1ra-1333/20 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1333/20 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1333/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Sandu Stela în numele părții vătămate Pîslari Nicolai și de către avocatul

Pîcălău Dorian în numele inculpaților Petrovschi Victor și Cebotari Valeriu, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 februarie

2020 și a sentinței Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 15 mai 2018, în cauza penală

în privința lui

Petrovski Victor XXXXX, născut la XXXXX

și

Cebotari Valeriu XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.03.2017 – 15.05.2018;

Instanța de apel: 15.06.2018 – 12.02.2020;

Instanța de recurs: 18.05.2020 – 01.12.2020.

A C O N S T A T A T :

Petrovski Victor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea inculpatului

Petrovski Viktor să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

Prin aceeași sentință, Cebotari Valeriu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea inculpatului

1

Cebotari Valeriu să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pîslari Nicolai

și s-a dispus încasarea în mod solidar de la Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu în

beneficiul lui Pîslari Nicolai a prejudiciului moral în mărime de 10 000 (zece mii) lei,

în rest cerințele părții vătămate Pîslari Nicolai privind încasarea în mod solidar de la

Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu a prejudiciului material și moral s-a respins ca

fiind neîntemeiate.

Petrovski Viktor la data de 07.09.2016 aproximativ la ora 07:00, împreună cu

Cebotari Valeriu, aflându-se pe str. XXXXX, mun. Bălți, fiind în relații de conflict cu

vecinul său Pîslari Nicolai de un timp îndelungat, acționând cu intenția unică

îndreptată spre cauzarea ultimului a leziunilor corporale, conștientizând caracterul

social periculos al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind în

mod conștient survenirea acestor urmări, în scopul de răfuială fizică și răzbunare,

fiind mascați cu măști de carton pentru a nu fi recunoscuți, au intrat în ograda

domiciliului lui Pîslari Nicolai, situat pe str. XXXXX XXXXX, mun. Bălți, unde

Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu i-au aplicat lui Pîslari Nicolai multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i ultimului conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 379D din 16.09.2016 leziuni corporale sub

formă de fractură închisă de col humerus stâng cu deplasare și fracturi de coaste pe

stânga pe linia axiliară V-VI fără deplasare, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale medii.

Inculpatul Cebotari Valeriu la data de 07.09.2016 aproximativ la ora 07:00,

împreună cu Petrovski Viktor, aflându-se pe str. XXXXX, mun. Bălți, fiind în relații de

conflict cu vecinul său Pîslari Nicolai de un timp îndelungat, acționând cu intenția

unică îndreptată spre cauzarea ultimului a leziunilor corporale, conștientizând

caracterul social periculos al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile,

dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, în scopul de răfuială fizică și

răzbunare, fiind mascați cu măști de carton pentru a nu fi recunoscuți, au intrat în

ograda domiciliului lui Pîslari Nicolai, situat pe str. XXXXX, XXXXX, mun. Bălți, unde

Cebotari Valeriu și Petrovski Viktor au aplicat lui Pîslari Nicolai multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i ultimului conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 379D din 16.09.2016 leziuni corporale sub

formă de fractură închisă de col humerus stâng cu deplasare și fracturi de coaste pe

stânga pe linia axilară V-VI fără deplasare, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale medii.

stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpaților Petrovski Victor și

Cebotari Valeriu să le fie aplicată în temeiul art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal,

2

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani; admiterea acțiunii civile

înaintată de către Pîslari Nicolai și încasarea de la inculpații Petrovski Victor și

Cebotari Valeriu în mod solidar, în interesele părții vătămate a prejudiciului material

în sumă totală de 8 589,21 și a prejudiciului moral în sumă de 40000 lei.

3.1. În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa stabilită inculpaților

Petrovski Victor și Cebotari Valeriu este extrem de blândă, fiind vădit

neproporțională celor comise de către inculpați și urmările produse, cu abatere de la

prevederile art. 75 Cod penal.

A menționat apelantul, că prin acțiunile sale intenționate cet. Petrovski Viktor

și Cebotari Valeriu au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod

penal, adică, vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, acțiune săvârșită de două

persoane.

Consideră acuzatorul de stat, că la caz există unui șir de circumstanțe

agravante:

- săvârșirea infracțiunii care atentează la viața și sănătatea persoanei;

- partea vătămată Pîslari Nicolai este o persoană în etate, care nu poate să le

opună rezistență, fapt de ce au profitat inculpații;

- comportamentul inculpaților atât la urmărirea penală cât și în instanța de

judecată, care nu au recunoscut vina, nu au conștientizat gravitatea acțiunilor sale,

lipsa căinței pentru cele comise, nu au recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate,

nici prejudiciul material și nici cel moral și nici nu și-au cerut iertare pentru faptele

sale;

- partea vătămată Pîslari Nicolai fiind o persoană cu vârstă înaintată, suferă și

la momentul de față consecințele produse în rezultatul acțiunilor ilegale ale

inculpaților.

În acest context relevă acuzarea, că există temeiuri de a considera, că

consecințele celor produse sunt suportate extrem de sensibil și dureros de psihicul

părții vătămate, care a fost supusă atacului, pe parcursul întregului proces penal, cât

și în pledoarii partea vătămată Pîslari Nicolai a solicitat aplicarea față de inculpați, în

exclusivitate o pedeapsă privativă de libertate, motivând că inculpații sistematic îl

atacă atât fizic cât și psihologic, făcându-i viața un calvar. Obrăznicia și cinismul cu

care a fost comisă fapta de către inculpați, indică asupra pericolului social sporit pe

care acesta îl prezintă și posibilitatea corectării lui, exclusiv numai prin izolarea de

societate.

Evidențiază și faptul, că partea vătămată a înaintat acțiune civilă, care a fost

admisă parțial de către prima instanță, însă urma a fi admisă integral, deoarece este

motivată și probată prin actele anexate.

3

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei

inculpaților cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie excluse prevederile art. 90 Cod penal,

iar acțiunea civilă să fie admisă integral.

4.1. În motivarea apelului a invocat, că acțiunile inculpaților Petrovski Viktor și

Cebotari Valeriu au fost apreciate de către prima instanță superficial, fiindu-le

aplicată o pedeapsă mai blândă în raport cu cele comise, iar suma de 10 000 lei

încasată cu titlu de prejudiciu moral este neechivalentă și nejustificată, deoarece

părții vătămate Pîslari Nicolai i-au fost cauzate atât dureri fizice cât și psihice, fiind

manifestate prin stare de stres, neliniște, suferind mai multe leziuni corporale, pentru

restabilirea cărora a fost nevoie de mai mult timp.

Arată, că starea de neputință, de fapt reprezintă o stare fizică a victimei care

nu-i permite să opună rezistență infractorului în caz de atentat. Neputința persoanei

reprezintă o circumstanță agravantă de care infractorul este conștient și profită de ea

la săvârșirea infracțiunii, fiind prevăzută la art. 77 alin. (1) lit. e) Cod penal.

Este de opinia, că prima instanță intenționat a omis existența circumstanțelor

agravante, care de fapt pot fi luate în considerație la stabilirea pedepsei. Potrivit

art. 78 alin. (3) Cod penal, în cazul în care există circumstanțe agravante, se poate

aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod.

Totodată indică, că circumstanța prevăzută la lit. e) alin. (2) art. 152 Cod penal,

presupune faptul că acțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, ceea

ce dă dovadă că partea vătămată Pîslari Nicolai se află într-o stare de neputință, pe

când inculpații aflându-se în plină putere. Aflându-se la o vârstă foarte înaintată,

partea vătămată care ar fi putut să le fie părinte inculpaților, a îndurat umilința și

cruzimea loviturilor.

Mai menționează, că inculpații nu și-au recunoscut vina, iar faptul că anterior

nu au fost judecați și că sunt angajați în câmpul muncii, nu este o scuză și o

îndreptățire pentru cele comise. Aceste fapte dau dovadă de stimă și respect față de

persoanele cu vârstă înaintată.

Evidențiază faptul, că sentința de condamnare reprezintă o satisfacție

echitabilă doar pentru stat, însă nu constituie o satisfacție și pentru partea vătămată,

deoarece în urma celor provocate, disconfortul îl suportă doar partea vătămată, iar

toate durerile psihice nu pot fi tratate printr-o sentința de condamnare loială a

inculpaților. Respectiv, consideră că pedeapsa stabilită inculpaților este una prea

blândă în raport cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal.

Totodată, atrage atenția și asupra faptului, că dispoziția art. 90 Cod penal obligă

instanțele de judecată să indice expres în hotărârea adoptată, motivele condamnării

cu suspendare condiționată a executării pedepsei, însă instanța nici nu a motivat

aplicarea acestor prevederi, dar s-a limitat doar la enumerarea acestora.

4

Prin urmare, în sensul legii penale, în afară de motivele care au servit temei

pentru stabilirea pedepsei principale, după caz, și a celei complementare, instanța

trebuie să dea o motivare suplimentară referitor la concluzia că vinovatul nu este

rațional ca să execute real termenul pedepsei stabilite.

Arată, că la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, instanța de judecată

urma să respecte prevederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, conform cărora instanța de judecată este obligată să indice în partea

descriptivă a sentinței care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum

și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de

pedeapsă penală. Astfel de circumstanțe în sentință nu au fost constatate, cu toate

acestea instanța a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Cebotari Valeriu, de asemenea a contestat sentința cu apel, solicitând casarea

integrală a acesteia cu pronunțarea a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu să fie achitați,

deoarece fapta nu a fost săvârșită de către ei.

5.1. În motivarea apelului a invocat că prima instanță pronunțând sentința de

condamnare a ignorat prevederile art. 101 Cod de procedură penală, sub aspectul că

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

La fel, a indicat că instanța de judecată nu a motivat prezența tuturor semnelor

calificative ale infracțiunii imputate inculpaților.

Consideră, că probele administrate și examinate în cadrul cercetării

judecătorești nu demonstrează cu certitudine că inculpații Petrovski Victor și

Cebotari Valeriu au comis fapta imputată. Or, declarațiile părții vătămate

Pîslari Nicolai nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece se combat

prin declarațiile martorilor Iachimciuc A., Pascari Gh., Gherasimciuc N., audiați în

ședința de judecată sub jurământ, declarațiile inculpaților care nu recunosc vina, și

prin raportul de expertiză.

Evidențiază, că Pîslari Nicolai nu s-a adresat la organele de drept imediat după

presupusele fapte ilicite ale inculpaților, nu a telefonat la urgență, dar s-a adresat la

poliție doar a doua zi după presupusa fapta infracțională. Vătămările corporale ale lui

Pîslari Nicolai ar fi putut apărea și pe parcursul zilei de 07.09.2016, drept urmare este

pus la îndoială faptul că fractura mâinii a apărut în urma presupuselor lovituri, mai

mult ca atât Pîslari Nicolai se află în relații ostile cu Petrovski Victor și

Cebotari Valeriu de mai mult timp, cât și cu majoritatea vecinilor este în conflict.

Evidențiază, că raportul de expertiză medico-legală nr. 379 D din 16.09.2016,

nu poate fi considerat ca probă utilă în sensul constatării vinovăției și tragerii la

5

răspundere penală a inculpaților, or, din concluzia raportului de expertiză nu se

constată prompt legătura între acțiunile lui Petrovski Victor și Cebotari Valeriu și

apariția fracturilor la partea vătămată Pîslari Nicolai, în concluzia expertizei motivul

apariției fracturii fiind indicat „Posibil și în circumstanțele descrise”.

Astfel raportul de expertiză constată cu siguranță existența fracturii la

Pîslari Nicolai, însă nu este stabilit în care circumstanțe au fost produse. Drept urmare

nu se poate de considerat raportul de expertiză medico-legală nr. 379 D din

16.09.2016 drept probă directă.

Mai specifică, că martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești nu au

furnizat instanței suficientă informație, pentru a se considera că declarațiile acestora

pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile, care ar fi putut confirma

vinovăția inculpaților Petrovski Victor și Cebotari Valeriu. Mai mult ca atât,

declarațiile martorilor urmează a fi apreciate în favoarea inculpaților.

Consideră, că declarațiile inculpaților coroborează cu declarațiile martorilor

Gherasimciuc M., Iachimciuc A., Pascari Gh, iar la caz nu au fost acumulate probe care

ar corespunde cerințelor art. art. 93, 95, 96, 99-101 Cod de procedură penală, drept

urmare învinuirea înaintată este ilegală, nefondată și care nu corespunde stării de

fapt și circumstanțelor stabilite pe caz.

Cebotari Valeriu de asemenea a declarat apel împotriva sentinței.

6.1. În argumentarea cererii a invocat că la data de 04.05.2018, după ce a făcut

cunoștință cu materialele cauzei penale, a înaintat un demers privind reluarea

examinării judiciare și efectuării unui șir de audieri a noilor martori, precum și

cercetării probelor noi, spre atașare la dosarul penal. Cu toate acestea, la data de

14.05.2018, parvenită abia la data de 17.05.2018, prin intermediul poștal, în adresa

sa a parvenit atât materialele înaintate, mandatul etc., precum și o scrisoare a

judecătorului, prin care acesta i-a comunicat faptul, că este imposibilă examinarea

cererii, din considerentul că a rămas doar amânată deliberarea și pronunțarea

sentinței.

Invocă dezacordul cu acțiunile judecătorului, precum și cu sentința primei

instanțe, deoarece din materialele cauzei penale nu rezultă cu certitudine că

într-adevăr persoanele date au săvârșit infracțiunea, or, apărarea a stabilit un șir de

martori, care pot confirma, că în jurul orelor 07.00, învinuiții se aflau cu totul în alt

loc, decât cel indicat de către învinuire, și anume Gram Petru, Pavel Pruteanu,

Badrajan Denis, Iacoveț Dumitru, Cristina Lungu, Iachimciuc Aurica, Kirnicinii Iurie,

Kerioglo Iurie, care pot comunica informații instanței judiciare, privind lipsa

implicării inculpaților la săvârșirea infracțiunii imputate.

În opinia apărării manifestă incertitudine și concluziile expertului,

Grecu Laurențiu, care a întocmit raportul de expertiză nr. 379 D din

13.09.2016-16.09.2016, unde la fila 2 a raportului a indicat faptul, concluzia 4, că

6

apariția fracturilor coastelor este puțin probabilă, dar în același timp n-o exclude,

astfel, reieșind din circumstanța dată, urmează a fi audiat, în scopul stabilirii faptului,

în ce condiții această fractură putea fi căpătată decât din poziție ortostatică.

Reieșind din circumstanțele expuse, consideră oportună casarea sentinței de

condamnare a inculpaților Cebotari Valeriu și Petrovski Victor, cu dispunerea

reexaminării dosarului penal în fond, cu emiterea unei sentințe de achitare.

fost respins ca nefondat apelul procurorului, admis apelul avocatului Sandu Stela în

numele părții vătămate Pîslari Nicolai, și din oficiu a avocatului Chiriac Stela și a

avocatului Pâcălău Dorian în numele inculpaților Petrovski Victor și Cebotari Valeriu,

a fost casată parțial sentința în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Pîslari Nicolai în latura ce ține de prejudiciul material, asupra cuantumului acestuia

urmând a se expune instanța civilă.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Petrovski Victor în beneficiul părții

vătămate Pîslari Nicolai prejudiciul moral în sumă de 2000 (două mii) lei.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Cebotari Valeriu în beneficiul părții

vătămate Pîslari Nicolai prejudiciul moral în sumă de 2000 (două mii) lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

7.1. Ținând cont de faptul că, apelul este o continuitate a judecării cauzei, iar

prin apelurile declarate de apărătorii inculpaților s-a solicitat emiterea unei decizii de

achitare, instanța de apel a admis demersul acuzatorului de stat și a apărătorului

Dorin Pâcălău de reluare a cercetării judecătorești cu audierea părții vătămate și a

martorilor solicitați, precum și de cercetare suplimentară a materialelor scrise și

anume: martorii Iacoveț Dmitrii, Chirnicinîi Iurii, Gram Petru, Iachimciuc Aurica,

Lungu Cristina, Cojocari Andrei.

De asemenea în ședința instanței de apel au fost cercetate suplimentar probele

scrise ale cauzei penale și anume:

Volumul I: - plângerea depusă de Pîslari Nicolai, înregistrată cu

nr. 20160401752 din 12.08.2016 adresată șefului Secției de urmărire penală al IP

Bălți, prin care a solicitat întreprinderea anumitor măsuri pentru atragerea lui

Petrovscki Victor și Cebotari Valeriu la răspundere penală pentru că la data de

07.09.2016 l-au maltratat (f.d.7); plângere de la partea vătămată Pîslari Nicolai, prin

care a solicitat întreprinderea anumitor măsuri pentru atragerea lui Petrovski Victor

și Cebotari Valeriu la răspundere penală pentru că la data de 07.09.2016 l-au

maltratat (f.d.8); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11.09.2016 și planșa

fotografică întocmită de Cojocari Andrei în prezența părții vătămate (f.d.9-11); raport

de constatare medico-legală nr. 657 din 08.09.2016 în privința lui Pîslari Nicolai,

(f.d.30); raport de expertiză medico-legală nr. 379 D din 13.09.2016 în privința

7

cet. Pîslari Nicolai (f.d.35); date personale în privința lui Cebotari Valeriu cu

revendicarea de la centrul de informație, cazierul contravențional, certificate de la

narcolog și psihiatru (f.d.45-49); date personale în privința lui Petrovski Victor cu

revendicarea de la centrul de informație, cazierul contravențional din care reiese că

a fost atras la răspundere contravențională, certificate de la medicul psihiatru și

narcolog (f.d.61-66); procesul-verbal de informare a învinuitului și a apărătorului

despre terminarea urmăririi penale prin care au fost informați Cebotari Valeriu și

Petrovski Victor, de la care careva cereri sau demersuri nu au parvenit (f.d.115-116);

declarațiile părții vătămate Pîslari Nicolae date în instanța de judecată la data de

15.08.2017 (f.d.157-159); declarațiile martorilor Molodenco Crina (f.d.170-171);

Tcaciuc Antonina (f.d.172); Chetraru Olga (f.d.176-177); cererea de chemare în

judecată înaintată de Pâslaru Nicolai, prin care a solicitat încasarea de la inculpați a

prejudiciului material în sumă de 8589,21 lei și a prejudiciului moral în sumă de

40000 lei (f.d.181-194); înscrisuri prezentate de Pâslaru Nicolai, referitor la

incidentele avute cu Petrovski Victor, copia procesului-verbal cu privire la

contravenție și alte înscrisuri prezentate de partea vătămată în ședința de judecată

(f.d.195-220).

7.2. Judecând cauza penală, instanța de apel a ajuns la concluzia, că prima

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, just ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpaților de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

7.3. Cu referire la apelurile avocaților Chiriac Stela și Pîcălău Dorian în numele

inculpaților, prin care se solicită achitarea acestora, instanța de apel a ajuns la

concluzia că în această parte apelurile nu pot fi admise.

În acest context instanța de apel a respins argumentul avocatului Chiriac Stela

precum că prin declarațiile martorului Pascari Gh. și Gherasimciuc N. se confirmă

nevinovăția inculpaților, or, conform procesului-verbal de audiere a martorului

Pascari Ghenadie, urmează că i-a văzut în dimineața zilei de 07.09.2016 pe

Cebotari Valeriu și Petrovschi Victor, însă nu-și amintește în ce erau îmbrăcați,

totodată nu a văzut conflictul, auzind despre aceasta ulterior, astfel declarațiile

acestuia ne conținând careva informații referitoare la conflict, iar Gherasimciuc N. nici

nu a fost audiat.

În privința argumentului că partea vătămată, nu s-a adresat imediat organelor

de poliție, instanța de apel a notat că acest fapt nici într-un fel nu poate demonstra

nevinovăția inculpaților.

La fel, a fost respins și argumentul apărării cu referire la faptul, că raportul de

expertiză medico-legală nr. 379D din 16.09.2016 nu poate fi considerat ca probă,

8

deoarece nu se constată prompt legătura între acțiunile inculpaților și apariția

fracturilor la partea vătămată, în el fiind indicat „posibil în circumstanțele descrise”.

În acest sens, instanța de apel a notat că potrivit raportului nominalizat,

urmează că la examinarea medico-legală s-au depistat fractură închisă de col

humerus stâng cu deplasare, care a fost produsă prin acțiunea traumatică unui obiect

contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare medie. Localizarea și caracterul leziunilor corporale nu exclud

posibilitatea formării lor prin cădere din poziție verticală ortostatică. La examinarea

medico-legală a cet. Pîslari Nicolai s-au mai depistat fracturi de coaste pe stânga pe

linia axilară V-VI fără deplasare, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță-

multiple lovituri cu pumnii și picioarele, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie. Apariția fracturii

coastelor prin cădere din poziție verticală ortostatică e puțin probabilă. Având în

vedere volumul leziunilor victimei i s-au provocat 2-3 lovituri. Ținând cont de

localizarea leziunilor victima se afla față în față sau cu partea laterală stânga a

corpului față de agresor. Leziuni corporale caracteristice pentru automutilare nu au

fost depistate.

În consecință instanța de apel a statuat, că vina inculpaților anume se confirmă

prin raportul de expertiză nominalizat, totodată și prin declarațiile părții vătămate,

care a declarat că anume Petrovschi Victor și Cebotari Valeriu l-au maltratat și i-a

recunoscut după statură și îmbrăcăminte.

A mai reținut instanța de apel, că potrivit raportului de expertiză judiciară

nr.14a-2017 din 23 februarie 2017, urmează că, Pîslari Nicolai este capabil de a

percepe circumstanțele importante pentru cazul cercetat și a depune declarații în

calitatea de parte vătămată, poate participa la acțiuni de urmărire penală și a relata

evenimentele cazului dat, declarațiile părții vătămate fiind considerate veridice.

Totodată, aceste declarații și probe scrise coroborează și cu declarațiile

martorului Tcaciuc Antonina, care a declarat că în ziua de 07.09.2016 mergea la

serviciu și a auzit strigăte, apoi a văzut cum inculpații au fugit din ograda părții

vătămate în ogradă la Petrovschi Victor, unde și-au scos măștile.

La fel și cu declarațiile martorului Morarenco Crina, care a indicat că, la data de

07.09.2016, a văzut partea vătămată la pământ, iar inculpații îl băteau, la care ea a

strigat, iar inculpații au fugit și au intrat la Petrovschii Victor în ogradă. Aceștia erau

îmbrăcați în sorți și aveau măști pe față, însă i-a cunoscut după constituția corpului

(f.d.171-172 vol.I).

Totodată și conform declarațiilor martorului Chetraru Oga urmează că în ziua

de 07.09.2016, se ducea la Pîslari Nicolai și fiind aproape de poartă a văzut o

9

învălmășeală în ogradă la Pîslari Nicolai între acesta și încă două persoane. Ea s-a

speriat și a plecat la sora sa, căreia i-a povestit totul (f.d.176,177 vol.I).

La fel, și din declarațiile martorului Cojocari Andrei, ofițer superior de

investigații, depuse în ședința instanței de apel, urmează că venind la fața locului,

Pîslari Nicolai direct i-a comunicat că a fost maltratat de Petrovschi Victor și

Cebotari Valeriu.

Instanța de apel a notat, că nu pot fi reținute în dezvinovățirea inculpaților

declarațiile martorului Iachimciuc Aurica, or, aceasta a declarat că nu a văzut

conflictul și nu a auzit strigăte în acea zi, astfel declarațiile acesteia neconținând

careva informație utilă speței.

Au fost apreciate critic și declarațiile martorilor Lungu Cristina, Chirnicinîi Iurie

și Iacoveț Dmitrii, or, aceștia nu au văzut conflictul și a aflat despre aceasta de la

inculpații Cebotari Valeriu și Petrovschi Victor. În acest sens, instanța de apel a

apreciat faptul că inculpații au spus acestor persoane că Pîslari Nicolai îi

învinovățește de maltratare, ca o metodă de apărare.

Ce ține de declarațiile martorului Gram Petru, că în ziua conflictului l-a luat pe

Cebotari Valeriu la ora 07.30 cu autobuzul la serviciu, precum și certificatul eliberat

de SRL „MAXGRUP” că Petrovschi Victor la ora 07.30 se afla la serviciu, instanța la fel

le-a apreciat critic, or, aceste declarații și certificatul contravin celorlalte probe ale

cauzei penale, probe care coroborează între ele și confirmă contrariul.

7.4. Pe de altă parte instanța de apel a considerat oportună admiterea apelului

declarat de avocatul Sandu Stela în numele părții vătămate Pîslari Nicolai și din oficiu

a apelurilor avocaților Chiriac Stela și Pâcălău Dorian în numele inculpaților

Petrovski Victor și Cebotari Valeriu în latura acțiunii civile.

La acest segment, cu referire la prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, instanța

de apel a apreciat ca fiind pripită soluția instanței privind respingerea acțiunii civile

în această parte, motivând prin faptul că majoritatea bonurilor sunt invizibile, iar o

parte de bonuri sunt din perioada noiembrie, decembrie 2017 cu medicamente ce nu

au legătură de cauzalitate cu vătămările corporale primite, or, partea vătămată a

prezentat bonuri în copii și extras din fișa medicală, totodată constatându-se cauzarea

prejudiciului sănătății, instanța urmând să stabilească cu certitudine prejudiciul

demonstrat și în funcție de aceasta să adopte soluția.

În asemenea circumstanțe, ținând cont de faptul că, la materialele cauzei au fost

prezentate bonuri în copii, la fel și fișa medicală în copie, totodată, unele din ele nu

sunt vizibile, fapt ce face imposibilă determinarea exactă a sumei despăgubirilor

cuvenite părții vătămate, instanța de apel în vederea netergiversării examinării

cauzei penale, a decis admiterea în principiu a acțiunii civile, urmând ca asupra

cuantumului prejudiciului material să decidă instanța civilă.

7.4.1. Ce ține de prejudiciul moral, cu referire la prevederile art. 1422 alin. (1),

(2), art. 1423 alin. (1), (2) Cod civil, și prevederile art. 219 alin. (2) pct. 4) Cod de

10

procedură penală, instanța de apel a considerat că, prima instanță deși întemeiat a

admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pîslari Nicolai, totuși suma

de 10000 lei este una excesivă în raport cu prejudiciul cauzat de către făptuitori, la fel

fiind eronată și dispunerea încasării acestuia de la Petrovski Victor și Cebotari Valeriu

în mod solidar, or, acesta urmează a fi încasat separat de la fiecare inculpat în

dependență de acțiunile fiecăruia la cauzarea suferințelor părții vătămate.

Astfel, ținând cont de nivelul (gradul) suportării de către partea vătămată

Pîslari Nicolai a suferințelor fizice și psihice în legătură cu cauzarea leziunilor

corporale, celui din urmă, fiindu-i creată o stare de tensiune psihică pe o perioadă de

timp, precum și de faptul că, condamnarea inculpaților în sine constituie la fel, o

satisfacție echitabilă pentru partea vătămată, instanța de apel a dispus încasarea cu

titlu de prejudiciu moral în beneficiul părții vătămate Pîslari Nicolai, suma a câte 2000

lei de la fiecare inculpat în parte, considerând că aceasta este o sumă reală și

corespunde faptelor comise, care compensează consecințele negative ale

prejudiciului suportat de aceasta.

7.5. Ce ține de apelul procurorului și al avocatului Sandu Stela în numele părții

vătămate privind aplicarea în privința inculpaților a unei pedepse cu închisoare cu

executarea reală, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, menționând că la

stabilirea pedepsei instanța de judecată s-a condus de principiile generale de aplicare

a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 75 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal săvârșită de Petrovscki Victor și Cebotari Valeriu, potrivit art. 16 Cod

penal face parte din categoria infracțiunilor grave, pentru care legiuitorul a prevăzut

pedeapsa penală cu închisoare de la 5 până la 7 ani închisoare. Petrovski Victor nu

și-a recunoscut vina, anterior nu a fost judecat, este angajat în câmpul muncii, la

evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, circumstanțe atenuante și agravante nu au fost constatate, inculpatul

Cebotari Valeriu nu și-a recunoscut vina, anterior nu a fost judecat, este angajat în

câmpul muncii, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, la locul de trai

se caracterizează pozitiv, circumstanțe atenuante și agravante nu au fost constatate.

Instanța de apel a notat, că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

11

La fel, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine faptul

că instanța ținând, cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, și poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În

acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor

probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

Instanța de apel a mai punctat, că în jurisprudența CEDO de asemenea a fost

menționat că, soluția mai potrivită pentru problema supraaglomerării

penitenciarelor ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea mai frecventă a

măsurilor punitive non-privative de libertate prin minimizarea recurgerii la detenția

preventivă, amintind în acest scop Recomandările Comitetului de Miniștri

nr. R(99)22 și nr. R(2006)13, care invită statele să încurajeze procurorii și judecătorii

de a folosi cât mai mult posibil alternativele de detenție având scopul de a rezolva

problema creșterii numărului deținuților în închisori.

În asemenea circumstanțe, contrar celor menționate de procuror și avocat în

numele părții vătămate, instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe

în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpaților

Petrovscki Victor și Cebotari Valeriu, cărora le-a fost stabilită câte o perioadă de

probațiune de 3 ani pentru fiecare cu restricțiile corespunzătoare, concluzionându-se

că este posibil de a li se acorda o șansă și a nu fi izolați de societate.

Cu referire la motivul înaintat de avocatul părții vătămate precum că, urmează

a fi reținută în sarcina inculpaților circumstanța agravantă prevăzută la art. 77 Cod

penal - săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva victimei profitând de starea

de neputință cunoscută, care se datorează vârstei înaintate, instanța de apel a

menționat că acesta nu poate fi admis, or, o asemenea circumstanță nu a fost reținută

prin rechizitoriu, iar instanța din oficiu, nu este în drept să rețină o careva

circumstanță agravantă.

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpaților să le fie aplicată o

pedeapsă cu executare reală și cu admiterea integrală a acțiunii civile.

12

În argumentarea recursului menționează, că acțiunile inculpaților

Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu au fost apreciate superficial, atât în partea

stabilirii pedepsei cât și latura soluționării acțiunii civile.

Consideră, că starea de neputință, de fapt reprezintă o stare fizică a victimei

care nu-i permite să opună rezistență infractorului în caz de atentat. Neputința

persoanei reprezintă o circumstanță agravantă de care infractorul este conștient și

profită de ea la săvârșirea infracțiunii, fiind prevăzută la art. 77 alin. (1) lit. e) Cod

penal. Circumstanța prevăzută la lit. e) alin. (2) art. 152 Cod penal, presupune faptul

că acțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, ceea ce dă dovadă că

partea vătămată Pîslari Nicolai se află într-o stare de neputință, pe când inculpații

aflându-se în plină putere. Aflându-se la o vârstă foarte înaintată, partea vătămată

care ar fi putut să le fie părinte inculpaților, a îndurat umilința și cruzimea loviturilor.

Mai menționează, că inculpații nu și-au recunoscut vina, iar faptul că anterior nu au

fost judecați și că sunt angajați în câmpul muncii, nu este o scuză și o îndreptățire

pentru cele comise. Aceste fapte dau dovadă de stimă și respect față de persoanele cu

vârstă înaintată.

Evidențiază faptul, că sentința de condamnare reprezintă o satisfacție

echitabilă doar pentru stat, însă nu constituie o satisfacție și pentru partea vătămată,

deoarece în urma celor provocate, disconfortul îl suportă doar partea vătămată, iar

toate durerile psihice nu pot fi tratate printr-o sentința de condamnare loială a

inculpaților. Respectiv, consideră că pedeapsa stabilită inculpaților este una prea

blândă în raport cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal.

Totodată, atrage atenția și asupra faptului, că dispoziția art. 90 Cod penal obligă

instanțele de judecată să indice expres în hotărârea adoptată, motivele condamnării

cu suspendare condiționată a executării pedepsei, însă instanța nici nu a motivat

aplicarea acestor prevederi, dar s-a limitat doar la enumerarea acestora.

Este de opinia, că corijarea inculpaților Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu este

posibilă doar prin izolarea acestora de societate, stabilindu-le o pedeapsă sub formă

de închisoare, care îi va corecta și va asigura scopurile pedepsei. Această concluzie

fiind dictată de circumstanțele cauzei, și mai cu seamă de personalitatea inculpaților.

În ceea ce privește prejudiciul moral consideră apărarea, că instanța de apel

eronat a apreciat caracterul și suferințele psihice suportate de către partea vătămată

Pîslari Nicolai în urma faptei infracționale a lui Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu,

exprimate prin cauzarea suferinței fizice și psihice cu încasarea de la inculpați a unei

sume minimale pentru prejudicial moral, or, suma încasată de la aceștia nu este

proporțională cu urmările prejudiciabile de ordin moral ale faptei ilicite descrise și

cu suferințele produse părții vătămate.

Cu referire la prevederile art. 219 alin. (2) pct. 4), alin. (4) Cod de procedură

penală și art. 1423 alin. (1) Cod civil, apărarea menționează, că partea vătămată -

Pîslari Nicolai a suportat și suportă și în continuare dureri proeminente, aceste emoții

13

negative afectându-i enorm starea interioară lăsându-i consecințe, care se manifestă

prin insatisfacție și tulburări ale psihicului și comportamentului.

Consideră că instanța nu a apreciat proporționalitatea între suferințele

provocate, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie estimate, raportat la vârsta victimei

și alte particularități ale acesteia, micșorând neîntemeiat cuantumul prejudiciului

moral încasat din contul autorilor faptei ilicite.

În conformitate cu principiile generale unanim recunoscute și normele

dreptului internațional, cu dispozițiile articolelor 1 și 34 din Convenția Europeană în

interpretarea CEDO, în scopul restabilirii drepturilor omului și a libertăților încălcate,

instanța de judecată urmează să stabilească faptul încălcării acestor drepturi și

libertăți, reflectând circumstanțele constatate în actul judecătoresc.

Prejudiciile cauzate prin astfel de încălcări, material și (sau) moral se

compensează în modul stabilit de lege așadar, la stabilirea cuantumului

despăgubirilor pentru prejudiciul moral, instanțele de judecată vor lua în

considerație cuantumul despăgubirii echitabile pentru prejudiciul moral, acordat de

CEDO pentru o încălcare similară.

Prin reparația echitabilă instituită ca obligația statelor membre ale Consiliului

Europei se înțelege printre altele și achitarea victimei violării prejudiciului material,

moral precum și cheltuielile legate de apărarea drepturilor sale.

de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată în vederea

pronunțării unei sentințe de achitare.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu a atras atenție

la argumentele apărării, privind încălcările procesuale, precum și dubiile în ceea ce

privește săvârșirea infracțiunii de către inculpați, limitându-se la aprecierea critică a

probelor apărării, însă fără a motiva această poziție.

Evidențiază, că apărarea a argumentat, că inculpații dețin probe, din care

rezultă, că la momentul săvârșirii infracțiunii în privința părții vătămate, aceștia nu

se aflau la locul infracțiunii, ci la muncă.

Consideră că potrivit practicii judiciare, dacă instanța de apel admite apelul cu

rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat

instanța pronunțând hotărârea, să indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate

ori respinse ca probe. În partea descriptivă decizia trebuie să corespundă tuturor

cerințelor art. 394 Cod de procedură penală.

Este de opinia că, instanța de apel, pornind de la principiile generale privind

emiterea sentinței - deciziei de condamnare, nu a efectuat analiza probelor

prezentate, acumulate pe parcursul examinării judiciare, precum și faptul, din ce

cauză respinge anumite probe și circumstanțe.

14

Un alt moment esențial apărarea îl consideră, că învinuirea nu a prezentat nici

o probă, ce cu certitudine, ar fi demonstrat faptul, că infracțiunea dată, a fost săvârșită

de către inculpați.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de către avocatul Sandu Stela în numele părții vătămate

Pîslari Nicolai urmează a fi admis, iar cel declarat de către avocatul Pîcălău Dorian în

numele inculpaților urmează a fi respins, din următoarele considerente.

10.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Pîcălău Dorian

în numele inculpaților Petrovscki Victor și Cebotari Valeriu.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat).

După cum rezultă din recursul declarat de către avocatul Pîcălău Dorian în

numele inculpaților, acesta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, recurentul susținând că instanța de apel nu a atras atenție la

argumentele apărării, privind încălcările procesuale, precum și dubiile în ceea ce

privește săvârșirea infracțiunii de către inculpați, limitându-se la aprecierea critică a

probelor apărării, însă fără a motiva această poziție.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de

recurent Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt declarative, deoarece instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

15

tuturor motivelor avansate de avocați în apeluri prin care aceștia au solicitat

achitarea inculpaților.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

apărarea critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel,

considerând că la examinarea cauzei nu au fost înlăturate toate dubiile cu privire la

săvârșirea infracțiunii anume de către inculpații Petrovscki Victor și Cebotari Valeriu,

însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere

a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație

de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

a instanțelor respective.

Totodată Colegiul penal conchide, că instanța de apel a examinat toate probele

din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpaților, așa cum

susține apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând

la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința

acestora.

Din conținutul deciziei recurate se atestă că instanța de apel analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia

vinovăției inculpaților Petrovscki Victor și Cebotari Valeriu în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, soluție care este descrisă la pct. 7.3 al

acestei decizii, pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(Helle împotriva Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997, § 60).

16

Pe cale de consecință, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate sub aspectele invocate de către recurent, fapt ce impune respingerea

recursului ordinar declarat în speță, ca fiind inadmisibil.

10.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Sandu Stela în

numele părții vătămate Pîslari Nicolai.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către avocatul Sandu Stela în numele

părții vătămate Pîslari Nicolai, se atestă că titularul acestuia a indicat temeiul pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, criticând decizia

instanței de apel în partea individualizării pedepsei penale stabilite inculpaților, cât

și în partea soluționării acțiunii civile.

10.2.1. Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă dezacordul

cu pedeapsa aplicată inculpaților Petrovscki Victor și Cebotari Valeriu, instanța de

recurs consideră că instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 7, 61, 75 Cod penal la individualizarea pedepsei.

Totodată, instanța de apel just a ajuns la concluzia menținerii sentinței primei

instanțe în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, concluzionându-se că

scopul legii penale poate fi realizat și fără izolarea inculpaților de societate, cărora

le-a fost stabilită câte o perioadă de probațiune de 3 ani pentru fiecare, cu restricțiile

corespunzătoare.

Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel întemeiat a respins argumentul

înaintat de avocatul părții vătămate precum că, în sarcina inculpaților urmează a fi

reținută circumstanța agravantă prevăzută la art. 77 alin. (1) lit. e) Cod penal -

săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva victimei profitând de starea de

neputință cunoscută, care se datorează vârstei înaintate, menționând că o asemenea

circumstanță nu a fost indicată în rechizitoriu, iar instanța din oficiu, nu este în drept

să rețină o careva circumstanță agravantă.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu a depistat careva erori de drept admise de

către instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei și stabilirii modalității de

executare a acesteia, sub acest aspect argumentele recursului fiind neîntemeiate.

17

10.2.2. Distinct de cele relatate mai sus, Colegiul penal reține că partea

vătămată Pîslari Nicolai a înaintat acțiune civilă în prezentul proces penal, solicitând

încasarea de la inculpații Petrovschi Victor și Cebotari Valeriu a prejudiciului material

în sumă totală de 8589,21 lei și a prejudiciului moral în sumă de 40000 lei (f.d.181-

182, vol.I).

Potrivit sentinței, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pîslari Nicolai a

fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea în mod solidar de la Petrovski Viktor și

Cebotari Valeriu în beneficiul lui Pîslari Nicolai a prejudiciului moral în mărime de

10 000 (zece mii) lei, în rest cerințele părții vătămate fiind respinse ca neîntemeiate.

După cum rezultă din materialele dosarului, sentința a fost contestată cu

apeluri de către procuror, de către avocatul Sandu Stela în numele părții vătămate

Pîslari Nicolai și de către avocații Chiriac Stela și Pîcălău Dorian în numele inculpaților

Petrovski Viktor și Cebotari Valeriu.

La rândul său, instanța de apel fiind învestită cu judecarea apelurilor

nominalizate, a respins ca nefondat apelul procurorului, a admis apelul avocatului

Sandu Stela în numele părții vătămate Pîslari Nicolai, și din oficiu a avocatului

Chiriac Stela și a avocatului Pâcălău Dorian în numele inculpaților Petrovski Victor și

Cebotari Valeriu, casând parțial sentința în latura civilă, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

„A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Pîslari Nicolai în latura ce ține de prejudiciul material, asupra cuantumului acestuia

urmând a se expune instanța civilă.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Petrovski Victor în beneficiul părții

vătămate Pîslari Nicolai prejudiciul moral în sumă de 2000 (două mii) lei.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Cebotari Valeriu în beneficiul părții

vătămate Pîslari Nicolai prejudiciul moral în sumă de 2000 (două mii) lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.”

Analizând decizia instanței de apel sub aspectul soluționării acțiunii civile, pe

de o parte Colegiul penal lărgit nu a depistat careva probleme în partea admiterii în

principiu a prejudiciului material, considerând corectă soluția respectivă, precum și

că întemeiat instanța de apel a ajuns la concluzia că prejudiciul moral nu poate fi

încasat în mod solidar de la inculpați. Pe de altă parte însă instanța de recurs nu poate

fi de acord cu aprecierea de către instanța de apel a cuantumului prejudiciului moral

încasat de la inculpați în beneficiul părții vătămate.

Aici instanța de recurs ține să accentueze, că deși în cererea de apel avocatul

Sandu Stela în numele părții vătămate a invocat dezacordul cu cuantumul

prejudiciului moral încasat de la inculpați de către prima instanță în mărime de

10 000 (zece mii) lei, solicitând admiterea integrală a pretențiilor de ordin moral ale

părții vătămate, totuși instanța de apel deși a admis apelul nominalizat, într-un mod

contradictoriu a dispus și admiterea din oficiu a apelurilor apărării, diminuând suma

18

prejudiciului moral stabilit de către prima instanță prin încasarea de la fiecare din

inculpați a câte 2000 lei, din soluția respectivă nefiind clar sub ce aspect a fost admis

apelul reprezentantului părții vătămate.

Astfel, la segmentul dat instanța de recurs constată că soluția instanței de apel

este pripită.

Conform prevederilor art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia

în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate etc.

În corespundere cu art. 220 Cod de procedură penală și art. 2037 Cod civil,

mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de

judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime

comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă

parte, ia în cont particularitățile cazului.

Totodată, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune

morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în

mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă

în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal lărgit

evidențiază, că în această speță instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele cauzei, și anume de faptul că partea vătămată Pîslari Nicolai fiind la o

vârstă înaintată a suportat extrem de sensibil și dureros consecințele celor produse.

Nu a fost evaluat impactul fizic și psihologic al acțiunilor inculpaților asupra părții

vătămate. Obrăznicia și cinismul cu care a fost comisă fapta de către inculpați.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a motivat acordarea

despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în raport cu criteriile

19

prevăzute de lege, nu a făcut o evaluare a personalității părții vătămate Pîslari Nicolai,

care are o vârstă înaintată în raport cu vârsta inculpaților.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a ținut

cont de măsura în care compensarea sumei de 4000 lei (câte 2000 lei de la fiecare

inculpat), poate aduce satisfacție părții vătămate Pîslari Nicolai în rezultatul

suferințelor fizice și psihice suportate, sub acest aspect decizia instanței de apel

nefiind motivată în corespundere cu prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală.

Prejudiciul moral reprezintă o pagubă care este cauzată individului prin

vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Evaluarea prejudiciului moral nu

presupune determinarea „prețului suferințelor fizice și psihice”, care sunt inestimabile,

dar aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a

implicațiilor acestora pe toate dimensiunile vieții sociale.

Trebuie să se aprecieze ce au pierdut persoanele vizate pe plan fizic, psihic,

social, profesional și familial atât pentru moment, cât și pentru viitor.

La determinarea compensației pentru prejudiciul moral trebuie să se țină cont

de importanța valorii morale lezate pentru persoana vătămată. În cazul suportării

unui prejudiciu moral fiecare persoană vătămată acordă o considerație diferită

valorilor lezate. Persoana vătămată apreciază acele valori sau activități, care îi satisfac

anumite necesități sau aspirații.

Cuantumul compensației acordate depinde și de durata menținerii

consecințelor cazului urmare a cărora s-au produs. Stabilind cuantumul compensației

pentru prejudiciul moral, instanța de judecată trebuie să țină cont de măsura în care

această compensație poate acorda persoanei vătămate o anumită satisfacție.

Rezumând circumstanțele constatate, Colegiul penal conchide că la caz sunt

incidente temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel în latura

civilă, în partea încasării prejudiciului moral, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece

erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs

în prezenta procedură.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii materiale și procesuale asupra cuantumului prejudiciului moral, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date;

să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

20

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Pîcălău Dorian în numele inculpaților Petrovschi Victor și Cebotari Valeriu.

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Sandu Stela în numele

părții vătămate Pîslari Nicolai, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 12 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Petrovski Victor XXXXX și Cebotari Valeriu XXXXX, în latura civilă, în partea

încasării prejudiciului moral, cu remiterea cauzei în această parte la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea prin care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

21