1ra-709/15 — art. 186 alin 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin 1 pct 6, 10, 12 CPP
1ra-709/15 — art. 186 alin 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-709/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 iulie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Telenești din 10 octombrie 2014 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 martie 2015, declarate de avocatul
Alexandru Popa în numele inculpatului Nicolae Melenti, de avocatul Rodica Gaina
în numele inculpatului Valeriu Botnari și de inculpații
Melenti Nicolae Petru, născut la 24 august
1990, originar și domiciliat s. Negureni, r-nul. Telenești
și
Botnari Valeriu Ion, născut la 14 noiembrie
1994, originar și domiciliat s. Negureni, r-nul. Telenești.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.11.2013 - 10.10.2014;
Instanța de apel: 30.10.2014 - 25.03.2015;
Instanța de recurs: 21.05. - 29.07.2015.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Telenești din 10 octombrie 2014,
Nicolae Melenti și Valeriu Botnari au fost recunoscuți vinovați și condamnați în
baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 6 ani închisoare fiecare, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis.
Au fost admise acțiunile civile, fiind încasat de la Nicolae Melenti,
Valeriu Botnari și Alexei Burdiumov în beneficiul părții vătămate:
Serghei Serediuc suma de 6000 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2000
lei, cu titlu de prejudiciu moral; Viorica Melnic suma de 8000 lei, cu titlu de
prejudiciu material, suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.
Totodată, de la inculpații Nicolae Melenti și Valeriu Botnari a fost încasat în
beneficiul părții vătămate: Valeriu Bolocan suma de 8000 lei cu titlu de prejudiciu
material și 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral; Ion Banari suma de 8000 lei, cu
titlu de prejudiciu material, suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral;
Mariana Țurcan suma de 8050 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2000 lei
prejudiciu moral.
În rest acțiunea civilă a fost lăsată spre soluționare în ordinea procedurii
civile.
1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Alexei Burdiumov, însă,
hotărîrile judecătorești în privința acestuia nu se contestă.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, N. Melenti,
urmărind scopul de profit și de sustragere pe ascuns a bunurilor altor persoane,
1
printr-o înțelegere prealabilă cu T. Donică și V. Botnari, acționând din propria
inițiativă, în ziua de 07.07.2012, aproximativ la ora 13:00 au sustras de pe imașul
din marginea s. Chițcanii-Vechi, r-nul Telenești un vițel cu greutatea de 150 kg.,
ce aparținea lui V. Vrăjitoru locuitor al s. Căzănești, r-nul Telenești, cauzându-i
prejudiciu material considerabil în sumă totală de 4000 lei.
Tot ei, în seara de 09.07.2012, aproximativ la ora 20.30, prin înțelegere
prealabilă și cu scop cupidant, au sustras la propunerea lui N. Melenti, de pe
imașul din marginea s. Chițcanii-Vechi, r-nul Telenești, o bovină cu vârsta de un
an ce aparținea lui A. Petrachi în valoare de 5000 lei și o bovină cu vârsta de un an
cinci luni, ce-i aparținea lui I. Racu în valoare de 7500 lei, cauzându-le prejudiciu
material considerabil.
Tot ei, la 19.07.2012, aproximativ la ora 13.30, intenționat, urmărind scopul
de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, înțelegându-se în
prealabil, la propunerea și inițiativa lui N. Melenti, de pe imașul din marginea
s. Brînzenii-Vechi, r-nul Telenești, au sustras un vițel cu greutatea de 400 kg., ce
aparținea cet. I. Banari, locuitor al s. Brînzenii-Vechi, r-nul Telenești, în valoare
de 8500 lei și un vițel cu greutatea de 380 kg., ce-i aparținea cet. V. Bolocan,
locuitor al aceluiași sat, în valoare de 8000 lei, prin ce au cauzat părților vătămate
un prejudiciu material considerabil.
Tot ei, la 28.07.2012, aproximativ la ora 15.30, intenționat, urmărind scopul
de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, înțelegîndu-se în
prealabil, la propunerea și inițiativa lui N. Melenti, din marginea livezii de mere
amplasată în apropierea s. Chițcanii-Vechi, r-nul Telenești, au sustras un vițel cu
greutatea de 130 kg., ce aparținea lui E. Racu, locuitor al s. Chițcanii-Vechi,
r-nul Telenești, prin ce au cauzat părții vătămate un prejudiciu material
considerabil în sumă totală de 2800 lei.
Tot ei, împreună cu A. Burdiumov, la 01.08. 2012, aproximativ la ora 15.30,
intenționat, urmărind scopul de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor altei
persoane, înțelegîndu-se în prealabil, la propunerea și inițiativa lui N. Melenti, din
marginea pădurii amplasată în apropierea s. Chițcanii-Vechi, r-nul Telenești, au
sustras un vițel cu greutatea de 200 kg., în valoare de 4600 lei și o vițică cu
greutatea de 130 kg., în valoare de 2700 lei, ce aparținea cet. S. Neagu, locuitor al
s. Chițcanii-Vechi, r-nul Telenești, prin ce au cauzat părții vătămate un prejudiciu
material considerabil în sumă totală de 7300 lei.
Tot ei, la 10.08.2012, aproximativ la ora 13.30, intenționat, urmărind scopul
de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, înțelegîndu-se în
prealabil, la propunerea și inițiativa lui N. Melenti, de pe imașul din apropierea
s. Chițcanii-Noi, r-nul Telenești, au sustras un vițel cu vîrsta de 8 luni, ce-i
aparținea lui V. Melnic, locuitor al s. Chițcanii-Noi, r-nul Telenești, în valoare de
6000 lei și o vițică cu vîrsta de 6 luni, ce-i aparținea lui S. Serediuc, locuitor al
aceluiași sat, în valoare de 8000 lei, prin ce au cauzat părților vătămate un
prejudiciu material considerabil.
Tot ei, la 17.02. 2013, aproximativ la ora 00.30, intenționat, urmărind scopul
de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, înțelegîndu-se în
prealabil, la propunerea și inițiativa lui N. Melenti, au pătruns în gospodăria lui
2
M. Țurcanu, amplasată în s. Zăicanii-Noi, r-nul Telenești și din ocol au sustras un
cal cu vîrsta de 6 ani, prin ce i-au cauzat părții vătămate un prejudiciu material
considerabil în sumă totală de 8050 lei.
Prejudiciul material total cauzat părților vătămate V. Vrăjitoru, A. Petrachi,
I. Racu, I. Banari, V. Bolocan, E. Racu, S. Neagu, V. Melnic, S. Serediuc și
M. Țurcanu, constituind suma de 65150 lei, ce reprezintă proporții mari, fapt
pentru care acțiunile lui N. Melenti și V. Botnari au fost încadrate în baza art. 186
alin. (4) Cod penal, cu calificativele „furtul, adică sustragerea pe ascuns a
bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane prin
pătrundere în alt loc de depozitare, în proporții mari”.
Inculpatul Nicolae Melenti, a contestat cu apel sentința, solicitînd
casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri prin care, în privința acestuia să fie aplicate prevederile art. 90 Cod
penal, deoarece prima instanță la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de lipsa
antecedentelor penale, comportamentul inculpatului după săvîrșirea infracțiunii,
recunoașterea vinovăției, căința sinceră și restituirea prejudiciului cauzat prin
infracțiune.
3.1. Avocatul Svetlana Coșneanu în numele inculpatului Valeriu Botnari,
a contestat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin
care, procesul penal intentat în privința inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod
penal, să fie încetat prin prizma art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea
părților, iar, pe epizoadele furturilor de la părțile vătămate Serghei Serediuc,
Viorica Melnic, Valeriu Bolocan, Ion Banari și Mariana Țurcan, inculpatul să fie
achitat, din motiv că nu a săvîrșit faptele imputate.
În susținerea cerințelor, apărarea a invocat că prima instanță la emiterea unei
sentințe de condamnare neîntemeiat a pus la bază declarațiile inculpatului
T. Donică, cauza penală în privința căruia a fost disjungată într-o procedură
separată și declarațiile căruia sunt în contradicție cu declarațiile martorilor audiați
în speță.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 martie 2015, au
fost respinse apelurile declarate și menținută sentința fără modificări.
La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, prima instanță în
baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate
în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de
procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și
coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,
astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpaților
Nicolae Melenti și Valeriu Botnari în baza art. 186 alin. (4) Cod penal și în baza
acestei legi, fiindu-i stabilită pedeapsa 6 ani închisoare fiecăruia, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpaților în baza
art. 186 alin. (4) Cod penal, întrutotul s-a confirmat prin: declarațiile părților
vătămate Iu. Racu (f. d. 30, vol. VII), A. Petrachi (f. d. 31, vol. VII), M. Țurcanu
3
(f. d. 34-35, vol. VII), V. Bolocan (f. d. 36, vol. VII), M. Banari (f. d. 37, vol. VII),
S. Neagu (f. d. 39-40, vol. VII), V. Melnic (f. d. 41-42, vol. VII), S. Serediuc
(f. d. 43-44, vol. VII), V. Vrăjitoru (f. d. 45, vol. VII); martorilor V. Codreanu,
Gh. Codreanu (f. d. 66-68, 69-70, vol. VII), N. Obadă (f. d. 71-72, vol. VII),
T. Serediuc (f. d. 109-110, vol. VII), S. Racu (f.d. 111, vol. VII), N. Ciobanu,
(f. d. 173, vol. VII), A. Rotari (f. d. 174, vol. VII), O. Serediuc (f. d. 146, vol. VII),
M. Melnic (f.d. 145, vol. VII), G. Guzun (f. d. 147-148, vol. VII); D. Guzun
(f. d. 183-184, vol. VII), N. Florea (f. d. 186-187, vol. VII), V. Cudelea (f. d. 185,
vol. VII), inculpatului T. Donică, cauza penală în privința căruia a fost disjungată
fiind examinată într-o procedură specială (f.d.229, vol. VII).
La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a statuat că, prima
instanță la aplicarea pedepsei penale a ținut cont în deplină măsură de prevederile
art. art. 61, 75 Cod penal ce ține de scopul pedepsei penale și criteriile generale de
individualizare a ei, precum și de circumstanțele care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
În acest context, instanța de apel a menționat, că prima instanță a ținut cont de
pericolul social sporit și prejudiciabil al faptelor ce fac parte din categoria
infracțiunilor grave, pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii, scopul
cupidant cu care inculpații au acționat, tendința acestora de a se îmbogăți din
bunuri străine, fără a se încadra în munca social - utilă.
La fel, instanța a ținut cont de scopul pedepsei penale privind restabilirea
echității sociale și corectarea făptuitorilor în vederea neadmiterii pe viitor a altor
fapte penale în raport cu personalitatea acestora, care se caracterizează pozitiv,
neavând antecedente penale.
Totodată, instanța de apel a ținut cont și de restituirea integrală pe parcursul
judecării cauzei în ordine de apel a prejudiciului cauzat prin infracțiune, fapt
confirmat prin cererile depuse de părțile vătămate ce au confirmat lipsa pretențiilor
materiale față de inculpați, însă aceste împrejurări nu pot influența la pedeapsa
închisorii, stabilită inculpaților, ținându-se cont de gravitatea faptelor imputate,
pericolul lor pentru societate și urmările survenite, or suspendarea condiționată a
pedepsei penale ar putea crea o imagine negativă referitor la funcționarea legii în
stat, persoanele culpabile rămânând a fi nepedepsite pentru încălcarea valorilor
sociale, ceea ce ar putea aduce atingere nu numai scopului pedepsei penale dar și
celui de înfăptuire a justiției.
În raport cu cele invocate mai sus, instanța de apel a enunțat netemeinicia
cerințelor formulate de apelanți în vederea aplicării dispozițiilor art. 90 Cod penal,
or, împrejurările cauzei penale expuse supra, determină corectitudinea stabilirii lor
a pedepsei închisorii, ea fiind una corectă, legală și utilă pentru executare, în
vederea corectări lor și neadmiterea săvîrșirii pe viitor a altor fapte prejudiciabile.
Hotărîrile judecătorești adoptate în cauză au fost contestate cu recursuri
ordinare de către inculpații Nicolae Melenti, Valeriu Botnari și avocații
Alexandru Popa în numele inculpatului Nicolae Melenti, Rodica Gaină în numele
inculpatului Valeriu Botnari, solicitînd:
- inculpatul Nicolae Melenti, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de
procedură penală, casarea hotărîrilor pronunțate, rejudecarea cauzei și
4
pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile acestuia să fie recalificate din
prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod
penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 90
Cod penal, executarea pedepsei aplicate, să fie suspendată cu stabilirea unui
termen de probă.
În susținerea cerințelor, recurentul a invocat că neexpunerea din oficiu a
instanței de apel asupra calificării corecte a infracțiunilor incriminate inculpatului,
în viziunea acestuia constituie o eroare gravă de fapt, exprimată prin stabilirea
eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor.
În acest sens și cu trimitere la prevederile art. 126 alin. (1) Cod penal,
recurentul a menționat, că pentru calificarea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin.
(4) Cod penal, prejudiciul material mai mare de suma de 50000 lei, trebuie să-l
suporte doar o singură parte vătămată, deoarece legiuitorul prin dispozițiile
art. 126 alin. (1) Cod penal, a utilizat expresia „valoarea pagubei pricinuite” dar nu
„valoarea pagubelor pricinuite”.
Respectiv, în viziunea recurentului, instanțele de fond prin cumularea tuturor
prejudiciilor părților vătămate la un loc, obținînd astfel o sumă unică, mai mare de
50000 lei și calificînd acțiunile acestuia în temeiul art. 186 alin. (4) Cod penal, au
stabilit eronat fapta în existența sa (art. 6, pct. 11/1 Cod de procedură penală).
La fel, recurentul a specificat, că instanțele de fond incorect au adunat sumele
prejudiciilor cauzate tuturor părților vătămate, care nu au nimic comun între ele,
or, în speță se evidențiază un eventual concurs real de infracțiuni prevăzut de
art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.
Totodată, recurentul a mai invocat, că decizia instanței de apel nu conține
motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apelului apărării, fapt care
impune concluzia că apelul avocatului nici nu a fost examinat.
În final, recurentul a menționat, că instanța de apel, în temeiul art. 409 alin.
(2) Cod de procedură penală, era obligată, ca în afară de temeiurile invocate și
cererile formulate de apelant să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei,
fără a înrăutăți situația apelantului.
- inculpatul Valeriu Botnari, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)
Cod de procedură penală, casarea hotărîrilor pronunțate, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile acestuia să fie recalificate din
prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod
penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 90
Cod penal, executarea pedepsei aplicate, să fie suspendată cu stabilirea unui
termen de probă, invocînd aceleași motive ca și în recursul ordinar declarat de
inculpatul N. Melenti.
- avocatul Alexandru Popa în numele inculpatului Nicolae Melenti, în
temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, casarea deciziei
instanței de apel în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri prin care în privința lui N. Melenti să fie aplicate prevederile art. 90
Cod penal.
În motivarea recursului, apărarea a invocat că, la capitolul individualizării
pedepsei, instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. art.
5
61, 75 Cod penal, care în speță permit suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate, în cazul în care infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod
penal, face parte din categoria celor grave, pentru care legea penală prevede
pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, oferind inculpatului o șansă de corectare, fără
izolarea acestuia de societate.
În opina recurentului, iraționalitatea ispășirii pedepsei reale cu închisoarea
aplicate inculpatului N. Melenti rezultă din lipsa antecedentelor penale, lipsa
circumstanțelor agravante, caracteristica pozitivă de la locul de trai, prejudiciul
material și moral cauzat părților vătămate, a fost restituit integral.
- avocatul Rodica Gaină în numele inculpatului Valeriu Botnari, în temeiul
art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod penal, casarea deciziei instanței de apel în latura
stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care în
privința lui V. Botnari să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.
În motivarea cerințelor, apărarea a invocat, că la compartimentul
individualizării pedepsei, instanțele de fond au trecut cu vederea circumstanța
atenuantă în speță și anume, faptul că la momentul săvîrșirii infracțiunii inculpatul
V. Botnari era minor, a săvîrșit epizoadele de furt fiind influențat psihologic de o
persoană matură, N. Melenti.
Apărarea consideră, că în privința inculpatului V. Botnari urmau a fi aplicate
prevederile art. 90 Cod penal, iar argumentul instanței de apel precum că
inculpatul nu are nici o ocupație social-utilă, în opinia apărării nu este întemeiat,
deoarece nici o normă materială sau procedurală nu reglementează stabilirea unei
pedepse cu închisoarea pentru persoanele care nu sunt încadrate în cîmpul muncii.
În opinia apărării, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este posibilă în
privința inculpatului și din motiv că, părțile vătămate care au fost audiate în
instanțele de fond, nu au careva pretenții față de inculpat.
Asupra recursurilor declarate, procurorul a depus referințe, solicitînd
inadmisibilitatea recursurilor ordinare, deoarece motivele invocate de recurent, nu
sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute de
art. 427 Cod de procedură penală.
Verificînd argumentele invocate de recurenți, în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursurilor ordinare,
reieșind din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursurilor ordinare nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursurilor înaintate, nefiind stabilite presupusele erori
de drept invocate de recurenți, or, recurenții nu au specificat asupra căror motive
concrete din apelul apărării nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar fi esența
circumstanțelor, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
6
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, că acesta este
expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art.
6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței, omițîndu-se
totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor
concrete erori în aspectul vizat.
Rezultă, că recursurile de pe rol nu întrunesc condițiile legale de conținut,
iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile
ordinare cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica aceste recursuri.
7.1. Colegiul penal reține, că criticele formulate de recurenți, enunțate la
pct. 5 al prezentei decizii, sub aspectul pct. 10 alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, prin care se susține că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpaților a
ignorat prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, sunt neîntemeiate, deoarece instanța
de apel la acest capitol a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg
expusă în prezenta decizie la pct. 4. și decizia instanței de apel în totul corespunde
prevederilor art. art. 414, 417 Cod de procedură penală, soluție, pe care instanța de
recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune.
Instanța de recurs, respinge argumentele recurenților, precum că la
individualizarea pedepsei inculpaților, instanța de apel neîntemeiat le-a stabilit o
pedeapsă prea aspră – închisoare, că pedeapsa nu este echitabilă în raport cu
circumstanțele cauzei și în privința inculpaților urmau a fi aplicate prevederile art.
90 Cod penal, or, în acest aspect, instanța de apel just a ținut cont de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului
social al infracțiunii săvîrșite, că infracțiunea imputată inculpaților este gravă,
pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii, scopul cupidant cu care
inculpații au acționat, tendința acestora de a se îmbogăți din bunuri străine, fără a
fi încadrați în cîmpul muncii, restituirea integrală a prejudiciului cauzat, mai mult,
instanța de apel a ținut cont și de scopul pedepsei penale privind restabilirea
echității sociale și corectarea făptuitorilor în vederea neadmiterii pe viitor a altor
infracțiuni în raport cu personalitatea acestora, neavînd antecedente penale,
ajungînd la concluzia că prevederile art. 90 Cod penal în speță nu pot fi aplicate.
Reieșind din starea de fapt și de drept stabilită în cauză, în funcție de
caracterul și gradul prejudiciabil al faptei reținute în sarcina inculpaților, că prin
infracțiunea săvîrșită cu intenție au fost sustrase pe ascuns bunurile altor persoane,
circumstanțele invocate la individualizarea pedepsei nu au semnificația unor
circumstanțe excepționale reale.
În atare situație, se apreciază că la stabilirea pedepsei inculpaților
V. Botnari și N. Melenti pentru infracțiunea săvîrșită, instanțele au acordat deplină
eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, astfel pedeapsa fiind aplicată în
limitele prevăzute de Lege și în acest context, se apreciază, că hotărîrea instanței
de apel conține temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor,
precum și motivele adoptării soluției date, iar prin urmare, decizia instanței de
apel este întemeiată, motivată și legală.
7.2. Subsidiar, referitor la recursurile ordinare declarate de inculpați, prin
care se critică încadrarea juridică a acțiunilor acestora sub aspectul art. 427 alin.
(1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal notează, că aceste argumente
7
nu pot fi reținute deoarece, în cererile de apel înaintate de către avocatul
inculpatului V. Botnari, S. Coșneanu (preluat ulterior și susținut parțial de
avocatul R. Gaina) și de inculpatul N. Melenti, în ședința de judecată a instanței
de apel, nu a fost contestată încadrarea juridică a inculpaților, astfel sentința fiind
supusă criticii doar în latura stabilirii pedepsei, invocîndu-se necesitatea aplicării
art. 90 Cod penal, -„pedeapsa cu închisoarea aplicată este prea aspră” (f.d. 288,
vol. VII, 65, vol. VIII).
Potrivit alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală, temeiurile menționate la
alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau
încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Pe cale de consecință, rezultă că odată ce inculpații nu au contestat în apel
încadrarea juridică a acțiunilor sale, se prezumă că aceștia au fost de acord cu
probatoriul pus la baza sentinței de condamnare și cu încadrarea juridică a faptei
și, prin urmare nu sunt în drept să invoce în recursuri probleme de drept în privința
încadrării juridice a faptelor săvîrșite, or, potrivit art. 24 alin. (2), (4) Cod de
procedură penală, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de
susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori
persoane. Instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă
alte interese decît interesele legii.
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile
art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de
casare a hotărîrii adoptate în cauza inculpaților Melenti Nicolae și Botnari Valeriu
și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate
de aceștia și apărare, ca fiind vădit neîntemeiate.
În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Alexandru
Popa în numele inculpatului Nicolae Melenti, de avocatul Rodica Gaina în numele
inculpatului Valeriu Botnari și de inculpații Nicolae Melenti, Valeriu Botnari,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 martie 2015, în
cauza penală privindu-i pe Melenti Nicolae Petru și Botnari Valeriu Ion, ca fiind
vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
8