1r-arest-1/2015 — art. 186 al. 4 CP

1r-arest-1/2015 — art. 186 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1r-arest-1/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

avocatului Arnaut Valentina,

a judecat, în ședință închisă, recursul ordinar declarat avocatul Rodica

Palade, împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 ianuarie

2015, în privința inculpatului

Țîmbaliuc Filip Iurie, născut la

08 februarie 1992, originar și locuitor al or. Sîngerei,

str. Darienco 6/16, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de recurs: 19 ianuarie – 02 februarie 2015.

Avocatul a susținut recursul în sensul declarat.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului și menținerea încheierii

contestate.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul

Țîmbaliuc Filip a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4), 90 Cod penal la 3 ani și

6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un

termen de probă de 2 ani.

A fost menținută inculpatului măsura preventivă – obligarea de nepărăsire a

localității, pînă la intrarea sentinței în vigoare.

1

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186

alin. (4) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

2013, apelul a fost respins ca nefondat.

2014, recursul a fost admis, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a relevat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de

fond nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 75 Cod penal.

dispusă înlocuirea măsurii preventive – obligarea de nepărăsire a localității cu

arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile, din data reținerii, și căutarea

ultimului.

Instanța de apel și-a motivat soluția că, în ședințele din 15 octombrie și 19

noiembrie 2014, inculpatul nu s-a prezentat și nu a comunicat instanței motivele

neprezentării sale.

Instanța a indicat că există o bănuială rezonabilă privind săvîrșirea de către

inculpat a infracțiunii incriminate, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare,

precum și există temeiuri că el s-a ascuns de instanța de judecată și a părăsit locul

de trai, că ar putea să comită alte infracțiuni.

2014, recursul avocatului împotriva acestei încheieri a fost respins.

Instanța de recurs a reținut că inculpatul, fiind legal citat pe adresa

domiciliului din or. Sîngerei, str. Darienco 6/16 și din s. Valea Norocului, r-nul

Sîngerei, inculpatul nu s-a prezentat în ședințele de judecată din 15 octombrie și 19

noiembrie 2014, iar locul aflării lui este necunoscut, fapt confirmat prin raportul

polițistului din 03 noiembrie 2014, în sarcina căruia a fost pusă aducerea forțată a

inculpatului.

Prin urmare, inculpatul a încălcat măsura preventivă - obligarea de

nepărăsire a localității și se eschivează de a fi prezent la judecarea cauzei, fapt care

duce la tergiversarea nejustificată a procesului penal.

față de inculpat a arestului preventiv pentru 60 de zile.

El a menționat că inculpatul a fost reținut la 10.12.2014. Termenul de

deținere a inculpatului în stare de arest expiră la 09.01.2015.

Însă, luînd în considerație caracterul social-periculos al faptei imputate,

infracțiunea de care este învinuit inculpatul se atribuie la categoria celor grave,

sunt suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că, aflîndu-se la libertate, ar

putea să se eschiveze de la prezența în instanța de apel, este oportun deținerea în

continuare în stare de arest a inculpatului.

fost admis și dispusă prelungirea termenului ținerii sub arest a inculpatului pentru

60 zile, pînă la 10 martie 2015.

2

Instanța de apel statuat există o bănuială rezonabilă privind comiterea de

către inculpat a infracțiunii incriminate, care prevede pedeapsa sub formă de

închisoare, că există temeiuri că inculpatul ar putea să se ascundă de instanța de

judecată, să împiedice la stabilirea adevărului și să comită alte infracțiuni.

Astfel, inculpatul a fost pus sub învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (4), infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Totodată inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în instanța de apel, fiindu-i

înlocuită măsura cu arestare preventivă la 19.11.2014, fiind reținut la 10.12.2014,

cauza aflîndu-se în procedura instanței de apel din 16.07.2014, prin ce a fost

tergiversată judecarea cauzei în ordine de apel.

Reieșind din caracterul faptelor incriminate inculpatului, că el s-a eschivat

de la prezentarea în instanța de judecată, fiind primite informații privind lipsa la

locul de trai indicat de inculpat, persistă pericolul de dispariție al inculpatului, iar

aflarea lui la libertate ar pune în pericol desfășurarea normală a procesului.

Astfel, circumstanțele care au servit ca temei pentru arestarea preventivă își

mențin puterea probantă și există riscul că, aflîndu-se la libertate, inculpatul ar

putea să se ascundă de instanța de judecată, și, în scopul desfășurării normale a

procesului penal și obținerii probelor asupra cazului, este necesară prelungirea

termenului ținerii inculpatului în stare de arest.

încheieri.

Recurentul a invocat că probe ce ar demonstra că inculpatul s-ar putea

ascunde de instanța de judecată nu au fost prezentate, procurorul s-a limitat doar la

simpla enumerare a prevederilor din CPP, făcînd doar presupuneri. Alte motive,

dovezi în cadrul ședinței nu au fost prezentate sau expuse.

În cadrul ședinței din data de 06.01.2015, avocatul și inculpatul au solicitat

respingerea demersului procurorului ca fiind ilegal, menționînd că despre

examinarea dosarului la Curtea de Apel Bălți inculpatul nu cunoștea, deoarece

locuiește si muncește ca cioban în s. Prajila, r-nul Florești, unde se afla la evidenta

Biroului de Probațiune Florești din data de 03.04.2014, fiind în fiecare luna

verificat și neavînd careva încălcări, respectînd obligațiunile impuse și executînd

sentința Judecătoriei Sîngerei din 12.07.2013.

Însuși Biroul de Probațiune Sîngerei a transmis dosarul în privința

inculpatului, privind executarea pedepsei penale, la Biroul de Probațiune Florești.

Deci, despre locul aflării inculpatului se cunoștea, lui fiindu-i comunicat că

sentința a rămas definitivă pe 23.01.2014 și că el trebuie să execute pedeapsa

aplicată. Inculpatul s-a conformat, prezentîndu-se la biroul de Probațiune Florești

în fiecare lună, pînă cînd a fost reținut la 10.12.2014 la locul de muncă.

Dar, instanța de apel nu a luat în considerație aceste fapte, emițînd o

încheiere ilegală, ignorînd prevederile art. 5 CEDO că justificarea pentru orice

perioada de detenție, indiferent cît e de scurtă, trebuie să fie, în mod convingător

demonstrată de autorități (hot. Șarban vs Moldova 2005). Existența unui loc de trai și

de lucru, indiferent dacă este documentat la organele de stat, sunt circumstanțe care

vorbesc împotriva arestării. Lipsa unui domiciliu stabil nu creează în mod automat

un pericol de eschivare (hot. Sulaoja vs Estonia 2005).

3

Circumstanțele care au servit la început ca temei la arestare preventivă a

inculpatului au decăzut, probe noi care ar susține în continuare necesitatea lipsirii

lui de libertate nu sunt, riscul că el s-ar putea ascunde nu există, inculpatul are loc

permanent de trai și de muncă, se obligă să fie prezent la toate ședințele instanței

de apel, nu are dorința și intenția de a se ascunde sau de a influența asupra

desfășurării normale a procesului.

Temeiuri sau probe că există pericolul influențării asupra desfășurării

normale a procesului în ședință nu au fost prezentate, totul limitîndu-se doar la

presupuneri.

Instanța nu a ținut cont de prevederile art. 4 - Drepturile si libertățile

persoanei, art. 16 - Egalitatea, art. 2 - Accesul liber la justiție, art. 23 - Dreptul

fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle, art. 25 - Libertatea

individuală și siguranța persoanei, art. 27 - Dreptul persoanei la libera circulație

din Constituția RM, precum și de prevederile art. 5 CEDO - Dreptul la libertate și

siguranță.

motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Conform art. 186 alin. (13), 311, 312, 329, 416 Cod de procedură penală,

instanța de apel, deliberînd asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî

aplicarea dispozițiilor privitoare la măsurile preventive. Hotărîrea instanței poate fi

atacată în instanța ierarhic superioară cu recurs, pentru efectuarea controlului

judiciar al legalității deciziei respective.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 176 alin. (1), 186 alin. (6) Cod de procedură penală, art. 5 alin. 1

lit. a), b), c) din CEDO, a jurisprudenței naționale și CtEDO, arestarea preventivă

poate fi prelungită de către instanța de judecată la demersul procurorului și numai

în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că

inculpatul ar putea să se ascundă de instanță, să împiedice stabilirea adevărului în

procesul penal, să săvîrșească alte infracțiuni, sau pentru asigurarea executării

sentinței. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi

lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor cînd este deținut legal pe baza

condamnării pronunțate de către un tribunal competent, dacă a făcut obiectul unei

arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărîre pronunțată,

conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații

prevăzute de lege, dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente, atunci cînd există motive verosimile de a bănui că

a săvîrșit o infracțiune sau cînd există motive temeinice de a crede în necesitatea de

a-l împiedica să săvîrșească o infracțiune sau să fugă după săvîrșirea acesteia.

Existența unei bănuieli rezonabile nu este suficientă pentru arestare. Art. 5

alin. (1) c) din Convenție mai cere existența motivelor “temeinice ale necesității de

a-l împiedica să săvîrșească o infracțiune sau să fugă după săvîrșirea acesteia”.

Interpretînd această prevedere, Curtea Europeană a distins patru riscuri (temeiuri)

4

care pot justifica arestarea: riscul eschivării, riscul de a împiedica buna desfășurare

a justiției, prevenirea săvîrșirii de către persoană a unei noi infracțiuni și riscul că

punerea în libertate a persoanei va cauza dezordine publică (hot. Smirnova c. Rusiei,

24 iulie 2003, §59).

Demersul procurorului privind prelungirea arestării preventive obligatoriu

trebuie să conțină invocarea riscurilor respective, cu referirea la materialele

anexate la demers care confirmă aceste circumstanțe, motivarea imposibilității

prevenirii riscurilor invocate în demers prin aplicarea măsurilor preventive mai

ușoare, prevăzute de art. 175 alin. (3) Cod de procedură penală, expunerea

circumstanțelor care confirmă că riscurile invocate anterior nu s-au diminuat sau au

apărut alte riscuri care justifică menținerea persoanei sub arest.

Judecătorul nu poate invoca pentru arestare alte riscuri sau motive decît cele

invocate de procuror. Prin urmare, soluționarea demersului de prelungire a arestării

se va limita strict la conținutul demersului înaintat de procuror (Hotărîrea Plenului

CSJ a RM din 15.04.2013, nr.1 - Despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor

prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și arestarea la

domiciliu).

Sub acest aspect se reține că, conform demersului procurorului și a părții

descriptive a încheierii atacate, reproduse la pct. 8 și 9 din prezenta decizie,

demersul procurorului și, în consecință, soluția instanței de apel privind arestarea

preventivă a inculpatului nu este fondată pe nici un temei de drept din categoria

celor nominalizate.

Mai mult, constatarea neconcretă, neargumentată și neprobată a instanței că

„inculpatul ar putea să se ascundă de instanța de judecată, să împiedice la

stabilirea adevărului și să comită alte infracțiuni…” contravine circumstanțelor

cauzei, care dovedesc viceversa, că riscurile invocate anterior s-au diminuat (pct. 9,

10 din prezenta decizie).

Or, potrivit informației parvenite de la Biroul de Probațiune Florești, care

pînă în prezent execută sentința ce devenise definitivă după decizia instanței de

apel din 23.12.2013, pronunțată integral la 21.01.2014, preluînd executarea de la

Biroul de Probațiune Sîngerei – locul de domiciliu permanent al inculpatului (v. 5,

f.d. 78-80, pct. 3, 4, 10 din decizie), începînd cu 03.04.2014, inculpatul s-a arătat numai

din parte pozitivă, nu a comis careva încălcări de ordine publică, contravenții sau

infracțiuni, de către consăteni, vecini, reprezentanții Inspectoratului de Poliție

Florești și Primăria s. Prajila, r-nul Florești îl caracterizează numai pozitiv,

confirmînd că el locuiește în s. Prajila și activează la o stînă din localitate, la

întrevederi se prezintă în termenii stabiliți de către consilier, nu face abuz de

alcool, nu creează situații de conflict, obligațiunile stabilite la art. 170 CE le

respectă, este prosocial.

Împrejurările nominalizate denotă în mod concludent că încheierea

contestată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția de prelungire a

termenului de judecare a cauzei cu menținerea în stare de arest a inculpatului, iar

recursul declarat de avocatul Rodica Palade este întemeiat.

Potrivit art. 312 alin. (5) pct. 1) Cod de procedură penală, în urma

controlului judiciar efectuat, instanța admite recursul, dacă acesta este întemeiat.

5

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este întemeiat, el urmează a fi admis,

cu casarea totală a încheierii contestate.

penal

D E C I D E :

Admite recursul declarat de avocatul Rodica Palade, casează total

încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 ianuarie 2015, privind

prelungirea cu 60 de zile a termenului de judecare a cauzei cu menținerea în stare

de arest a inculpatului Țîmbaliuc Filip Iurie.

Țîmbaliuc Filip Iurie urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută

alte hotărîri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 05

februarie 2015.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

6