1ra-631/2015 — art.186 al.2, 186 al.4, 186 al.5, 189 al.6 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 al.2, 186 al.4, 186 al.5, 189 al.6 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.8, 12 CPP
1ra-631/2015 — art.186 al.2, 186 al.4, 186 al.5, 189 al.6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra- 631/2015
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
22 iulie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Petru URSACHE
Judecători: Nadejda TOMA și Ghenadie NICOLAEV
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate
de avocatul Șchiopu Virgiliu în numele inculpatului Popa Iuri și de inculpatul
Cuflic Vasile, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 20
iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
ianuarie 2015, în cauza penală privindu-i pe
Popa Iuri Ilia, născut la
10.01.1979, originar și domiciliat r-
nul Ialoveni, sat. Mileștii Mici.
Cuflic Vasile Victor, născută la
25.08.1986, originar și domiciliat r-
nul Ialoveni, sat. Mileștii Mici.
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 12.05.2011 - 20.06.2013,
Instanța de apel: 25.07.2013 - 21.01.2015,
Instanța de recurs: 29.04.2015 - 22.07.2015.
A C O N S T AT A T :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 20 iunie 2013, inculpatul Cuflic
Vasile Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(5)
Cod penal, la 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip închis.
Termenul executării pedepsei în privința inculpatului Cuflic V., fiind
calculat din data de 20.06.2013.
1
Inculpatul Popa Iuri Ilia, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare;
- art. 186 alin. (4) Cod penal, la 6 (șase) ani închisoare;
- art. 186 alin. (5) Cod penal, la 9 (nouă) ani închisoare;
- art. 189 alin.(6) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani închisoare.
Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, lui Popa Iuri Ilia i-a fost stabilită o pedeapsă
definitivă de 14 (paisprezece) ani închisoare.
Termenul executării pedepsei în privința inculpatului Popa I., fiind
calculat din data de 20.06.2013, cu includerea în această perioadă a duratei
aflării acestuia în arest la domiciliul din 16.02.2011 ora:18.00 pînă la
17.08.2011 și din 04.03.2012 ora: 22.10 pînă la 30.10.2012.
Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate a fost admisă în principiu,
urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în
ordinea procedurii civile.
Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații Melnicov Victor și
Chitorog Vladimir, însă în privința acestora recurs ordinar nu a fost declarat.
Pentru a se pronunța astfel, în fapt, instanța de fond a stabilit că, în
noaptea de 14 spre 15 decembrie 2010, în or. Strășeni, str. Chișinăului 2, prin
înțelegere prealabilă, inculpatul Popa Iuri, împreună cu inculpații Chitorog
Vladimir, Melnicov Victor, Cuflic Vasile și o persoană în privința căreia
procedura a fost disjunsă, toți acționând cu intenție directă, în scopul
sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au deteriorat peretele, apoi
lacătele, au pătruns în depozitul CÎ „Agrostoc", de unde, pe ascuns au sustras
produse de uz fitosanitar și anume Calipso SC480 1 - 132 litri, la prețul de
178757,15 lei, Oragen 20 SC 20 ml - 40 bucăți la prețul de 29450,59 lei,
Crompax 250 ml - 41 bucăți, la prețul de 3229,72 lei, Decis F-Lux 025 EC 5 1 -
79,9 litri, la prețul de 18269,16 lei, Gliphogan 480 SL 300 ml - 120 bucăți la
prețul de 4026,29 lei, carate Zeon 5 CS 4 ml - 635 bucăți la prețul de 2690,44
lei, Lamdex 5 EC 11 - 191,7 litri, la prețul de 39681,75 lei, Raykat Enraizador
(fier) - 25 litri la prețul de 916,1 lei, Score 25% ce. 2 ml - 2638 bucăți, la prețul
de 12865, 87 lei, Sultan 50 SC 5 lit. - 60 litri, la prețul de 18435,74 lei, Tanrek
50 ml -1 bucată, la prețul te 45,33 lei, Tattoo 55% 60 ml -1 bucată la prețul de
23,82 lei, Topas 100 EC ce. 3 ml - 2248 bucăți, la prețul de 10661,69 lei,
Uragan Forte 50 EC 100 ml -1 bucată, la prețul de 22,35 lei, Shavit F71,5 WP
20 gr - 25 bucăți la prețul de 49,07 lei, în sumă totală de 320449 lei, pe care le-
au încărcat în mijlocul de transport de model „Mercedes Sprinter” cu nr.î. MX
52 TLI și au părăsit locul săvârșirii infracțiunii.
2
La fel, în una din zilele de la sfârșitul lunii ianuarie 2011, inculpatul Popa
Iuri, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin forțarea
geamului de termopan, a pătruns în casa situată în com. Trușeni, IP
„Automobilistul", lot.77, de unde tainic a sustras 28 recivere de model „Kaon
K-ES1280CO", la prețul de 1300 lei fiecare, 28 carduri de model „White Smart"
(COI2), la prețul de 300 lei fiecare, 59 bucăți de LNB-uri te model „Maximum"
la prețul de 77,95 lei, 47 bucăți de cartele verzi de activare, la prețul de 240 lei
fiecare, iar în total bunuri materiale în valoare totală de 60679,05 lei, după
care a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, astfel cauzând SRL „Teleinstal
Service" un prejudiciu material în proporții mari.
La fel, inculpatul Popa Iuri, în perioada de timp 09.02.2011 ora: 18.00 -
10.02.2011 ora:19.00, prin forțarea geamului din termopan, a pătruns în vila
nr.37 din str. Solnecinaia, Cooperativa Bostancea, com. Trușeni, mun.
Chișinău, ce aparține cet. Burduja Emil, de unde, a sustras pe ascuns, din
dormitor televizorul de model „Konika" de culoare sur-negru, în valoare de
2500 lei, după care, deplasîndu-se în garaj a sustras 4 anvelope de model
„Toya", în valoare de 4200 lei, un motobloc în valoare de 4000 lei, o colecție de
mărci poștale din anii 1950-1960, la preț de 1000 lei, o colecție de insigne
sportive în valoare de 500 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul
comiterii infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzându-i astfel părți
vătămate Burduja Emil un prejudiciu material considerabil, în valoare totală
de 12200 lei.
La fel, inculpatul Popa Iuri, în perioada de timp de la începutul lunii
martie până la sfârșitul lunii mai 2011, aflându-se în stare de arest în
Penitenciarul nr.13 al Departamentului Instituțiilor Penitenciare al
Ministerului Justiției, situat pe str. A. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, urmărind
scopul obținerii bunurilor altei persoane prin amenințarea persoanei cu
violența și cu răspândirea unor știri defăimătoare despre ea, prin intermediul
legăturii telefonice, utilizînd telefonul mobil de model „Alcatel" cu nr. de IMEI
35172304032023, a apelat-o pe Rusnac Elena, la telefonul mobil al acesteia în
care era activată cartela SIM a S.A „Orange", cu numărul de telefonie mobilă
068205000, precum și a expediat acesteia mesaje telefonice, cerînd de la ea de
a-i transmite cu titlu gratuit suma de 15000 euro, care conform ratelor oficiale
medii de schimb ale BNM constituie suma de 250494 lei, amenințând-o cu
aplicarea violenței și răspândirea unor știri defăimătoare despre ea, și anume
că, ea ar fi complice la săvârșirea infracțiunii de furt a produselor de uz
fitosanitar în noaptea de 14 spre 15 decembrie 2010 din depozitul CÎ
„Agrostoc" situată în or. Strășeni, str. Chișinăului 2.
3
Împotriva sentinței au declarat apel, avocatul Panuș L. în numele
inculpatului Cuflic V., inculpatul Cuflic V. și avocatul Pucas I. în numele
inculpatului Popa I.
3.1. Prin apelul declarat, avocatul Panuș L. a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care inculpatul Cuflic Vasile să fie achitat, pe motiv
că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În motivarea cererii de apel a indicat că, atît în cadrul urmăririi penale, cît
și în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul Cuflic Vasile, vina în comiterea
infracțiunii imputate nu a recunoscut-o, declarând că, în ziua respectivă nu era
acasă, se afla sub arest la domiciliu pe un alt dosar intentat în baza art. 188
alin. (4) Cod penal. Nevinovăția acestuia se demonstrează prin declarațiile
inculpaților Melnicov Victor, Chitorog Vladimir și ale martorului Minciună
Iurie.
Consideră că, instanța de fond, condamnându-l pe Cuflic V. n-a ținut cont
de faptul, că sentința Judecătoriei Strășeni din 03.08.2012, prin care
inculpatului prin cumul parțial al pedepselor i-a fost stabilită o pedeapsă de
11 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, a fost modificată
prin decizia Curții de Apel Chișinău, conform căreia pedeapsa aplicată
inculpatului a fost redusă la 10 ani închisoare, prin urmare, considera
apelantul, că instanța de fond n-a cumulat corect pedeapsa stabilită
inculpatului Cuflic V., ținînd cont de hotărârile sus menționate.
3.2. Prin apelul declarat, inculpatul Cuflic V. a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în privința sa prin care să
fie achitat, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
A mai indicat că, nu este de acord cu sentința, deoarece în opinia sa
instanța de fond a comis mai multe greșeli.
3.3. Prin apelul declarat, avocatul Pucas I. în numele inculpatului Popa I.
a solicitat casarea sentinței în privința inculpatului Popa Iuri, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care inculpatului Popa I. să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă
neprivativă de libertate pentru infracțiunile ce i se incriminează în baza art.
186 alin. (2) lit. c), d) și art. 186 alin.(4) Cod penal, încetarea procesului penal
pe învinuirea adusă inculpatului în baza art.186 alin.(5) Cod penal și achitarea
pe învinuirea adusă în baza art. 189 alin.(6) Cod penal.
În motivarea cererii de apel a indicat, că inculpatul Popa Iuri a recunoscut
parțial vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(5) Cod penal,
nefiind de acord cu mărimea prejudiciului indicat, care de fapt, nu s-a
confirmat. Consideră că, pentru calificarea acțiunilor inculpatului este necesar
4
prin probe incontestabile să fie determinată mărimea prejudiciului cauzat.
Instanța de judecată, apreciind probele prezentate nu a luat în considerație
următoarele circumstanțe și anume că: pe unele produse chimice au fost
prezentate certificate de confirmare care la momentul săvârșirii infracțiunii
erau cu termen de valabilitate expirat, cît și anexele la aceste certificate cu
termen de valabilitate expirat. La fel, de către acuzare s-a prezentat procesul-
verbal de percheziție în copie neautentificată în modul corespunzător,
neavând forță probantă. Însăși acțiunea în cauză, în viziunea apelantului, a
fost efectuată cu încălcări procedurale grave.
Consideră apelantul că, procesul penal urmează a fi încetat pe motiv că,
există circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere
penală.
Cu referire la acuzarea înaintată de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 189 alin. (6) Cod penal, inculpatul Popa Iuri nu se consideră vinovat,
declarînd că, se afla în relații apropiate cu partea vătămată Rusnac Elena și
deseori o ajuta material, fapt confirmat de martorii audiați în ședința de
judecată. Suma de 1500 euro a cerut-o pentru recuperarea prejudiciului
cauzat pe cauza penală examinată în instanța de judecată, dar nu a
amenințat-o. Condamnarea se bazează pe presupuneri, nefiind prezentate de
către acuzatorul de stat probe întru confirmarea învinuirii înaintate pe acest
episod. A indicat apelantul că acțiunile inculpatului trebuie să fie reale, ceea
ce se exclude în acest caz, pe motiv că, în acea perioadă de timp, în privința
inculpatului Popa Iuri a fost aplicată măsura preventivă - arestul, iar faptul că
ar putea să o facă prin intermediul altor persoane, ceea ce a presupus partea
vătămată, la fel nu s-a confirmat prin probe, fapt care potrivit prevederilor art.
8, art. 389 Cod de procedură penală este absolut inadmisibil la emiterea unei
sentințe de condamnare.
Mai indică apelantul că, la incriminarea comiterii infracțiunii șantajului
este necesar ca fapta infracțională să fie concepută de partea vătămată. În
cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată a înaintat o acțiune către
inculpatul Popa Iuri prin care a solicitat recuperarea prejudiciului cauzat prin
însușirea mijloacelor bănești prin înșelăciune și abuz de încredere, cu toate că
învinuirea este înaintată pentru cerința de a transmite mijloace bănești prin
amenințare. Astfel, consideră că, acuzarea nu a prezentat probe care ar
dovedi existența faptei infracțiunii și potrivit prevederilor art. 390 alin.(1) pct.
1) Cod de procedură penală, urmează să fie achitat pe acest capăt de învinuire,
iar acțiunea civilă să fie respinsă.
Cu referire la acuzarea adusă în baza săvârșirii infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin. (2) și art. 186 alin. (4) Cod penal, inculpatul vina și-a
5
recunoscut-o parțial, solicitând să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă,
prejudiciul fiind recuperat parțial, antecedente penale nu are, circumstanțe ce
permit stabilirea unei pedepse mai blînde, neprivativă de libertate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie
2015, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate cu menținerea
sentinței instanței de fond fără modificări.
În motivarea soluției, instanța de apel a indicat, că la pronunțarea
sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și
just a ajuns la concluzia că, inculpații Popa Iuri și Cuflic Vasile au săvârșit
infracțiunile incriminate, iar cercetarea judecătorească s-a efectuat cu
respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.
Cu referire la învinuirea adusă inculpaților în baza art. 186 alin.(5) Cod
penal, instanța de apel a conchis că, acest capăt de învinuire se confirmă prin
cumulul de probe anexate la materialele cauzei penale și verificate în instanța
de apel, și anume: declarațiile inculpatului Cuflic Vasile (f.d.101, Vol.X, f.d.235,
Vol. XI); declarațiile inculpatului Popa Iuri (f.d.109-112, Vol.X, f.d. 236, Vol.XI);
declarațiile reprezentantului părții vătămate CÎ "Agrostoc" - Pidghirnîi Radu
(f.d.132-133, Vol.III); declarațiile martorului Rusnac Elena (f.d. 134-136, V
Vol.III); declarațiile martorului Buza Semion (f.d. Vol.); declarațiile martorului
Minciună Iurie (f.d.51 Vol.X); declarațiile martorului Arion Natalia, (f.d. 137-
138 Vol.III); proces-verbal de cercetare la fata locului din 15.12.2010 (f.d.24-
25 Vol.I); proces-verbal suplimentar de cercetare la fata locului din
06.04.2010, cu anexă, plan schemă si foto-tabel a depozitului CÎ „Agrostoc", de
unde a fost comisă sustragerea (f.d.26-38 Vol.I); actele inventarierii la CÎ
„Agrostoc" (f.d.39-105, 115-117, Vol.I); procesul-verbal de percheziție din
22.12.2010 a automobilului de model „Mercedes Sprinter" cu nr.î. MX52TLJ
(f.d. 122-123, Vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din
15.02.2017, potrivit căruia, au fost examinate înregistrările convorbirilor
telefonice interceptate, purtate de către Popa Iuri (f.d. 151-182, Vol.I);
procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.02.2011
(f.d.225-228, Vol.I); procesul-verbal de interceptare și înregistrare a
comunicărilor purtate de către lucrătorii operativi ai DGSO cu Popa Iuri, la
data 21.02.2011 (f.d.6-13, Vol.II); procesul-verbal de interceptare și
înregistrare a comunicărilor purtate de către lucrătorii operativi ai DGSO cu
Chitorog Vladimir din 16.02.2011 (f.d.21-35, Vol.II); procesele-verbale de
recunoaștere a persoanei după fotografie din 23.02.2011 (f.d.70-79, Vol.II);
procesul-verbal de confruntare din 16.03.2011 dintre Popa Iuri și Cuflic Vasile
(f.d.239-241, Vol.II).
6
Astfel instanța de apel a indicat, că cumulul acestor probe dovedește
incontestabil vinovăția inculpaților Popa Iuri și Cuflic Vasile în comiterea
infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal, și anume furtul, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, în proporții deosebit de
mari.
Instanța de apel a respins argumentele avocatului Pucas I. în numele
inculpatului Popa I. referitoare la faptul că, probele acumulate și anexate la
materialele cauzei penale nu probează prejudiciul cauzat părții vătămate CÎ
„Agrostoc" pe motiv că, unele certificate de conformitate sunt cu termenul de
valabilitate expirat, din considerentul că potrivit prevederilor art.126 alin.(1)
Cod penal proporții deosebit de mari fiind valoarea bunurilor sustrase etc, ce
depășește 5 000 unități convenționale, echivalentul a 100 000 lei.
Instanța de apel a subliniat că potrivit datelor din evidența contabilă a CÎ
„Agrostoc", coroborate cu alte probe acumulate la materialele cauzei, valoarea
bunurilor sustrase de inculpați a constituit, potrivit informațiilor părții
vătămate - 320329,09 lei, inclusiv TVA, în timp ce valoarea bunurilor
referitoare la care au fost prezentate certificate de conformitate valabile a
constituit 120920,84 lei, astfel încît, relevanță pentru justa încadrare a
faptelor comise de inculpați fiind depășirea marjei de 100000 lei, nu și
valoarea totală a prejudiciului cauzat, aceasta prezentând importanță pentru
determinarea sancțiunii penale și pentru repararea prejudiciului material
cauzat, soluționarea căruia a fost admisă în principiu, urmând ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii
civile.
Astfel, instanța de apel a conchis că, Popa Iuri, care și-a recunoscut vina în
cele comise, a fost corect recunoscut vinovat, de rînd cu ceilalți inculpați, de
comiterea anume a infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (5) Cod penal.
Instanța de apel de asemenea a respins argumentele apărării referitoare
la nulitatea procesului-verbal de percheziție din 22.12.2010 a autovehiculului
de model „Mercedes Sprinter" nr.î. MX52TLS, deoarece acesta corespunde
prevederilor art. 131 Cod de procedură penală, bunurile identificate fiind
enumerate în procesul-verbal, ce conține mențiuni referitoare la numărul,
măsura, cantitatea depistată și elementele caracteristice ale bunurilor
depistate, lipsa indicării valorii acestora, neatrăgând nulitatea actului
procedural în condițiile în care art. 131 alin. (2) Cod de procedură penală,
instituie necesitatea indicării valorii bunurilor în măsura posibilității, lipsa
unei posibilități reale în acest sens, neconstituind o încălcare a normei
procedurale.
7
Prin urmare, cu referire la apelul nominalizat, instanța de apel a conchis
că, în speță nu se întrunesc temeiurile stabilite de art. 391 alin.(1) pct. 6) Cod
de procedură penală, invocat de avocat, deoarece în cazul dat nu există
circumstanțe ce ar exclude sau condiționa tragerea la răspundere penală.
Referitor la apelul declarat de apărătorul inculpatului Cuflic Vasile,
instanța de apel a conchis că, urmează a fi respins în condițiile în care,
invocarea faptului că la data comiterii infracțiunii inculpatul se afla acasă,
fiind sub arest la domiciliu în legătură cu un alt dosar penal, este combătută
prin probele sus-indicate. Faptul că inculpatul a declarat că la momentul
săvîrșirii infracțiunii s-a aflat în sect. Ciocana, Sculeanca și Centru a mun.
Chișinău a fost apreciat critic, instanța de apel considerînd, că măsura
preventivă sub formă de arest la domiciliu, nu excludea posibilitatea aflării
sale la locul comiterii infracțiunii.
Referitor la învinuirea inculpatului Popa I. privind comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 189 alin.(6) Cod penal, instanța de apel a menționat în acest
sens că vinovăția inculpatului Popa I. pe acest capăt de învinuire este dovedită
prin cumulul de probe anexate la dosar, cum sunt: declarațiile inculpatului
Popa Iuri; declarațiile părții vătămate Rusnac Elena (f.d.42-44, 45, Vol.X);
declarațiile martorului Rusnac Adela (f.d.47-48, Vol.X); declarațiile martorului
Rusnac Alina (f.d.49, Vol.X); proces-verbal de sesizare despre săvârșirea sau
pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 30.03.2011 (f.d.7, Vol.VI); proces
verbal de examinare a obiectului, din 12.05.2013 privind mesajele expediate
părții vătămate Rusnac Elena (f.d.28-36, Vol.VI); proces-verbal de percheziție
nr.208 din 06.04.2011 (f.d.237, Vol. VI); proces-verbal de percheziție nr.913
din 04.05.2011 (f.d.238, Vol. VI); proces verbal de recunoaștere ca corp delict
și anexare la cauza penală, din 25.05.2011 (f.d.243-244, Vol.VI).
Astfel, instanța de apel a concluzionat, că inculpatul Popa I. a comis
infracțiunea de șantaj, învinuirea înaintată fiind una fondată, deoarece
inculpatul a adresat părții vătămate Rusnac Elena cerințe de transmitere a
sumei de 15000 euro și în scopul primirii acesteia a amenințat-o cu
răspândirea unor știri defăimătoare despre ea, astfel încît în speță sunt
întrunite atît latura obiectivă, realizată prin cererea de transmitere a sumei
nominalizate și acțiunile de amenințare cu defăimarea (depunerea unei cereri
privind participarea la comiterea unei infracțiuni) cît și latura subiectivă,
intenția directă de dobîndire a sumei pretinse.
Instanța de apel a respins argumentul apelantului referitor la faptul că,
sentința în această parte este bazată pe presupuneri, în condițiile în care
mesajele expediate de inculpat în adresa părții vătămate de pe numărul de
telefon folosit de acesta în locul de detenție, denotă cert fapta comisă.
8
Mai mult decît atît, însăși caracterul amenințării denota posibilitatea
reală de către inculpat de a o realiza chiar din locul de detenție, astfel încît,
percepția părții vătămate privind posibilitatea realizării amenințării era una
reală, amenințarea fiind realizabilă, argumentul contrar al apelantului fiind
astfel, unul nefondat.
Motivele invocate de apărător privind înaintarea de către partea
vătămată a acțiunii civile nu sunt determinante în cazul dat, or, în condițiile
expuse mai sus, rezultă cert comiterea de către inculpat a unor acțiuni ce
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
Referitor la învinuirea adusă inculpatului Popa I. în baza art. 186 alin. (2)
lit. c), d) Cod penal și art. 186 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a reținut că,
deși inculpatul Popa I. a recunoscut vina pe aceste capete de învinuire, iar prin
apelul depus se contestă doar pedeapsa stabilită, instanța de apel a reținut
probele care dovedesc vina inculpatului în acest sens, care sunt: declarațiile
inculpatului Popa Iuri; declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate
Șoimu Corneliu (f.d.78-79, Vol.X); declarațiile martorului Urmașu Radu
(f.d.73-74, Vol.X); declarațiile martorului Nebesnea Gheorghe (f.d.76, Vol.X);
declarațiile părții vătămate Burduja Emil (f.d.53-54, Vol.X); declarațiile
martorului Onos Mihail (f.d.57, Vol.X); declarațiile martorului Neamțu
Gheorghe (f.d.59, Vol.X); procesul-verbal de ridicare din 15.04.2011 (f.d.20,
Vol.V); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 15.04.2011 (f.d.24-25,
Vol.V); actul de inventariere din 29.04.2011 (f.d.69, Vol.V); procesul - verbal
de cercetare la fata locului din 11.02.2011 (f.d.5-8, Vol.IV); procesul-verbal de
ridicare din 25.03.2011 (f.d.29, Vol.IV).
Instanța de apel a conchis, că instanța de fond la stabilirea pedepsei
inculpatului Popa I. pe episoadele indicate, a ținut cont de caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunilor comise de inculpat, astfel încît pedepsele
stabilite de instanța de fond sunt echitabile în raport cu infracțiunile comise,
în speță fiind corect aplicate dispozițiile art. 61 și 75 Cod penal.
Concomitent, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea
inculpatului Popa Iuri privind aplicarea unei pedepse mai blânde, deoarece în
raport cu faptele comise de acesta și gradul de vinovăție al acestuia, o
pedeapsă mai blândă nu va fi în măsură de a atinge scopul propus de legislația
penală, corectarea inculpatului urmînd a fi realizată anume prin intermediul
sancțiunii aplicate de prima instanță.
Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar avocatul
Șchiopu Virgiliu în numele inculpatului Popa I. și inculpatul Cuflic V.
6.1. Prin recursul declarat de avocatul Șchiopu V., invocînd temei de
drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală,
9
solicită casarea sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, cu
emiterea unei soluții fără a se agrava situația inculpatul Popa I. sau
dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în caz dacă se vor constata
erori judiciare care nu pot fi corectate de către instanța de recurs ordinar.
În motivarea recursului avocatul menționează, că acțiunile inculpatului
Popa I. nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (6) Cod
penal ce i se incriminează. A mai indicat, că inculpatul se afla în detenție și nu
avea posibilitate să execute amenințările aduse părții vătămate, iar fraza „o
să-ți pară rău de ziua ceea...", în opinia recurentului, nu poate fi calificată ca un
pericol iminent.
În ceea ce privește învinuirea adusă inculpatului în baza art.186 alin.(5)
Cod penal, în opinia recurentului, la materialele cauzei nu sunt prezentate
probe ce ar confirma volumul prejudiciului, deoarece o parte din bunuri erau
cu termenul de valabilitate expirat și, respectiv, nu puteau avea valoarea
indicată în factură.
În opinia recurentului, procesul verbal privind ridicarea bunurilor este
lovit de nulitate, deoarece a fost întocmit cu încălcări procesuale, nefiind
descrise bunurile ridicate, măsura, cantitatea, elementele caracteristice.
Organul de urmărire penală nu a demonstrat ce volum și ce substanțe
lipseau deja de la întreprindere.
Totodată în opinia recurentului pe acest capăt de învinuire acțiunile
inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii.
6.2. Prin recursul declarat la data de 25.05.2015, inculpatul Cuflic V., fără
a indica careva erori de drept prevăzute de art. 427 alin.(1) Cod de procedură
penal, își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel, indicînt totodată că
la materialele cauzei nu sunt prezentate suficiente probe, ce i-ar demonstra
vinovăția sa, nu a fost stabilită valoarea bunurilor sustrase și nu s-a ținut cont
de faptul că o parte din acestea erau cu termenul expirat.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.1) pct.11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursurilor declarate, solicitînd declararea inadmisibilității acestora
deoarece recurenții critică hotărîrile judecătorești sub aspectul aprecierii
probelor temeiuri care nu se încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) Cod de
procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea
acestora din următoarele considerente.
10
Potrivit art. 427 alin. 1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
8.1. În recursul declarat avocatul Șchiopu V. invocă în calitate de temei
de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală,
menționînd, că: 1) acțiunile inculpatului Popa I. nu întrunesc elementele
infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (6) și art. 186 alin. (5) Cod penal ce i se
incriminează; 2) învinuirea adusă inculpatului în baza art.186 alin. (5) Cod
penal, nu este confirmată prin probe: volumul prejudiciului nu a fost stabilit;
procesul verbal privind ridicarea bunurilor este lovit de nulitate, deoarece a
fost întocmit cu încălcări procesuale, nefiind descrise bunurile ridicate,
măsura, cantitatea, elementele caracteristice.
Din analiza materialelor cauzei Colegiul penal conchide, că nu se atestă
existența erorilor de drept invocate din următoarele considerente.
Potrivit temeiurilor invocate în recurs de către avocatul Șchiopu V., prin
prisma prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: pct. 8) nu au
fost întrunite elementele infracțiunii și pct. 12) faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită.
Este de menționat că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră
calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii
exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței
infracțiunii prevăzute de norma penală.
În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica
judiciară constantă potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal
sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs
verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată
și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept
formal și material.
Colegiul penal menționează, că sunt neîntemeiate argumentele
recurentului, precum că inculpatul nu putea săvîrși infracțiunea prevăzută de
art. 189 alin. (6) Cod penal, în legătură cu faptul că în privința acestuia era
aplicată măsura preventivă arestul, iar amenințările lui nu comportau un
pericol iminent, deoarece aceste argumente au constituit obiect de discuție în
11
instanța de apel, iar decizia instanței cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, reflectate și la pct. 5 al prezentei decizii, motivație pe care instanța de
recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.
La fel, Colegiul penal consideră neîntemeiate și argumentele recurentului
cu privire la neîntrunirea în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, deoarece instanța de apel în
motivarea deciziei sale s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel cu
privire la mărimea prejudiciului, constatînd cu certitudine existența
prejudiciului deosebit de mare la caz, fapt ce a condiționat calificarea juridică
înfăptuită, care este una corectă.
De asemenea Colegiul penal a ajuns la concluzia, că sunt neîntemeiate
argumentele recurentului privind nulitatea procesului verbal de ridicare din
următoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, alin.(1) încălcarea
prevederilor legale, care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage
nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a
normelor procesuale penale, ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea
acelui act; alin.(2) încălcarea prevederilor legale referitoare la competența
după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la
compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea
părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă
sînt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural; alin.(3)
nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată
în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță,
inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru
aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei; (4) încălcarea oricărei alte
prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a
fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la
terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele
dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea
acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit
în instanță.
Reieșind din materialele dosarului Colegiul penal constată, că partea
apărării nu a invocat nulitatea procesului verbal de ridicare și nu l-a contestat
potrivit prevederilor legale expuse supra în termenii stabiliți, prin urmare, în
temeiul art. 230 al. (2) Cod de procedură penală, partea a pierdut dreptul de
a-l contesta.
Colegiul penal atestă că este nemotivată invocarea de către recurent a
prevederilor art. 427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, în situația în
12
care suplimentar se mai invocă și pct. 8), adică neîntrunirea elementelor
infracțiunii, deoarece în acest caz se prezumă că inculpatul nu recunoaște
vinovăția.
Colegiul penal subliniază, că instanța de apel la examinarea cauzei a
respectat prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală, iar la
pronunțarea deciziei adoptate s-a condus de prevederile art. 101 Cod de
procedură penală, dînd apreciere probelor din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din
punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind
calificarea infracțiunilor săvîrșite de către Popa I. în baza art. 189 alin.(6) și
art.186 alin.(5) Cod penal.
8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpatul Cuflic Vasile,
Colegiul penal constată că, deși recurentul nu indică concret erorile de drept
din cele prevăzute de art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, din textul
recursului se atestă invocarea temeiului de recurs, prevăzut de art. 427
alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală „ nu au fost întrunite elementele
infracțiunii”, deoarece inculpatul consideră că nu au fost acumulate probe care
ar confirma vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunilor incriminate, că probele
anexate la dosar au fost apreciate incorect, nefiind stabilită valoarea bunurilor
sustrase.
Colegiul penal menționează, că argumentul recurentului Cuflic V. cu
privire la mărimea prejudiciului material cauzat prin infracțiunea săvîrșită de
către acesta în coparticipare cu inculpatul Popa Iu. și încadrată în baza art.
186 alin. (5) Cod penal, a fost examinat în decizia prezentă, fiind invocat și de
către avocatul inculpatului Popa Iu., și a fost respins ca fiind neîntemeiat.
Sunt neîntemeiate în opinia Colegiului penal și argumentele recurentului
cu privire la faptul că nu au fost acumulate probe care ar confirma vinovăția
lui în săvîrșirea infracțiunilor incriminate, că probele anexate la dosar au fost
apreciate incorect, deoarece aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor
cauzei în baza probelor din dosar, este o competență și prerogativă legală a
instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept prevăzut în art.
427 Cod de procedură penală, de aceea invocarea acestei chestiuni în recursul
ordinar este lipsită de suport legal.
Astfel, Colegiul penal conchide, că eroarea de drept prescrisă în art. 427
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală nu a fost constatată în speță,
deoarece aceste argumente au constituit obiect de examinare în instanța de
apel, iar decizia instanței cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
reflectate pe larg în pct. 5 al prezentei decizii, motivare pe care instanța de
recurs ordinar o susține, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei
13
adoptate s-a condus de prevederile art.101 Cod de procedură penală dînd
apreciere probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor, și ajungând la o concluzie, că fapta incriminată inculpatului
Cuflic V., întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(5) Cod
penal.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile
invocate de recurenți, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de
procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel
de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea
atacată este legală și întemeiată, iar recursurile urmează a fi declarate
inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Șchiopu
Virgiliu în numele inculpatului Popa Iuri și de inculpatul Cuflic Vasile,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie
2015, în cauza penală privindu-I pe Popa Iuri și Cuflic Vasile, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la data de 21 august 2015.
Președinte Petru URSACHE
Judecător Nadejda TOMA
Judecător Ghenadie NICOLAEV
14