1ra-669/2015 — art.201/1 alin.2 lit.a CP

Prima instanță: 31.03.2014 – 16.10.2014;

Instanța de apel: 05.11.2014 – 25.02.2015;

Instanța de recurs: 13.05.2015 – 22.07.2015. A C O N S T A T A T: 1. Prin sentința Judecătoriei Soroca din 16 octombrie 2014, Cebotari Vitali a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.201/1 alin.(2) lit. a) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, în perioada de timp 13.07.2013-03.03.2014, Cebotari Vitali, fiind sub influența băuturilor alcoolice, aflându-se în casa de locuit a familiei sale, situată în satul Cerlina raionul Soroca, încălcând normele morale de conviețuire în familie, având în permanență un comportament agresiv față de mama sa, Cebotari Nadejda și tatăl său Cebotari Pavel, cu care se află în relații ostile, i-a numit pe ambii cu cuvinte obscene, cauzându-le un prejudiciu moral, manifestat prin sentimentul de umilință și înjosire. Tot el, continuând aplicarea violenței verbale și fizice asupra părinților săi, în seara de 03.03.2014, în jurul orei 17:00, aflându-se acasă și fiind sub influența băuturilor alcoolice, ca rezultat al relațiilor ostile, și-a numit mama Cebotari Nadejda cu cuvinte obscene, intenționat lovind-o cu pumnii peste față, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 38 „A” din 19.03.2014, vătămare 1 corporală neînsemnată, astfel provocându-i dureri fizice și prejudiciu moral, manifestat prin sentimentul de umilință. La observațiile făcute de tatăl său Cebotari Pavel, ce a intervenit în conflict, Cebotari Vitali l-a numit și pe acesta cu cuvinte obscene, aruncând în direcția lui cu o furcă, provocându-i suferințe morale, manifestate prin sentimentul de umilință și înjosire. Acțiunile lui Cebotari Vitali, fiind încadrate în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal cu indicii calificativi - „violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință fizică și prejudiciu moral, săvârșită asupra doi membri ai familiei”. 3. Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul Olșanski Al. în numele inculpatului și de către inculpat. 3.1. În motivarea apelului apărătorul a invocat că nu au fost prezentate probe, ce ar confirma vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar martorii audiați de către instanță n-au fost martori oculari evenimentelor cauzei, cele relatate de ei, fiindu-le cunoscute din declarațiile pretinselor victime. În opinia apelantului, nu s-a confirmat învinuirea privind amenințarea de către inculpat a tatălui său cu furca, cauzarea mamei sale a vătămărilor neînsemnate, precum și numirea acestora cu cuvinte obscene. Mai mult ca atît, a menționat că, în cadrul ședinței de judecată partea vătămată Cebotari N. a declarat, că inculpatul nu a numit-o cu cuvinte obscene și nici nu l-a bătut pe soțul ei, dar aproximativ cu 4 luni în urmă a fost lovită de fiul ei cu scaunul. A solicitat, casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului Cebotari V. de sub învinuirea adusă, pentru că acesta n-a comis fapta imputată. 3.2. În motivarea apelului inculpatul Cebotari V. a invocat că instanța de fond a examinat cauza superficial, cu constatarea neobiectivă a aspectelor de fapt, deoarece martorii audiați în cadrul instanței de fond n-au putut relata obiectiv evenimentul produs, nefiind martori oculari. În opinia apelantului, acuzarea nu a prezentat probe, ce i-ar demonstra incontestabil vinovăția în fapta imputată ca infracțiune. A solicitat, casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a sa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul Olșanski Al. în numele inculpatului și de inculpat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd 2 asupra vinovăției inculpatului Cebotari Vitali de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal. Instanța de apel a conchis că vinovăția acestuia a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate Cebotari N. și Cebotari P., a martorilor Zubco N., Fornea A., Zubco N., Gheorghița M., Pascari F., Tuchila A. (verificate prin darea citirii în ședința de judecată în instanța de apel), precum și prin probele materiale administrate la urmărirea penală, examinate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în ședința instanței de apel, cum ar fi: - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.03.2014 (f. d. 6); - raportul de expertiză medico-legală nr. 38 „A” din 19.03.2014, potrivit cărui la Cebotari Nadejda se determină echimoză periorbital pe stânga ce s-a produs prin mecanism de lovire cu obiect contondent, datând cu 03.03.2014 ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f. d. 39); - ancheta socială-evaluare inițială din 11.03.2014 a familiei Cebotari, efectuată de către asistentul social, conform căreia în familia dată persistă violență domestică (f. d. 43-44). Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în cele comise, deoarece ele vin în contradicție cu cumulul de probe administrate pe caz, concluzionînd că este o metodă de apărare în vederea eschivării de la răspunderea penală. Verificînd legalitatea stabilirii pedepsei, instanța de apel a concluzionat, că instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de caracterul intenționat și prejudiciabil al faptei penale, atitudinea făptuitorului față de cele săvîrșite și urmările survenite, persoana inculpatului, care nu este la prima abatere de lege, anterior fiind condamnat pentru faptă analogică de violență domestică, însă pedeapsa numită nu și-a atins scopul corectării, deoarece revenind din locurile de detenție acesta și-a continuat caracterul agresiv și violent al acțiunilor întreprinse în privința părinților săi, astfel, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare. Instanța de apel a considerat această pedeapsă utilă și rațională pentru executare, urmărind drept scop conștientizarea de către inculpat a caracterului infracțional a acțiunilor sale.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către inculpatul Cebotari V. și de avocatul Palade R. în numele acestuia. 6.1. În motivarea recursului inculpatul își exprimă dezacordul cu probele administrate pe caz și cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond, considerînd că nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii imputate. 6.2. În motivarea recursului avocatul Palade R. în numele inculpatului, invocînd prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală – „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, indică motive 3 identice celor din cererea de apel depusă de către avocatul Olșanski Al. în numele inculpatului. Recurentul consideră că vinovăția inculpatului Cebotari V. de săvîrșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită prin careva probe pertinente și concludente.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință, prin care și-a expus opinia sa asupra recursului declarat de apărător, solicitînd dispunerea inadmisibilității acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 8.1. Recurenții invocă drept temei pentru recurs pct. 6) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală - „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”. Colegiul penal, analizînd decizia atacată, conchide că temeiul prevăzut de norma menționată supra, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. În această ordine de idei, Colegiul remarcă faptul, că potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de către recurenți, precum și argumentele acestora au constituit obiect de examinare la judecarea 4 cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate. 8.2. Referitor la temeiul invocat de către recurenți în sensul prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiuni, Colegiul penal menționează că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Cebotari Vitali a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal cu indicii calificativi - „violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință fizică și prejudiciu moral, săvârșită asupra doi membri ai familiei”. Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Cebotari Vitali de săvîrșirea infracțiunii imputate, motivîndu-și soluția în acest sens (pct.5 din prezenta decizie). Instanța de recurs reiterează că cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond, și verificate în instanța de apel, confirmă cu certitudine că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal. Colegiul penal reține faptul că, temeiurile invocate de recurenți au constituit obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de fond și în instanța de apel. Totodată Colegiul penal relevă, că instanța de recurs la etapa admisibilității recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuțiile exclusive al instanțelor de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs reține, că temeiurile invocate de recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite asemenea erori de drept în speța examinată. Prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de 5 inculpatul Cebotari V. și de avocatul Palade R. în numele inculpatului, se declară inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de inculpatul Cebotari Vitali Pavel și de avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, în cauză penală în privința lui Cebotari Vitali Pavel, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 21 august 2015. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Nicolaev Ghenadie 6