1r-arest-2/15 — art. 205 al.2 CP

Dosarul nr. 1r-arest-2/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

cu participarea:

procurorului Viorel Ciobanu,

avocatului Veaceslav Vacari,

a judecat, în ședință închisă, recursul ordinar declarat avocatul Veaceslav

Vacari, împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11

februarie 2015, în privința inculpatului

Muntean Roman Piotr, născut la

02 iunie 1968 în or. Dombarovsk, reg. Orenburg,

Federația Rusă, locuitor al or. Soroca, str. Calea

Bălțului 25, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de recurs: 19 februarie – 24 februarie 2015.

Avocatul a susținut recursul în sensul declarat.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului și menținerea încheierii

contestate.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Roman a fost condamnat în baza art. 205 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime

de 300 unități convenționale, ce constituie 6000 lei, cu privarea de dreptul de a

exercita orice activitate în domeniul adopției copiilor pe un termen de 2 ani.

1

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat potrivit

învinuirii formulate, adică în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal la 13 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități pedagogice pe un termen

de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

2.1 Partea vătămată N. Abloiarova la fel a declarat apel, solicitînd casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, fiind admisă integral acțiunea civilă în

valoare de 250.000 lei.

2.2 A declarat apel și inculpatul, solicitînd casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care să fie achitat.

demers, în care a solicitat aplicarea față de inculpat a măsurii preventive - arestarea

preventivă și eliberarea mandatului de arest pentru o perioadă de 30 zile, cu

anunțarea în căutare.

El a menționat că inculpatul are tendința de a tergiversa examinarea cauzei.

fost admis și dispusă aplicarea arestului preventiv pe termen de 30 zile față de

inculpat, de la reținere, cu eliberarea în privința lui a mandatului de arest pe un

termen de 30 zile și cu anunțarea lui în căutare.

Instanța de apel a indicat că în ședința din 02.07.2014 au fost prezenți

inculpatul și avocatul Tatiana Catană, părțile au fost audiate pe marginea

apelurilor, au fost cercetate materialele cauzei și audiate susținerile verbale, fiind

anunțată întrerupere pînă la 17.09.2014. Pe 17.09.2014 inculpatul nu s-a prezentat

din motive necunoscute, fiind dispusă aducerea forțată a acestuia pentru

01.10.2014. Dat fiind că la 01.10.2014 inculpatul nu s-a prezentat, însă s-a adeverit

că este internat în spital și a suferit o intervenție chirurgicală, instanța a anunțat

întrerupere pînă la 12.11.2014. Aceleași motive au servit și pentru imposibilitatea

examinării cauzei în ședința din 12.11.2014, fiind anunțată întrerupere pînă la

17.12.2014. Pe 17.12.2014 inculpatul și apărătorul nu s-au prezentat, pe motive de

boală, fiind dispusă amînarea examinării cauzei pentru 28.01.2015. Odată ce

inculpatul și avocatul nu s-au prezentat, a fost dispusă aducerea forțată a

inculpatului pentru 11.02.2015.

Nici în ședința din 11.02.2015 inculpatul nu s-a prezentat, iar potrivit

raportului colaboratorilor Inspectoratului de Poliție Soroca, inculpatul nu a fost de

găsit la domiciliu, vecinii declarînd că acesta a plecat împreună cu familia în mun.

Chișinău la spital, pentru consultație și tratament.

Dat fiind că inculpatul nu a informat instanța cu privire la locul său de aflare

și motivele neprezentării în ședința de judecată, este oportun aplicarea măsurii

preventive - arestul preventiv și anunțarea inculpatului în căutare. Din

comportamentul inculpatului rezultă că el nu dorește de a se prezenta la ședințe și

în mod intenționat tergiversează examinarea cauzei.

Cererea înaintată de avocatul Oleg Spînu, este neîntemeiată, avînd scopul

tergiversării examinării cauzei penale, cu atît mai mult că avocatul nu a prezentat,

2

pe parcursul amînării ședințelor, împuternicirile ce-i acordă dreptul prestării

serviciilor juridice și astfel de împuterniciri n-au fost anexate la cererea expediată.

acestei încheieri.

Recurentul a invocat că inculpatul nu s-a prezentat în ședința judecătorească

din la 11.02.2015, din motiv că la data de 28.01.2015 a fost internat la Institutul

Oncologic din mun. Chișinău, unde a avut o intervenție chirurgicală la cap. La

09.02.2015 a fost îndreptat la spitalul din or. Soroca, unde la 10.02.2015 a fost

internat în secția chirurgie a Spitalului raionului Soroca.

Totodată, avocatul a prezentat instanței destule dovezi că inculpatul nu are

intenția de a se eschiva de judecată, doar că este bolnav și după însănătoșire se va

prezenta în fața instanței.

motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Conform art. 311, 312, 329, 416 Cod de procedură penală, instanța de apel,

deliberînd asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî aplicarea dispozițiilor

privitoare la măsurile preventive. Hotărîrea instanței poate fi atacată în instanța

ierarhic superioară cu recurs, pentru efectuarea controlului judiciar al legalității

deciziei respective.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 66 alin. (1), 176 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 5 alin. 1

lit. a), b), c) din CEDO, a jurisprudenței naționale (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

15.04.2013, nr.1 - Despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale

legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și arestarea la domiciliu, pct. 6, 7,

63, 65) și CtEDO, arestarea preventivă poate fi aplicată de către instanța de judecată

numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că

inculpatul ar putea să se ascundă de instanță, să împiedice stabilirea adevărului în

procesul penal, să săvîrșească alte infracțiuni, sau pentru asigurarea executării

sentinței. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi

lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor cînd este deținut legal pe baza

condamnării pronunțate de către un tribunal competent, dacă a făcut obiectul unei

arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărîre pronunțată,

conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații

prevăzute de lege, dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente, atunci cînd există motive verosimile de a bănui că

a săvîrșit o infracțiune sau cînd există motive temeinice de a crede în necesitatea de

a-l împiedica să săvîrșească o infracțiune sau să fugă după săvîrșirea acesteia.

Existența unei bănuieli rezonabile nu este suficientă pentru arestare. Art. 5

alin. (1) c) din Convenție mai cere existența motivelor “temeinice ale necesității de

a-l împiedica să săvîrșească o infracțiune sau să fugă după săvîrșirea acesteia”.

Interpretînd această prevedere, Curtea Europeană a distins patru riscuri (temeiuri)

care pot justifica arestarea: riscul eschivării, riscul de a împiedica buna desfășurare

3

a justiției, prevenirea săvîrșirii de către persoană a unei noi infracțiuni și riscul că

punerea în libertate a persoanei va cauza dezordine publică (hot. Smirnova c. Rusiei,

24 iulie 2003, §59).

Conform art.5 §1 CEDO, “nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu

excepția ...”. Din această normă rezultă prezumția potrivit căreia persoana trebuie

să fie liberă decît dacă autoritățile statului pot dovedi că există temeiuri relevante și

suficiente care să justifice detenția ( hot. Becciev c. Moldovei, 4.10.2005, §53).

Conform art. 66 alin. (1), 176 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

judecată îi asigură inculpatului posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin

toate mijloacele și metodele neinterzise de lege.

Sub acest aspect se reține că instanța de apel nu a respectat prescripțiile de

drept enunțate.

Astfel, conform părții descriptive a încheierii atacate, reproduse la pct. 4 din

prezenta decizie, soluția instanței de apel privind arestarea preventivă a

inculpatului nu este fondată pe nici un temei de drept din categoria celor

nominalizate.

Mai mult, constatarea neconcretă, neargumentată și neprobată a instanței că

,,inculpatul nu a adus la cunoștința instanței informația cu privire la locul său de

aflare și motivele neprezentării în ședința de judecată… ultimul nu dorește de a se

prezenta la ședințe și în mod intenționat tergiversează examinarea cauzei”

contravine circumstanțelor cauzei, care dovedesc viceversa, că pe caz nu există

riscuri care justifică arestarea preventivă a inculpatului.

Or, potrivit certificatelor medicale din 15 și 29 septembrie 2014, 11

noiembrie 2014, 09 și 10 februarie 2015, inculpatul în această perioadă s-a tratat,

iar pe 28.01.2015 a fost operat la spitalul Oncologic din mun. Chișinău și la data

aplicării față de el a arestării preventive, adică 11.02.2015, se afla la tratament,

fiind internat în secția chirurgie (v. 4 f.d. 220, v. 5 f.d. 6, 7, 26, 79, 80, pct. 4 din decizie).

Totodată, în materialele cauzei lipsesc probe care ar pune la dubii

veridicitatea acestor certificate.

Pe lîngă aceasta, decizia instanței de a respinge cererea avocatului Oleg

Spînu despre amînarea ședinței din 11.02.2015, cînd instanța a dispus arestarea

preventivă a inculpatului, pe motiv că el nu ar avea împuterniciri, este absolut

neîntemeiată și încalcă dreptul inculpatului de a fi asistat de un apărător ales,

deoarece împuternicirile apărătorului O. Spînu sunt confirmate prin mandatul din

08.11.2013, eliberat în baza contractului de asistență juridică nr. 197 din

07.11.2013 (v. 3 f.d. 147, v. 5 f.d. 64, pct. 4 din decizie).

Împrejurările nominalizate denotă în mod concludent că încheierea

contestată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția privind aplicarea

arestului preventiv pe termen de 30 zile față de inculpat, cu anunțarea lui în

căutare, iar recursul declarat de avocatul Veaceslav Vacari este întemeiat.

Potrivit art. 312 alin. (5) pct. 1) Cod de procedură penală, în urma

controlului judiciar efectuat, instanța admite recursul, dacă acesta este întemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este întemeiat, el urmează a fi admis,

cu casarea totală a încheierii contestate.

4

D E C I D E :

Admite recursul declarat de avocatul Veaceslav Vacari, casează total

încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 februarie 2015 privind

aplicarea arestului preventiv pe termen de 30 zile față de inculpatul Muntean

Roman Piotr, de la reținere, cu eliberarea în privința lui a mandatului de arest pe un

termen de 30 zile și cu anunțarea lui în căutare.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27

februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5