1ra-919/2015 — art.186 al.2 CP

1ra-919/2015 — art.186 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra - 919/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru URSACHE,

Judecători: Nadejda TOMA, Ghenadie NICOLAEV,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Cobzac Leonid, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 05 februarie 2015 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Cobzac Leonid Leonid, născut la

07.07.1984, originar și domiciliat str.

Gribov, 16, sat. Ghidighici, mun. Chișinău,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 11.12.2014 – 05.02.2015,

Instanța de apel: 05.03.2015 – 23.04.2015,

Instanța de recurs: 24.06.2015 – 05.08.2015.

A C O N S T A T A T :

2015, inculpatul Cobzac Leonid Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal la 2 ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei stabilite inculpatului urmînd a fi calculat

din 05.02.2015.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Zacrevschi Victor a fost

admisă integral și dispusă încasarea din contul inculpatului Cobzac L. în

beneficiul părții vătămate Zacrevschi V., prejudiciul material în sumă de 1745

lei.

1

inculpatul Cobzac Leonid, în seara din 21.11.2014, în jurul orelor 21:30,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în

apropierea blocului locativ situat pe str. Liviu Deleanu 5/2, mun. Chișinău, în

fața căruia se aflau parcate mai multe automobile, inclusiv și mijlocul de

transport de model „VAZ 2105” cu nr.î. C AW 412, care aparține cet.

Zacrevschi Victor Vasile și observând că prin apropiere nu sunt alte persoane,

s-a apropiat de automobilul menționat.

Tot atunci, Cobzac Leonid în vederea realizării scopului său infracțional,

prin forțarea capotei de la automobilul de model „VAZ 2105” cu nr.î. C AW

412, a deschis-o și din spațiul motorizat a dezasamblat și a sustras pe ascuns

un acumulator de model „BANER” la prețul de 1235 lei, după care, deschizînd

capacul de la rezervorul mijlocului de transport dat, a sustras petrol în

cantitate de 25 litri la prețul unui litru de 18 lei, în sumă totală de 450 lei, la fel

și capacul nominalizat la prețul de 60 lei, după care cu bunurile sustrase a

părăsit locul comiterii infracțiunii. În rezultatul infracțiunii comise de către

Cobzac Leonid, părții vătămate Zacrevschi Victor i-a fost cauzată o daună

materială considerabilă în sumă totală de 1745 lei.

avocatul Dobroviceanu-Mutavci Valentina în numele inculpatului Cobzac

Leonid, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

În motivarea apelului său avocatul a indicat următoarele argumenete:

- instanța a aplicat o pedeapsă prea aspră față de inculpat;

- la materialele cauzei nu sunt probe care să confirme că inculpatul a

sustras petrol în cantitate de 25 l sau că a deteriorat capacul nominalizat la

prețul de 60 lei;

A mai menționat, că atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de

judecată inculpatul și-a recunoscut vinovăția parțial și anume în sustragerea

doar a acumulatorului de model „BANER”, la prețul de 1235 lei, negînd restul

învinuirii.

Apelantul a considerat, că la numirea pedepsei instanța de fond n-a ținut

cont de faptul că Cobzac Leonid și-a recunoscut vinovăția parțial, promite că

va restitui prejudiciul cauzat părții vătămate, dacă va fi la libertate, deoarece

el lucrează doar ocazional, are la întreținere 4 copii minori, cel mai mic având

2

vârsta de 7 luni, se căiește sincer de cele comise și promite că în viitor nu va

mai săvîrși infracțiuni.

2015, a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate, fără

modificări.

adoptarea sentinței și anume în latura stabilirii pedepsei, a acordat deplină

eficiență prevederilor articolului 61, 75 Cod penal, fiind aplicată pedeapsa în

limitele prevăzute de lege.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond întemeiat a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, categoria și gravitatea

infracțiunii săvârșite: infracțiunea comisă este mai puțin gravă, de motivul

acesteia, de condițiile de viață ale familiei inculpatului, că inculpatul până la

pronunțarea sentinței nu a recuperat integral prejudiciul cauzat și nici nu a

întreprins măsuri în acest sens.

De asemenea instanța de apel a stabilit, că nu există temeiuri pentru

aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

La fel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, alte temeiuri pentru a

interveni în sentința contestată, nu au fost stabilite, deoarece starea de fapt și

de drept constatată de prima instanță sunt în concordanță cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, expuse în textul sentinței.

Susținînd concluziile instanței de fond, instanța de apel a reținut, că

probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost

obținute în mod legal, sînt admisibile și au fost corect apreciate conform

prevederilor articolului 101 Cod penal, ca fiind pertinente, concludente, utile

și veridice pentru a fi puse la baza condamnării inculpatului.

Astfel, potrivit deciziei instanței de apel, instanța de fond corect a ajuns la

concluzia privind starea de fapt constatată și privind determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite de inculpat și semnele componenței prevăzute de art. 186 alin. (2),

lit. c), d) Cod penal „furtul, adică sustragerea ascunsă a bunurilor altei

persoane, săvârșită prin pătrundere în locuință și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

De asemenea instanța de apel a concluzionat că acțiunea civilă a fost legal

soluționată de către instanța de fond.

3

Cobzac Leonid, și fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute de

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care față de inculpat să fie aplicată o pedeapsă

neprivativă de libertate și anume munca neremunerată în folosul comunității,

indicînd argumente identice celor invocate în apel, și anume:

- la materialele dosarului nu sunt anexate probe care ar confirma că

inculpatul a sustras 25 litri de petrol și că a deteriorat capacul rezervorului

mijlocului de transport

- instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond prin care, în

viziunea recurentului față de el a fost aplicată pedeapsă prea aspră;

Consideră recurentul, că la stabilirea pedepsei instanțele nu au ținut cont

de faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția parțial, a promis că va restitui

prejudiciul părții vătămate dacă va fi la libertate, are la întreținere 4 copii

minori.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece la

adoptarea hotărîrii instanța de apel nu a comis erori de drept prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs

pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură

penală.

Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

4

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct. 6)

și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

8.1. Cu privire la argumentele recursului prin care se indică că, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul

penal constată că temeiurile invocate de recurent în acest sens nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal consideră, că argumentele aduse de recurent în susținerea

solicitărilor sale cu referire la temeiurile de recurs prevăzute în art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, și asupra acestora instanța s-a expus detaliat și

motivat, așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii, motivare pe care

instanța de recurs o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

5

8.2. Analizînd decizia instanței de apel, în raport cu argumentele

recursului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în

cererea de apel și asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivație pe care

instanța de recurs ordinar o susține.

Astfel în susținerea acestei opinii, Colegiul penal reiterează că, potrivit

art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cît și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul Cobzac L. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă amendă

în mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de pînă la 4 ani, instanța aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 2 ani

închisoare.

Colegiul penal consideră, că instanțele de fond și cea de apel,

individualizînd pedeapsa inculpatului Cobzac L. au ținut cont de prevederile

legale și practica judiciară constantă expuse supra și au motivat aplicarea față

6

de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor circumstanțelor constatate

în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Astfel, din materialele dosarului se constată că, inculpatul Cobzac L.,

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare (f. d. 50, 57-58), însă nu

a făcut concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că

instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă mai blîndă din numărul celor

menționate în sancțiunea normei incriminate inculpatului , nu va asigura

scopul pedepsei.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel

de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea

atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cobzac

Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Cobzac Leonid Leonid, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la data de 24 august 2015.

Președinte Petru URSACHE

Judecător Nadejda TOMA

Judecător Ghenadie NICOLAEV

7