilor art. 27 alin.(1) Cod de procedură

penală, judecătorul și persoana care efectuează urmărirea penală apreciază

probele în conformitate cu propria lor convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate.

Cu referire la opinia recurentului privind necesitatea încadrării acțiunilor

inculpatului în baza art.168 Cod penal „munca forțată”, Colegiul menționează

că la soluționarea cauzei instanța de apel s-a conformat prevederilor art. 113

alin. (1) Cod penal, care indică că, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Astfel, Colegiul penal menționează că instanța de apel, examinînd cauza, a

ținut cont de prevederile legale menționate și cu certitudine a stabilit, că în

acțiunile inculpatului s-a confirmat prezența elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, respectiv, nu se atestă

careva temeiuri de recalificare a acțiunilor inculpatului în baza art. 168 Cod

penal.

8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Gantea V. în

numele inculpatului, prin care se invocă temei de drept prevederile art.427

alin .(1) pct. 6), 8), 9), 11) și 12) Cod de procedură penală și anume: instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au

fost întrunite elementele infracțiunii; inculpatul a fost condamnat pentru o

faptă care nu este prevăzută de legea penală; există o cauză ce înlătură

răspunderea penală; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

Colegiul lărgit constată că astfel de erori la examinarea cauzei nu s-au comis,

reieșind din următoarele considerente.

18

Din textul deciziei și procesul verbal al ședinței de judecată instanței de

apel, Colegiul penal a constatat că la examinarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile art. 413 –417 Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, dînd o nouă apreciere probelor și întemeindu-și concluziile pe

probele cercetate de prima instanță și verificate în ședința de judecată a

instanței de apel, consemnându-le și în procesul-verbal.

Iar ce privește invocarea de către recurent a faptului că instanța de apel a

admis o eroare gravă de fapt, apreciind că anume inculpatul a aplicat violența

față de partea vătămată, Colegiul penal constată că o astfel de eroare nu se

atestă, reieșind din faptul, că în instanța de apel cu certitudine s-a stabilit din

declarațiile părții vătămate Abloiarova N., date în cadrul ședinței de judecată,

că față de ea a fost aplicată violența, coroborează cu raportul de expertiză

medico-legală nr.3670 din 18.07.2007, potrivit căruia la partea vătămată s-au

depistat excoriații, ce au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unor

obiecte dur contondente, posibil în perioada de timp a anilor 2003-2006, care

se califică ca vătămări corporale ușoare. Or, potrivit faptei stabilite de instanța

de apel, și recunoscută de către inculpat, anume în perioada de timp 2003-

2006 partea vătămată Abloiarova N., se afla cu inculpatul.

Cu referire la eroarea de drept invocată de recurent și anume a

prevederilor pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că o astfel de eroare în speța dată nu a fost comisă la judecarea

cauzei în ordine de apel. Asupra erorii menționate, Colegiul s-a expus în pct.

8.1 din prezenta decizie, potrivit căruia astfel de temei a constituit obiect de

examinare în instanța de apel, asupra căruia instanța s-a expus detaliat și

motivat, așa cum este indicat și în pct. 5 al prezentei decizii, motivare pe care

instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră necesară,

deoarece în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii

prevăzute de art.206 alin.(2) lit. a) și c) Cod penal, inclusiv fiind determinat și

scopul comiterii infracțiunii de către inculpat și anume exploatarea părții

vătămate Abloiarova N. „prin muncă sau prin servicii forțate”, or, faptul că

partea vătămată era impusă la muncă a fost recunoscut în cadrul ședințelor de

judecată de însăși inculpatul Muntean R.

Cu privire la eroarea de drept invocată de recurent prevăzută de pct.9)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală potrivit căreia hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: inculpatul a fost

19

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Colegiul

lărgit constată că o astfel de eroare în cauza dată nu a fost comisă, deoarece

acțiunile inculpatului cad sub incidența legii penale, iar concluzia instanței de

apel privind calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 206 alin.(2) lit. a) și

c) Cod penal au fost argumentate mai sus, nefiind necesară o interpretare

suplimentară.

Cu privire la eroarea de drept invocată de recurent prevăzută de pct.11)

și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală potrivit cărora hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: există o cauză

ce înlătură răspunderea penală, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, Colegiul lărgit nu se va expune, deoarece în situația în care se invocă

faptul, că la examinarea cauzei a fost comisă o eroare de drept prevăzută de

art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume neîntrunirea

elementelor infracțiunii, se prezumă faptul că inculpatul nu recunoaște

vinovăția.

8.3. Cu referire la recursul ordinar declarat de partea vătămată

Abloiarova N., prin care se invocă temei de drept prevederile art. 427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, în latura civilă, Colegiul lărgit

constată că o astfel de eroare în speța dată nu se atestă reieșind din

următoarele considerente:

Conform art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de altul în

mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau

omisiune.

Potrivit prevederilor art. 225 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea

acțiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează

de către instanța de competența căreia este cauza penală.

Colegiul penal constată că instanța de fond și de apel la adoptarea soluției

în latura civilă s-a condus de prevederile art. 387 alin.(1) Cod de procedură

penală care prevede că ,,odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată,

apreciind dacă sânt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea

civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge”, motivându-și

soluția în modul expus la pct. 5 al prezentei decizii și n-a comis careva erori de

drept în această parte.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurenți, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 11) și 12)

20

Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursurile urmează a

fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare, declarate de avocații Spînu

Oleg și Gantea Vasile în numele inculpatului și de partea vătămată Abloiarova

Nigora, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04

martie 2015, în cauza penală în privința lui Muntean Roman.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală pronunțată la 26 august 2015.

Președinte Petru URSACHE

Judecător Nadejda TOMA

Judecător Ghenadie NICOLAEV

Judecător Constantin ALERGUȘ

Judecător Petru MORARU

21