1ra-669/2015 — art.201/1 alin.2 lit.a CP

Dosarul nr. 1ra- 669/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

inculpatul Cebotari Vitali Pavel și de avocatul Palade Rodica în numele inculpatului,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca din 16 octombrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, în cauză

penală în privința lui

Cebotari Vitali Pavel, născut la 26 iulie 1982,

originar și domiciliat sat. Cerlinca, r-nul Soroca.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.201/1 alin.(2) lit. a) Cod penal la 3

(trei) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Cebotari Vitali, fiind sub influența băuturilor alcoolice, aflându-se în casa de locuit a

familiei sale, situată în satul Cerlina raionul Soroca, încălcând normele morale de

conviețuire în familie, având în permanență un comportament agresiv față de

mama sa, Cebotari Nadejda și tatăl său Cebotari Pavel, cu care se află în relații

ostile, i-a numit pe ambii cu cuvinte obscene, cauzându-le un prejudiciu moral,

manifestat prin sentimentul de umilință și înjosire.

Tot el, continuând aplicarea violenței verbale și fizice asupra părinților săi, în

seara de 03.03.2014, în jurul orei 17:00, aflându-se acasă și fiind sub influența

băuturilor alcoolice, ca rezultat al relațiilor ostile, și-a numit mama Cebotari

Nadejda cu cuvinte obscene, intenționat lovind-o cu pumnii peste față, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 38 „A” din 19.03.2014, vătămare

1

corporală neînsemnată, astfel provocându-i dureri fizice și prejudiciu moral,

manifestat prin sentimentul de umilință. La observațiile făcute de tatăl său Cebotari

Pavel, ce a intervenit în conflict, Cebotari Vitali l-a numit și pe acesta cu cuvinte

obscene, aruncând în direcția lui cu o furcă, provocându-i suferințe morale,

manifestate prin sentimentul de umilință și înjosire.

Acțiunile lui Cebotari Vitali, fiind încadrate în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a)

Cod penal cu indicii calificativi - „violență în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra altui membru al

familiei, care a provocat suferință fizică și prejudiciu moral, săvârșită asupra doi

membri ai familiei”.

inculpatului și de către inculpat.

3.1. În motivarea apelului apărătorul a invocat că nu au fost prezentate probe,

ce ar confirma vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar

martorii audiați de către instanță n-au fost martori oculari evenimentelor cauzei,

cele relatate de ei, fiindu-le cunoscute din declarațiile pretinselor victime.

În opinia apelantului, nu s-a confirmat învinuirea privind amenințarea de

către inculpat a tatălui său cu furca, cauzarea mamei sale a vătămărilor

neînsemnate, precum și numirea acestora cu cuvinte obscene.

Mai mult ca atît, a menționat că, în cadrul ședinței de judecată partea

vătămată Cebotari N. a declarat, că inculpatul nu a numit-o cu cuvinte obscene și

nici nu l-a bătut pe soțul ei, dar aproximativ cu 4 luni în urmă a fost lovită de fiul ei

cu scaunul.

A solicitat, casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare a inculpatului Cebotari V. de sub învinuirea adusă, pentru că

acesta n-a comis fapta imputată.

3.2. În motivarea apelului inculpatul Cebotari V. a invocat că instanța de fond

a examinat cauza superficial, cu constatarea neobiectivă a aspectelor de fapt,

deoarece martorii audiați în cadrul instanței de fond n-au putut relata obiectiv

evenimentul produs, nefiind martori oculari.

În opinia apelantului, acuzarea nu a prezentat probe, ce i-ar demonstra

incontestabil vinovăția în fapta imputată ca infracțiune.

A solicitat, casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare a sa.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul Olșanski Al. în

numele inculpatului și de inculpat, cu menținerea sentinței.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd

2

asupra vinovăției inculpatului Cebotari Vitali de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că vinovăția acestuia a fost dovedită prin

declarațiile părților vătămate Cebotari N. și Cebotari P., a martorilor Zubco N.,

Fornea A., Zubco N., Gheorghița M., Pascari F., Tuchila A. (verificate prin darea citirii

în ședința de judecată în instanța de apel), precum și prin probele materiale

administrate la urmărirea penală, examinate în cadrul cercetării judecătorești și

verificate în ședința instanței de apel, cum ar fi:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.03.2014 (f. d. 6);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 38 „A” din 19.03.2014, potrivit cărui

la Cebotari Nadejda se determină echimoză periorbital pe stânga ce s-a

produs prin mecanism de lovire cu obiect contondent, datând cu 03.03.2014

ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 39);

- ancheta socială-evaluare inițială din 11.03.2014 a familiei Cebotari, efectuată

de către asistentul social, conform căreia în familia dată persistă violență

domestică (f. d. 43-44).

Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în cele comise,

deoarece ele vin în contradicție cu cumulul de probe administrate pe caz,

concluzionînd că este o metodă de apărare în vederea eschivării de la răspunderea

penală.

Verificînd legalitatea stabilirii pedepsei, instanța de apel a concluzionat, că

instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, ținînd cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal, de caracterul intenționat și prejudiciabil al faptei penale, atitudinea

făptuitorului față de cele săvîrșite și urmările survenite, persoana inculpatului, care

nu este la prima abatere de lege, anterior fiind condamnat pentru faptă analogică

de violență domestică, însă pedeapsa numită nu și-a atins scopul corectării,

deoarece revenind din locurile de detenție acesta și-a continuat caracterul agresiv

și violent al acțiunilor întreprinse în privința părinților săi, astfel, stabilindu-i

pedeapsa sub formă de închisoare.

Instanța de apel a considerat această pedeapsă utilă și rațională pentru

executare, urmărind drept scop conștientizarea de către inculpat a caracterului

infracțional a acțiunilor sale.

inculpatul Cebotari V. și de avocatul Palade R. în numele acestuia.

6.1. În motivarea recursului inculpatul își exprimă dezacordul cu probele

administrate pe caz și cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond,

considerînd că nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii imputate.

6.2. În motivarea recursului avocatul Palade R. în numele inculpatului,

invocînd prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală – „instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, indică motive

3

identice celor din cererea de apel depusă de către avocatul Olșanski Al. în numele

inculpatului.

Recurentul consideră că vinovăția inculpatului Cebotari V. de săvîrșirea

infracțiunii imputate nu a fost dovedită prin careva probe pertinente și

concludente.

penală, procurorul a depus referință, prin care și-a expus opinia sa asupra

recursului declarat de apărător, solicitînd dispunerea inadmisibilității acestuia, cu

menținerea hotărîrii atacate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Recurenții invocă drept temei pentru recurs pct. 6) alin.(1) al art. 427 Cod

de procedură penală - „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel”.

Colegiul penal, analizînd decizia atacată, conchide că temeiul prevăzut de

norma menționată supra, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în

hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă faptul, că potrivit normelor art.

414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de către recurenți,

precum și argumentele acestora au constituit obiect de examinare la judecarea

4

cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești

s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate.

8.2. Referitor la temeiul invocat de către recurenți în sensul prevederilor art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiuni,

Colegiul penal menționează că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Cebotari Vitali a fost pus

sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art.

201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal cu indicii calificativi - „violență în familie, adică

acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei

asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință fizică și prejudiciu moral,

săvârșită asupra doi membri ai familiei”.

Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut

hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului

Cebotari Vitali de săvîrșirea infracțiunii imputate, motivîndu-și soluția în acest sens

(pct.5 din prezenta decizie).

Instanța de recurs reiterează că cumulul de probe administrate de către

organul de urmărire penală, cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța

de fond, și verificate în instanța de apel, confirmă cu certitudine că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2)

lit. a) Cod penal.

Colegiul penal reține faptul că, temeiurile invocate de recurenți au constituit

obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de fond și în instanța de apel.

Totodată Colegiul penal relevă, că instanța de recurs la etapa admisibilității

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de

instanțe, acestea fiind atribuțiile exclusive al instanțelor de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs reține, că temeiurile invocate de recurenți prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite asemenea erori de drept în

speța examinată. Prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

5

inculpatul Cebotari V. și de avocatul Palade R. în numele inculpatului, se declară

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de inculpatul Cebotari Vitali

Pavel și de avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, în cauză penală în

privința lui Cebotari Vitali Pavel, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 21 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

6