1ra-512/2016 — art. 324 alin.2 lit.b, 328 alin.2 lit. c Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 324 alin.2 lit.b, 328 alin.2 lit. c Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-512/2016 — art. 324 alin.2 lit.b, 328 alin.2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-512/2016
C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
30 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte - Constantin Alerguș,
judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală,
Galina Stratulat,
a judecat fără citarea părților recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
27 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui
Popa Igor Nicolai, născut la 12.08.1986,
originar și domiciliat mun. Chișinău,
or. Vatra, str. Mihai Eminescu 25/1 ap. 3;
Malic Alexandru Gheorghe, născut la
24.06.1986, originar și domiciliat în
s. Micăuți, r-nul Strășeni;
Marcu Mihail Efim, născut la 07.09.1988,
originar și domiciliat în s. Micăuți, r-nul
Strășeni.
Termenul de examinare a cauzei:
instanța de fond: 29.03.2012 - 11.10.2012;
instanța de apel: 16.11.2012 - 28.05.2013;
rejudecare: 28.01.2014 - 21.05.2014;
rejudecare: 16.12.2014 - 27.10.2015;
instanța de recurs:
24.09.2013 - 24.12.2013 - dispusă rejudecarea;
28.07.2014 - 21.10.2014 - dispusă rejudecarea;
28.01.2016 - 30.06.2016
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 11 octombrie 2012, Popa Ig. și Malic
Al-dru au fost achitați de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin. (2)
lit. b) și art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar Marcu M. a fost achitat de săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal.
1
De către organul de urmărire penală Popa Ig., Malic Al-dru. au fost
învinuiți de faptul că, la 06.01.2012, aflîndu-se la domiciliul cet. Antoci M., situat
în s. Roșcani, r-nul Strășeni, în vederea efectuării percheziției pentru
descoperirea substanțelor narcotice, au fost descoperite și ridicate 4 arme de foc
și muniții, fiind întocmit procesul-verbal al percheziției de către ofițerul de
urmărire penală al DUP a MAI, Roșu Al-dru.
Ulterior, Antoci M. a fost condus la sediul DUP a MAI, situat pe str.
Columna, mun. Chișinău, unde i-au fost stabilite datele de identitate, alte careva
acțiuni de urmărire penală nefiind efectuate.
La 09.01.2012, Popa Ig. prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Malic
Al-dru, urmărind scopul dobîndirii mijloacelor financiare ce nu li se cuvin,
acționînd contrar prevederilor art. 12 pct. 6) din Legea nr. 416 din 18.12.1990 ”Cu
privire la poliție”, s-au deplasat la domiciliul lui Antoci M., comunicîndu-i
ultimului despre faptul, că sunt trimiși de către Roșu Al-dru pentru a primi suma
de 2 000 euro, echivalent sumei de 29 937,40 lei.
În vederea realizării intențiilor infracționale, Popa Ig. și Malic Al-dru prin
înțelegere prealabilă și de comun acord i-au comunicat lui Antoci M., că 1 000
euro sunt destinați lui Roșu Al-dru, iar 1000 euro pentru dînșii, sub pretextul de
a nu-l trage la răspundere penală pe faptul deținerii ilegale a armelor de foc și de
a nu-l reține pentru 72 ore. Deoarece Antoci M., nu dispunea de suma respectivă
de bani, le-a solicitat timp pentru a aduna suma menționată.
La 12.01.2012 Sîrbu I., deținînd funcția de inspector superior al CPR
Strășeni, fiind determinat de Popa Ig., de comun acord cu Malic Al-dru., l-a citat
telefonic pe Antoci M., de la numărul de telefon nr. 0 (79) 749 109 pentru a se
prezenta a doua zi la CPR Strășeni.
La 13.01.2012, Popa I., aflîndu-se împreună cu Marcu M. și Malic Al-dru, în
biroul de serviciu nr. 11, al Secției poliție criminale a CPR Strășeni, situat pe str.
Ștefan cel Mare, 181, din or. Strășeni, depășindu-și în mod vădit limitele
drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în scopul curmării oricărei tentative
de deconspirare a acțiunilor criminale ale sale și complicilor săi privind
săvîrșirea infracțiunii de corupere pasivă, fără consimțămîntul lui Antoci M., l-au
supus percheziției corporale prin dezbrăcarea victimei, însoțite de insulte în
adresa acestuia, înjosindu-i demnitatea umană, pentru a se convinge că ultimul
nu este înzestrat cu tehnică de înregistrare audio-video, violînd prin acest fel
libertatea și siguranța persoanei, drept garantat de prevederile art. 25 a
Constituției RM și art. 5 al CoEDO, precum și aducînd grave prejudicii de
imagine MAI.
Tot ei, Popa Ig., Marcu M. și Malic Al-dru., depășindu-și în mod vădit
limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în scopul curmării oricărei
tentative de deconspirare a acțiunilor criminale ale sale și complicelor săi privind
2
săvîrșirea infracțiunii de corupere pasivă, în lipsa vreunui act procesual sau a
unui temei legal, au sechestrat de la Antoci M. telefonul mobil de marca ”Nokia”,
IMEI 356835/02/308767/8, cu cartela SIM nr. 0 (68) 087 145 și în care era camuflată
tehnica specială de înregistrare, violînd prin acest fel inviolabilitatea proprietății,
drept garantat de prevederile art. 127 al Constituției RM și de primul protocol al
CoEDO, precum și aducînd grave prejudicii de imaginii MAI.
Astfel, de către organul de urmărire penală acțiunile lui Popa Ig. și Malic Al-
dru au fost încadrate în baza art. 324 alin. (2) lit. b), 328 alin. (2) lit. c) Cod penal,
iar acțiunile lui Marcu M. în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, care se
caracterizează prin fapta persoanei publice, care pretinde bani ce nu i se cuvin, pentru a
îndeplini acțiuni contrar obligaților de serviciu, săvîrșită de două sau mai multe persoane
și depășirea atribuțiilor de serviciu, săvîrșit de către o persoană publică a unor acțiuni
care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă
aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice însoțite de acțiuni care înjosesc demnitatea părții vătămate.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a lui
Popa Ig. și Malic Al-dru în baza art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5 ani
închisoare, cu amendă în mărime de 1 000 unități convenționale și cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de 3 ani, în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de 1 an și în baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni stabilindu-le pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu amendă în
mărime de 1 000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 4 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar Marcu M. să fie
condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de 3 ani.
În motivarea apelului declarat procurorul a invocat că, instanța a pus la
baza sentinței declarațiile inculpaților, fiind apreciate drept veridice, care au avut
un caracter de apărare și implicit de eschivare de la răspunderea penală, iar
totalitatea de probe acumulate de organul de urmărire penală și administrate în
instanța de judecată, care confirmă incontestabil vinovăția inculpaților de
săvîrșirea infracțiunilor imputate, au fost apreciate critic, interpretate eronat,
respinse sau, în general, au fost lăsate fără apreciere.
Acuzatorul de stat a mai menționat că, în speță nu a fost încălcată
competența materială, or potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), 42 alin. (2), (3) Cod
de procedură penală, CCCEC a avut deplină competență de a porni și exercita
3
urmărirea penală sub conducerea Procuraturii Anticorupție în vederea
investigării obiective, complete, sub toate aspectele a infracțiunilor prevăzute de
art. 324 alin. (2) lit. b), 328 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013,
a fost admis parțial apelul declarat de procuror, casată sentința în partea achitării
pe art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Popa Ig., Malic Al-dru și Marcu
M. au fost recunoscuți vinovați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328
alin. (1) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de amendă: - lui Marcu M. în
mărime de 200 unități convenționale fără privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții; - lui Popa Ig. și Malic Al-dru în mărime de 300 unități convenționale,
fiecăruia cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele
MAI pe un termen de 1 an.
În rest sentința contestată a fost menținută.
În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, inculpaților le-a fost
incriminat calificativul „însoțite de acțiuni ce înjosesc demnitatea părții vătămate",
prevăzut la alin. (2) lit. c) al art. 328, însă prin Legea nr. 252 din 08.11.2012 au fost
operate modificări în Codul penal și a fost exclus acest calificativ din dispoziția
normei citate în legătură cu introducerea unei noi componențe de infracțiune -
art. 1661 Cod penal. Dat fiind faptul că, sancțiunea pentru această infracțiune este
mai aspră decît cea stabilită de art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, prin prisma
prevederilor art. 325 Cod de procedură penală și principiului retroactivității legii
penale, instanța a constatat că, nu este în drept să aplice norma mai gravă pentru
inculpați.
Referitor la învinuirea adusă inculpaților Popa Ig. și Malic Al-dru în baza
art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a conchis că, ultimii corect au
fost achitați pe acest capăt de învinuire, deoarece probele prezentate instanței,
inclusiv și, conținutul convorbirilor interceptate și înregistrate, nu confirmă cu
certitudine pretinderea, extorcarea de către Popa Ig. și Malic Al-dru a sumei de
2 000 euro, fapt invocat de către Antoci M. Deja la 12.01.2012, inculpații știau
despre faptul, că sînt provocați de către Antoci M. la corupere pasivă și că
ultimul pregătește aceste acțiuni, iar pe 13.01.2012, a fost raportat despre aceasta
conducerii comisariatului.
Instanța de apel, referindu-se la prevederile art. 125 și 130 Cod procedură
penală a considerat că, este dovedit faptul că Antoci M. în convorbirile telefonice
cu inculpații, fiind înzestrat cu tehnică specială de înscriere, provoca inculpații și
pe Roșu Al-dru la dare de mită, lucru evident din stenogramele acestor
înregistrări.
Totodată, la 21.03.2012, Roșu Al-dru, fiind bănuit de comiterea infracțiunii
în baza art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost scos de sub urmărire penală pe
4
motiv că acesta nu a recunoscut faptul estorcării de mită și nu au fost acumulate
probe ce ar dovedi vinovăția lui, iar concluziile despre vinovăția persoanei nu
pot fi întemeiate pe presupuneri. Instanța de apel a menționat că, învinuirea lui
Popa Ig. și Malic Al-dru în această parte se bazează pe aceleași probe ca și în
privința lui Roșu Aldru: declarațiile părții vătămate Antoci M. și soției sale Rădvan C.,
interceptările convorbirilor telefonice. Prin urmare, dacă acestea nu sunt suficiente în
raport cu învinuirea lui Roșu Al-dru, atunci învinuirea și a celorlalți inculpați, în
această parte, nu poate fi bazată pe aceleași probe.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a adoptat
o sentință de achitare în privința lui Popa Ig. și Malic Al-dru pe art. 324 alin. (2)
lit. b) Cod penal.
Nu a fost reținută concluzia primei instanțe privind încălcarea de către
organul de urmărire penală a competenței după materie și după subiect,
urmărirea penală fiind pornită și efectuată de către un organ care nu dispunea de
împuternicirile respective, deoarece potrivit art. 269 alin. (1) Cod de procedură
penală, efectuarea urmăririi penale în privința infracțiunii prevăzute la art. 324
Cod penal, incontestabil, ține de competența organului de urmărire penală al
CCCEC, care a pornit cauza penală în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal în
cadrul efectuării urmăririi penale privind infracțiunea pe art. 324 alin. (2) lit. b)
Cod penal. Instanța de apel a conchis că, în cauza dată a fost cauzat prejudiciu
autorităților publice, ori în urma acțiunilor inculpaților în primul rînd a avut de
suferit imaginea poliției.
La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut
seama de prevederile art.75 - 78 Cod penal, de infracțiunea săvîrșită de inculpați,
care potrivit art.16 Cod penal se califică ca infracțiune mai puțin gravă, de
circumstanțele atenuante și agravante prezente în cauză, de persoana acestora,
care se caracterizează pozitiv, nu fac abuz de băuturi alcoolice, nu se află la
evidență psihiatrică, nu au antecedente penale, considerînd posibil de a le aplica
pedeapsa în limitele minime ale sancțiunii principale și celei complimentare
obligatorii.
Totodată, reieșind din rolul mai puțin activ al inculpatului Marcu M.,
instanța de apel a considerat posibil de a nu-i aplica pedeapsa complimentară
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare
acuzatorul de stat și avocatul Zadoinov R., în numele inculpaților, care au
solicitat:
- acuzatorul de stat, invocînd temei de casare prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în
instanța de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului declarat,
5
acuzatorul de stat a invocat că, totalitatea probelor acumulate de organul de
urmărire penală și administrate în instanță dovedesc cu certitudine vinovăția
inculpaților Popa Ig. și Malic Al-dru în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.
324 alin. (2) lit. b), 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar a lui Marcu M. în baza art. 328
alin. (2) lit. c) Cod penal, însă instanța de apel apreciind greșit probele
administrate pe caz incorect a încadrat acțiunile acestora doar în baza art.328
alin. (1) Cod penal.
Faptul extorcării mijloacelor bănești ce nu i se cuvin în sumă de 2 000 euro
de la Antoci M., de către persoana publică Roșu Al-dru nemijlocit și prin
complicii săi, Malic Al-dru și Popa Ig., a fost resimțită de Antoci M. prin
amenințările aduse de acești colaboratori prin reținere, începerea unei cauze
penale pentru păstrarea ilegală a armelor de foc, care poate atrage condamnare la
privațiune de libertate pe un termen îndelungat, vizitele neîntemeiate și
inopinate la domiciliul lui Antoci M., sunetele de pe telefoane străine, lipsa
asistenței unui apărător.
Totodată, depășirea agravată a atribuțiilor de serviciu incriminată
inculpaților se află în legătură directă cu comiterea actului de corupție, care se
probează indirect de acțiunile acestora petrecute în incinta CPR Strășeni,
percheziția ilegală a lui Antoci M. în vederea descoperirii tehnicii speciale de
înregistrare, or, în accepțiunea observatorului obiectiv, persoana publică, care are
un comportament legal, nu are temeiuri rezonabile de a-și suspecta
interlocutorul că acesta interceptează și înregistrează convorbirile. Acest fapt se
probează prin convorbirile interceptate, ce demonstrează direct ilegalitatea citării
ilegale a lui Antoci M. la sediul CPR Strășeni, care nu a avut la bază examinarea
vreunei cauze penale sau informații cu privire la infracțiuni, urmărind doar
scopul pedepsirii ultimului pentru denunțul depus la CCCEC, deoarece din
cadrul discuțiilor reiese că colaboratorii menționați cunoșteau despre denunț,
indicînd direct la instituția în cauză. Limbajul licențios și anturajul de frustrare
creat i-a învins rezistența psihică a lui Antoci M. și l-a determinat să se supună
percheziției și cerințelor ilegale ale acestora.
- avocatul Zadoinov R., în numele inculpaților Popa Ig., Malic Al-dru și Marcu
M., casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond privind achitarea
inculpaților, deoarece în acțiunile inculpaților nu sunt întrunite elementele
infracțiunilor imputate.
În motivarea recursului avocatul a menționat că, instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra argumentelor inculpaților privind provocarea și
inadmisibilitatea probelor și la examinarea cauzei de către instanța de apel a fost
încălcat dreptul inculpaților la un proces echitabil prescris la art. 6 CoEDO,
deoarece după casarea sentinței de achitare a fost emisă o hotărîre de
condamnare fără a examina cumulul de probe în cazul dat, bazîndu-se pe
6
probele administrate de prima instanță, unde inculpații au fost achitați.
Consideră că, procuratura împreună cu partea vătămată au acționat în mod
arbitrar, provocînd inculpații la acțiuni de care ulterior aceștia au fost învinuiți,
cu scopul de a-l exonera pe Antoci M. de răspunderea penală pentru procurarea
și păstrarea ilegală a armelor de foc și muniții.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
24 decembrie 2013, recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul
Zadoinov R. în numele inculpaților au fost admise, casată total decizia instanței
de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de
judecată.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că aprecierea
de către instanța de apel a probelor a fost înfăptuită superficial, fără ca aceasta să
se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității, precum și a veridicității
fiecărei probe în parte.
Colegiul a menționat că instanța de apel a redat detaliat în decizia adoptată
conținutul declarațiilor inculpaților, părții vătămate, martorilor, precum și
probele scrise, cercetate în cadrul ședințelor de judecată a instanței de fond și de
apel, însă nu a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, nu a indicat
pentru care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele, nu a argumentat
detaliat, cu trimitere la prevederile legale respective, de ce s-au respins probele
ce au fost aduse în confirmarea învinuirii inculpaților.
Astfel, Colegiul a indicat că în decizia instanței de apel este argumentat la
general că probele confirmă vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 328 alin.(1) Cod penal și nevinovăția în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, în așa mod că toate probele
administrate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de
instanța de apel sunt formale, premature și care au reiterat concluziile instanței
de fond, fără a pătrunde în esența problemei de fapt și de drept, precum și fără a
răspunde la toate motivele invocate de apelant.
Cu referire la încadrarea acțiunilor inculpaților în baza art. 328 alin. (1) Cod
penal, instanța de recurs a considerat prematură constatarea instanței de apel
privind excluderea calificativului ”însoțite de acțiuni ce înjosesc demnitatea părții
vătămate”, prevăzut la alin. (2) lit. c) art. 328 Cod penal, în legătură cu
modificările operate în Codul penal prin Legea nr.252 din 08.11.2012 și
introducerea unei noi componențe de infracțiune art. 1661 Cod penal.
Instanța de recurs a menționat că în cadrul procedurii de rejudecare a cauzei
instanța de apel urmează să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor
invocate în apel, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și
examinate în instanțaă, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea
7
admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de
motivele casării deciziei atacate, de prevederile practicii judiciare, de practica
relevantă a CtEDO, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre
întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2014,
a fost admis apelul declarat de procuror, casată integral sentința și pronunțată o
hotărîre de condamnare a lui Popa Ig. și Malic Al-dru în baza art. 324 alin. (2) lit.
b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate
în cadrul MAI pe un termen de 3 ani, pentru fiecare și în baza art. 328 alin. (2) lit.
c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a
exercita activitate în cadrul MAI pe un termen de 1 an, pentru fiecare, iar
conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul
parțial al pedepselor aplicate le-a fost stabilită definitiv spre executare fiecăruia
cîte 6 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în cadrul MAI
pentru un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Prin aceeași decizie Marcu M. a fost condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit.
c) Cod penal, 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a
exercita activitate în cadrul MAI pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Instanța de apel a constatat faptele incriminate lui Popa Ig., Malic Al-
dru și Marcu M. prin rechizitoriu, concluzionînd că, probele prezentate de partea
acuzării și anume: - declarațiile: părții vătămate Antoci M., a martorilor Muntean
N., Sîrbu I., Selivestru C., precum și un șir de înscrisuri, care conțin informații
care probează vinovăția inculpaților: - procesul-verbal de prezentare spre
recunoaștere a persoanei din 27.01.2012, conform căruia Antoci M. l-a recunoscut
pe Marcu M., ca fiind anume colaboratorul de poliție care în dimineața de
13.01.2012, l-a supus percheziției corporale prin dezbrăcare, l-a insultat și i-a
sechestrat telefonul mobil de model ”NOKIA”, înzestrat cu tehnică specială de
înregistrare; - procesul-verbal de examinare a documentelor (registrului de
evidență a persoanelor aduse în CPR Strășeni) din 18.01.2012, prin care s-a
constatat faptul, că la 13.01.2012, ora 0948, Antoci M. a fost trecut în sediul CPR
Strășeni către colaboratorul de poliție Popa I., fapt confirmat prin semnătura
acestuia aplicată în cadrul registrului respectiv (vol. I, f.d. 135-139); - procesul-
verbal al percheziției din 13.01.2012 a biroului nr. 6 a CRP Strășeni (vol. I f. d. 71-
72); - procesul-verbal din 13 ianuarie 2012, privind interceptarea și înregistrarea
comunicărilor petrecute în cadrul întîlnirii dintre: Antoci M. cu Popa Ig., Malic
Al-dru, Maximenco N. și Marcu M., care au avut loc la 13.01.2012, în intervalul
8
de timp cuprins între orele 0950:51 - 1051:35 și 13 38:00 - 1348:20, petrecute în incinta
sediului CPR Strășeni, situat pe str. Ștefan cel Mare, 181, or. Strășeni (vol. I f.d.
55-62); - procesul-verbal privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor
telefonice din 13.01.2012, în care au fost documentate (stenografiate) convorbirile
petrecute între Antoci M. și persoana pe nume ”Vanea” - (care în cursul urmăririi
penale s-a constatat a fi Sîrbu Ion), petrecute la 12.01.2012, în intervalul de timp
cuprins între orele 1707:52 și 1709:08 (vol. I f.d. 87-90); - procesul-verbal privind
interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice din 13.01.2012, în care au
fost documentate (stenografiate) convorbirile petrecute între Antoci M. și Popa
Ig., petrecute la 12.01.2012 în intervalul de timp cuprins între orele 1716:12 și 1717:12
(vol. I f.d. 91-93); - procesul-verbal privind interceptarea și înregistrarea
convorbirilor ele fonice in 13.01.2012, în care au fost documentate (stenografiate)
convorbirile petrecute intre Malic Al-dru și Popa Ig., petrecute ia 13.01.2012 în
intervalul de timp cuprins între orele 1103:13 și 1103:50, CD-20/12 (vol. I f.d. 91-93); -
procesul-verbal de examinare a documentelor (registrului nr. 2 de evidență a
informațiilor cu privire la infracțiuni și incidente) din 18.01.2012, prin care s-a
constatat faptul, că la 13.01.2012, ora 1058, a fost înregistrat raportul lui
Constantin M. cu nr. 20123300181, cu privire la acțiunile de corupere activă
săvîrșită de Antoci M. în privința colaboratorilor de poliție Popa Ig. și Malic Al.
(vol. I f.d. 131-134); - procesul-verbal de examinare a documentelor (materialul
nr. 20123300181) din 18.01.2012, prin care se confirmă că, colaboratorii de poliție
Popa Ig. și Malic Al-dru i-au făcut percheziție, în legătură cu faptul că, Antoci M.
le-ar fi propus bani în ziua de 13.01.2012 (vol. I f.d. 140-143); - fila de hîrtie de
culoare albă ce conține înscrierile privind numerele de telefon a lui Popa Ig. și
copia autentificată a filei pe care sunt înscrise documentele necesare pentru
înregistrarea armelor, prezentate de către Antoci M. și anexate în cadrul
procesului-verbal de audiere a martorului din 11.01.2012, care reprezintă probe
scrise privind veridicitatea declarațiilor lui Antoci M. (vol. I f.d. 28-29), care au
fost studiate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității,
precum și al coroborării lor
În opinia instanței de apel, instanței de fond eronat a concluzia precum că
acțiunile inculpaților de percheziționare a părții vătămate Antoci M. au avut un
caracter legal, deoarece acesta a fost supus dezbrăcării pînă la piele, fiindu-i
înjosită demnitatea.
Instanța de apel a considerat nefondate argumentele instanței de fond,
precum că, urmărirea penală pe cauza nr. 2012036061, de învinuire a inculpaților
în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost
efectuată de către OUP al CCCEC, cu încălcarea normelor ce competență,
deoarece potrivit prevederilor art. 42 alin. (2), 42 alin. (3) pct. 4) Cod de
9
procedură penală această cauză a fost conexată la cauza penală nr. 2012036020,
pornită în baza art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, ce intră în competența CCCEC,
exist]nd legătură directă între infracțiunile date.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților Popa I., Malic
Al., Marcu M., și a modalității de executare a pedepsei, instanța de apel a ținut
cont de prevederile art. 4, 7, 61, 75-77 Cod penal, și anume, de caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvîrșite, de pericolul social al infracțiunii,
de circumstanțele reale și personale, de persoana inculpaților și circumstanțele
cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei
aplicate asupra vinovatului, menționînd că circumstanțe atenuante nu au fost
stabilite, fiind stabilită circumstanța agravantă - provocarea prin infracțiune a
unor urmări grave. Astfel, a conchis că corectarea și reeducarea inculpaților
poate avea loc prin stabilirea în privința acestora a unei pedepse privative de
libertate.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare
avocatul Zadoinov R., în numele inculpaților Popa Ig., Malic Al-dru și avocatul
Gașițoi V. în numele inculpatului Marcu M., care invocînd temei de casare
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 7) Cod de procedură penală, au solicitat
casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare pe motiv că faptele lor
nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.
În motivarea recursurilor declarate, avocații au invocat că, inculpații au fost
condamnați de către instanța de apel fără ca aceasta să examineze în mod direct
probele pe care se întemeiază acuzarea sau apărarea, punînd la baza deciziei sale
declarațiile părții vătămate și a martorilor fără a-i audia în mod direct în ședința
de judecată, precum și fără a examina în ședința de judecată și alte probe.
Instanța de apel nu a verificat și nu s-a expus în decizia sa asupra
inadmisibilității probelor prezentate de către acuzare, deoarece consideră că
acțiunile de urmărire penală în baza cărora au fost acumulate probele au fost
înfăptuite de către organul de urmărire penală, cu încălcarea competenței (cu
referire la art. 328 Cod penal), cu încălcarea dreptului inculpaților la respectarea
vieții private și corespondenței (prin efectuarea înregistrărilor audio și video în
secret, precum și ascultarea secretă a convorbirilor acestora), prin înaintarea
învinuirii și interogarea după expirarea termenului de urmărire penală, prin
încălcarea dreptului inculpaților de a nu contribui la propria învinuire precum și
a dreptului lor la tăcere, generate de provocarea din partea organului de
urmărire penală la comiterea unei infracțiuni.
Astfel, avocații au invocat nulitatea și inadmisibilitatea probelor acuzării,
obținute prin violarea drepturilor fundamentale prevăzute de art. 6 (dreptul de a
nu contribui la propria învinuire, dreptul la tăcere, dreptul de a nu fi provocat la
10
comiterea infracțiunii, dreptul la un proces echitabil) și art. 8 CoEDO (dreptul la
respectarea vieții private și corespondenței).
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din
21 octombrie 2014, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia
instanței de apel, fiind dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt
complet de judecată.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că instanța
de apel contrar indicațiilor instanței de recurs, n-a făcut o analiză amplă a
probelor acumulate în cauză, nu a indicat pentru care motive s-au admis unele
probe și s-au respins altele, nu a argumentat detaliat, cu trimitere la prevederile
legale respective, de ce s-au respins probele ce au fost aduse în confirmarea
nevinovăției inculpaților. Tuturor probelor administrate nu le-a fost dată o
apreciere cuvenită, iar concluziile făcute de instanța de apel sunt formale,
premature și au reiterat concluziile aduse în rechizitoriu și în apelul
procurorului.
Prin urmare, la rejudecarea cauzei de către instanța de apel nu au fost
respectate prevederile art. 414 alin. (5), 419 alin. (1) pct. 2) și 436 alin. (2) Cod de
procedură penală.
Instanța de recurs a constatat că erorile admise de către instanța de apel la
examinarea cauzei nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțînd soluția sa
fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CoEDO, precum și a
practicii judiciare stabilite.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmînd să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de rejudecare și
limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii
procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel de procuror, asupra
celor indicate în prezenta decizie, precum și să dea răspuns la toate argumentele
invocate atît în apel cît și în recursurile invocate și să aprecieze profund probele
administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere cuvenită cu
argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd
cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile practicii judiciare
stabilite, de practica relevantă a CoEDO, să înlăture omisiunile admise și să
pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417
Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
27 octombrie 2015, a fost admis parțial apelul declarat de procuror, casată
sentința în partea achitării inculpaților pe art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal și
pronunțat în această parte o hotărîre de condamnare a lui Popa Ig., Malic Al-dru
și Marcu M. în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de
amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a
11
activa în organele MAI pe un termen de 1 an, 400 unități convenționale, cu
privarea de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de un an și
respectiv 300 unități convenționale, fără privarea de drept. În rest, sentința a fost
mențină.
Pentru a pronunța decizia, instanța de apel reținut că, în speță acțiunile
inculpaților Popa Ig., Malic Al-dru și Marcu M. întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu prevăzută de
art. 328 alin. (1) Cod penal, or inculpații fiind persoane cu funcție de răspundere,
colaboratori ai SPC a CPR Strășeni, cunoscînd cerințele fișei de post, contractelor
individuale de muncă încheiate cu MAI și prevederile Legii nr. 416, din
18.12.1990, cu privire la poliție, au acționat vădit contrar acestora, fapt care
probează indubitabil intenția directă în săvîrșirea infracțiunii de exces de putere
prin acțiuni ce au înjosit demnitatea părții vătămate Antoci M., deoarece
inculpații își dădeau seama de caracterul prejudiciabil al percheziției corporale, a
insultării și a sechestrării telefonului părții vătămate, au prevăzut urmările
prejudiciabile ale acestor acțiuni și au dorit sau au admis, în mod conștient,
survenirea acestora.
Instanța de apel a considerat ca fiind eronate concluziile primei instanțe și
argumentele inculpaților referitoare la faptul că, efectuarea urmăririi penale în
privința infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal, nu ține de competența
CCCEC și ar fi fost încălcată competența după materie și după subiect, deoarece
art. 269 Cod de procedură penală (în redacția în vigoare la acea dată) statua că,
organul de urmărire penală al CCCEC efectuează urmărirea penală în privința
infracțiunilor prevăzute la art. 236-261-1, 279,324-326, 330-336 din Codul penal, iar în
privința infracțiunilor prevăzute la art. 191, 195, 327-329 din Codul penal, numai în
cazurile în care prejudiciul respectiv a fost cauzat în exclusivitate autorităților și
instituțiilor publice, întreprinderilor de stat sau bugetului public național. OUP al
CCCEC, efectuează, sub controlul procurorului urmărirea penală în privința
infracțiunilor date în competența sa, indiferent de calitatea subiectului acestora, cu
excepția infracțiunilor și persoanelor prevăzute la art. 270 alin. (1) pct. 1 lit. a), f), h),
pct. 2), 3).
Instanța de apel a conchis că în speță nu a avut loc încălcarea art. 8 la
CoEDO, or interceptarea și înregistrarea în secret a convorbirilor telefonice a fost
aprobată de către instanța de judecată, care a emis încheierile respective, anexate
la materialele dosarului, fapt ce corespunde prevederilor art. 1322 alin. (1) pct. 1)
lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora în vederea descoperirii și cercetării
infracțiunilor se efectuează următoarele măsuri speciale de investigații cu autorizarea
judecătorului de instrucție interceptarea și înregistrarea comunicărilor sau a imaginilor
Totodată, instanța a conchis că nu a fost încălcat nici dreptul inculpaților la
un proces echitabil protejat de art. 6 al CoEDO, or probele relevante constatării
12
componentelor infracțiunii incriminate de art. 328 Cod penal au fost obținute în
corespundere cu prevederile legii.
Cu referire la învinuirea adusă inculpaților Popa Ig. și Malic Al-dru în
comiterea infracțiuni prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de
apel a conchis că, în speță nu a fost dovedită prin probe pertinente, admisibile,
veridice și concludente întrunirea în acțiunile inculpaților a laturii obiective a
infracțiunii imputate, or potrivit materialele cauzei instanța a dedus că,
învinuirea înaintată este axată doar pe declarațiile lui Antoci M., fără ca acestea
să fie confirmate prin alte probe.
La stabilirea categoriei și modalitatea executării pedepsei, instanța de apel
a ținut cont de prevederile art. 4, 7, 16, 61, 75 - 78 Cod penal, de caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvîrșite, de pericolul social al acestora, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de
influența pedepsei aplicate asupra vinovaților, concluzionînd că corectarea și
reeducarea acestora poate avea loc prin stabilirea unei pedepse non-privative de
liberate cu aplicarea unei amenzi pentru fiecare.
Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar procurorul,
care invocînd temei de casare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia în partea recalificării
acțiunilor inculpaților de la art. 328 alin. (2) lit. c) la art. 328 alin. (1) Cod penal,
cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță în alt
complet de judecată.
În motivarea apelului procurorul invocă următoarele argumente:
- instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de partea
acuzării și nu le-a apreciat obiectiv;
- acțiunile inculpaților Popa Igor, Malic Al-dru și Marcu M. urmau a fi
calificate în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, or reieșind din conținutul
deciziei Colegiului penal al CSJ din 30.06.2014, nr. 4-1ril-3/2014, recursul în
interesul legii formulat de către Procurorul General a fost admis;
- partea acuzării a prezentat instanței probe pertinente, admisibile și
concludente, forța probatorie a cărora nu a fost pusă la îndoială de partea
apărării, care în volum deplin dovedesc vinovăția inculpaților în săvîrșirea
infracțiuni imputate;
- instanța de apel la examinarea cauzei a admis o eroare gravă de drept și
de fapt care a afectat soluția instanței.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele
considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd
recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a
13
hotărîrii atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în
cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror
probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele
administrate în instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere
probelor din dosar și poate administra, la cererea părților, orice probe noi pe care
le consideră necesare, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe
prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sînt: dacă fapta
reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de
inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin
prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de
procedură penală.
La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a
fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau
administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la
toate motivele invocate.
Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sînt obligatorii, nu au
fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauzei în ordine de apel.
După cum rezultă din materialele cauzei, prima instanță cercetînd și
apreciind în ansamblu probele administrate în cauză, a conchis că faptele
inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.
328 alin. (2) lit. c) Cod penal și urmează a fi achitați.
Contrar, instanța de apel a reținut că, deși la momentul comiterii infracțiunii
acțiunile inculpaților corect au fost calificate în baza legii care era în vigoare,
totuși, ținînd cont că lit. c) din alin. (2) art. 328 Cod penal, a fost exclusă prin
Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, acțiunile inculpaților, prin
prisma art. 10 alin. (2) Cod penal, urmează a fi încadrate în baza art. 328 alin. (1)
Cod penal.
Colegiul penal lărgit consideră eronate concluziile instanței de apel, în
partea recalificării acțiunilor inculpaților Popa Igor, Malic Al-dru și Marcu M.,
de la art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, la prevederile art. 328 alin. (1) Cod penal
(în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002), or, potrivit deciziei Plenului Colegiului
penal al Curții Supreme de Justiție din 30.06.2014 (dosarul 4-1ril-3/2014), a fost
stabilit că ”(<) prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, nu au fost dezincriminate
faptele prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) sau c) Cod penal (redacția Legii nr.
14
277 din 18.12.2008), fiindcă aceste fapte se regăsesc în norma relativ echivalentă
prevăzută de dispoziția art. 1661 Cod penal (redacția Legii nr. 252 din 08.11.2012).
Astfel, aplicînd prevederile art. 8, 10 Cod penal, se constată că urmează a fi
menținută încadrarea efectuată în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal (redacția
18.12.2008), fără a agrava situația inculpatului.”
Prin urmare, fapta de ”exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu”,
după modificările operate în Codul penal prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în
vigoare din 21.12.2012, nu a fost decriminalizată, faptele prejudiciabile comise de
către făptuitori fiind în continuare pasibile de pedeapsă în baza art. 328 alin. (2)
lit. c) Cod penal (redacția 18.12.2008).
Totodată, instanța de apel indicînd că acțiunile inculpaților nu pot fi
încadrate în norma penală menționată, nu a ținut cont de prevederile art. 8 Cod
penal, potrivit cărora caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se
stabilește de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.
Astfel, avînd în vedere că Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din
21.12.2012, nu conține prevederi care ar înlătura caracterul infracțional al faptei,
care ar ușura pedeapsa ori în alt mod ar ameliora situația persoanei care a comis
infracțiunea și că aceasta nu este retroactivă, acțiunile subiecților infracțiunii care
cad sub incidența legii în cauză, urmează a fi calificate, potrivit art. 8 Cod penal,
în baza legii penale în vigoare la data săvîrșirii infracțiunii.
Instanța de apel, la examinarea apelului declarat de partea acuzării, urma să
țină seama de prevederile legislației în vigoare, totodată să verifice toate probele
administrate și prezentate în cauză în confirmarea atît a vinovăției, cît și a
nevinovăției inculpaților în cele incriminate și să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apelurile declarate, descrise detaliat la pct. 3 al prezentei
decizii.
Colegiul conchide că temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de
procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apeluri sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, invocate de recurent, persistă în cauză.
Astfel, instanța de recurs consideră că erorile comise nu pot fi reparate de
către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată
cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,
substituind instanța care a judecat apelurile cu încălcarea prevederilor
procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești, decizia instanței de apel
în cauza dată urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de
apel.
În atare situație, recursul procurorului urmează a fi admis.
Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, să ia în considerație cele expuse în prezenta
15
decizie, să înlăture încălcările de lege menționate, să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate atît în apelul declarat, cît și în recurs, să facă o încadrare
corectă acțiunilor inculpaților ținînd cont de cele menționate în pct. 17. alin. 8 al
prezentei decizii și să adopte o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu
prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, casează parțial decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015, în partea condamnării
lui Popa Igor Nicolai, Malic Alexandru Gheorghe și Marcu Mihail Efim, în baza
art. 328 alin. (1) Cod penal și dispune rejudecarea cauzei în această parte, în
ordine de apel în aceiași instanță, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Decizia motivată pronunțată integral la 18 iulie 2016.
Președinte Constantin Alerguș
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Dumitru Mardari
Oleg Sternioală
Galina Stratulat
16