1ra-600/2021 — art. 145 alin. 2 lit. e1 CP

1ra-600/2021 — art. 145 alin. 2 lit. e1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-600/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie

2020 și a sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 17 iulie 2020, declarat

de către inculpatul

Cebotari Victor Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Cebotari Victor Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145

alin. (2) lit. e1) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis.

A fost încasat de la Cebotari V. în beneficiul statului cheșltuielile judiciare în

sumă de 11048 lei.

decembrie 2019 aproximativ la ora 20:00 seara, aflîndu-se în ospeție în locuința

consăteanului său Amoașei Vasile, situată în sat. Xxxxx r-nul Xxxxx, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, cu scopul de a o omorî pe concubina sa Chetrari Ina,

intenționat i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea omoplatului

stîng, cauzîndu-i leziuni corporale sub formă de: plăgă înțepat-tăiată la

hemitoracicul stîng cu lezarea și penetrarea plămînului stîng, care s-a produs

prin mecanism de lovire cu un obiect înțepător- tăietor, are legătură directă cu

survenirea decesului și se califică ca „vătămare corporală gravă”, după criteriul

de pericol pentru viață.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 202029C0004 din 05.02.2020, s-

a stabilit că, moartea cet. Chetrari Ina, a survenit în rezultatul plăgii înțepat-tăiate

a hemitoracelui sting, cu penetrare în cavitatea toracică, lezarea plămînului stîng

1

și arterei pulmonare stîngi, hemoragie internă, ce se confirmă prin datele

necropsiei.

La examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat plagă înțepat-tăiată a

hemitoracelui sting, cu penetrare în cavitatea toracică, lezarea plămînului stîng și

arterei pulmonare, hemotorace (1200 ml), care a fost produsă prin acțiunea

traumatic cu un obiect înțepător-tăietor, este vitală, are legătură cauzală directă

cu decesul și se califică ca „vătămare corporală gravă”, periculoasă pentru viață.

De la primirea leziunilor corporale pînă la deces s-au scurs cîteva zeci de minute.

Leziunea corporală cauzatoare de deces s-a produs prin obiect înțepător-tăietor

(posibil cuțit). Cu leziunile corporale depistate primite victima putea să

efectuieze deplasări, mișcări pe un timp foarte scurt.

Reeșind din localizarea leziunii corporale, care nu este accesibilă mînii

proprii, autoproducerea acesteia de însăși victima nu este posibilă.

La cercetarea toxico-narcologică în sîngele cadavrului cet. Chetrari Ina s-a

depistat 3,53 g\l de alcool etilic, ceea ce la persoanele vii produce o stare de

intoxicație alcoolică gravă. Alcoolemia depistată nu a influiențat direct asupra

survenirii decesului.

motivul netemeiniciei ei. Apelantul a indicat că, recunoaște faptul că, între el și

concubina sa a avut loc un conflict, însă el nu a avut intenția de a o omorî. În

opinia apelantului, fapta s-a întîmplat din neatenția părții vătămate. Pe motivele

indicate solicită admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care în privința sa să fie aplicată o pedeapsă

mai blîndă.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a

verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar,

cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect

calificate de către instanța de fond după indicii art.145 alin.(2) lit. e1) Cod penal -

,,omorul unei persoane, săvîrsit asupra unui membru de familie ”.

În acest sens, instanța de fond întemeiat a bazat sentința de

condamnare de rând cu declarațiile martorilor audiați în instanță și pe cumulul

probelor scrise, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din

31.12.2019 (f.d. 23-30 vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.202029C0004 din

05.02.2020 (f.d. 59¬62 vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.202029P0008 din

03.02.2020 (f.d. 68-69 vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din

02.01.2020 (f.d. 72-73 vol. I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor

delicte la cauza penală din 02.01.2020 (f.d. 74 vol. I); procesul-verbal de verificare

2

a declarațiilor la locul infracțiunii și fototabelul din 03.01.2020 (f.d. 79-81 vol. I);

raportul de expertiză judiciară nr.202005O0006 din 29.01.2020 (f.d. 90-92 vol. I);

raportul de expertiză judiciară nr.202037A0051 din 27.05.2020 (f.d. 139-141 vol. I);

declarațiile date în instanța de fond de către succesorul legal al părții vătămate

Tricolici Iulia la data de 03.07.2020 (f.d. 197-199 vol. I); declarațiile date în

instanța de fond de către martorul Amoașii Vasile la data de 03.07.2020 (f.d. 200-

203 vol. I).

În viziunea instanței de apel, probele enunțate demonstrează vinovăția

inculpatului Cebotari Victor și acestea au fost prezentate de partea acuzării în

cadrul ședinței instanței de apel în respingerea argumentelor din apelul

inculpatului.

Argumentele invocate în apelul inculpatului privind nesăvîrșirea de către

Cebotari Victor a infracțiunii prevăzute de art.145 alin. (2) lit.e1) Cod penal, sînt

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța

de fond și cea de apel pe parcursul judecării cauzei.

Instanța de apel a reținut că, atît în ședința instanței de fond, cât și în ședința

instanței de apel s-a dovedit că, inculpatul Cebotari Victor la data de 31

decembrie 2019, aproximativ la ora 2000 seara, aflîndu-se în ospeție în locuința

consăteanului său Amoașei Vasile, situată în sat. Xxxxx r-nul Xxxxx, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, cu scopul de a o omorî pe concubina sa Chetrari Ina,

intenționat i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea omoplatului

stîng, cauzîndu- i leziuni corporale sub formă de: plăgă înțepat-tăiată la

hemitoracicul stîng cu lezarea și penetrarea plămînului stîng, care s-a produs

prin mecanism de lovire cu un obiect înțepător-tăietor, are legătură directă cu

survenirea decesului și se califică ca „vătămare corporală gravă”, după criteriul

pericol pentru viață.

Afirmațiile inculpatului Cebotari Victor expuse în instanța de apel privind

negarea parțială a vinei, instanța de apel, le-a apreciat ca o tendință de apărare

pentru a evita răspunderea penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale instanța de judecată

cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, a ținut seama de scopul

pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptelor penale, care în temeiul art.16 alin.

(6) Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave,

atentează la viața pesoanei, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii

infracțiunii, persoana inculpatului, care anterior nu a mai fost condamnat (f.d.150

vol.I), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.145-146 vol.I), la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d.147 vol.I), atitudinea societății față

de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru faptele săvîrșite,

corect stabilindu-i inculpatului pedeapsa închisorii în limitele articolului

incriminat.

3

În circumstanțele menționate ale cauzei nu este temei de a considera

pedeapsa stabilită inculpatului Cebotari Victor ca fiind aspră, iar argumentele

aduse în apel în circumstanțele constatate pe caz nu pot servi drept temei pentru

stabilirea unei pedepse mai blînde inculpatului.

de către inculpat, care solictă casarea acestora, deoarece nu poartă nici o vină și

solicită să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. Fiind într-o stare de șoc a semnat

foaia prezentată de procuror în care era scris că recunoaște vina, ulterior a fost la

fața locului și a arătat cum era scris pe foaie.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanțele de fond au dat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 75, 76, 77 Cod penal, argumentându-și soluția în

sensul pedepsei penale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din cuprinsul recursului declarat de către inculpat, se invocă faptul că

acesta nu este vinovat și să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, astfel semnalând

temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiurile

invocate de către recurent nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel, judecând cauza și verificând

probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma

propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru

soluționarea laturii penale a cauzei, expunându-se argumentat din care motive a

ajuns la concluzia de menținere a soluției de vinovăție a inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța

4

de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Cât privește motivele invocate de inculpat, precum că nu are nici o vină, de

asemenea și argumentele invocate în acest sens, Colegiul penal se va expune

asupra acestora la cercetarea incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct.

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia

de menținere a sentinței privind vinovăția inculpatului Cebotari V., în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal.

Totodată, nu este fondată nici critica inculpatului, precum că nu este

vinovat de comiterea infracțiunii imputate.

La acest aspect, instanța de recurs atestă, că faptul comiterii de către

inculpatul Cebotari V., a omorului concubinei sale Chetrari I., se confirmă prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond, în urma analizei cărora,

instanțele întemeiat au respins argumentul inculpatului potrivit căruia, ultimul

susține că victima a căzut peste cuțit, nu el a înfipt-o, în acest sens, prima instanță

just facând referire la raportul de expertiză nr.202029C0004 din 05.02.2020, prin

care s-a constatat că, „reieșind din localizarea leziunii corporale, care nu este

accesibilă mîinii proprii, autoproducerea acesteia de însăși victimă se exclude”.

Potrivit aceluiași raport de expertiză, cît și potrivit fototabelului anexat la

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 31.12.2019 (f.d.27-30), rana a fost

cauzată victimei sub omoplatul stîng din spate. Totodată, prin procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, s-au stabilit circumstanțele

comunicate și demonstrate de însuși inculpat potrivit cărora ”..în timp ce s-a așezat

pe cuptor, inculpatul a indicat cum victima luînd în mînă un cuțit de bucătărie s-a

îndreptat spre el, după care deposedînd-o de cuțit a indicat locul loviturii cu cuțitul

asupra corpului victimei. Ulterior a indicat locul aruncării cuțitului aratînd în direcția

unei mese din locuință. Apoi a indicat la un pat pe care a poziționat victima după

aplicarea loviturii” (f.d.79-81).Mai mult ca atît, Colegiul penal reține că, în ședința

de judecată, inculpatul a declarat că ”în timp ce victima s-a îndreptat spre el cu

cuțitul, dînsul cu mîna sa stîngă a apucat victima de mîna dreaptă în care aceasta ținea

cuțitul, iar cu mîna lui dreaptă încerca să o deposedeze de cuțit. În acest timp, victima,

5

aflîndu-se cu fața spre inculpat, cu mîna stîngă s-a întins ca să-l apuce de păr și a căzut

peste el”. Tot în ședința de judecată, însuși inculpatul a declarat că dînsul a reușit să-i

desfacă degetele victimei și să-i ia cuțitul.

Astfel, Colegiul penal reține că, instanțele de fond just au reținut faptul că,

se exclude posibilitatea ca victma să se fi rănit cu cuțitul în timp ce a căzut peste

inculpat, or, în asemenea ipoteză rana urma a fi localizată din față corpului

victimei, însă în speță, rana a fost localizată sub omplatul din spate, fapt ce

contravine declarațiilor inculpatului, așa cum victima a căzut peste el cu fața și

nu cu spatele. Mai mult ca atît, faptul aplicării intenționate a loviturii cu cuțitul a

fost recunoscut de către inculpat în cadrul acțiunii procesuale de verificare a

declarațiilor la fața locului. Prin urmare, argumentele părții apărării potrivit

cărora omorul victimei a survenit din imprudență în timpul conflictului victimei

cu inculpatul, întemeiat a fost respins or, acesta vine în contradicție cu materialele

cauzei și circumstanțele elucidate în ședința de judecată.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că,

nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului Cebotari

V., în săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal și în cele

din urmă temeiul pentru recurs semnalat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, de către inculpat nu și-a găsit confirmarea.

Cu referire la temeiul pentru recurs semnalat de inculpat- s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, specificat la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul critică

hotărârea dată în partea stabilirii pedepsei.

Colegiul consideră, că nici acest temei pentru recurs invocat de inculpat nu

este incident în prezenta cauză, iar instanțele de fond și-au motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului

Cebotari V., stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

Deci, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale, în coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-

se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

6

Instanța de recurs reține, că inculpatul Cebotari V. a fost condamnat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, la 15 ani

închisoare.

Totodată, Colegiul penal menționează, că sancțiunea infracțiunii prevăzute

de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 15 la

20 de ani sau cu detențiune pe viață, iar conform art. 16 alin. (6) Cod penal,

aceasta se clasifică ca infracțiune excepțional de gravă.

Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului Cebotari V.

instanțele de fond just au ținut cont de faptul că, prin acțiunile sale, inculpatul a

comis o infracțiune excepțional de gravă care face parte din categoria

infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei, a ținut cont de urmările

prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care anterior

nu a mai fost condamnat (f.d.150 vol.I), la locul de trai se caracterizează pozitiv

(f.d.145-146 vol.I), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d.147

vol.I), atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită

inculpatului pentru faptele săvîrșite.

Prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei instanțele de fond just au

considerat posibilă aplicarea pedepsei cu închisoare la limita minimă pentru

infracțiunea prevăzută de art. 145 alin.(2) lit. e1) Cod penal.

Astfel, ținând cont de scopul legii penale, de a restabili echitatea socială, de

a corecta condamnatul și de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și altor persoane, Colegiul statuează, că instanța de

apel întemeiat a conchis de a menține sentința prin care a fost aplicat în privința

inculpatului Cebotari V., pedeapsa sub formă de închisoare, la limita minimă,

reieșind din cele expuse. Astfel, modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului Cebotari V., pentru infracțiunea incriminată, este

în acord cu principiul proporționalității, avându-se în vedere faptele comise și

urmările produse.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că pedeapsa, astfel cum a

fost stabilită de către instanțele de fond, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de

restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de

casare a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra

tuturor argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile

instanței de apel referitoare la menținerea sentinței de condamnare a

inculpatului.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 8), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel,

7

din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

către inculpatul Cebotari V., ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarate de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe Cebotari Victor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 10 februarie 2021.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

8