1ra-1477/2014 — Art. 287 al. 2, 152 al. 2, 84, 90 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 23 decembrie 2013, au fost condamnați: 1) Sava Sergiu: - în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; - în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 1 Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani. 2) Talpă Vasile: - în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 (unu) an. Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Cristina Moraru și Constantin Ciobanu a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța în ordinea civilă.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că Talpă Vasile și Sava Sergiu, aflîndu-se pe aleea de pe bd. Mircea cel Bătrîn 24, mun. Chișinău, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect rață de societate, avînd scopul demonstrării în public a supremației fizice, au maltratat-o pe Moraru Cristina și pe Ciobanu Constantin, aplicîndu-le mai multe lovituri cu mîinile și picioarele în regiunea capului, feței și corpului, provocînd Cristinei Moraru, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2349/D din 20.09.2012, fractura oaselor treimii medii a antebrațului drept, plagă contuză la mucoasa buzei superioare, fractura coronară dinți 1.1, 2.1, traumă crinio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, leziuni ce în comun condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie, iar lui Ciobanu Constantin, conform raportului de expertiză medico- legală nr.2360/D din 16.10.2012, fractura oaselor nazale cu deplasare, echimoze cu edem al țesuturilor moi adiacente pe față, excoriație pe torace pe posterior, leziuni ce se califică ca vătămare corporală ușoară. Inculpatul Sava Sergiu, la 26 iulie 2012, aproximativ ora 00.30, aflîndu-se pe aleea de pe bd. Mircea cel Bătrîn 24, mun. Chișinău, din intenții huliganice, intenționat, cu scopul vătămării integrității corporale, i-a aplicat Cristinei Moraru mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, peste cap și alte părți ale corpului, cauzîndu-i acesteia, fractura oaselor treimii medii a antebrațului drept, plagă contuză la mucoasa buzei superioare, fractura coronară dinți 1.1, 2.1, traumă crinio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, leziuni ce în comun condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie, confirmate prin raportul de expertiză medico-legală nr.2349/D din 20.09.2012.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Țurcan Vasile, în numele părților vătămate Moraru Cristina și Ciobanu Constantin, solicitînd casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Sava Sergiu să-i fie aplicată o pedeapsă cu privațiune de libertate și admiterea integrală a acțiunii civile. În motivarea apelului, avocatul a invocat că: 2 - judecătorul la examinarea cauzei a admis abateri de la normele de procedură penală, prin ce a încălcat drepturile și interesele părților vătămate; - pedeapsa aplicată lui Sava Sergiu este una prea blîndă, or comportamentul lui în timpul și după comiterea infracțiunii denotă faptul că restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului cît și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni vor fi atinse numai prin executarea pedepsei în locurile de detenție; - admiterea în principiu a acțiunii civile contravine materialelor cauzei, prejudiciul material și cheltuielile judiciare fiind probate, iar cuantumul despăgubirilor morale nu necesită probare, el apreciindu-se din suferințele fizice pricinuite părților vătămate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2014, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sava Sergiu a fost condamnat: - în baza art.152 alin. (1) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2 (doi) ani; - în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la închisoare pe un termen de 2 (doi) ani; Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial de pedepse, inculpatului i s-a stabilit pedeapsă definitivă închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunile civile a părților vătămate Moraru Cristina și Ciobanu Constantin au fost admise și dispusă încasarea, în mod solidar, - din contul inculpaților Sava Sergiu și Talpă Vasile în beneficiul părții vătămate Moraru Cristina - 3105 (trei mii una sută cinci) lei, cu titlu de prejudiciu material și 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare; - din contul inculpatului Sava Sergiu, cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul părții vătămate Moraru Cristina - 25000 (douăzeci și cinci mii ) lei și a lui Ciobanu Constantin - 5000 (cinci mii) lei; - din contul inculpatului Talpă Vasile, cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul părții vătămate Moraru Cristina a 5000 (cinci mii) lei și a lui Ciobanu Constantin a 1000 (una mie) lei. În rest sentința a fost menținută. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei inculpatului Sava Sergiu, prima instanță nu a respectat prevederile art. 61, 76-77, 90 Cod penal, ceea ce echivalează cu admiterea unei erori de drept ce a fost corectată de către instanța de apel. Instanța de apel nu a reținut în seama inculpatului Sava Sergiu a circumstanțelor atenuante săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiunii mai puțin grave, recunoașterea parțială a vinei, căința sinceră, deoarece: 3 - Legea penală prevede existența atenuantei prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. a) Cod penal în cazul în care infractorul a comis o singură infracțiune: mai puțin gravă sau ușoară, dar nu și a cumulului de infracțiuni mai puțin grave, cum se atestă în speță. - Căința sinceră există atunci cînd inculpatul se autodenunță, contribuie activ la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoaște vinovăția, însă din materialele cauzei astfel de împrejurări nu se constată. - Fapta în materialitatea ei și în împrejurările în care a fost săvîrșită, circumstanțele personale ale inculpatului, cît și poziția procesuală avută, conduc la concluzia că scopurile pedepsei și răspunderii penale nu pot fi realizate fără privarea de libertate a lui Sava Sergiu. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a precizat că, instanța de fond nu și-a motivat soluția de admitere în principiu a acesteia. Reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal a conchis că prejudiciul material este probat și a dispus încasarea acestuia din contul inculpaților Sava Sergiu și Talpă Vasile. La fel, s-a dispus și încasarea despăgubirilor morale, însă în cuantum mai redus decît cel solicitat de către reclamanți.

Împotriva hotărîrii menționate, inculpatul Sava Sergiu a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie menținută sentința instanței de fond. Recurentul în motivarea recursului său invocă faptul că sunt greșite concluziile instanței de apel referitor la constatarea circumstanțelor cauzei, iar decizia prea severă pentru infracțiunea comisă, deoarece au fost constate circumstanțe atenuante, care au fost luate în considerație de către instanța de fond, pe cînd instanța de apel le-a interpretat greșit, astfel excluzînd prevederile art. 90 Cod penal. 5.1. Recurs ordinar a declarat și avocatul Țurcan Vasile, în numele părții vătămate Moraru Cristina, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei instanței de apel în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă depusă de Moraru Cristina și dispusă încasarea prejudiciilor invocate. În motivarea recursului, avocatul-recurent invocă faptul că, motivarea soluției instanței de apel este contradictorie cu dispozitivul hotărîrii, deoarece Colegiul penal a conchis că prejudiciul material este probat, însă a omis să încaseze de la inculpați prejudiciul material în sumă de 1990 euro, care constituie valoarea obiectului de aur (lănțișorul și colierul), din posesia căruia Moraru Cristina a ieșit ca urmare a acțiunilor infracționale ale inculpaților. 4 La fel, recurentul invocă faptul că, referitor la prejudiciul moral, instanța de apel nemotivat a redus din încasarea prejudiciului moral, deoarece solicitările părții vătămate au fost argumentate și probate. 5.2. Asupra recursurilor declarate procurorul a depus referință, pronunțîndu- se pentru respingerea recursului inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece măsura de pedeapsă aplicată lui Sava Sergiu este legală și întemeiată, iar careva motive care ar putea servi la modificarea hotărîrii nu sunt. În ce privește recursul avocatului Țurcan Vasile, declarat în numele părții vătămate Moraru Cristina, referitor la acțiunea civilă, este motivat și urmează a fi admis.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 6.1. Referitor la recursul inculpatului, instanța de recurs remarcă că, ca temei pentru recurs au fost indicate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Colegiul penal reține că acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs. Mai mult, din conținutul recursului rezultă că inculpatul de fapt critică aprecierea circumstanțelor atenuante care au stat la baza aplicării pedepsei de către instanța de apel, pedeapsă pe care o consideră prea aspră, solicitînd aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În cazul dat, instanța de recurs menționează că, solicitarea inculpatului se încadrează la prevederile pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei, cînd se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs precizează că, la stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a acesteia stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana celui vinovat, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului și corect a casat sentința instanței de fond, aplîcînd o pedeapsă echitabilă, considerînd că inculpatul Sava Sergiu urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite. 5 De asemenea, instanța de apel corect a ținut cont și de prevederile art. 76 alin. (1) lit. a) Cod penal, care prevede că , se consideră circumstanță atenuantă în cazul în care infractorul a comis o singură infracțiune mai puțin gravă sau ușoară, pe cînd în speță este vorba despre un cumul de infracțiuni mai puțin grave. Astfel, temeiul invocat de recurent, privind aplicarea în privința sa a unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, în modul cum a procedat prima instanță, Colegiul penal consideră că nu poate servi drept motiv de casare a hotărîrii judecătorești. Mai mult ca atît, Colegiul penal susține argumentarea instanței de apel, precum că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Totodată, textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de a aplica prevederile acestei norme. Astfel, Colegiul penal conchide, că temeiul inculpatului pentru recurs, nu persistă în cauza dată. 6.2. Referitor la recursul avocatului în numele părții vătămate. S-a invocat ca temei de declarare a recursului pct. 6) alin. (1) al 427 Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Colegiul penal menționează că acest temei nu și-a găsit suport la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de apel la adoptarea soluției sale pe deplin a ținut cont de prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală și corect a casat hotărîrea instanței de fond în latura civilă, dispunînd reducerea din cuantumul prejudiciilor solicitate de către partea vătămată. De asemenea, instanța de apel odată cu admiterea acțiunii civile, corect s-a expus prin faptul că condamnarea inculpaților în sine aduce satisfacție părții vătămate. Colegiul penal relevă, că motivul invocat de recurent nu poate servi drept motiv de casare a deciziei recurate, acesta ține de starea de fapt și nu este ca temei pentru recurs prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. Totodată, aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au adus la pronunțarea hotărîrii judecătorești. În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă și motivată concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurenți și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod 6 de procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Sava Sergiu Gheorghe și avocatul Țurcan Vasile în numele părții vătămate Moraru Cristina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2014, în cauza penală în privința lui Talpă Vasile și Sava Sergiu, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 12 noiembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu 7