1ra-705/15 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-705/15 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-705/2015

C U R T E A S U P R E MĂ DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache

Judecătorii: Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Fediuc Valentin în numele inculpatului Botnari Andrei, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Militare din 26 iunie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2015, în cauza penală în

privința lui

Botnari Andrei Andrei, născut la 23.11.1989,

originar și domiciliat pînă la reținere în

or. Cantemir, str. Gagarin, 7, ap. 14,

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-

a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Militare din 26.06.2013, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Buia R., a fost admisă în

principiu, urmînd asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța în ordinea procedurii civile.

În conformitate cu art. 66 Cod penal, inculpatului Botnari A. i-a fost retras

gradul militar - locotenent.

în jurul orei 2300, inculpatul Botnari A., fiind în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, aflîndu-se la terasa barului „MIRAJ” situat pe str. Mihai Viteazul,

1b, din or. Cahul, din motivul unei datorii a început o ceartă cu barmanul

Ghinea A. Acționînd din intenții huliganice, cu scopul de a aplica violență

asupra părții vătămate, încălcînd grosolan ordinea publică, exprimîndu-se în

privința părții vătămate cu cuvinte necenzurate, inculpatul a luat de pe masa

1

de bar o sticlă de băutură alcoolică „GOLD”, și a aruncat-o în direcția ei, unde

nimerind în perete, aceasta s-a spart, după care inculpatul a luat un platou, și i-

a aplicat părții vătămate, o lovitură în regiunea capului deteriorînd platoul,

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 147D din

22.05.2014, vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Continuînd acțiunile sale huliganice, inculpatul Botnari A. a aruncat jos

de pe masa de bar un aparat de cafea „SAECO”, care a fost deteriorat, o

scrumieră de sticlă, care a fost spartă și a lovit cu pumnul în oglinda de pe

perete, în urma cărui fapt oglinda a fost spartă.

În rezultatul acțiunilor huliganice proprietarului barului „MIRAJ”, Buia

R., i-a fost cauzată o daună materială considerabilă, în sumă totală de 1 050 lei.

inculpatului Botnari A., prin care a solicitat casarea sentinței, și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Botnari A. să fie achitat, cu încetarea procesului penal.

În argumentarea apelului avocatul a invocat următoarele:

- acțiunile inculpatului Botnari A. constituie contravențiile prevăzute la

art. 69 și 104 Cod contravențional;

- prima instanță nu a constatat just consecutivitatea declaraților părții

vătămate Ghinea A., ori acestea conțin divergențe esențiale;

- extrasul aparatului alcooltest de tip „DRAGER” nu poate fi reținut ca

probă pertinentă la cauza dată, deoarece, în cadrul examinării procesului

contravențional în privința lui Botnari A., nu a fost dată nici o solicitare de

acordare a ajutorului pentru constatarea contravenției conform art. 440 alin. (6)

Cod Contravențional, și specialistul nu a fost prevenit despre răspundere și

pentru prezentarea concluziilor false.

nefondat apelul declarat, fiind menținută fără modificări sentința atacată.

probelor administrate de către organul de urmărire penală, prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

concludenței, veridicității și pertinenței lor, corect și legal a încadrat acțiunile

lui Botnari A. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, axîndu-se la adoptarea

soluției sale pe un șir de probe, administrate în cursul urmăririi penale și

cercetate la faza judecării cauzei penale în instanței de fond și verificate în cea

de apel.

Ca obiecte care servesc drept temei pentru calificarea în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, legiuitorul s-a referit la toate obiectele pe care le-a avut și le-a

utilizat făptuitorul la săvîrșirea acțiunilor huliganice, inclusiv acele care au fost

ridicate de la locul infracțiunii.

Astfel, în timpul săvîrșirii infracțiunii, inculpatul s-a folosit de un platou

2

metalic, găsit la locul infracțiunii, pe care l-a folosit pentru a-i cauza vătămări

corporale părții vătămate Ghinea A.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate motivele invocate de

avocatul Fediuc V. cu referire la faptul că, inculpatul nu a comis infracțiunea

imputată pe motiv că declarațiile părților vătămate, ale martorilor confirmă

vinovăția acestuia, or martorii au relatat circumstanțele în care a avut loc

conflictul dintre inculpat și partea vătămată Ghinea A., unde primul încălcînd

grosolan ordinea publică i-a aplicat părții vătămate lovituri cauzîndu-i

vătămări corporale.

Instanța de apel a considerat, că sunt declarative și motivele apelului,

precum că părțile vătămate Ghinea A. și Buia R. au depus declarații false, or

declarațiile ultimelor au fost consecutive pe parcursul urmăririi penale și a

judecării cauzei, fiind confirmate prin declarațiile martorilor și materialele

dosarului.

Instanța de apel a reiterat că, concluziile instanței de fond cu privire la

stabilirea pedepsei inculpatului corespund principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut de art. 7 Cod Penal, scopului și

criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod Penal și corect

a concluzionat despre necesitatea aplicării pedepsei în limitele sancțiunii

prevăzute de legea penală pentru care inculpatul a fost condamnat, sub formă

de închisoare, fiindcă s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblul,

de pericolul social al infracțiunii săvîrșite și de inculpat, care anterior a fost tras

la răspundere penală.

ordinare avocatul Fediuc Valentin în numele inculpatului, care invocînd

temeiurile de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12), 15), 16) Cod

de procedură penală, solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel, cu

dispunerea achitării lui Botnari A., și încetării procesului penal, precum și

constatării comiterii infracțiunii de audiență prevăzute de art. 312 alin. (2) lit.

a), c) Cod penal, de prezentare a declarațiilor mincinoase de către părțile

vătămate Ghinea A., Buia R. și martorul Buia M., cu remiterea materialelor

procurorului.

În argumentarea recursurilor recurentul a menționat următoarele:

- instanța de apel a reținut doar probele ce au fost administrate de prima

instanță, fără a le da o apreciere în coroborare cu noile probe aduse în fața

instanței de apel;

- prima instanță nu a constatat just consecutivitatea declaraților părții

vătămate Ghinea A., ori acestea conțin divergențe esențiale;

- acțiunile inculpatului Botnari A. ar constitui componențele

contravențiilor prevăzute la art. 69 și 104 Cod contravențional;

- din materialele cauzei nu rezultă că Botnari A. a comis fapta imputată

3

fiind în exercițiul funcției sau fiind îmbrăcat în uniformă militară, iar

circumstanțele cauzei nu ar indica la necesitatea aplicării art. 66 Cod penal;

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece conflictul

dintre inculpatul Botnari A. și partea vătămată Ghinea A. a avut loc într-un

spațiu închis, fără accesul publicului, astfel, nu a avut loc fapta de huliganism,

nefiind din start întrunite elementele componenței de infracțiune prevăzute de

art. 287 alin. (l), 287 alin. (3) Cod penal sau art. 354 Cod contravențional;

- talgerul metalic, cu care a fost aplicată lovitura părții vătămate, urma a

fi identificat cu aplicarea prevederilor art. 129 alin. (2) Cod penal, pentru a

putea fi folosit la agravarea acuzării cu recalificarea faptei imputate din

prevederile art. 287 alin. (1), în cele ale art. 287 alin. (3) Cod penal;

- instanța de fond nu a respectat termenul rezonabil de examinare a

cauzei, fapt care a dus la încălcarea termenului necesar pentru pregătirea

apărării;

- inculpatului Botnari A. i-a fost încălcat dreptul la nivel dublu de

jurisdicție în materie penală, garantat de prevederile art. 2 § 1 din Protocolul

nr. 7 CoEDO, exprimat prin faptul că, Botnari A. a fost plasat în arest preventiv

prin Sentința Judecătoriei Militare din 26.06.2014, fără eliberarea mandatului

de arest, deoarece aplicarea măsurii preventive (arestul) nu a fost posibilă de a

fi contestată în conformitate cu art. 196 Cod de procedură penală, dat fiind

faptul că arestul nu a fost aplicat conform art. 186 Cod de procedură penală.

6.1. Acuzatorul a depus referință asupra recursurilor declarate,

considerînd că urmează a fi respinse ca inadmisibile, pe motiv că potrivit

prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, recurentul este obligat să indice

temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, în ce constă

problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea

de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel, recurentul

solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în

prevederile normei sus-menționate.

ajunge la concluzia că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu

menținerea hotărîrii atacate din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din textul recursurilor declarate de avocat în numele inculpatului, se

constată că recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 6), 8), 10), 12),

15), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrile

4

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care: pct. 6 - instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 8 - nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde; pct. 10 - s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale; pct. 12 - faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită; pct. 15 - instanța de judecată internațională, prin hotărîre

pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților

omului care poate fi reparată și în această cauză; pct. 16 - norma de drept aplicată în

hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de

către Curtea Supremă de Justiție.

În esență, recurentul critică soluția instanței de apel, de altfel și cea a

primei instanțe, din considerentul că instanțele greșit au reținut în acțiunile

inculpatului elementele componenței de infracțiune - huliganismul (art. 287

Cod penal), din motiv că, nu a fost demonstrată vădita lipsă de respect față de

societate, deoarece incidentul dintre inculpat și partea vătămată ar fi avut loc

într-un spațiu închis, tot aici, se reține că recurentul nu este de acord cu

recalificarea acțiunilor inculpatului din prevederile alin. (1) al art. 287 Cod

penal, în cele ale alin. (3), deoarece nu s-a stabilit cu certitudine că talgerul cu

care a fost aplicată lovitura părții vătămate poate fi recunoscut ca obiect special

adaptat în sensul art. 129 alin. (2) Cod penal.

Astfel, în probarea argumentelor invocate, recurentul a expus în

conținutul recursurilor un șir de probe, care în opinia sa nu au fost apreciate

de instanța de apel la justa valoare sau au fost apreciate unilateral.

Verificînd argumentele recursurilor, în raport cu actele cauzei, Colegiul

constată că, instanța și-a motivat decizia în conformitate cu exigențele stipulate

exhaustiv în art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelului declarat de avocat.

Așadar, conform art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, este obligată să verifice

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției respective.

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414

5

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că

sentința urmează a fi menținută.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit

neîntemeiate criticile recurentului privitor la cele invocate precum că instanțele

inferioare au adoptat hotărîri ilegale în privința lui Botnari A.

Instanța de apel a ajuns la concluzia corectă că probele cercetate,

coroborînd între ele, formează un ansamblu probatoriu prin care evident se

dovedește vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de

apreciere a probelor dată de instanța de apel, invocată de recurent în cererile de

recurs, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond și apel. Prin urmare, conform jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală

desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că,

la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de

fapt reținute în speță.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă, prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au

confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate.

7.1. Ce ține de criticile recurentului precum că la pronunțarea deciziei

instanța de apel a reținut doar probele ce au fost administrate de prima

instanță, fără a le da o apreciere în coroborare cu noile probe aduse în fața

instanței de apel (declarațiile martorilor: Bozbei B., Lupeca Ig., Musteață D.,Bacalu

V., Botnari M. și Ghețivu A.), Colegiul penal indică că aceste declarații nu sunt în

stare să răstoarne situația de fapt stabilită de către instanțele inferioare, de

vreme ce vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate a fost

confirmată prin cumulul de probe administrate de partea acuzării: - (declarațiile

părții vătămate Ghinea A., din care rezultă că, anume Botnari A. la 11.04.2014, în

jurul orei 2300, aflîndu-se în barul „MIRAJ”, în urma conflictului apărut din

motivul unei datorii, a aruncat în direcția ei o sticlă cu băutură alcoolică, după

care cu un platou metalic i-a aplicat o lovitură în regiunea capului în partea

dreaptă (f.d. 196 vol. I); - declarațiile martorului Burlacu M., din care rezultă că, la

11.04.2014, în jurul orei 2230, aflîndu-se împreună cu Botnari A. la terasa barului

„MIRAJ”, între ultimul și partea vătămată Ghinea A. s-a iscat un conflict din

6

cauza unei datorii pentru gazdă, cînd partea vătămată a ieșit de la terasă și a

intrat în încăperea barului, inculpatul s-a pornit după ea. A auzit strigăte și

zgomot de sticlă stricată, după care a intrat în incinta barului, unde partea

vătămată și inculpatul continuau să se certe și să se numească cu cuvinte

necenzurate. A văzut pe podea o sticlă spartă, după care l-a scos pe inculpat

afară, tot atunci a sosit paza și poliția (f.d. 198 vol. I); - declarațiile martorului Buia

M., din care rezultă că, la 11.04.2014 în jurul orei 2315, s-a deplasat la barul

„MIRAJ”, unde a depistat că, în bar era stricat aparatul de cafea, o sticlă de

băutură alcoolică, oglinda de pe perete, mesele și scaunele erau aruncate.

Inculpatul Botnari A. era beat, clienții i-au comunicat că el era agresiv și nu

puteau să îl calmeze, vorbea foarte vulgar, se certa cu poliția și cu Ghinea A.

Ultima i-a comunicat că s-a comportat agresiv și a fost lovită cu platoul în cap.

Apoi au mers la poliție, unde Botnari A. nu dorea să treacă testarea

alcoolscopică (f.d. 192 vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 147D din

22.05.2014, potrivit cărui, în rezultatul examinării medico-legale, documentelor

medicale la partea vătămată Ghinea A., s-a constatat: comoție cerebrală

produse la acțiuni traumatice cu obiect(e) contondent(e) dur(e) posibil în

timpul relatat se califică medico-legal ca vătămare corporală ușoară cu dereglarea

sănătății de scurtă durată (f.d. 58 vol. I); - procesul-verbal de confruntare între

învinuitul Botnari A. și partea vătămată Ghinea A., unde ultima a susținut

declarațiile sale date anterior (f.d.118-120, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 11.04.2014, cu foto-tabelul efectuat în barul „MIRAJ” prin care s-a

constatat deteriorarea obiectelor (f.d. 9-10); - procesul-verbal de ridicare a platoului

metalic din 23.05.2014, în localul barul „MIRAJ”, cu care la 11.04.2014 Botnari A.

i-a aplicat o lovitură părții vătămate Ghinea A. (f.d. 76); - extrasul aparatului

alcooltest de tip „DRAGER”, din 12.04.2014 ora 0059, potrivit căruia, în aerul

expirat de inculpat s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool - 0,81 mg/l, care

corespunde stării de ebrietate cu grad avansat (f.d. 8 vol. I), examinat în prima

instanță și care sunt concludente și pertinente, descrise amănunțit în sentința și

decizia atacată.

Mai mult, declarațiile martorilor menționați de partea apărării nu

infirmă faptul că Botnari A. nu a comis infracțiunea imputată, dar confirmă

doar că între Botnari A. și partea vătămată Ghinea A. a avut loc un conflict, din

motivul unei datorii.

Din conținutul recursurilor declarate, autorul acestora consideră că

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, însă nu specifică în ce constă

aceasta, argumentul dat fiind unul neîntemeiat și declarativ.

La acest capitol, Colegiul menționează că eroarea gravă de fapt trebuie

înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

7

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită

ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să întrunească

două condiții: să corespundă gradului de gravitate și să nu prezinte dubii

asupra existenții sale.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții, decît cea pe care materialul probator o susține.

Astfel, Colegiul penal conchide, că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de avocatul Fediuc V. este

neîntemeiat și declarativ, fiind lipsit de suport probatoriu.

7.2. Pct. 8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, stipulează

că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o

eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seama de fapta săvîrșită

și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, și dacă această faptă a

fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă

normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Astfel, temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de

procedură penală invocate de recurent, în opinia Colegiului penal, nu și-au

găsit confirmarea, nefiind stabilite presupusele erori de drept.

Prin urmare, Colegiul statuează, că instanța de apel a cercetat toate

probele, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității în cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Totodată, instanța de recurs atestă faptul, că instanța de apel corect a

stabilit starea de fapt, și în acțiunile lui Botnari A., just au fost reținute

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal

și anume – huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvîrșite cu aplicarea sau cu

încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

8

sănătății.

Colegiul penal remarcă că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiuni care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau

de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, ori în acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul

rînd, prin intenție directă. Motivele acestei infracțiunii sunt motivele

huliganice.

Din cele menționate mai sus în acțiunile inculpatului a fost reținută

modalitatea: acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor.

Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvîrșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se manifestă prin acostarea

jignitoare a persoanelor, precum și alte acțiuni similare ce încalcă normele etice,

tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Din materialele cauzei rezultă că, acțiunile inculpatului au demarat în

incinta barului „MIRAJ” din or. Cahul, loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, unde se aflau multe persoane, fapt ce dovedește

că acțiunile s-au petrecut în loc public.

Modalitatea de huliganism, reținută în acțiunile inculpatului, fapta

prejudiciabilă presupune aplicarea violenței asupra persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența soldată

cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată

cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a

sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. Astfel, în

speța dată prezența violenței este constatată prin raportul de expertiză medico-

legală nr. 147D din 22.05.2014, potrivit căruia la partea vătămată s-a depistat

vătămare corporală ușoară (f.d. 58 vol. I).

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că instanțele

inferioare corect au statuat că acțiunile lui Botnari A. întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Argumentele invocate de partea apărării precum că, ,,conflictul între

Botnari A. și partea vătămată Ghinea A. s-a produs într-un spațiu închis, fără accesul

publicului” și ,,barul ,,MIRAJ” în timpul icidentului era în afara orelor de program și

Botnari A. își dădea seama că fapta nu poate ajunge la cunoștința publicului”, instanța

de recurs le respinge pe motiv că aceste afirmații contravin materialelor cauzei,

și anume: procesul-verbal de audiere a părții vătămate Ghinea A., care a comunicat

că, după ce inculpatul a luat un platou și a lovit-o regiunea capului în partea

9

dreaptă, în bar a intrat Burlacu M. și l-a scos pe Botnari A. afară, în bar au mai

intrat încă vre-o patru clienți (f.d. 196 vol. I); procesul-verbal de audiere a

martorului Burlacu M. (f.d. 198 vol. I); procesul-verbal de confruntare între

învinuitul Botnari A. și partea vătămată Ghinea A. din 03.06.2014, unde ultima a

susținut declarațiile sale date anterior (f.d.118-120, vol. I).

Tot odată, potrivit prevederilor art. 131 lit. a) Cod penal, prin faptă

săvîrșită în public se înțelege fapta comisă: într-un loc care, prin natura sau

destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrșirii

faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că

fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Or, din dispoziția art. 287 Cod penal nu se desprinde că infracțiunea de

huliganism este săvîrșită neapărat într-un loc public.

Argumentul precum că inculpatul nu a folosit careva obiecte pentru

vătămarea corporală a părții vătămate urmează a fi respins. Faptul că

inculpatul a aruncat în direcția părții vătămate cu sticlă cu alcool “GOLD”, însă

nu a nimerito, a fost confirmat atît de partea vătămată cît și de martorul

Burlacu M.

Tot aici, instanța de recurs relevă că potrivit declarațiilor părții vătămate

,,inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un platou de deservit în regiunea capului”,

circumstanță care este confirmată prin raportul de expertiză medico-legală nr. 147D

din 22.05.2014, potrivit cărui, în rezultatul examinării medico-legale,

documentelor medicale la partea vătămată Ghinea A., s-a constatat: comoție

cerebrală produse la acțiuni traumatice cu obiect(e) contondent(e) dur(e) posibil

în timpul relatat se califică medico-legal ca vătămare corporală ușoară cu

dereglarea sănătății de scurtă durată (f.d. 58 vol. I).

Argumentul apărării ce ține de pct. 5 a Hotărîrii Plenului CSJ anr. 4 din

19.06.2006, nu este valabil la caz, deoarece în redacția veche a infracțiunii de

huliganism obiectul folosit pentru vătămarea integrității corporale trebuia să fie

,,special adaptat”, iar în redacția nouă, în vigoare la momentul săvîrșirii

infracțiunii, această calitate nu este instituită de legiuitor.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul conchide, că în speță

probele prezentate de partea acuzării confirmă cu certitudine comiterea de

către Botnari A. a infracțiunii incriminate, fiind prezente în acțiunile

inculpatului toate elementele constitutive a infracțiunii de huliganism agravat.

7.3. Afirmațiile recurentului, precum că din materialele cauzei nu rezultă

că Botnari A. a comis fapta imputată fiind în exercițiul funcției sau fiind

îmbrăcat în uniformă militară, iar circumstanțele cauzei nu indică la necesitatea

aplicării art. 66 Cod penal, instanța de recurs le respinge pe motiv că aceste

afirmații contravin materialelor cauzei, și anume: procesul-verbal de audiere a

părții vătămate Ghinea A. (f.d. 196 vol. I); procesul-verbal de audiere a martorului Buia

10

M. (f.d. 192 vol. I); potrivit cărora, în seara incidentului inculpatul Botnari A. era

îmbrăcat în uniformă militară.

Totodată, Potrivit pct. 43 Secțiunea 9, Capitolul III din Regulamentul

serviciului interior al forțelor armate ale RM, (Aprobat prin Decretul Președintelui

RM nr. 2327 din 03.09.2009), gradul militar poate fi retras în cazurile prevăzute

de regulamentele militare și legislația Republicii Moldova.

Tot în acest context, potrivit pct. 110 din același regulament, apariția în

stare de ebrietate la serviciu și în locurile publice se consideră o încălcare gravă

a disciplinei militare, care compromite onoarea militarului.

Colegiul penal constată că prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului Botnari A., a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75

Cod penal. Totodată, făcînd trimitere la prevederile art. 76, 77 Cod penal,

careva circumstanțe atenuante în cauză nu au fost stabilite, circumstanțe

agravante în cauza penală au fost stabilite săvîrșirea infracțiunii de către o

persoană aflată în stare de ebrietate, și care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară, și astfel, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a

menține sentința, inclusiv și în partea aplicării pedepsei complementare -

retragerea gradului.

7.4. Avocatul mai invocă ca temei de recurs și pct. 15) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală - instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un

alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care

poate fi reparată și în această cauză, care indicînd mai multe cauze din

jurisprudența CtEDO, a concluzionat, că inculpatului i-a fost încălcat dreptul

prevăzut în art. 2 § 1 din Protocolul nr. 7 CoEDO - orice persoană declarată

vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea

declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară.

Instanța de fond, stabilindu-i inculpatului pedeapsa reală cu închisoare,

în baza art. 287 alin. (3) Cod de procedură penală, i-a aplicat acestuia măsura

preventivă arestul preventiv pînă cînd sentința va deveni definitivă.

Colegiul penal menționează că reieșind din pct. 62 al Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 15.04.2013 „despre aplicarea de către instanțele

judecătorești a unor prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea

preventivă și arestarea la domiciliu”, prevederile art. 186 Cod de procedură

penală, care reglementează procedura prelungirii duratei arestării preventive

sau la domiciliu a inculpatului, sînt aplicabile în cazul cînd, la trimiterea

cauzei în instanța de judecată, persoana se află în stare de arest, măsură care a

fost aplicată în faza de urmărire penală, și numai pînă la pronunțarea sentinței.

Astfel, o persoană condamnată de prima instanță, fie că a fost sau nu în

stare de arest pînă la acel moment, se găsește în situația precizată de art. 5 § 1

lit. a) din CoEDO, care autorizează privarea de libertate a persoanelor pe baza

condamnării, chiar și nedefinitive.

11

CtEDO a apreciat că, după pronunțarea unei hotărîri de condamnare,

privarea de libertate a unei persoane, chiar în timpul judecării propriului apel,

este întemeiată pe cazul specificat în art. 5 § 1 lit. a) din CoEDO, neavînd drept

scop aducerea unei persoane în fața autorității competente, după cum prevede

art. 5 § 1 lit. c).

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează că inculpatului nu i-au fost

încălcat dreptul prevăzut de art. 2 § 1 din Protocolul nr. 7 CoEDO.

7.5. Pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală poate fi invocat

atunci cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri

de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție

în cauze similare. Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare.

Or, se menționează că la invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina

probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la

cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze

anterioare a adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză.

Astfel, în spețele care pun problema divergenței de jurisprudență, rolul

Curții nu este acel de a constata din oficiu asupra căror cauze s-a aplicat diferit

normele de drept, ci acestea trebuie să fie indicate expres în textul recursului,

pentru a fi supuse verificării.

Totodată, în această ordine de idei este necesar de menționat că CtEDO a

statuat deja în jurisprudența sa, că simpla existență a unei abordări

jurisprudențiale diferite, la nivelul instanțelor naționale, asupra unor spețe

similare, nu implică în mod automat o violare a dreptului la un proces

echitabil. De asemenea, Curtea a admis că o unificare a jurisprudenței naționale

necesită o anumită perioadă de timp, astfel încît un interval rezonabil în care

coexistă mai multe soluții jurisprudențiale asupra unor situații similare, este

compatibil cu dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, Colegiul conchide că motivarea recursurilor avocatului prin

prisma pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală se consideră

necorespunzătoare potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea

acestui temei de recurs.

Instanța de recurs conchide că, temeiurile invocate de recurent prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12), 15), 16) Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și

întemeiată.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-417

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că

nu există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de

12

avocatul Fediuc V. în numele inculpatului Botnari A. și, potrivit legii, se

impune respingerea acestora ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocatul

Fediuc Valentin în numele inculpatului Botnari Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2015, în cauza

penală în privința lui Botnari Andrei Andrei, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

13