1ra-685/2015 — art.152 alin.1 CP

Prima instanță: 22.11.2012 – 25.04.2013;

Instanța de apel: 24.05.2013 – 18.12.2013; Rejudecare: 14.07.2014 – 16.02.2015;

Instanța de recurs: 18.03.2014 – 10.06.2014, dispusă rejudecarea; 19.05.2015 – 22.07.2015. A C O N S T A T A T: 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți din 25 aprilie 2013, a fost încetat procesul penal în privința lui Pilat Ion în baza art. 152 alin. (1) Cod penal în legătură cu existența unei decizii privind aplicarea pedepsei pentru fapta comisă. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, Pilat Ion a fost pus sub învinuire de către organul de urmărire penală, pentru faptul că la 31 august 2012, ora 22.30, aflîndu- se în curtea casei comune cu casa nr.15 din str. Șevcenco, mun. Bălți, în urma unui conflict apărut între el și vecinul său, Moroșan Victor, intenționat i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu piciorul în regiunea organelor genitale, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.435 D din 24 octombrie 2012, leziuni corporale, ce au dus la dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de 21 zile, calificate ca vătămări corporale medii. 3. Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror și partea vătămată Moroșan V., care au solicitat: - procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii 1 prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, din următoarele considerente : - instanța neîntemeiat a încetat procesul penal în privința lui Pilat I., reținînd că de către agentul constatator a fost pornit în privința acestuia un proces contravențional pentru aceleași fapte, pentru care a fost pus ulterior sub învinuire; - fapta constatată de către agentul constatator comisă de către contravenient (Pilat I.) a fost exprimată prin cauzarea vătămărilor corporale ușoare în regiunea feței cet. V. Moroșan și nicidecum în regiunea organelor genitale, fapt dovedit și prin raportul de expertiză nr.435 D din 24.10.2012, astfel că învinuirea înaintată inculpatului, este pentru faptul că acesta a cauzat vătămări corporale medii în regiunea organelor genitale a părții vătămate, de aceea instanța neîntemeiat a respins raportul de expertiză medico-legală, pe motiv că acesta nu a fost contestat de către părți în conformitate cu prevederile art. 251 Cod de procedură penală, în acest mod instanța incorect a ajuns la concluzia că inculpatul pentru aceiași faptă deja a fost pedepsit; - partea vătămată, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Pilat I. să fie condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, motivînd că: - instanța de fond pripit a ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal, invocînd dubla condamnare, în pofida faptului, că au fost aduse suficiente probe și dovezi în confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și partea vătămată, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra încetării procesului penal pornit în privința inculpatului Pilat Ion în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, în legătură cu existența unei hotărîri privind aplicarea pedepsei pentru fapta comisă. Colegiul penal a reiterat că pentru faptul aplicării intenționate a vătămărilor corporale de către Pilat I. lui Moroșan V. a fost intentat un dosar contravențional în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional, prin care s-a stabilit că între Pilat I. și Moroșan V. a avut loc un conflict privat, în urma căruia Moroșan V. a suportat leziuni corporale, pentru ce inculpatului i-a fost aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 20 unități convenționale, care a fost achitată de ultimul. Acest fapt fiind stabilit și în procesul examinării cauzei penale. Totodată, instanța de apel a respins argumentul procurorului că inculpatul a fost sancționat doar pentru aplicarea unei lovituri părții vătămate în regiunea feței, dar nu pentru faptul aplicării mai multor lovituri, inclusiv și cu piciorul în regiunea scrotului, din motiv că faptul dat contravine prevederilor art. 22 Cod de procedură penală și art. 4 Protocolului nr. 7 CEDO, ce interzic aplicarea de mai multe ori a unei pedepse pentru una și aceiași faptă. 2 Astfel, instanța a conchis că, în cazul cînd starea sănătății părții vătămate s-a agravat, iar leziunile corporale constatate inițial ca ușoare au concrescut în medii, procurorul ce a instrumentat cazul era în drept să acționeze conform prevederilor art. 475, 476 Cod contravențional, fapt ce nu a fost îndeplinit.

Împotriva hotărîrilor judecătorești au declarat recursuri ordinare procurorul și partea vătămată care, invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au solicitat, casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au constatat că inculpatul este învinuit pentru una și aceiași faptă, de care deja a fost sancționat contravențional, în rest, invocînd repetat aceleași motive ca și în apeluri, descrise la pct. 3 al prezentei decizii.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură penală, inculpatul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate de procuror și partea vătămată, solicitînd respingerea acestora, pe motiv că argumentele invocate de părți în recursuri, privind prezența probelor ce dovedesc vinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate, sînt contradictorii circumstanțelor de fapt stabilite de către instanțele ierarhic inferioare.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10 iunie 2014 au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și partea vătămată Moroșan V., casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a conchis că instanța de apel contrar prevederilor art. 93, 414 Cod de procedură penală, a menținut hotărîrea primei instanțe privind încetarea procesul penal în privința inculpatului, deoarece nu a dat o apreciere completă fiecărei probe aduse de procuror în susținerea învinuirii formulate inculpatului, și nu s-a expus asupra respingerii probelor administrate pe parcursul urmăririi penale în baza cărora Pilat I. a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Colegiul lărgit a reținut faptul că, procurorul a prezentat ca probă declarațiile părții vătămate Moroșan V. și raportul de expertiză medico-legală nr.435/D din 24.10.2012, care au stat la baza calificării acțiunilor inculpatului pe învinuirea adusă acestuia în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, și care nu a fost contestat de părți în conformitate cu prevederile legale, care au rămas fără apreciere de instanță.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2015, au fost admise apelurile declarate de procuror și partea vătămată Moroșan V., casată sentința Judecătoriei Bălți din 25 aprilie 2013 și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pilat Ion Tudor a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 180 ore.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat, că Pilat Ion Tudor la data de 31.08.2012, în jurul orei 22:30, aflîndu-se în curtea casei comună 3 cu casa nr.15, în urma unui conflict apărut între el și vecinul său Moroșan Victor, s-a apropiat de ultimul și i-a aplicat multiple lovituri cu piciorul în regiunea organelor genitale, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 435 D din 24.10.2012 leziuni corporale, care după criteriul dereglării de lungă durată a sănătății mai mult de 21 zile, se califică ca vătămări corporale medii. Astfel, acțiunile inculpatului Pilat Ion Tudor, Colegiul le-a încadrat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, cu indici de calificare - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății (potrivit învinuirii formulate în rechizitoriu). La această concluzie, instanța de apel a ajuns prin cercetarea amplă a probelor administrate în cauză prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, ținînd cont de prevederile art. 414 alin. (1), (2) Cod de procedură penală și conducîndu-se de indicațiile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție expuse în decizia din 10 iunie 2014, care sunt obligatorii la rejudecarea cauzei. În această ordine de idei, Colegiul penal a reținut că vinovăția inculpatului Pilat I. de săvîrșirea infracțiunii imputate se confirmă prin declarațiile părții vătămate Moroșan V., a medicului legist Grecu L., a martorilor Mahinea N., Cațăr- Pilat C. (audiați și în ședința de judecată în instanța de apel), precum și prin probele materiale administrate la urmărirea penală, examinate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în ședința instanței de apel, cum ar fi: - plîngerea lui Moroșan Victor adresată Comisariatului de Poliție Bălți la 02.10.2012; - raportul suplimentar de constatare medico-legală nr.405 D din 29.09.2012; - raportul de expertiză medico-legală nr.435 D din 24.10.2012; - procesul-verbal cu privire la contravenție din 05.09.2012. Respectiv, instanța de apel a considerat că instanța de fond a judecat unilateral și superficial cauza, și în lipsa unei cercetări obiective a probelor acuzării, a dat o apreciere eronată împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat a adoptat o soluție neîntemeiată și eronată. Referitor la declarațiile inculpatului Pilat I. date în ședința primei instanțe și în instanța de apel, prin care acesta neagă categoric comiterea faptei imputate, instanța de apel le-a apreciat critic, considerîndu-le ca fiind date cu scop de apărare și evitare a răspunderii penale. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, Colegiul penal a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, concluzionînd că inculpatul Pilat I. poate fi corectat și reeducat în condițiile stabilirii unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, conform legii la momentul comiterii infracțiunii, ca un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului în spiritul respectării legilor și normelor de conviețuire socială, conștientizarea de către acesta a îndatoririlor față de colectivitate, cerințelor moralității, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică. 4

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de avocatul Melnic O. în numele inculpatului Pilat I., care solicită casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței instanței de fond, invocînd drept temei art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală. În motivarea recursului avocatul indică că instanța de apel a omis să se expună asupra faptului că Pilat I. a fost deja pedepsit pentru aceiași faptă în care se incriminează potrivit rechizitoriului, fiind intentat dosar contravențional în baza art. 78 alin.(1) Cod contravențional și aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 20 unități convenționale, care a fost achitată de ultimul. Consideră că hotărîrea instanței de fond este una legală și întemeiată, deoarece aceasta a cercetat cumul de probe administrat de organul de urmărire penală prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și corect a ajuns la concluzia de încetare a procesului penal în legătură cu existența unei decizii privind aplicarea pedepsei pentru fapta comisă. La fel, recurentul invocă că instanța de apel nu s-a expus și asupra argumentelor invocate de partea apărării în cadrul ședințelor de judecată în instanța de apel, și anume, încălcări în materie de procedură ce atrag nulitatea anumitor acțiuni procesuale și drept efect atrag și încetarea procesului penal în privința inculpatului (art. 251 Cod de procedură penală). În acest sens indică faptul că Pilat I. a fost pus sub învinuire cu depășirea termenului de urmărire penală. Mai mult ca atît, menționează că la materialele cauzei lipsește plîngerea părții vătămate Moroșan V. cu privire la atragerea la răspunderea penală a lui Pilat I., care conform art. 276 alin.(1) Cod de procedură penală este obligatorie.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință, prin care și-a expus opinia sa asupra recursului declarat de apărător, solicitînd dispunerea inadmisibilității acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 14.1. Recurentul invocă în recursul declarat temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia „hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”. Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de către recurent, prevăzut de norma citată supra, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și 5 în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de către procuror și partea vătămată Moroșan V., aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de recurs menționează că, potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Conform art. 414 alin. (4) Cod de procedură penală, în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Astfel, din materialele cauzei penale, Colegiul penal constată că inculpatul Pilat Ion a fost pus sub învinuire în baza art. 152 alin.(l) Cod penal, cu indici de calificare - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, însă instanța de fond a încetat procesul penal în privința inculpatului, în legătură cu existența unei decizii privind aplicarea pedepsei pentru fapta comisă. Ulterior, instanța de apel, rejudecînd cauza cu respectarea prevederilor art. 414-419, 436 Cod de procedură penală, l-a recunoscut vinovat și l-a condamnat pe Pilat Ion în baza art. 152 alin. (1) Cod penal. Instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Pilat Ion în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar hotărîrea instanței de fond privind încetarea procesului penal a considerat-o neîntemeiată și eronată, deoarece nu au fost cercetate obiectiv probele acuzării, cauza fiind judecată unilateral și superficial. În aceste condiții Colegiul a ajuns la concluzia că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. 14.2. Referitor la argumentul invocat de către recurent, precum că instanța de apel nu s-a expus asupra existenței deciziei contravenționale în baza căreia Pilat Ion a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea contravenției prevăzute de art.78 alin.(1) Cod contravențional (pentru aceiași faptă) și aplicată sancțiunea sub formă de amendă, Colegiul penal relevă că instanța de apel însăși prin motivarea soluției sale de condamnare a inculpatului Pilat Ion de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(l) Cod penal, a concluzionat că acesta a fost sancționat 6 contravențional pentru o altă faptă decît cea formulată în rechizitoriu, astfel, argumentul dat Colegiul penal îl consideră neîntemeiat. 14.3. În ce privește argumentul invocat de recurent, precum că instanța de apel nu s-a expus asupra încălcărilor în materie de procedură ce atrag nulitatea anumitor acțiuni procesuale și drept efect atrag încetarea procesului penal în privința lui Pilat I., încălcări, care au fost menționate în cadrul ședințelor de judecată, instanța de recurs conchide că nu se va expune asupra acestui argument, deoarece potrivit procesului –verbal al ședinței de judecată întocmit în instanța de apel, nu au fost constatate astfel de expuneri sau solicitări din partea apărării (f. d. 14-15; 20-22; 32-34; 44-45; 54-57; 63-64, vol. II) În acest sens, Colegiul penal menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul declarat de avocatul Melnic O. în numele inculpatului Pilat I. urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Melnic Oxana în numele inculpatului Pilat Ion Tudor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2015, în cauză penală în privința lui Pilat Ion Tudor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 21 august 2015. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Nicolaev Ghenadie 7