1ra-904/2015 — art. 187 alin. 2 lit. d, e, f CP

1ra-904/2015 — art. 187 alin. 2 lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-904/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

05 august 2015 ` mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 16

aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

COJOCARU Nicolai Afanasi, născut la 03

decembrie 1968, originar și domiciliat în mun.

Comrat, str. Lomonosov 17.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.03.2014 – 12.06.2014;

Instanța de apel: 07.07.2014 – 16.04.2015;

Instanța de recurs: 22.06.2015 – 05.08.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal, la

4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără

aplicarea amenzii.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Colța P. a fost admisă și s-a

dispus încasarea de la Cojocaru N. în beneficiul părții vătămate a prejudiciului

material în sumă de 9 000 (nouă mii) lei.

la 11.02.2014 aproximativ la ora 09:45 a pătruns în domiciliul părții vătămate situat

pe str. Pușkin 85 din or. Comrat, de unde a sustras două perechi de cercei de aur în

valoare de 1500 lei fiecare, respectiv cu valoarea totală de 3000 lei și un inel din aur

în valoare de 2500 lei. Tot atunci, Cojocaru N. a mai sustras din noptiera ce se afla în

cameră, un telefon mobil de model „Nokia C3-01”, în valoare de 3 500 lei și a

1

continuat să caute prin casă obiecte de valoare, pregătind o geantă ce aparținea părții

vătămate pentru a pune bunurile sustrase.

Însă, Cojocaru N. a fost depistat la locul infracțiunii de către partea vătămată

Colța P., care s-a întors acasă. Astfel, Cojocaru N., sesizînd imediat că a fost observat,

s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea

obrazului provocîndu-i durere fizică, a împins-o și a fugit de la locul infracțiunii cu

bunurile furate, adică cu două perechi de cercei din aur, un inel din aur și un telefon

mobil de model „Nokia C3-01”, valoarea totală a cărora a constituit 9 000 lei,

cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, jaful adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, prin pătrunderea în locuință cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

prevăzut de art. 401 - 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către

avocatul Colodeev R. în numele lui Cojocaru N. și de însuși inculpat.

3.1. Avocatul Colodeev R., acționînd în interesele lui Cojocaru N., a solicitat în

cererea de apel casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojocaru N. să fie achitat,

deoarece el nu a comis infracțiunea imputată.

În apelul său, avocatul a criticat soluția adoptată de prima instanță, considerînd

că probele administrate și cercetate de către aceasta nu sunt veridice și pertinente și nu

dovedesc vinovăția inculpatului Cojocaru N., în particular apărătorul s-a referit la:

- declarațiile părții vătămate Colța P., pe care le consideră că sunt contradictorii

și nu corespund circumstanțelor cauzei;

- declarațiile martorului Madjar A., care urmează a fi apreciate critic din motiv

că acesta nu l-a văzut în întregime pe Cojocaru N.;

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, consideră că este o

probă administrată ilegal, deoarece prezentarea spre recunoașterea a avut loc cu

abateri de la art. 116 alin. (6) Cod de procedură penal.

Totodată, apelantul în apelul său s-a referit și la faptul că nu se cunoaște cum în

materialele dosarului penal în lipsa ordonanței și a procesului-verbal de ridicare au

apărut hărțile dactiloscopice a părții vătămate și a inculpatului.

3.2. Inculpatul Cojocaru N., potrivit cererii de apel, a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece consideră că sentința instanței de fond

este ilegală și neîntemeiată.

În motivarea apelului său inculpatul s-a referit la faptul că dosarul penal intentat

în privința sa a fost falsificat de către colaboratorii de poliție. Consideră că anume

2

colaboratorii de poliție au învățat-o pe partea vătămată și pe martori să indice că

anume el a săvîrșit infracțiunea, deși el nu are nici o atribuție cu această infracțiune.

De asemenea, în cerere, apelantul a reiterat circumstanțele cauzei așa cum s-au

desfășurat acestea în viziunea lui, menționînd că nu s-a luat în considerație de către

instanța de fond declarațiile martorului Petrovici Gh., care indubitabil demonstrează

nevinovăția sa.

apelurile declarate de către inculpat și avocatul acestuia Colodeev R., au fost respinse,

ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

audiind participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd

argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la

concluzia că apelurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Astfel, instanța de apel, a specificat că inculpatul acționînd intenționat, avînd un

interes material, conștientizînd caracterul infracțional al acțiunilor sale, în scopul

sustragerii bunurilor altei persoane a pătruns în domiciliul părții vătămate Colța P. și a

sustras bunuri materiale în valoare totală de 9 000 lei.

Ulterior, dîndu-și seama că a fost observat de către partea vătămată a lovit-o și a

bruscat-o, fugind cu bunurile sustrase de la locul săvîrșirii infracțiunii și cauzîndu-i

ultimei un prejudiciu material considerabil.

Prin urmare, instanța de apel a reținut faptul că instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt în cauza deferită judecății și a făcut o încadrare juridică

corespunzătoare probatoriului administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată.

De asemenea, la judecarea cauzei în instanța de apel au fost verificate și

cercetate următoarele probe, care demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului

de săvîrșirea infracțiunii incriminate:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului în domiciliul părții vătămate Colța

P. cu foto-tabel (f.d. 7-11);

- procesul-verbal de examinare a obiectelor (f.d. 12-14);

- informația despre Cojocaru N. (f.d. 21);

- cererea privind recunoașterea lui Colța P. ca partea civilă (f.d. 33);

- ordonanța de recunoaștere a lui Colța P. în calitate de parte civilă (f.d 34);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 24.02.2014

(f.d, 35-37);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 11.02.2014

(f.d. 44-45),

- raportul expertizei dactiloscopice (f.d. 49-57);

- hărți dactiloscopice ale lui Cojocaru N. și Colța P. (f.d. 56-57);

- raportul de expertiză trasologică (f.d. 65-72);

- raportul de expertiză medico-legală (f.d. 78);

3

- procesul-verbal de audiere a părții vătămate Colța P. (f.d. 169);

- procesul-verbal suplimentar de audiere a părții vătămate Colța P. (f.d. 178,

194);

- procesul-verbal de audiere a martorului Iamboglo F. (f.d. 179);

- procesul-verbal de audiere a martorului Madjar A. (f.d. 182-183);

- chitanța de la S.R.L. „Lemo” (f.d. 193);

- procesul-verbal de audiere a martorului Petrovici G. (f.d. 196);

- răspunsul la interpelarea procuraturii UTA Găgăuzia de la S.R.L. „LEMO” (f.d.

205).

Subsidiar, instanța de apel a menționat că apreciază ca veridice declarațiile părții

vătămate Colța P., care a relatat că i-a văzut parțial fața atacantului și a memorizat-o

atunci cînd el i-a aplicat lovitura, din care considerente poate să-l recunoască.

În continuare, instanța a specificat că și declarațiile martorului Madjar A. și-au

găsit confirmarea, din motiv că martorul l-a recunoscut pe inculpat ca fiind omul care

fugea din grădina părții vătămate. Acesta i-a memorizat fața, deoarece el cînd fugea se

întorcea, iar desfășurarea unei acțiuni de recunoaștere a inculpatului de către martor

nu avea vreo importanță esențială în demonstrarea învinuirii acestuia.

Argumentul avocatului inculpatului privind imposibilitatea prezentării hărților

dactiloscopice pentru efectuarea expertizei, instanța de apel l-a apreciat ca fiind vădit

neîntemeiat. În acest sens instanța de apel a indicat faptul participării inculpatului la

sustragere se confirmă prin concluzia expertului nr. 12/5-7430 din 17.02.2014, din

care rezultă că amprenta degetului ridicată la cercetarea la fața locului în domiciliul

părții vătămate de pe suprafața laptopului „Acer” a fost lăsată de degetul mijlociu de

la mîina dreaptă a lui Cojocaru N.

Privitor la faptul că prin declarațiile martorului Petrovici Gh. se confirmă

nevinovăția inculpatului, instanța de apel a exclus această versiune, avînd în vedere că

declarațiile martorului respectiv nu au mai fost confirmate și prin alte probe

concludente și pertinente și nu coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Verificînd legalitatea pedepsi stabilite în privința inculpatului de către prima

instanță, instanța de apel a reținut că aceasta a fost stabilită în conformitate cu art. 75

Cod penal, s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului,

de gradul de pericol social al infracțiunii comise, de circumstanțele cauzei.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul se caracterizează negativ, anterior în

repetate rînduri a fost judecat pentru săvîrșirea de infracțiuni analogice, deși

antecedentele penale sunt stinse, din nou a săvîrșit intenționat o infracțiune gravă.

Din considerentele menționate supra, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la adoptarea sentinței a ținut cont de prevederile legislației în vigoare și a

pronunțat o sentință legală și întemeiată, în raport cu circumstanțele cauzei sus-

indicate, iar argumentele inculpatului și a avocatului acestuia în acest sens sunt

neîntemeiate.

4

solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care dînsul să fie

achitat de sub învinuirea incriminată.

În textul recursului ordinar declarat, titularul acestuia reiterează circumstanțele

de fapt ale cauzei, așa cum acestea au evoluat în viziunea lui, afirmînd că nu a comis

infracțiunea de jaf descrisă în rechizitoriu.

De asemenea, recurentul susține că reprezentanții organelor de drept sunt în

relații ostile cu inculpatul, pentru că dînsul a scris două cereri împotriva lor pe faptul

că a fost agresat în timp ce se afla în custodia poliției. Din aceste considerente cauza

respectivă a fost falsificată de ultimii împotriva lui.

În susținerea celor invocate, recurentul mai menționează că instanța de apel nu a

apreciat probele invocate în cadrul ședinței de judecată de către dînsul și de către

avocatul său, iar el în nenumărate rînduri a declarat că este nevinovat și că nu a

săvîrșit această infracțiune.

Subsidiar, recurentul susține că declarațiile date de martorul Petrovici Gh.

confirmă indubitabil nevinovăția sa de cele incriminate, însă instanțele ierarhic

inferioare nu au luat în considerație cele relatate de martorul nominalizat și au dispus

condamnarea lui.

penală, acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

declarat de către inculpat, menționînd că recursul urmează a fi declarat inadmisibil,

deoarece criticele recurentului nu au fost argumentate conform exigenților stipulate de

art. 427 din Codul de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și

de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

La caz, din conținutul recursului declarat de inculpat rezultă că recurentul nu

invocă expres careva temeiuri de drept stipulate exhaustiv în art. 427 Cod de

procedură penală. Relevant de reținut este că art. 430 Cod de procedură penală

5

prevede căror anume cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs pentru a fi

preluată pentru examinare, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea expresă a temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea de drept comisă de

instanțele ierarhic inferioare în opinia celui care declară recursul.

Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că alegațiile

recurentului, deși nu au fost invocate expres, se încadrează în temeiul de casare

prevăzut de pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Deci, recurentul consideră că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

soluția sa privitor la condamnarea inculpatului în baza art. 187 Cod penal, în

particular, recurentul a menționat că instanța a omis să se expună corespunzător

asupra declarațiilor date de martorul Petrovici Gh., care confirmă indubitabil

nevinovăția sa de cele incriminate.

Cu referire la cele invocate de recurent și reieșind din jurisprudență constantă a

Curții Europene, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărârii este un proces de

analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în

cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e),

f) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs în aceiași ordine de idei specifică că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, se constată că instanța de apel și-a motivat decizia

în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelurilor declarate de inculpat și avocatul acestuia, ca nefondate, cu menținerea

sentinței atacate, fără careva modificări.

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform

materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi

menținută, din considerentele expuse pe larg în pct. 5 al prezentei decizii.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

6

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de

inculpat privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește că

la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond și de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

fond și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatului Cojocaru N. privind

învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a

constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care

materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificînd

suplimentar materialele dosarului, specifică că judecînd apelurile instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de

menținere a sentinței în partea condamnării lui Cojocaru N. în baza art. 187 alin. (2)

Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate

și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că

inculpatul a săvîrșit infracțiunile nominalizate în circumstanțele descrise în

rechizitoriu.

Cu privire la criticele subsidiare ale inculpatului precum că instanțele au dispus

condamnarea lui în baza art. 187 Cod penal, fără a se expune argumentat asupra

declarațiilor date de martorul Petrovici Gh., Colegiul penal le apreciază drept

nefondate întrucît potrivit textului deciziei recurate, de altfel și a sentinței, se constată

că instanțele verificînd suplimentar declarațiile martorului nominalizat, le-au descris

în textul hotărîrilor judecătorești și au apreciat că cele spuse de dînsul nu coroborează

cu celelalte probe acumulate la dosar, care demonstrează indubitabil vinovăția lui

Cojocaru N. de cele incriminate.

Tot aici, Colegiul penal reține că aceste critici sunt vădit neîntemeiate, reieșind și

din faptul că, în speță, au fost administrate și alte probe suficiente care dovedesc cu

7

certitudine vinovăția lui Cojocaru N. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) Cod penal, în particular vinovăția ultimului se conchide din declarațiile date

de partea vătămată Colța P., declarațiile martorilor: Iamoglo F., Madjar A., Bolgar Ig.

De asemenea, vinovăția lui Cojocaru N. a fost statuată de instanțele ierarhic

inferioare și reieșind din următoarele probe puse la baza condamnării acestuia:

- - procesul-verbal de cercetare la fața locului în domiciliul părții vătămate Colța

P. cu foto-tabel (f.d. 7-11);

- procesul-verbal de examinare a obiectelor (f.d. 12-14);

- informația despre Cojocaru N. (f.d. 21);

- cererea privind recunoașterea lui Colța P. ca partea civilă (f.d. 33);

- ordonanța de recunoaștere a lui Colța P. în calitate de parte civilă (f.d 34);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 24.02.2014

(f.d, 35-37);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 11.02.2014

(f.d. 44-45),

- raportul expertizei dactiloscopice (f.d. 49-57);

- hărți dactiloscopice ale lui Cojocaru N. și Colța P. (f.d. 56-57);

- raportul de expertiză trasologică (f.d. 65-72);

- raportul de expertiză medico-legală (f.d. 78);

- procesul-verbal de audiere a părții vătămate Colța P. (f.d. 169);

- procesul-verbal suplimentar de audiere a părții vătămate Colța P. (f.d. 178,

194);

- procesul-verbal de audiere a martorului Iamoglo F. (f.d. 179);

- procesul-verbal de audiere a martorului Madjar A. (f.d. 182-183);

- chitanța de la S.R.L. „Lemo” (f.d. 193);

- procesul-verbal de audiere a martorului Petrovici G. (f.d. 196);

- răspunsul la interpelarea procuraturii UTA Găgăuzia de la S.R.L. „LEMO” (f.d.

205).

Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a

dispus respingerea apelurilor declarate de inculpat și apărătorul acestuia, apreciind

argumentele expuse în textul cererilor de apel, drept nefondate, din motiv că probele

nominalizate mai sus, cert dovedesc faptul că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal în circumstanțele descrise amănunțit în

rechizitoriu.

În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a instanței de recurs că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate prin actul de învinuire și

cel de sesizare a instanței și urmează să execute pedeapsa stabilită de instanța de fond,

în volum deplin.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

8

persistă temeiuri de casare a soluției adoptate. Avînd în vedere considerentele expuse

și raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod

de procedură penală, iar recursul declarat de inculpat este inadmisibil.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cojocaru Nicolai

Afanasi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 16 aprilie

2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9