1ra-976/2013 — art.201-1 alin. 1 CP

1ra-976/2013 — art.201-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-976/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Ghenadie Nicolaev,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Octavian Bodareu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, în cauza penală în privința

lui

Țurcan Piotr Zaharii, născut la 22 mai 1976, originar din

r-l Camenca, domiciliat r-l Florești s. Cuhureștii de Sus,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Pavel Cebotari, care a solicitat respingerea recursului.

Inculpatul, Piotr Țurcan, care a solicitat respingerea recursului

Partea vătămată, Angela Melnic, care a solicitat respingerea recursului.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Țurcan P.Z. a

fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii respective.

Prin aceeași sentință, Țurcan P.Z. a fost condamnat în baza art. 201 1 alin. (1)

Cod penal, la 1 an închisoare. În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată

executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an, obligându-l să nu-ș schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent.

Acțiunea civilă la cererea lui Melnic A. a fost încetată, pe motiv că partea civilă

și-a retras cererea în ședința de judecată.

în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul concubinei sale, Melnic A., în

s. Cuhureștii de Sus, r-l Florești, în urma unui conflict apărut între el și concubina

sa, intenționat, a incendiat în ograda gospodăriei, în prezența ei și a copiilor, două

1

plapome, o rochie, două perechi de pantaloni și o pereche de șlapi, în urma cărui

fapt, Melnic A. a suportat un prejudiciu material.

Tot el, la 25 octombrie 2012, în jurul orei 18.30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflîndu-se la domiciliul concubinei sale, Melnic A., în urma unui conflict

apărut între ei, intenționat, cu ajutorul unui topor a deteriorat poiata amplasată în

fața casei, apoi a intrat în casă unde, cu ajutorul aceluiași topor, în prezența ei și a

copiilor a deteriorat televizorul, în urma cărui fapt, Melnic A. a suportat un

prejudiciu material.

casarea parțială a acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Țurcan P.Z. să fie condamnat în baza art. 201 1 alin.

(1) Cod penal, la 8 luni închisoare și în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, a-

i stabili definitiv 1 an 6 luni închisoare. În baza art. 90 Cod penal, de suspendat

executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an. În motivarea apelului s-a

invocat achitarea neîntemeiată a inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

respins apelul declarat și menținută sentința contestată.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a cercetat sub toate aspectele

probele prezentate în susținerea învinuirii, după cum și celelalte probe prezentate

de părți într-un proces contradictoriu, le-a verificat, făcând o analiză amplă a

probelor acumulate în ședința de judecată, le-a dat aprecieri prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității, coroborării între ele, corect și întemeiat a dedus,

că în acțiunile lui Țurcan P.Z. sînt prezente doar elementele constituitive al

infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (l) Cod penal.

Argumentele acuzatorului de stat, precum că prin probele acumulate a fost

demonstrată vina inculpatului în infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (l) Cod

penal nu au suport.

Atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării cauzei în instanța de

judecată nu au fost acumulate probe certe și concludente care ar demonstra, că

Țurcan P.Z. ar fi intenționat să încalce grosolan și demonstrativ ordinea publică,

acțiunile ca atare derulînd pe fonul unor conflicte între partenerii de viață -

concubini. Or, toate acțiunile întreprinse de acesta se cuprind în elementele

constitutive, caracteristice pentru infracțiunea prevăzută de art.201/1 alin. (l) Cod

penal. Deși, în descriptivul sentinței instanța indică la oportunitatea condamnării

lui Țurcan P.Z. doar pe art.201/1 alin. (l) CP, pentru a nu se încălca principiul non

bis idem, de fapt, în cauză nu este reținut acest temei pentru soluția respectivă,

interpretarea a principului respectiv fiind una greșită. Tot odată, soluția adoptată

de către instanța de fond de a reține în fapta lui Țurcan P.Z. doar infracțiunea

prevăzută de art.201/1 alin. (l) CP este una corectă, instanța corect specificând, că

atît violența în familie, cît și huliganismul sînt comise prin aplicarea violenței, iar

2

dacă acestea au fost aplicate pe fonul unor relații ce rezultă din concubinaj, care s-

au desfășurat în gospodăria unde locuiau cei doi, acestea nu pot fi tratate ca acțiuni

de huliganism. Or, intenția lui Țurcan P.Z. nicidecum nu era îndreptată spre a

încălca ordinea publică, ci de a regla conturile cu concubina sa.

Faptul, că inculpatul, partea apărării, au acceptat examinarea cauzei prin

acceptarea probelor administrate, nu denotă, că instanța nu poate aprecia aceste

probe în conformitate cu prevederile art.101 CPP, că instanța este lipsită de

posibilitatea legală de a da aprecieri probelor administrate, respectiv cu încadrările

de rigoare.

Susținerile autorului apelului precum că acțiunile inculpatului ar fi produs

indignarea a unui grup de persoane, locuitori al satului, care precum că au asistat la

acțiunile lui Țurcan P.Z., nu au suport. Or, în cadrul ședinței de judecată, nu au fost

prezentate probe, ce ar atesta prezența intenției la Țurcan P.Z. de a încălca ordinea

publică, după cum nu s-a demonstrat faptul, că acțiunile acestuia ar fi adus atingere

liniștei și ordinei pentru anumite persoane, pe cauză fiind lipsă plângerile a

persoanelor asupra acțiunilor lui Țurcan P.Z. legate de încălcarea ordinii publice.

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet

de judecată, invocînd că instanța de apel nu a analizat pe deplin probele acuzării și

ca urmare eronat a menținut achitarea inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează

a fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de procuror,

Colegiul lărgit consideră că acestea și-au găsit confirmare și hotărîrea contestată

urmează a fi casată.

Conform materialelor cauzei, Colegiul remarcă faptul că, cauza penală în

privința lui Țurcan P.Z., a fost judecată în procedura simplificată pe baza probelor

administrate la faza urmăririi penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, conform rechizitoriului întocmit de acuzatorul de stat (f.d. 67), în baza

căruia a fost trimisă cauza în judecată, acțiunile inculpatului au fost încadrate în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă

3

grosolan ordinea publică și care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și o

obrăznicie deosebită și în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, ca violența în familie, adică

acțiunea intenționată, manifestată verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat suferință psihică, și prejudiciu moral.

În instanța de fond, inculpatul a depus cerere prin care a solicitat judecarea

cauzei sale în baza probelor administrate în faza urmăririi penale (f.d. 87).

Instanța de fond, deliberînd pe loc, a decis acceptarea cererii inculpatului, cu

dispunerea examinării cauzei în procedura simplificată (f.d. 93).

Prin sentința Judecătoriei Florești din 25 februarie 2013, inculpatul a fost

condamnat în baza art. 201 1 alin. (1) Cod penal, și achitat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii respective.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, a fost

menținută sentința instanței de fond.

Invocînd doctrina juridică, Colegiul specifică faptul că, procedura simplificată

a judecării cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de

vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) cererea inculpatului să intervină pînă la începerea cercetării judecătorești în

prima instanță,

2) să existe din partea inculpatului o recunoaștere totală și necondiționată,

3) probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură

să permită stabilirea unei pedepse.

Conform art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, recunoașterea celor

săvîrșite de inculpat vizează totalitatea faptelor reținute în rechizitoriul.

Recunoașterea parțială, constînd fie în recunoașterea săvîrșirii faptei în alte

împrejurări sau în altă calitate, fie în recunoașterea doar a unor fapte din cele

descrise în rechizitoriul, face inaplicabilă procedura simplificată.

Procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, se acceptă doar dacă inculpatul recunoaște faptele așa cum sunt menționate

în rechizitoriul. Nu pot fi aplicate dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală, în

condițiile în care inculpatul nu recunoaște în totalitate situația de fapt descrisă în

rechizitoriul. Inculpatul urmează să recunoască și încadrarea juridică a

faptei/faptelor așa cum a/au fost reținute în rechizitoriu.

Astfel, se evidențiază că aplicarea procedurii simplificate este posibilă numai

atunci cînd din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta

există, constituie infracțiune și a fost săvîrșită de inculpat.

Reținem că, în temeiul alin.(4) al art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de judecată, pînă la adoptarea încheierii de admitere a cererii inculpatului

privind dispunerea judecării cauzei în procedura simplificată, trebuie să verifice

materialele dosarului si să ajungă la concluzia că probele administrate în faza

4

urmăririi penale confirmă că fapta (faptele) imputată/e inculpatului constituie

infracțiune prevăzută de Partea Specială a Codului penal si care îi dovedesc

vinovăția în săvîrsirea ei, precum si că în cauză sunt suficiente date cu privire la

persoana inculpatului, care permit condamnarea acestuia cu stabilirea pedepsei.

Deci, pînă la adoptarea soluției privind admiterea sau respingerea cererii

inculpatului, prin care se solicită judecarea cauzei în procedura simplificată în

cauză, instanța de judecată este obligată să verifice dacă:

- rechizitoriul este întocmit în conformitate cu prevederile art.296 Cod de

procedură penală;

- actele de urmărire penală nu sunt lovite de nulitatea absolută prevăzute în

art.251 alin.(2) Cod de procedură penală;

- în faza de urmărire penală nu a fost încălcat principiul legalității sau

loialității în administrarea probelor;

- nu au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale garantate de

Convenția europeană;

- fapta imputată inculpatului just a fost încadrată în conformitate cu

dispozițiile prevăzute în Codul penal.

În cazul în care în urma controlului preliminar a cauzei penale se constată că

există vreo încălcare a normelor imperative din Codul de procedură penală sau din

probele administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă că faptele inculpatului

sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil sau fapta inculpatului urmează să fie

reîncadrată, instanța de judecată urmează să respingă cererea de judecată potrivit

procedurii simplificate.

Astfel, în cauza supusă judecării instanța de apel urma sa verifice dacă

instanța de fond a respectat condițiile enumerate mai sus, inclusiv și încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, însă din materialele cauzei rezulta că instanța de

fond a admis cererea judecării cauzei potrivit procedurii simplificate in cazul

concluziei de achitare de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, și instanța de apel a menținut această concluzie.

Deci, instanța de recurs consemnează că instanța de fond nu a respectat

condițiile obligatorii pentru procedura simplificată, iar instanța de apel în

asemenea circumstanțe nu a reacționat la o astfel de încălcare.

În acest context, Colegiul consideră esențial de menționat că, în cazul

acceptării de către instanță a judecării cauzei în procedura simplificată pe baza

probelor administrate la faza urmăririi penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală, ea urma să accepte situația de fapt stabilită în rechizitoriu, și

să nu se implice în încadrarea juridică, prin excluderea unui capăt de învinuire.

În cazul în care instanța considera necesar de a se implica în încadrarea

juridică a faptei, aceasta urma sa dispună judecarea cauzei în procedura generală,

ceea ce nu a fost îndeplinit.

5

Mai mult ca atît, instanța de apel a concluzionat că partea acuzării nu a

prezentat probe ce ar demonstra prezența elementelor constitutive ale infracțiunii

de huliganism in acțiunile inculpatului, însă a menținut concluziile instanței de

fond referitor la judecarea cauzei in procedura simplificată, în care nu se acceptă

administrarea probelor suplimentare, prin ce s-au admis concluzii contradictorii de

către instanța de apel.

Față de considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit stabilește, că cele

expuse mai sus nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze, iar

erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Recurentul a criticat decizia contestată, invocînd, temeiul de casare prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză evident se pronunță erori de

drept invocate de recurent, și își va argumenta poziția sa în felul următor:

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, o

hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Astfel, criticile formulate de recurent privind temeiul de casare prevăzut în art.

427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, este incident în cauză, având drept consecință adoptarea

unei decizii ilegale.

În aceste condiții, Colegiul constată că o astfel de decizie nu poate fi menținută

și urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să ia in considerație cele

menționate mai sus, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să

analizeze multilateral și minuțios epizodul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal de către inculpat, să-și argumenteze clar motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată și ca urmare să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

6

Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Octavian Bodareu, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, în cauza penală în privința lui Țurcan

Piotr Zaharii, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 26 noiembrie

2013, ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

(semnătură) Elena Covalenco

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

7