1r-arest-1/2015 — art. 186 al. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 al. 4 CP
- Temei legal
- art. 312 CPP
1r-arest-1/2015 — art. 186 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1r-arest-1/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 februarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Elena Covalenco,
Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,
cu participarea:
procurorului Dumitru Graur,
avocatului Arnaut Valentina,
a judecat, în ședință închisă, recursul ordinar declarat avocatul Rodica
Palade, împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 ianuarie
2015, în privința inculpatului
Țîmbaliuc Filip Iurie, născut la
08 februarie 1992, originar și locuitor al or. Sîngerei,
str. Darienco 6/16, cetățean al R. Moldova, fără
antecedente penale.
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de recurs: 19 ianuarie – 02 februarie 2015.
Avocatul a susținut recursul în sensul declarat.
Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului și menținerea încheierii
contestate.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 12 iulie 2013, cauza fiind judecată
conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul
Țîmbaliuc Filip a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4), 90 Cod penal la 3 ani și
6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un
termen de probă de 2 ani.
A fost menținută inculpatului măsura preventivă – obligarea de nepărăsire a
localității, pînă la intrarea sentinței în vigoare.
1
Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea parțială a sentinței și
pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186
alin. (4) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie
2013, apelul a fost respins ca nefondat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie
2014, recursul a fost admis, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către
aceiași instanța de apel, în alt complet de judecată.
Instanța de recurs a relevat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de
fond nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 75 Cod penal.
Conform încheierii Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2014, a fost
dispusă înlocuirea măsurii preventive – obligarea de nepărăsire a localității cu
arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile, din data reținerii, și căutarea
ultimului.
Instanța de apel și-a motivat soluția că, în ședințele din 15 octombrie și 19
noiembrie 2014, inculpatul nu s-a prezentat și nu a comunicat instanței motivele
neprezentării sale.
Instanța a indicat că există o bănuială rezonabilă privind săvîrșirea de către
inculpat a infracțiunii incriminate, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare,
precum și există temeiuri că el s-a ascuns de instanța de judecată și a părăsit locul
de trai, că ar putea să comită alte infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie
2014, recursul avocatului împotriva acestei încheieri a fost respins.
Instanța de recurs a reținut că inculpatul, fiind legal citat pe adresa
domiciliului din or. Sîngerei, str. Darienco 6/16 și din s. Valea Norocului, r-nul
Sîngerei, inculpatul nu s-a prezentat în ședințele de judecată din 15 octombrie și 19
noiembrie 2014, iar locul aflării lui este necunoscut, fapt confirmat prin raportul
polițistului din 03 noiembrie 2014, în sarcina căruia a fost pusă aducerea forțată a
inculpatului.
Prin urmare, inculpatul a încălcat măsura preventivă - obligarea de
nepărăsire a localității și se eschivează de a fi prezent la judecarea cauzei, fapt care
duce la tergiversarea nejustificată a procesului penal.
Procurorul a înaintat în instanța de apel un demers, solicitînd prelungirea
față de inculpat a arestului preventiv pentru 60 de zile.
El a menționat că inculpatul a fost reținut la 10.12.2014. Termenul de
deținere a inculpatului în stare de arest expiră la 09.01.2015.
Însă, luînd în considerație caracterul social-periculos al faptei imputate,
infracțiunea de care este învinuit inculpatul se atribuie la categoria celor grave,
sunt suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că, aflîndu-se la libertate, ar
putea să se eschiveze de la prezența în instanța de apel, este oportun deținerea în
continuare în stare de arest a inculpatului.
Potrivit încheierii Curții de Apel Bălți din 06 ianuarie 2015, demersul a
fost admis și dispusă prelungirea termenului ținerii sub arest a inculpatului pentru
60 zile, pînă la 10 martie 2015.
2
Instanța de apel statuat există o bănuială rezonabilă privind comiterea de
către inculpat a infracțiunii incriminate, care prevede pedeapsa sub formă de
închisoare, că există temeiuri că inculpatul ar putea să se ascundă de instanța de
judecată, să împiedice la stabilirea adevărului și să comită alte infracțiuni.
Astfel, inculpatul a fost pus sub învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 186 alin. (4), infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Totodată inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în instanța de apel, fiindu-i
înlocuită măsura cu arestare preventivă la 19.11.2014, fiind reținut la 10.12.2014,
cauza aflîndu-se în procedura instanței de apel din 16.07.2014, prin ce a fost
tergiversată judecarea cauzei în ordine de apel.
Reieșind din caracterul faptelor incriminate inculpatului, că el s-a eschivat
de la prezentarea în instanța de judecată, fiind primite informații privind lipsa la
locul de trai indicat de inculpat, persistă pericolul de dispariție al inculpatului, iar
aflarea lui la libertate ar pune în pericol desfășurarea normală a procesului.
Astfel, circumstanțele care au servit ca temei pentru arestarea preventivă își
mențin puterea probantă și există riscul că, aflîndu-se la libertate, inculpatul ar
putea să se ascundă de instanța de judecată, și, în scopul desfășurării normale a
procesului penal și obținerii probelor asupra cazului, este necesară prelungirea
termenului ținerii inculpatului în stare de arest.
Avocatul Rodica Palade a declarat recurs, în care solicită casarea acestei
încheieri.
Recurentul a invocat că probe ce ar demonstra că inculpatul s-ar putea
ascunde de instanța de judecată nu au fost prezentate, procurorul s-a limitat doar la
simpla enumerare a prevederilor din CPP, făcînd doar presupuneri. Alte motive,
dovezi în cadrul ședinței nu au fost prezentate sau expuse.
În cadrul ședinței din data de 06.01.2015, avocatul și inculpatul au solicitat
respingerea demersului procurorului ca fiind ilegal, menționînd că despre
examinarea dosarului la Curtea de Apel Bălți inculpatul nu cunoștea, deoarece
locuiește si muncește ca cioban în s. Prajila, r-nul Florești, unde se afla la evidenta
Biroului de Probațiune Florești din data de 03.04.2014, fiind în fiecare luna
verificat și neavînd careva încălcări, respectînd obligațiunile impuse și executînd
sentința Judecătoriei Sîngerei din 12.07.2013.
Însuși Biroul de Probațiune Sîngerei a transmis dosarul în privința
inculpatului, privind executarea pedepsei penale, la Biroul de Probațiune Florești.
Deci, despre locul aflării inculpatului se cunoștea, lui fiindu-i comunicat că
sentința a rămas definitivă pe 23.01.2014 și că el trebuie să execute pedeapsa
aplicată. Inculpatul s-a conformat, prezentîndu-se la biroul de Probațiune Florești
în fiecare lună, pînă cînd a fost reținut la 10.12.2014 la locul de muncă.
Dar, instanța de apel nu a luat în considerație aceste fapte, emițînd o
încheiere ilegală, ignorînd prevederile art. 5 CEDO că justificarea pentru orice
perioada de detenție, indiferent cît e de scurtă, trebuie să fie, în mod convingător
demonstrată de autorități (hot. Șarban vs Moldova 2005). Existența unui loc de trai și
de lucru, indiferent dacă este documentat la organele de stat, sunt circumstanțe care
vorbesc împotriva arestării. Lipsa unui domiciliu stabil nu creează în mod automat
un pericol de eschivare (hot. Sulaoja vs Estonia 2005).
3
Circumstanțele care au servit la început ca temei la arestare preventivă a
inculpatului au decăzut, probe noi care ar susține în continuare necesitatea lipsirii
lui de libertate nu sunt, riscul că el s-ar putea ascunde nu există, inculpatul are loc
permanent de trai și de muncă, se obligă să fie prezent la toate ședințele instanței
de apel, nu are dorința și intenția de a se ascunde sau de a influența asupra
desfășurării normale a procesului.
Temeiuri sau probe că există pericolul influențării asupra desfășurării
normale a procesului în ședință nu au fost prezentate, totul limitîndu-se doar la
presupuneri.
Instanța nu a ținut cont de prevederile art. 4 - Drepturile si libertățile
persoanei, art. 16 - Egalitatea, art. 2 - Accesul liber la justiție, art. 23 - Dreptul
fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle, art. 25 - Libertatea
individuală și siguranța persoanei, art. 27 - Dreptul persoanei la libera circulație
din Constituția RM, precum și de prevederile art. 5 CEDO - Dreptul la libertate și
siguranță.
Judecînd recursul respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis
din următoarele considerente.
Conform art. 186 alin. (13), 311, 312, 329, 416 Cod de procedură penală,
instanța de apel, deliberînd asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî
aplicarea dispozițiilor privitoare la măsurile preventive. Hotărîrea instanței poate fi
atacată în instanța ierarhic superioară cu recurs, pentru efectuarea controlului
judiciar al legalității deciziei respective.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit art. 176 alin. (1), 186 alin. (6) Cod de procedură penală, art. 5 alin. 1
lit. a), b), c) din CEDO, a jurisprudenței naționale și CtEDO, arestarea preventivă
poate fi prelungită de către instanța de judecată la demersul procurorului și numai
în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că
inculpatul ar putea să se ascundă de instanță, să împiedice stabilirea adevărului în
procesul penal, să săvîrșească alte infracțiuni, sau pentru asigurarea executării
sentinței. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi
lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor cînd este deținut legal pe baza
condamnării pronunțate de către un tribunal competent, dacă a făcut obiectul unei
arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărîre pronunțată,
conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații
prevăzute de lege, dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața
autorității judiciare competente, atunci cînd există motive verosimile de a bănui că
a săvîrșit o infracțiune sau cînd există motive temeinice de a crede în necesitatea de
a-l împiedica să săvîrșească o infracțiune sau să fugă după săvîrșirea acesteia.
Existența unei bănuieli rezonabile nu este suficientă pentru arestare. Art. 5
alin. (1) c) din Convenție mai cere existența motivelor “temeinice ale necesității de
a-l împiedica să săvîrșească o infracțiune sau să fugă după săvîrșirea acesteia”.
Interpretînd această prevedere, Curtea Europeană a distins patru riscuri (temeiuri)
4
care pot justifica arestarea: riscul eschivării, riscul de a împiedica buna desfășurare
a justiției, prevenirea săvîrșirii de către persoană a unei noi infracțiuni și riscul că
punerea în libertate a persoanei va cauza dezordine publică (hot. Smirnova c. Rusiei,
24 iulie 2003, §59).
Demersul procurorului privind prelungirea arestării preventive obligatoriu
trebuie să conțină invocarea riscurilor respective, cu referirea la materialele
anexate la demers care confirmă aceste circumstanțe, motivarea imposibilității
prevenirii riscurilor invocate în demers prin aplicarea măsurilor preventive mai
ușoare, prevăzute de art. 175 alin. (3) Cod de procedură penală, expunerea
circumstanțelor care confirmă că riscurile invocate anterior nu s-au diminuat sau au
apărut alte riscuri care justifică menținerea persoanei sub arest.
Judecătorul nu poate invoca pentru arestare alte riscuri sau motive decît cele
invocate de procuror. Prin urmare, soluționarea demersului de prelungire a arestării
se va limita strict la conținutul demersului înaintat de procuror (Hotărîrea Plenului
CSJ a RM din 15.04.2013, nr.1 - Despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor
prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și arestarea la
domiciliu).
Sub acest aspect se reține că, conform demersului procurorului și a părții
descriptive a încheierii atacate, reproduse la pct. 8 și 9 din prezenta decizie,
demersul procurorului și, în consecință, soluția instanței de apel privind arestarea
preventivă a inculpatului nu este fondată pe nici un temei de drept din categoria
celor nominalizate.
Mai mult, constatarea neconcretă, neargumentată și neprobată a instanței că
„inculpatul ar putea să se ascundă de instanța de judecată, să împiedice la
stabilirea adevărului și să comită alte infracțiuni…” contravine circumstanțelor
cauzei, care dovedesc viceversa, că riscurile invocate anterior s-au diminuat (pct. 9,
10 din prezenta decizie).
Or, potrivit informației parvenite de la Biroul de Probațiune Florești, care
pînă în prezent execută sentința ce devenise definitivă după decizia instanței de
apel din 23.12.2013, pronunțată integral la 21.01.2014, preluînd executarea de la
Biroul de Probațiune Sîngerei – locul de domiciliu permanent al inculpatului (v. 5,
f.d. 78-80, pct. 3, 4, 10 din decizie), începînd cu 03.04.2014, inculpatul s-a arătat numai
din parte pozitivă, nu a comis careva încălcări de ordine publică, contravenții sau
infracțiuni, de către consăteni, vecini, reprezentanții Inspectoratului de Poliție
Florești și Primăria s. Prajila, r-nul Florești îl caracterizează numai pozitiv,
confirmînd că el locuiește în s. Prajila și activează la o stînă din localitate, la
întrevederi se prezintă în termenii stabiliți de către consilier, nu face abuz de
alcool, nu creează situații de conflict, obligațiunile stabilite la art. 170 CE le
respectă, este prosocial.
Împrejurările nominalizate denotă în mod concludent că încheierea
contestată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția de prelungire a
termenului de judecare a cauzei cu menținerea în stare de arest a inculpatului, iar
recursul declarat de avocatul Rodica Palade este întemeiat.
Potrivit art. 312 alin. (5) pct. 1) Cod de procedură penală, în urma
controlului judiciar efectuat, instanța admite recursul, dacă acesta este întemeiat.
5
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este întemeiat, el urmează a fi admis,
cu casarea totală a încheierii contestate.
Conform art. 312 alin. (5) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal
D E C I D E :
Admite recursul declarat de avocatul Rodica Palade, casează total
încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 ianuarie 2015, privind
prelungirea cu 60 de zile a termenului de judecare a cauzei cu menținerea în stare
de arest a inculpatului Țîmbaliuc Filip Iurie.
Țîmbaliuc Filip Iurie urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută
alte hotărîri judecătorești.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 05
februarie 2015.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Iurie Diaconu
Liliana Catan
6