1ra-624/2015 — art.287 alin.1, art.287 alin.2 lit.b, 349 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.1, art.287 alin.2 lit.b, 349 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10,12 CPP
1ra-624/2015 — art.287 alin.1, art.287 alin.2 lit.b, 349 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra- 624/2015
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
28 iulie 2015 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Nicolaev Ghenadie
Alerguș Constantin
Moraru Petru
judecînd, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare, declarate de
inculpatul Stavila Pavel Ion și avocatul acestuia, Antoci Maria, și de avocatul Șontea
Daniel în numele inculpatului Constantin Andrei Ion, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2015, în cauză penală în privința lui
Stavila Pavel Ion, născut la 19.08.1987, originar și
domiciliat sat. Micăuți, r-nul Strășeni.
Constantin Andrei Ion, născut la 25.08.1987,
originar și domiciliat în sat. Micăuți, r-nul Strășeni.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.10.2011 – 18.03.2014;
Instanța de apel: 12.05.2014 – 30.01.2015;
Instanța de recurs: 29.04.2015 – 28.07.2015.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2014, Stavila Pavel Ion a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare;
art. 349 alin.(11) Cod penal la 1 (unu) an închisoare;
art.287 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare;
art. 349 alin.(11) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.
În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni
prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului Stavila Pavel i-a fost stabilită
o pedeapsă definitivă de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
1
În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate inculpatului Stavila Pavel pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.
Prin aceiași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat Constantin
Andrei Ion:
în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare;
în baza art. 349 alin.(11) Cod penal la 1 (unu) an închisoare;
În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni
prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului Constantin Andrei i-a fost
stabilită o pedeapsă definitivă de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
Prin aceeași hotărîre au fost condamnați Solodchii Ion, Boroda Nicolae și
Nicolaev Vasile, în privința cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, la data de 30 mai 2011, aproximativ la orele
00:15, inculpații Solodchii Ion, Constantin Andrei, Boroda Nicolae, Nicolaev Vasile
și Stavila Pavel, se aflau în centrul sat. Micăuți, la barul ÎI „Malai Elena”, toți fiind în
stare de ebrietate, au numit-o cu cuvinte necenzurate pe proprietara barului Rusu
Svetlana, pentru că nu le-a dat bere pe datorie și la cerința ei de a părăsi localul
barului pentru a-l închide, inculpații nu au reacționat, încălcînd ordinea publică.
Pentru a curma acțiunile huliganice ale inculpaților, Rusu Svetlana, prin
intermediul telefonului l-a chemat pe polițistul postului de poliție Micăuți a CPR
Strășeni - Creangă Ion. Ajungînd la fața locului OOS a PP Micăuți a CPR Strășeni,
Creangă Ion, care se afla în exercițiul funcției, a fost ultragiat de către Stavila Pavel,
Solodchii Ion, Constantin Andrei, Boroda Nicolae și Nicolaev Vasile, care i-au jignit
premeditat onoarea și demnitatea, apoi prin acțiuni, care prin conținutul lor se
deosebesc printr-un cinism cu obrăznicie deosebită, ultimii au înconjurat
automobilul de serviciu de model VAZ 2106 cu n/î MAI 1614 condus de polițistul
CPR Strășeni, Creangă Ion. După care Constantin Andrei s-a culcat sub roțile din
spate ale automobilului pentru a nu-i permite să se deplaseze, iar între timp
Solodchii Ion îl amenința pe polițistul Creangă Ion cu răfuială fizică, iar ceilalți
inculpați au deteriorat numărul de înmatriculare și au sustras dispozitivul de
iluminare din partea din spate stînga a automobilului de serviciu.
La data de 17 iulie 2011, aproximativ la orele 01:00, aflîndu-se în centrul sat.
Micăuți, la barul ÎI „Malai Elena”, cet. Stavila Pavel, fiind în stare de ebrietate, a
încălcat grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect față de
societate, l-a numit cu cuvinte necenzurate și l-a stropit cu bere în față de polițistul
postului de poliție Micăuți a CPR Strășeni Creangă Ion, care se afla în exercițiul
funcției. Apoi i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți
ale corpului, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2032/D
din 16.08.2011 vătămări corporale ușoare, iar soției ultimului, Creangă Daniela, i-a
aplicat o lovitură cu piciorul peste mînă, cauzîndu-i conform raportului de
expertiză medico - legală nr. 256 din 02.09.2011, vătămări corporale fără cauzarea
prejudiciului sănătății și i-a deteriorat telefonul mobil de model „Samsung”.
2
Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul Panuș L. în numele
inculpaților Constantin A. și de inculpatul Stavila P.
3.1. În apelul său, avocatul Panuș L. în numele inculpatului Constantin A. a
solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care să fie încetat procesul penal în privința inculpatului Constantin A., invocînd
faptul că potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală, organul de
urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în
privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate mai mult
de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi, mai mult de 6
luni. Procurorul, după trei luni și 25 zile, pentru a nu încălca dreptul persoanei de a
nu fi urmărită sau judecată de mai multe ori pentru aceeași faptă, garantat de art.
22 Cod de procedură penală, era în drept să reia urmărirea penală, respectînd
prevederile art. 287 Cod de procedură penală, care este o normă specială în raport
cu alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală - care este o normă generală. Astfel, în
procedura de reluare a urmăririi penale, art. 287 Cod de procedură penală are
prioritate. În acest caz, procurorul, deținînd fapte noi ori recent descoperite sau
depistînd un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat
urmărirea penală, era obligat, mai întîi, să emită ordonanța de reluare a urmăririi
penale și după aceea să înainteze învinuirea lui Constantin A.
3.2. În apelul său, inculpatul Stavila P. a solicitat casarea sentinței, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, invocînd faptul că
declarațiile martorilor, depuse în timpul urmăririi penale, care nu au fost cercetate
în cadrul instanței de judecată și care au fost puse la baza sentinței de condamnare,
considerate ca fiind probe elocvente, nu au trecut procedura confruntării cu
inculpatul, care este obligatorie în asemenea caz.
Astfel, în opinia apelantului i-a fost grav încălcat dreptul la apărare, deoarece
organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să asigure
participanților la procesul penal deplină exercitare a drepturilor lor procesuale.
A mai menționat faptul, că sunt relevante și declarațiile martorilor, care au
susținut că au fost presați și impuși în cadrul urmăririi penale să scrie declarații
favorabile părții vătămate Creangă I. pentru a-l învinui pe Stavila P., ulterior acești
martori, nesusținîndu-și declarațiile din cadrul urmăririi penale, au cerut a fi
recunoscute drept veridice cele depuse în instanța de judecată, fapt ce nu a fost luat
în considerare de către instanță, aceasta punînd la baza sentinței declarațiile
acestor martori de la urmărirea penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2015
a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Panuș L. în numele
inculpatului Constantin A., iar apelul declarat de inculpatul Stavila Pavel, a fost
respins ca depus peste termen, cu menținerea sentinței atacate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de
probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd
3
asupra vinovăției inculpaților Constantin A. de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute
de art. 287 alin.(2) lit. b), art. 349 alin.(11) Cod penal și Stavila P. de săvîrșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b), 349 alin.(11), 287 alin.(1) și art.
349 alin.(11)Cod penal.
Verificînd legalitatea pedepsei stabilite inculpaților, instanța de apel a
constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75
Cod penal, stabilindu-le o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunile săvîrșite.
Referitor la argumentele avocatului apelant precum că a fost încălcat
termenul de menținerea a inculpatului Constantin A. în calitate de bănuit, Colegiul
penal le-a considerat nefondate, deoarece din materialele cauzei rezultă că la
07.09.2011 a fost pornită urmărirea penală pe semnele constitutive ale
componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. 2 lit. b) Cod penal, care a
avut loc la 30.05.2011 (f. d. 146, vol. 1).
Prin ordonanța din 27.09.2011 Constantin A. a fost recunoscut în calitate de
învinuit și tot la 27.09.2011 a fost audiat în această calitate ( f. d. 154, 156 vol. 1),
fiind preîntîmpinat despre necesitatea de nepărăsire a localității fără
consimțămîntul organelor de urmărire penală ( f. d. 169, vol. 1).
Astfel, în opinia instanței de apel, nu au fost încălcate prevederile art. 63 Cod
de procedură penală în privința inculpatului Constantin A., deoarece acestuia i-au
fost aduse la cunoștință ordonanțele emise în privința lui, informația privind
drepturile sale în calitate de bănuit, iar acesta nu a depus careva plîngeri sau
demersuri.
În ce privește apelul declarat de inculpatul Stavila P., instanța de apel l-a
considerat ca depus peste termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 402 alin.(1)
Cod de procedură penală, constatînd din materialele cauzei că sentința instanței de
fond a fost pronunțată integral la data de 18 martie 2014, fiind primită contra
semnătură de inculpatul Stavila P. în aceiași zi, adică la 18 martie 2014 (f. d. 210,
vol.1), însă apelul a fost depus de către inculpat la 24 aprilie 2014 (f. d. 217, Vol. 2).
De asemenea instanța de apel a indicat că, nu au fost prezentate probe de
către inculpat, care ar confirma că întîrzierea a fost determinată de motive
întemeiate.
La fel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a omis să indice termenul
pedepsei executate de către inculpatul Constantin A., iar instanța de apel nu este în
drept să agraveze situația inculpatului în propriul apel și din acest considerent,
Colegiul a indicat momentul începerii executării termenului de închisoare, urmînd
ca judecătorul de instrucție să calculeze termenul executat pe această sentință și pe
o altă sentință pe care este condamnat inculpatul Constantin A.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către
inculpatul Stavila P. și avocatul acestuia, Antoci M., și de avocatul Șontea D. în
numele inculpatului Constantin A.
6.1. În motivarea recursului inculpatul Stavila P. și avocatul acestuia, Antoci
M. invocă ilegalitatea deciziei instanței de apel, care neîntemeiat a conchis că apelul
declarat de inculpatul Stavila P. este depus peste termen, prin indicarea în textul
4
deciziei a faptului că inculpatul a primit copia de pe sentința motivată la 18 martie
2014, iar cererea de apel a depus-o la 24 aprilie 2014.
Recurenții menționează faptul, că potrivit materialelor anexate la recurs se
constată faptul că prima cerere de apel a fost depusă de către inculpatul Stavila P.
la data de 02 aprilie 2014 sub numărul de intrare 2901, însă a fost remisă cu
scrisoare de însoțire cu numărul 5554 din 08 aprilie 2014, din motivul
nerespectării prevederilor art. 405 alin.(4) Cod de procedură penală. Ulterior, au
fost lichidate neajunsurile și depusă cererea de apel, care este datată cu 24 aprilie
2014.
În opinia recurenților cererea de apel a fost declarată în termenul legal de 15
zile, prevăzut de art. 402 alin.(1) Cod de procedură penală, iar instanța de apel a
admis o eroare gravă, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Solicită, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de
către aceiași instanță în alt complet de judecată.
6.2. În motivarea recursului avocatul Șontea D. în numele inculpatului
Constantin A. indică aceleași motive ca și în cererea de apel depusă de avocatul
Panuș L. în numele inculpatului Constantin A., și invocă temeiurile prevăzute în art.
427 alin.(1) pct. 6) – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,t
oate fiind valabile în speța dată, pct. 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale; precum și pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i
s-a dat o încadrare juridică greșită.
Solicită, casarea hotărîrilor de condamnare a inculpatului Constantin A. de
săvîrșirea infracțiunilor imputate, adoptate de către instanțele ierarhic inferioare,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat procesul
penal în privința acestuia, deoarece există circumstanțe care exclud sau
condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor
declarate, solicitînd respingerea acestora, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind
legală și întemeiată.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul ordinar declarat de avocatul Șontea
D. în numele inculpatului Constantin A. urmează a fi respins, ca inadmisibil, iar
recursul ordinar declarat de inculpatul Stavila P. și avocatul acestuia, Antoci M.
urmează a fi admis, din următoarele considerente.
8.1. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd
recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea
hotărîrii atacate.
Avocatul Șontea D. în numele inculpatului Constantin A. invocă în recursul
declarat temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) – instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu
5
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, toate fiind valabile în speța dată, pct.
10) - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, pct. 12) Cod de
procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de către
recurent, prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit
confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la
examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de
procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază
soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția acesteia.
În această ordine de idei, Colegiul remarcă faptul, că potrivit normelor art.
414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de
apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după
caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției
date.
Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut
hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma
art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului
Constantin A. de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) și art.
349 alin.(11) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, ținînd cont de
prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.
Totodată, instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de către
recurent, precum și argumentele acestuia, au constituit obiect de examinare la
judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele
judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate.
Din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că decizia atacată conține
temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului declarat de
avocatul Panuș L. în numele inculpatului Constantin A., precum și motivele
adoptării soluției date, indicate în pct. 5 din prezenta decizie, motivarea pe care o
susține și a cărei repetare nu o consideră necesară.
Colegiul penal menționează că avocatul Șontea D. indică în recursul său și
temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 10) - s-au aplicat pedepse
6
individualizate contrar prevederilor legale și pct. 12) Cod de procedură penală -
faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă din conținutul recursului,
Colegiul constată că recurentul nu a argumentat în nici un fel invocarea acestor
temeiuri.
Cu toate acestea, instanța de recurs referitor la pct.10) din norma sus citată,
conchide că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe,
în ce privește stabilirea pedepsei inculpatului Constantin A., deoarece la
individualizarea pedepsei s-a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,
inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunile săvîrșite.
În ce privește pct. 12) alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală, Colegiul
penal nu se va expune, deoarece recurentul nu și-a argumentat solicitările privind
încadrarea juridică greșită a acțiunilor inculpatului Constantin A., iar instanța de
recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în
fapt și în drept, care l-ar justifica.
În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată prezența
în speța examinată a erorilor de drept, care ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate în partea condamnării
inculpatului Constantin A.
8.2. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpatul Stavila P. și avocatul
acestuia, Antoci M., Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis, deoarece
din analiza deciziei atacate, în privința inculpatului Stavila P., și din materialele
cauzei, se constată că a fost admisă o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de
către instanța de recurs.
În acest sens, Colegiul penal menționează, că potrivit prevederilor art. 435
alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs
este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în
cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Astfel, Colegiul penal reține, că la cererea de recurs depusă de inculpatul
Stavila P. și avocatul acestuia, Antoci M., sunt anexate documente referitoare la
depunerea cererii de apel de către inculpatul Stavila P. întru confirmarea celor
expuse în recurs, și anume, în ce privește declararea apelului în termenul legal
prevăzut de art. 402 alin.(1) Cod de procedură penală.
Din aceste acte reiese că, inculpatul Stavila P. a depus la Judecătoria Strășeni
cerere de apel la data de 02 aprilie 2014, fiind înregistrată sub numărul de intrare
2901, fapt confirmat prin copia de pe această cerere (f. d.100, Vol. III), care la data
de 08 aprilie 2014 a fost remisă în adresa inculpatului, contrar prevederilor legale,
de către Judecătoria Strășeni, pentru ca acesta să îndeplinească prevederile art. 405
alin.(4) Cod de procedură penală, care stipulează că „Cererea de apel se depune la
instanța a cărei sentință se atacă, cu atîtea copii cîți participanți la proces sunt”
(f. d. 99, Vol. III).
Colegiul penal atrage atenția că acest fapt este confirmat prin răspunsul
Judecătoriei Strășeni din 27 martie 2015, înregistrat sub numărul de ieșire 5037,
7
răspuns oferit la cererea inculpatului Stavila P. din 25 martie 2015 (f. d. 72; 101;
102; 103, Vol. III).
Totodată, instanța de recurs reține, că potrivit procesului-verbal al ședinței de
judecată din 23 ianuarie 2015, întocmit în instanța de apel, la întrebarea
procurorului către inculpatul Stavila P., ultimul a declarat că, nu ține minte, cînd a
primit copia sentinței, iar cererea de apel a depus-o în ultima zi a termenului de
apel (f. d. 46, Vol. III).
Astfel, instanța de recurs concluzionează că instanța de apel urma să verifice
cele declarate de inculpatul Stavila P. cu privire la termenul depunerii cererii de
apel, deoarece la moment era evident faptul, că inculpatul considera apelul său
depus în termen.
Din considerentele expuse, Colegiul lărgit constată, că circumstanțele expuse
supra confirmă necesitatea casării parțiale a deciziei atacate, și anume în privința
inculpatului Stavila P., cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt
complet de judecată, deoarece de către instanța de apel a fost comisă o eroare
procesuală, care cade sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să verifice veridicitatea celor declarate vizavi de depunerea cererii de apel
la 02 aprilie 2014, prin solicitarea originalelor și consultarea în acest sens a
registrelor de înregistrare a corespondenței a Judecătoriei Strășeni pentru
perioada d referință, și în cazul constatării depunerii în termen a apelului de către
inculpatul Stavila P., să examineze cererea de apel declarată și să se pronunțe în
strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor
invocate în apel de către inculpatul Stavila P., precum și să dea răspuns la toate
argumentele invocate în apel, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de
prevederile practicii judiciare constante, de jurisprudența Curții Supreme de
Justiție, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată,
în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 434, art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul lărgit,
D E C I D E:
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de avocatul Șontea
Daniel în numele inculpatului Constantin Andrei Ion, cu menținerea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2015, în partea
condamnării lui Constantin Andrei Ion în baza art. 287 alin.(2) lit. b), art. 349
alin.(11) Cod penal.
Se admite recursul ordinar, declarat de inculpatul Stavila Pavel Ion și avocatul
acestuia, Antoci Maria, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 30 ianuarie 2015, în privința inculpatului Stavila Pavel Ion, cu
8
dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către aceiași instanță, în alt
complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Pronunțată integral la 21 august 2015.
Președinte: Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Nicolaev Ghenadie
Judecător Alerguș Constantin
Judecător Moraru Petru
9