1ra-717/14 — Art. 287 alin. 3, art. 151 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 iulie 2013, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, Marcov Pavel a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că Marcov Pavel la 27 ianuarie 2013, aproximativ la orele 22.30, aflîndu-se la domiciliul său, situat pe str. Cărăușilor 14 A, mun. Chișinău, în urma unui conflict apărut între el și minorul Stropșa Alexandru, intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu cuțitul în regiunea coapsei stîngi, prin ce i-a cauzat, conform raportului de expertiză medico- legală nr. 434/D din 01.03.2013 vătămări corporale grave.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Marcov Pavel, prin care s-a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Marcov Pavel să fie condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8), art. 90 Cod penal, la o pedeapsă cu suspendare condiționată a executării acesteia, pe un termen de probă de 3 ani, invocînd că la stabilirea pedepsei inculpatului Marcov Pavel, prima instanță a ținut cont doar de consecințele survenite în urma acțiunilor ilicite ale acestuia, dar nu și de cauzele, circumstanțele care au dus la apariția lor; inculpatul a recunoscut vina pe deplin, nu a avut motive și intenția să provoace leziuni corporale grave părții vătămate; 1 acțiunile violente spontane din partea inculpatului au apărut ca rezultat ale acțiunilor nedemne din partea părții vătămate, primul acționînd fiind în stare de șoc; instanța de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului, urma a ține cont de faptul, că judecarea cauzei a fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, are la întreținere un copil minor și pe cauza dată partea vătămată nu are careva pretenții.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 a fost respins, ca nefondat, apelul, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Marcov Pavel , prin care, indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Marcov P. să-i fie stabilită o pedeapsă, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, invocînd următoarele: - la stabilirea pedepsei, instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, imediat cum a conștientizat cele întîmplate, a chemat ambulanța, însoțindu-l pe pătimit la spital, partea vătămată careva pretenții nu are față de inculpat, are la întreținere un copil minor; - prezența circumstanțelor atenuante în speța dată, permit aplicarea atît a prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, cît și ale art. 90 Cod penal; - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel; - instanțele de judecată nu au motivat stabilirea pedepsei cu închisoare, în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal.

Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar la 27 ianuarie 2014 împotriva deciziei instanței de apel din 12 decembrie 2013, pronunțată în ședința publică pe 10 ianuarie 2014, în termen. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele temeiurilor invocate de recurent. Drept temei pentru declararea recursului avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Marcov Pavel a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază 2 soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în cauza dată. Mai mult, din conținutul recursului, rezultă că recurentul critică doar stabilirea pedepsei lui Marcov Pavel. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei lui Marcov Pavel pentru infracțiunea comisă, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și astfel, corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă cu aplicarea unei pedepse privative de libertate, sub formă de închisoare. La stabilirea pedepsei instanțele de judecată just au ținut cont de faptul că infracțiunea comisă de inculpatul Marcov Pavel face parte din categoria celor grave, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat, a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, nu este încadrat în cîmpul muncii, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află. De asemenea, Colegiul penal menționează, că instanțele de judecată just, i-au aplicat lui Marcov Pavel o pedeapsă în limita sancțiunii prevăzute de legea penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal, totodată ținînd cont și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicarea a pedepsei cu închisoarea, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-i-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei. 3 Așadar, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. În această ordine de idei, instanța de recurs ține să menționeze că argumentul recurentului, precum că instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, este un argument pur declarativ și inadmisibil, fiindcă sancțiunile minimă și maximă s-au redus, fiind respectiv de la 3 ani 4 luni pînă la 8 ani închisoare, astfel pedeapsa aplicată este în limitele Legii și aproape de limita minimă a pedepsei. Potrivit Legii pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală nr.66 din 05.04.2012, intrate în vigoare din 27.10.2012, Codul a fost completat cu art. 3641 Cod de procedură penală, prin care s-a instituit o nouă modalitate a procedurilor simplificate de judecare a cauzelor penale. O particularitate definitorie a prezentei proceduri este aplicabilitatea în procesele penale privind toate categoriile de infracțiuni. De această prevedere legală a beneficiat și inculpatul Marcov Pavel la examinarea cauzei penale în privința sa. Din cele menționate, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatului Marcov Pavel de instanța de apel, este echitabilă și în limitele prevăzute de lege, iar decizia atacată se consideră legală și întemeiată. Prin urmare, Colegiul penal apreciază, că temeiurile invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală nu s-au confirmat în cauza dată, astfel recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Marcov Pavel împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe Marcov Pavel Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 7 mai 2014. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Gordilă Nicolae 4