1ra-330/2015 — Art.186 al.2, 187 al.2, 152 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Slobozia din 11 septembrie 2014, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Pînzari Ion a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 6 luni închisoare, în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal la 4 ani închisoare și în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare. Potrivit art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 23 iulie 2014. De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Svetlana Panfil prejudiciul material de 950 lei.

În fapt, instanța a constatat că la 14 ianuarie 2014, orele 13.00, Pînzari I., deteriorînd lacătul de la ușa casei și a beciului, a pătruns în încăperile ce aparțin părții vătămate Larisa Slobozian-Opriș, situate în s. Purcari, r-nul Ștefan Vodă, de unde a sustras pe ascuns bani - 1000 lei, un telefon mobil „Nokia” - 300 lei, un încărcător 1 pentru telefon - 100 lei, 43 litri de vin - 520 lei, un borcan de compot - 40 lei și un borcan de roșii - 40 lei, căuzîndu-i o pagubă considerabilă, în sumă de 2000 lei. Tot el, la 29 decembrie 2013, orele 13.00, aflîndu-se la domiciliul lui Serghei Panfil din s. Purcari, r-nul Ștefan Vodă, a inițiat o ceartă cu Svetlana Panfil, aplicîndu-i mai multe lovituri cu un sucitor peste diferite părți ale corpului, pricinuindu-i vătămări corporale medii în formă de trauma cranio-cerebrală, comoția cerebrală, tumifierea țesuturilor moi a ambelor antebrațe, fractura ambelor antebrațe cu deplasarea fragmentelor. Tot el, la 05 iulie 2014, orele 14.00, a pătruns în ograda lui Gheorghe Cociorba, de unde deschis a sustras un cazan cu volum de 70 litri și ieșind din ograda a fost observat de către partea vătămată, care i-a solicitat să lase cazanul, însă Pînzari I. nu s-a subordonat și a fugit cu cazanul sustras, căuzîndu-i un prejudiciu de 900 lei. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și a depus o cerere scrisă privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în domiciliu, cu cauzarea daunelor în proporții considerabile, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății și în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, că el a recunoscut vina, că a săvîrșit infracțiunile în stare ebrietate alcoolică, anterior a fost condamnat pentru o infracțiuni similare, nu se află la medicul psihiatru sau narcolog, la locul de trai este caracterizat negativ, concluzionînd că corectarea și reeducarea lui este posibilă numai prin izolare de societate, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Inculpatul a declarat apel, solicitînd casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă. Apelantul a invocat că întreține 2 copii minori și se căiește sincer de cele comise.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a constat că inculpatul anterior a săvîrșit infracțiuni similare, pedepsele stabilite anterior, fiind neprivative de liberate, nu și-au atins scopul, deoarece inculpatul, nefăcînd concluziile necesare, din nou a comis infracțiuni.

La 27 ianuarie 2015, inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a hotărîrilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă. Recurentul a specificat că mama lui este pensionară și bolnavă, că el întreține 2 copii minori, a recunoscut integral vina și se căiește sincer de cele săvîrșite. 2

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfîrșitul primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărîrii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărîrea motivată se pronunță la fel public, în termen de pînă la 30 de zile. Copia de pe hotărîrea motivată se înmînează participanților prezenți la ședința de judecată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 21 noiembrie 2014, iar dispozitivul deciziei motivate la 19 decembrie 2014 și a înmînat inculpatului prezent la ședința de judecată o copie de pe această decizie, fapte consemnate în respectivul proces - verbal și confirmate prin recipisa semnată de inculpat tot la 19 decembrie 2014 (vol. III, f.d. 198). Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 19 decembrie 2014, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfîrșitul zilei de 19 ianuarie 2013. Totodată, potrivit ștampilelor de pe plic și recursul ordinar, acesta a fost depus la oficiul poștal la 27 ianuarie 2015 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 28 ianuarie 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. III, f.d. 202 - 203). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prevede expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce recursul de pe rol a fost declarat peste termenul legal, el urmează a fi declarat inadmisibil. 3

Conform art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pînzari Ion Vasile împotriva sentinței Judecătoriei Slobozia din 11 septembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2014, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 aprilie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4