1ra-923/15 — art. 264 alin 3 lit a, 266 CP

Dosarul nr.1ra-923/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni din 15 decembrie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2015, declarat de

inculpatul

Gurău Alexandru Nicolae, născut la 14 octombrie

1978, originar s. Răzeni, r-nul Ialoveni și domiciliat mun.

Chișinău, str. G. Radu 29, ap. 10.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.10.2014 - 15.12.2014;

Instanța de apel: 22.01. - 20.03.2015;

Instanța de recurs: 24.06. - 12.08.2015.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate în faza de urmărire penală, Alexandru Gurău a fost

recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani;

- în baza art. 266 Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale,

în sumă de 4000 lei.

În conformitate cu art. 84 alin. (1), (3) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul pedepselor aplicate, lui Alexandru Gurău i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 2 ani și amendă în mărime de 200 unități

convenționale, în sumă de 4000 lei, pedepsele urmînd a fi executate de sine stătător.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Au fost admise acțiunile civile, fiind încasat de la inculpatul Alexandru Gurău

în beneficiul părții vătămate Ana Crîșmari, suma de 1500 lei, cu titlu de prejudiciu

material și în beneficiul părții vătămate Lilia Rusu, suma de 10000 lei, cu titlu de

prejudiciu material.

1

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Victor Furmuzan și Lilia Rusu,

privind încasarea de la inculpatul Alexandru Gurău a prejudiciului material care

presupune cheltuielile viitoare de tratament, au fost admise în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Alexandru Gurău, la 27 iulie 2014, aproximativ la ora 02:30, conducând automobilul

model „Volkswagen Transporter T4”, n/î IL BH 316, pe traseul central din s. Răzeni,

r-nul Ialoveni, fiind orbit de un automobil ce se deplasa pe sens opus, ignorînd

prevederile pct. pct. 12 (1) lit. a), b), c), d), h), 34 (2) lit. b), 45 (1), 46 (1) lit. a) din

Regulamentul circulației rutiere, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului, a

pierdut controlul volanului și în rezultat a tamponat cet. Lilia Rusu, Victor Furmuzan

și Ana Crîșmari, care în acel moment erau așezați pe bordura de pe marginea

traseului, după care Alexandru Gurău a părăsit locul accidentului rutier.

În rezultatul tamponării, Liliei Rusu, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 2212/D din 17 septembrie 2014, i-a fost cauzată vătămare

corporală gravă, lui Victor Furmuzan, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 2211/D din 09 septembrie 2014, i-a fost cauzată vătămare corporală medie, iar

Anei Crîșmari i-au fost cauzate dureri fizice.

contestat sentința cu apel, solicitînd casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei

noi hotărîri în latura stabilirii pedepsei, și anume în partea ce ține de pedeapsa

complementară, care în opinia recurentului urmează a fi exclusă.

În acest sens, apărarea a invocat că privarea de către prima instanță a

inculpatului de dreptul de a conduce mijloace de transport este neîntemiată, or, la

capitolul individualizării pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de toate

circumstanțele excepționale ale cauzei fiind încălcate prevederile art. 79 Cod penal.

a fost respins ca nefondat apelul apărării, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță la

compartimentul individualizării pedepsei în deplină măsură a ținut cont de

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de persoana inculpatului,

gravitatea infracțiunilor imputate și corect a concluzionat că atingerea scopului

pedepsei va fi asigurat prin aplicarea pedepsei închisorii.

În ce privește pedeapsa complementară, instanța de apel a enunțat, că nu sunt

temeiuri de a constata ineficiența aplicării acesteia, or, asemenea pedeapsă în cazul

dat este obligatorie, deoarece în speță nu s-au constatat circumstanțele atenuante, ce

ar justifica înlăturarea pedepsei respective.

Avînd în vedere circumstanțele menționate supra, instanța de apel a stabilit, că

prima instanță a aplicat o pedeaspă în limitele prevăzute de lege și temei pentru

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, nu s-a constatat.

de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd

casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să nu fie privat de dreptul

2

de a conduce mijloace de transport.

În motivarea recursului a invocat, că instanțele de fond, la capitolul

individualizării pedepsei, nu au ținut cont de prevederile art. 79 Cod penal, și anume

de toate circumstanțele atenuante, aplicînd greșit în privința inculpatului pedeapsa

complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În acest context, inculpatul a specificat:

a) farurile automobilului care se deplasa din direcția opusă deplasării

inculpatului, l-au orbit pe Alexandru Gurău și în consecință s-a produs

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere;

b) inculpatul a părăsit locul accidentului rutier din cauza stării de șoc în urma

încălcărilor produse, iar după ce și-a revenit, a mers la organul de urmărire

penală, precum și la părțile vătămate Victor Furmuzan și Ana Crîșmari

cărora le-a restituit integral prejudiciile cauzate;

c) prejudiciul încasat prin sentință în sumă de 10000 lei, în beneficiul părții

vătămate Lilia Rusu, inculpatul intenționează să-l achite, însă partea

vătămată îl refuză;

d) inculpatul a recunoscut vina în cele săvîrșite și se căiește sincer, mai mult,

a solicitat judecarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală;

e) inculpatul este angajat în cîmpul muncii, în calitate de șofer în cadrul

SRL „Cvint Plus”, iar privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport va avea un efect negativ asupra familiei inculpatului care are la

întreținere doi copii minori.

solicitînd inadmisibilitatea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod de

procedură penală.

cauzei penale, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat se observă, că recurentul invocă ca

temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă la judecarea cauzei, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

3

La caz, Colegiul penal reține însă că, deși în recursul ordinar inculpatul invocă

acest temei, totuși în motivarea recursului respectiv, nu a specificat care ar fi acele

motive asupra cărora instanța de apel nu s-a expus, fiind omisă în totalitate

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie), iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul apărării cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Totodată, recurentul în conținutul recursului a criticat decizia instanței de apel

sub aspectul individualizării pedepsei, invocînd în acest sens prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

La acest segment, Colegiul penal constată, că recurentul își focusează apărarea

pe faptul, că instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 79

Cod penal, ignorînd circumstanțele descrise de recurent la pct. 5. al prezentei decizii.

Din materialele cauzei penale examinate, se deduce că pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 264 alin. (3) lit. a), 266 Cod penal, în temeiul

art. 84 Cod penal, inculpatului Alexandru Gurău pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

2 ani și amendă în mărime de 200 unități convenționale în sumă de 4000 lei,

pedepsele urmînd a fi executate de sine stătător, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de

2 ani.

Este cert și faptul, că instanțele de fond, la individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului, au ținut cont de circumstanțele atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal

și anume de căința sinceră a inculpatului și faptul săvîrșirii unei infracțiuni pentru

prima oară.

În conformitate cu art. 79 Cod penal, drept temei pentru stabilirea unei

pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege servește existența unor circumstanțe

excepționale ce micșorează considerabil dauna infracțiunii săvîrșite și aceste

circumstanțe trebuie să fie în legătură cu: scopul și motivele infracțiunii; rolul

vinovatului, comportamentul acestuia în timpul și după consumarea infracțiunii;

contribuția activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea

acesteia; alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecinței.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări

de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează

să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de

invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități severe și accentuate), merite deosebite

4

față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră).

Cu referire la aceste aspecte, instanța de recurs atestă imposibilitatea aplicării

prevederilor alin. (1) art. 79 Cod penal, or la caz nu au fost identificate careva

împrejurări excepționale în personalitatea și comportamentul inculpatului.

În susținerea opiniei formulate, Colegiul penal evidențiază că împrejurările

enumerate de către recurent în conținutul cererii de recurs nu se atribuie la acele

împrejurări excepționale, care ar putea servi temei de aplicare a prevederilor art. 79

Cod penal, ci la împrejurări obișnuite, unele dintre ele fiind deja luate în considerație

la individualizarea pedepsei, așa cum ar fi căința sinceră și recunoașterea vinovăției,

solicitarea judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Așadar, față de considerentele ce preced, analizând cazul de casare menționat,

cu referire la aplicarea pedepsei individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul

penal a constatat că acesta nu este incident în cauză și, prin urmare, se impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul A. Gurău, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Gurău Alexandru

Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

20 martie 2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

5