1ra-1084/2013 — art. 324 alin. 2 lit. b, 328 alin. 2 lit. c CP

1ra-1084/2013 — art. 324 alin. 2 lit. b, 328 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1084/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

24 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Ghenadie

Nicolaev,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de către procurorul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli și avocatul, Roman

Zadoinov, în numele inculpaților Igor Popa, Alexandru Malic și Mihail Marcu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013, în

cauza penală în privința lui,

Popa Igor Nicolai, născut la 12 august 1986,

originar și domiciliat mun. Chișinău or. Vatra str. M.

Eminescu 25/1 ap. 3;

Malic Alexandru Gheorghe, născut la 24 iunie

1986, originar și domiciliat r-l Strășeni s. Micăuți;

Marcu Mihail Efim, născut la 07 septembrie 1988,

originar și domiciliat r-l Strășeni s. Micăuți.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Nicolae Suvac, care a solicitat admiterea recursului declarat de

procuror și respingerea recursului avocatului declarat în numele inculpaților.

Avocatul, Roman Zadoinov, care a solicitat admiterea recursului declarat în

numele inculpaților și respingerea recursului procurorului.

Inculpatul, Igor Popa, care a solicitat admiterea recursului declarat în numele

inculpaților și respingerea recursului procurorului.

Inculpatul, Alexandru Malic, care a solicitat admiterea recursului declarat în

numele inculpaților și respingerea recursului procurorului.

Inculpatul, Mihail Marcu, care a solicitat admiterea recursului declarat în numele

inculpaților și respingerea recursului procurorului.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

A.G. au fost achitați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b) și

art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar Marcu M.E. a fost achitat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal.

urmărire penală pentru faptul că, activînd în calitate de inspectori ai Secției poliție

1

criminală a CPR Strășeni, fiind persoane publice, care prin stipularea legii sânt

chemați să apere, pe baza respectării stricte a legilor, viața, sănătatea și libertățile

cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri

nelegitime, au săvîrșit prin concurs real Popa I.N. și Malic A.G. infracțiunile

prevăzute de art. art. 324 alin. (2) lit. b), 328 alin. (2), lit. c) Cod penal, iar Marcu

M.E. infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal în următoarele

circumstanțe.

În dimineața zilei de 06.01.2012, la domiciliul cet. Antoci Mihail Vasile, situat

în s. Roșcani. r-l Strășeni, au venit Popa I.N. și Malic A.G., în vederea efectuării

percheziției pentru descoperirea substanțelor narcotice.

În urma efectuării percheziției, substanțe narcotice nu au fost descoperite, însă,

au fost descoperite și ridicate 4 arme de foc și muniții, fiind întocmit procesul-

verbal al percheziției de către ofițerul de urmărire penală al Departamentului de

Urmărire Penală a MAI, Roșu Alexandru.

Astfel, Antoci M.V. a fost condus la sediul Departamentului de urmărire

penală a MAI, situat pe str. Columna, mun. Chișinău, unde i-au fost stabilite datele

de identitate, alte careva acțiuni de urmărire penală nefiind efectuate.

La 09.01.2012, Popa I.N., prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Malic

A.G., urmărind scopul dobîndirii mijloacelor financiare ce nu li se cuvin, acționînd

contrar prevederilor art. 12 pct. 6) din Legea nr. 416 din 18.12.1990 „Cu privire la

poliție", potrivit cărora poliția este obligată să ia măsuri de investigare operativă și

alte măsuri necesare, prevăzute de legislație, pentru stabilirea, prevenirea,

curmarea infracțiunilor, pentru identificarea și punerea sub urmărire a persoanelor

care le-au săvîrșit, s-au deplasat la domiciliul lui Antoci M.V., comunicîndu-i

ultimului despre faptul, că sunt trimiși de către Roșu A. pentru a primi suma de

2000 euro, ceea ce reprezintă echivalentul la 29.937,40 lei.

În vederea realizării intențiilor infracționale, Popa I.N. și Malic A.G., prin

înțelegere prealabilă și de comun acord i-au comunicat lui Antoci M.V., că 1000

euro sunt destinați lui Roșu A., iar 1000 euro pentru dînșii, sub pretextul de a nu

întreprinde acțiuni ce țin de atribuțiile lor de serviciu și anume, de a nu-1 trage la

răspundere penală pe faptul deținerii ilegale a armelor de foc și de a nu-1 reține

pentru 72 ore. Întrucât Antoci M.V. nu dispunea de suma respectivă de bani, le-a

solicitat timp pentru a aduna suma solicitată.

La 12.01.2012 Sîrbu Ion, deținînd funcția de inspector superior al CPR Strășeni,

fiind determinat de Popa I.N. de comun acord cu Malic A.G., l-a citat telefonic pe

Antoci M.V. de la numărul de telefon nr. 079749109 pentru a se prezenta a doua zi

la CPR Strășeni.

La 13.01.2012 Popa I.N., aflîndu-se împreună cu Marcu M.E. și Malic A.G. în

biroul de serviciu cu nr. 11 al Secției poliție criminală a CPR Strășeni, situat pe str.

Ștefan cel Mare, nr. 181, or. Strășeni, depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor

și atribuțiilor acordate prin lege, în scopul curmării oricărei tentative de

deconspirare a acțiunilor criminale ale sale și complicilor săi privind săvîrșirea

infracțiunii de corupere pasivă, fără consimțămîntul lui Antoci M.V., l-au supus

percheziției corporale prin dezbrăcarea victimei, însoțite de insulte în adresa

2

acestuia, înjosindu-i demnitatea umană, pentru a se convinge că ultimul nu are

asupra sa tehnică de înregistrare audio-video, violînd prin acest fel libertatea și

siguranța persoanei, drept garantat de prevederile art. 25 a Constituției RM și art. 5

al Convenției, precum și aducînd grave prejudicii de imagine organelor afacerilor

interne.

Tot ei, Popa I.N., Marcu M.E. și Malic A.G., depășindu-și în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în scopul curmării oricărei tentative de

deconspirare a acțiunilor criminale ale sale și complicelor săi privind săvîrșirea

infracțiunii de corupere pasivă, în lipsa vreunui act procesual sau a unui temei

legal, au sechestrat de la Antoci M.V. telefonul mobil de model „Nokia", IMEI

356835/02/308767/8 înzestrat cu cartela operatorului SA „Orange", căreia îi

corespunde numărul de abonat „068087145" și în care era camuflată tehnica

specială de înregistrare, violînd prin acest fel inviolabilitatea proprietății, drept

garantat de prevederile art. 127 al Constituției RM și de primul protocol al

Convenției europene din 04.11.1950 pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, precum și aducînd grave prejudicii de imagine organelor

afacerilor interne.

Astfel, de către organul de urmărire penală acțiunile lui Popa I.N. și Malic

A.G. au fost încadrate în baza art. art. 324 alin. (2) lit. b), 328 alin. (2) lit. c) Cod

penal, iar acțiunile lui Marcu M.E. - în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, care se

caracterizează prin fapta persoanei publice, care pretinde bani ce nu i se cuvin,

pentru a îndeplini acțiuni contrar obligaților de serviciu, săvîrșită de două sau mai

multe persoane și depășirea atribuțiilor de serviciu, săvîrșit de către o persoană

publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice însoțite de acțiuni care înjosesc

demnitatea părții vătămate.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Popa I.N. și Malic A.G. să fie

condamnați: în baza art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

amendă în mărime de 1000 u.c. și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani; în baza art. 328 alin. (2)

lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 1 an. În baza art. 84

Cod penal, a le stabili definitiv pedeapsa de 7 ani închisoare, cu amendă în mărime

de 1000 u.c. și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis. Marcu M.E. să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod

penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat ilegalitatea sentinței de achitare,

din următoarele considerente: de către partea acuzării au fost prezentate suficiente

probe incontestabile, ce confirmă vinovăția inculpaților de săvîrșirea infracțiunilor

3

imputate; instanța de fond nu a dat o justă apreciere probelor administrate pe caz;

la caz nu este încălcată competența după materie.

fost admis apelul declarat, casată sentința în partea achitării pe art. 328 alin. (2) lit.

c) Cod penal și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Popa I.N., Malic A.G. și Marcu M.E., au fost recunoscuți vinovați

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și stabilită

pedeapsa: lui Marcu M.E. - amendă în mărime de 200 u.c., fără privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții, lui Popa I.N. și Malic A.G. - amendă în mărime de 300

u.c., fiecăruia cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele

MAI, pe un termen de 1 an. În rest sentința contestată a fost menținută.

Instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt: Popa I.N., Malic A.G. și

Marcu M.E., actîvînd în calitate de inspectori ai Secției poliție criminală a CPR

Strășeni, gradul special de locotenent major de poliție, prin urmare fiind persoane

publice care prin stipularea legii sunt chemați să apere, pe baza respectării stricte a

legilor, viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de

atentate criminale și de alte atacuri nelegitime, au săvîrșit infracțiunea prevăzută de

art. 328 alin. (1) Cod penal în următoarele circumstanțe:

În dimineața zilei de 06.01.2012, la domiciliul cet. Antoci Mihail Vasile situat în

s. Roșcana, r-nul Strășeni, au venit Popa I.N împreună cu un grup de ofițeri ai SPC

a CRP Strășeni, DGSO a MAI și DUP MAI din care și colaboratorul Secției poliție

Criminală a CRP Strășeni, Malic A.G., în vederea efectuării: percheziției pentru

descoperirea substanțelor narcotice.

În urma efectuării percheziției, substanțe narcotice nu au fost descoperite, însă,

au fost descoperite și ridicate 4 arme de foc și muniții, fiind întocmit procesul-

verbal al percheziției de către ofițerul de urmărire penală al Departamentului de

Urmărire Penală a MAI, Roșu Alexandru.

Astfel, Antoci M.V. a fost condus la sediul Departamentului de Urmărire

Penală a MAI, situat pe str. Columna, mun. Chișinău, unde i-au fost stabilite datele

de identitate, alte careva acțiuni de urmărire penală, nefiind efectuate.

Ulterior, la 12.01.2012 Sîrbu Ion, deținînd funcția de inspector superior al CPR

Strășeni, fiind determinat de Popa I.N. de comun acord cu Malic A.G, pe motiv că

Antoci M.V. tot telefona și întreba de documentele sale, 1-a citat telefonic pe Antoci

M.V. de la numărul de telefon nr. 079749109 pentru a se prezenta a doua zi la CPR

Strășeni.

La 13.01.2012 Popa I.N., aflîndu-se împreună cu Marcu M.E. și Malic A.G. în

biroul de serviciu cu nr. 11 al Secției poliție criminală a CPR Strășeni, situat pe str.

Ștefan cel Mare 181, or. Strășeni, depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, fără consințămîntul lui Antoci M.V., bănuind că

acesta are asupra sa mijloace tehnice de înregistrare, l-au supus percheziției

corporale prin dezbrăcarea lui, însoțită de insulte în adresa acesteia, înjosindu-i

demnitatea umană, pentru a se convinge că ultimul nu are asupra sa tehnică de

înregistrare audio-video, apoi a sechestrat de la Antoci M.V., telefonul mobil de

model „Nokia", IMEI 356835/02/308767/8 înzestrat cu cartela operatorului SA

4

„Orange", căreia îi corespunde numărul de abonat „068087145" și în care era

camuflată tehnica specială de înregistrare, violînd prin acest fel libertatea și

siguranța persoanei, inviolabilitatea proprietății, drepturi garantate de prevederile

art. 25 și, respectiv, 127a Constituției RM și art. 5 și, respectiv, primul protocol al

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și aducînd grave prejudicii de imagine organelor afacerilor

interne.

Aceste acțiuni ale inculpaților Popa I.N., Malic A.G. și Marcu M.E. de către

instanța de apel au fost încadrate în dispoziția art. 328 alin. (1) Cod penal - săvîrșirea

de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice; sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice.

Instanța de apel a menționat că inculpaților le-a fost incriminat calificativul

„însoțite de acțiuni ce înjosesc demnitatea părții vătămate", prevăzut la alin. (2) lit. c) al

art. 328, însă prin legea nr. 252 din 08.11.2012, au fost operate modificări în Codul

penal și a fost exclus acest calificativ din dispoziția normei citate în legătură cu

introducerea unei noi componențe de infracțiune - art. 166/1 Cod penal. Dat fiind

faptul că sancțiunea pentru această infracțiune este mai aspră decît cea de la art. 328

alin. (2) lit. c), prin prisma prevederilor art. 325 Cod procedură penală și

principiului retroactivității legii penale, instanța de apel a constatat că nu este în

drept să aplice norma mai gravă pentru inculpați.

Instanța de apel, însă, nu a reținut concluzia primei instanțe privind încălcarea

de către organul de urmărire penală a competenței după materie și după subiect,

urmărirea penală fiind pornită și efectuată de către un organ care nu dispunea de

împuternicirile respective. Astfel, potrivit art. 269 alin. (1) Cod procedură penală,

efectuarea urmăririi penale în privința infracțiunii prevăzute la art. 324 Cod penal,

incontestabil, ține de competența organului de urmărire penală al CCCEC.

Referitor la învinuirea adusă inculpaților Popa I.N. și Malic A.G. în baza art.

324 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a conchis că ultimii corect au fost

achitați pe acest capăt de învinuire din următoarele considerente.

Analizând probele prezentate instanței, inclusiv și conținutul convorbirilor

interceptate și înregistrate, instanța de apel nu a constatat probe ce ar confirma cu

certitudine, pretinderea, extorcarea de către Popa I.N. și Malic A.G. a sumei de 2000

euro, fapt invocat de către Antoci M.V. Probele prezentate instanței nu permit

condamnarea lui Popa I.N. și Malic A.G. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

324 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpații știau despre faptul, că sânt

provocați de către Antoci M.V. la corupere pasivă și că ultimul pregătește aceste

acțiuni încă la data de 12.01.2012. Despre aceasta știau și alți colegi de lucru ai lor,

Sârbu, inclusiv superiorul lor Constantin, iar pe 13.01.2012 a fost raportat despre

aceasta conducerii comisariatului.

Referindu-se la prevederile art. 125 și 130 Cod procedură penală, instanța de

apel a considerat că este dovedit faptul că Antoci M.V. în convorbirile telefonice cu

5

inculpații, cu Roșu A., fiind înzestrat cu tehnică specială de înscriere, provoca

inculpații și pe A. Roșu la dare de mită, lucru evident din stenogramele acestor

înregistrări.

Totodată instanța de apel a reținut că, la data de 21.03.2012, Roșu A. fiind

bănuit de comiterea infracțiunii pe art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost scos de

sub urmărire penală pe motiv că acesta nu a recunoscut faptul estorcării de mită și

nu au fost acumulate probe ce ar dovedi vinovăția lui, iar concluziile despre

vinovăția persoanei nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Instanța de apel a

menționat că învinuirea lui Popa I.N. și Malic A.G. în această parte se bazează pe

aceleași probe ca și în privința lui Roșu A.: declarațiile părții vătămate Antoci M.V.

și soției sale Rădvan Cristina, interceptările convorbirilor telefonice. Prin urmare,

dacă acestea nu sunt suficiente în raport cu învinuirea lui A. Roșu și nu acceptăm

declarațiile martorilor în această parte, nu poate fi bazată învinuirea și a celorlalți

inculpați tot în baza acestor probe.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că judecata corect a adoptat o sentință

de achitare în privința lui Popa I.N. și Malic A.G. pe art. 324 alin. (2) lit. b) Cod

penal și în acesta parte sentința a fost menținută.

care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în

alt complet de judecată, invocînd că: obiectul juridic principal al art. 328 Cod penal

sunt relațiile sociale ce țin de buna desfășurare a raporturilor de serviciu de către

exponenții autorităților publice, însă acțiunile inculpaților au depășit cadrul

componenței de bază prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, aducînd atingere

drepturilor fundamentale ale lui Antoci M.V., faptă prejudiciabilă calificată corect

conform art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal; a dat o apreciere greșită probelor

administrate pe caz, care confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor

prevăzute în art. 324 alin. (2) lit. b) și art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal.

5.1 Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar și de către

avocatul Roman Zadoinov, în numele inculpaților, care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței. În motivarea recursului se invocă că: instanța de apel nu a

răspuns la argumentele invocate în apel; nici o probă la caz nu a fost examinată de

către instanța de apel direct și nemijlocit; sentința de condamnare este bazată pe

aprecierea probelor de către prima instanță; instanța de apel nu a examinat cauza

supusă judecării, potrivit modului stabilit pentru prima instanță; decizia este

nemotivată; probele obținute în cadrul procesului penal sunt inadmisibile.

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate urmează a fi

admise din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

6

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

Astfel, potrivit apelului declarat de către procuror (f.d. 189-205, v.2), unul din

argumente invocate este neaprecierea justă a probelor administrate pe caz de către

instanța de fond.

Cu referire la decizia recurată, Colegiul constată că Curtea de Apel a redat

detailat în decizia adoptată conținutul declarațiilor inculpaților, părții vătămate,

martorilor Muntean Natalia, Sîrbu Ion, Silivestru Cristina, precum și probele scrise,

cercetate în cadrul ședințelor de judecată a instanței de fond și de apel: procesul-

verbal de examinare a registrului de evidență a persoanelor aduse in CPR Strășeni

din 18.01.2012 (f.d. 135-139, v. I); procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a

persoanei din 27.01.2012 (f.d. 36-37, v. I); procesul-verbal din 13.01.2012 de

percheziție a biroului nr. 6 a CPR Strășeni (f.d. 71-72, v. 1); scrisoarea CPR Strășeni

nr. 642 din 20.01.2012 (f.d. 106-109, v.1); procesele-verbale din 13.01.2012, privind

interceptarea și înregistrarea comunicărilor (f.d. 55-62, f.d. 91-93, v. I); procesul-

verbal de examinare a documentelor (registrului Nr. 2 de evidență a informațiilor

cu privire la infracțiuni și incidente) din 18.01.2012 (f.d. 131-134, v. I); corpurile

delicte recunoscute prin ordonanțele de recunoaștere în calitate de corp delict și

anexare a acestora la materialele cauzei penale; documentele ridicate prin procesul-

verbal de ridicare din 23.01.2012 de la Roșu A. (f.d. 235-243, v. 1).

În acest context, Colegiul, menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocînd doctrina juridică națională,

remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține

proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coro-

borarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea

probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de

cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât

datele de fapt, cît și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică

atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o

analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

7

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere

trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe

examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă,

fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea

probelor nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau

altei probe. Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor -

nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu-

denta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o

probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de

vedere al coroborării lor.

Raportînd prevederile legale și doctrinale menționate la verificarea și

aprecierea probelor efectuată de instanța de apel, expusă în decizia adoptată de

aceasta, Colegiul evidențiază doar concluzia: „Apreciate în cumul toate aceste probe

confirmă complicitatea inculpaților la comiterea acestei crime, fiind dovedită vinovăția lor în

comiterea infracțiunii prevăzute art. 328 alin. (1) Cod penal pe semnele săvîrșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice”.

„Drept urmare, analizând probele prezentate instanței, inclusiv și conținutul

convorbirilor interceptate și înregistrate, instanța de apel nu a constatat probe ce ar

confirma cu certitudine, pretinderea, extorcarea de către Popa I.N. și Malic A.G. a sumei de

2000 euro, fapt invocat de către Antoci M.V. Probele prezentate instanței nu permit

condamnarea lui Popa I.N. și Malic A.G. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (2) lit. b) Cod penal”.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel a grupat probele administrate pe

caz și a argumentat la general că ele confirmă vinovăția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și nevinovăția în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, fără să le aprecieze pe

fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei

respective, expunînd temeiul respectiv. Mai mult, Colegiul remarcă faptul că la

baza deciziei instanței de apel, în privința învinuirii aduse inculpaților în baza art.

324 alin. (2) lit. b) Cod penal, este pusă aprecierea probelor efectuată de către prima

instanță.

Colegiul specifică faptul că, instanța de apel nu a făcut o analiză amplă a

probelor acumulate pe cauză, nu a indicat pentru care motive s-au admis unele

8

probe și s-au respins altele, nu a argumentat detaliat, cu trimitere la prevederile

legale respective, de ce s-au respins probele ce au fost aduse în confirmarea

învinuirii inculpaților. Toate probele administrate nu au primit o apreciere la justa

lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel sunt formale, premature ce au

reiterat concluziile instanței de fond, în partea învinuirii în baza art. 324 Cod penal,

ce nu rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Prin urmare, instanța de apel urma motivat să se expună asupra fiecărei probe,

să le coroboreze cu altele existente pe cauză, precum și noi administrate, ca mai

apoi să poată pronunța o hotărîre legală și întemeiată.

Într-o hotărîre este necesar nu numai de a indica numele și prenumele părții

vătămate și a martorilor, prin depozițiile cărora, în opinia instanței, sînt confirmate

unele sau altele circumstanțe de fapt, dar și de a expune esența acestor depoziții, și

legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sînt admise, iar altele

respinse.

Concluzionînd cele expuse mai sus, Colegiul constată că argumentul

recurenților referitor la faptul că instanțele de judecată nu au dat apreciere probelor

administrate pe caz și-a găsit confirmare, astfel, rezultatele activității organului de

urmărire penală și baza probatorie propusă de partea acuzării și partea apărării în

cadrul acestei cauze penale, urmează a fi verificată de către instanța de apel la

ședințele de judecată publice, cu respectarea drepturilor procesuale ale persoanelor

implicate pe caz, respectîndu-se principiul contradictorialității procesului penal și

legalității armelor în proces, stipulat la art. 24 Cod de procedură penală, ceea ce nu

a fost efectuat.

Analizînd legalitatea și temeinicia deciziei recurate în partea învinuirii în baza

art. 328 Cod penal, prin prisma criticilor invocate de recurenți, Colegiul remarcă

faptul că, conform rechizitoriului din 28 martie 2012, inculpații Popa I.G. și Malic

A.G. au fost învinuiți de: „săvîrșirea prin concurs real infracțiunile prevăzute de art. 324

alin. (2) lit. b), 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, care se caracterizează prin fapta persoanei

publice care pretinde bani ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini acțiuni contrar obligațiilor de

serviciu, săvîrșit de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în

proporții considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice însoțite de acțiuni

care înjosesc demnitatea părții vătămate” .

Iar, Marcu M.E. a fost învinuit de: „săvîrșirea infracțiunea prevăzută de art. 328

alin. (2) lit. c) Cod penal, care se caracterizează prin depășirea atribuțiilor de serviciu,

săvîrșit de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice însoțite de acțiuni care

înjosesc demnitatea părții vătămate”.(f.d. 75-102, v.2).

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 11 octombrie 2012, Popa I.N., Malic A.G.

și Marcu M.E. au fost achitați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2)

lit. c) Cod penal. (f.d. 183-187, v.2).

9

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013, Popa

I.N., Malic A.G. și Marcu M.E., au fost recunoscuți vinovați de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal. (f.d.32-47 v.3).

În acest context, instanța de recurs consideră necesar de indicat următoarele

prevederi legale:

- potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare

din 21.12.2012, litera c) din alin. (2) al art. 328 Cod penal – „tortură sau acțiuni care

înjosesc demnitatea părții vătămate”, a fost abrogată;

- prin aceeași Lege, în Codul penal a fost introdus art.1661, care prevede

răspunderea penală pentru tortură, tratamentul inuman sau degradant: ;

- art. 123 alin. (2) Cod penal, în redacția legii nr. 245 din 02.12.2011, prevede:

“Prin persoană publică se înțelege: funcționarul public, inclusiv funcționarul public

cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al

organelor apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține

grade speciale sau militare); angajatul autorităților publice autonome sau de

reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice

de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate

publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia

servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public”;

- art. 8 Cod penal: “Caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta

se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei”;

- art. 10 alin. (1) Cod penal: “Legea penală care înlătură caracterul infracțional

al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a

comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra

persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au

antecedente penale”;

- art. 10 alin. (1) Cod penal: “Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactive”;

- sancțiunea art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, în redacția legii 277 din

18.12.2008 prevede: „închisoare de la 2 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5

ani”;

- sancțiunea art. 1661 alin. (1) Cod penal prevede: „închisoare de la 2 la 6 ani,

sau amendă în mărime de la 800 la 1000 de unități convenționale, în ambele cazuri

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 3 la 5 ani”.

Astfel, cu referire la încadrarea acțiunilor inculpaților în baza art. 328 alin. (1)

Cod penal, Colegiul consideră prematură constatarea a Curții de Apel, în decizia

adoptată, în acest sens: „Inculpaților le-a fost incriminat calificativul „însoțite de acțiuni

ce înjosesc demnitatea părții vătămate", prevăzut la alin. (2) lit. c) al art. 328, însă prin

legea nr. 252 din 08.11.2012, au fost operate modificări în Codul penal și a fost exclus acest

calificativ din dispoziția normei citate în legătură cu introducerea unei noi componențe de

10

infracțiune - art. 166/1 Cod penal. Dat fiind faptul că sancțiunea pentru această infracțiune

este mai aspră decît cea de la art. 328 alin. (2) lit. c), prin prisma prevederilor art. 325 Cod

procedură penală și principiului retroactivității legii penale, instanța de apel a constatat că

nu este în drept să aplice norma mai gravă pentru inculpați”.

Raportînd normele legale menționate la cazul supus judecării, Colegiul indică

la necesitatea luării în considerații a prevederilor menționate mai sus, de către

instanța de apel, la încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, în cazul prezenței

în acțiunile acestora a elementelor constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 328

Cod penal.

De asemenea, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel la examinarea

apelului procurorului, nerespectînd cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu

a răspuns la toate motivele invocate de apelant. Deci, instanța de recurs consideră,

că o astfel de abordare a problemei de drept în cauza dată nu poate fi susținută pe

motiv, că de fapt la argumentele invocate de procuror în apel nu s-a dat un răspuns

argumentat, fiind expus printr-o singură frază cu caracter general.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a

susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce privește aprecierea probelor,

acceptând niște concluzii de ordin general, fără a reține conținutul real al probelor,

ignorînd unele aspecte evidente, ceea ce a avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature, nemotivate.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de apel

Chișinău cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor menționate

în prezenta decizie confirmă necesitatea casării deciziei instanței de apel cu

remitere la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată în cadrul căreia

urmează a fi apreciate de instanța de apel fiecare în parte și în cumul cu toate

probele la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții juste și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel de procuror, și cele

invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de

motivele casării deciziei atacate, de prevederile Hotărîrile Plenului Curții Supreme

de Justiție, de practica relevantă a CtEDO, să înlăture omisiunile admise și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

De asemenea, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să verifice și în

decizia sa să dea răspuns la toate argumentele invocate atît în apel cît și în

recursurile invocate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

11

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli și avocatul, Roman Zadoinov, în numele

inculpaților Igor Popa, Alexandru Malic și Mihail Marcu, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013, în cauza penală în

privința lui Popa Igor Nicolai, Malic Alexandru Gheorghe și Marcu Mihail Efim

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 21 ianuarie

2014, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

(semnătură) Elena Covalenco

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

12