1ra 376 13 — 361 alin.1

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 07 noiembrie 2011, Perjunca Valerii a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(l) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

De către organul de urmărire penală Perjunca Valerii a fost învinuit în faptul că, la 05 noiembrie 2009, a încheiat în scris un acord cu Dolghin Raisa privind depunerea actelor și urgentarea redobîndirii cetățeniei române a soțului acesteia - Dolghin Ruslan, care în acea perioadă se afla în Marea Britanie și în scopul primirii unui profit, acesta a confecționat, deținut și a folosit procura falsă cu nr.8757 din 13 noiembrie 2009, autentificată la notarul Ceban Vasile din numele lui Dolghin Ruslan, care-i acorda dreptul să-1 reprezinte față de toate autoritățile competente din România.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în 1 baza art.361 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.82 Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare, pe motiv că probele prezentate în sprijinul acuzării confirmă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2011, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței. Instanța de apel respingînd apelul procurorului a constatat că probele examinate în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală confirmă nevinovăția lui V.Perjunca în comiterea infracțiunii incriminate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul, care a solicitat, casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că nu au fost apreciate corect probele aduse în sprijinul acuzării, astfel fondul apelului declarat de acuzatorul de stat a rămas fără soluționare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2012, a fost admis apelul procurorului, casată decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că instanța de apel, încălcînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, nu a supus verificării probele prezentate în sprijinul învinuiri și nu a apreciat fiecare probă în parte în raport cu motivele procurorului expuse în apel.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Perjunca Valerii în baza art.361 alin.(1) Cod penal, în temeiul art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, art.60 Cod penal, pe motiv că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală. 7.1. Potrivit deciziei, instanța de apel a constatat că Perjunca Valerii, la 05 noiembrie 2009, a încheiat în scris un acord cu Dolghin Raisa privind depunerea actelor și urgentarea redobîndirii cetățeniei române a soțului acesteia - Dolghin Ruslan. În scopul obținerii unui profit, inculpatul a confecționat, deținut și folosit procura falsă cu nr.8757 din 13 noiembrie 2009, autentificată la notarul Ceban Vasile din numele lui Dolghin Ruslan, care-i acorda dreptul să-l reprezinte față de toate autoritățile competente din România. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea că, probele administrate și cercetate atît în prima instanță, cît și în instanța de apel, prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, cert dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal. Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate au fost bazate pe: - declarațiile martorului Dolghin Raisa, care a relatat că anume prin intermediul inculpatului a inițiat procedura de redobîndire a cetățeniei române pe numele soțului său, care la acel moment se afla în Marea Britanie, căruia i-a achitat suma de 3500 euro și i-a transmis actele necesare și procură din numele său, care s-a adeverit a nu produce efecte juridice pe teritoriul României. Ulterior, a aflat că inculpatul nu a întreprins nici o măsură în vederea depunerii dosarului de redobîndire a cetățeniei, acesta a fost depus personal de soțul său la autoritățile competente din România, unde l-au anunțat că dosarul lui a mai fost verificat de o altă persoană, iar despre procura falsă a aflat cînd au solicitat de la inculpat întoracerea banilor, iar acesta i-a transmis procura; - declarațiile analogice a martorului Dolghin Ruslan, date citirii în ședința instanței de apel, care a mai concretizat că în primăvara anului 2010 întorcîndu-se acasă din Marea Britanie s-a întîlnit cu inculpatul și, înțelegînd că acesta nu poate să-i 2 hotărască întrebarea privind redobîndirea cetățeniei române, i-a cerut să-i întoarcă banii, iar la una din întîlniri, acesta i-a dat o procură pe care el nu a eliberat-o și nu a semnat-o; - și actele cauzei: acordul din 05.11.2009, prin care se confirmă că Perjunca Valerii și-a oferti serviciile față de Dolghin Raisa de a facilita redobîndirea cetățeniei române pentru Dolghin Ruslan prin depunerea actelor la organele competente ale României, primind în schimb suma de 3540 euro; contractul de asistență juridică din 09.11.2009 încheiat între Perjunca Valerii și avocatul Chirilă Vasile din Baroul de avocați București pentru a facilita redobîndirea cetățeniei române de către Dolghin Ruslan, fiindu-i achitată suma de 2500 euro; ordonanța procurorului Direcției Naționale Anticorupție București din 29.09.2010 privind neînceperea urmăririi penale față de Chirilă Vasile și Perjunca Valerii; procura nr.8757 din 13.11.2009 întocmită de notarul Ceban Vasile, potrivit căreia mandantul Dolghin Raisa l-a împuternicit pe Perjunca Valerii să-l reprezinte în toate instanțele competente ale României; răspunsul Ministerului Justiției al R.Moldova, prin care se confirmă că Ceban Vasile nu deține licență de exercitare a activității notariale, iar sub nr.199 în registrul de Stat al Notarilor este înregistrat notarul public Iliescu Ludmila, cu teritoriul de activitate în r-nul Telenești; raportul de expertiză nr.416 din 23.06.2011, prin care s-a constatat că impresiunea de șampilă “Notar Ceban Vasile nr.199” din procura cu nr.8757 din 13.11.2009 a fost aplicată cu clișeu de ștampilă fabricată prin metoda foto-polimerică în condiții de uzină; raportul de expertiză grafologică nr.417 din 28.06.2011, din care rezultă că semnătura mandantului nu a fost executată de Dolghin Ruslan și nu a fost posibil de a stabili că ea a fost făcută de inculpat sau Dolghin Ruslan, așa cum nu a fost posibil de stabilit cine a efectuat și semnătura notarului, probe care, analizate în ansamblu, coroboreză între ele, nu trezesc careva dubii. La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile primei instanțe, precum că inculpatul nu a urmărit intenția de falsificare și folosire a documentelor oficiale, și că nu a cunoscut că procura este falsă, deoarece dînsul la momentul încheierii acordului cu Dolghin Raisa și primirii de la ultima a banilor, cunoștea că Dolghin Ruslan se află peste hotarele țării și dînsul nu deținea altă procură de reprezentare a acestuia din urmă față de autoritățile competente ale României, decît cea falsă, care a fost perfectată după încheierea contractului de asistență juridică din 09.11.2009 între Perjunca Valerii și avocatul Chirilă Vasile din Biroul de avocați București, fapt confirmat prin declarațiile martorului Dolghin Ruslan, care a confirmat faptul că anume inculpatul i-a transmis lui procura falsă. Totodată, instanța de apel a concluzionat că, deși inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.361 alin.(1) Cod penal, procesul penal urmează a fi încetat, deoarece infracțiunea dată, potrivit art.16 Cod penal, se califică ca una ușoară și, dat fiind faptul că din momentul comiterii infracțiunii au expirat mai mult de 2 ani, în temeiul 60 alin.(1) lit.a) Cod penal, art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, acesta nu poate fi supus răspunderii penale în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare avocatul I.Cernolev în numele inculpatului V.Perjunca și inculpatul, solicitînd: - avocatul care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței, argumentînd că instanța de apel nu și-a motivat soluția în baza căror probe a constatat 3 existența în acțiunile inculpatului a semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal, deoarece prin raportul de expertiză grafologică nr.417 din 28.06.2011 s-a constatat că semnătura din rubrica mandantului, la fel ca și semnătura din rubrica „notar” nu a putut fi stabilită ca fiind executată de către inculpat, acesta nu a utilizat procura falsă în fața nici unui organ de stat din România, la întocmirea contractului de asistență juridică cu avocatul român V.Chirilă nu era necesară această procură, iar contractul a fost încheiat pînă la data emiterii procurii, prin urmare inculpatul nu a cunoscut despre faptul că procura este falsă; - inculpatul, care fără a invoca vreun temei prevăzut la art.427 Cod de procedură penală, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței de achitare, deoarece se consideră nevinovat.

Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente. Cu referire la recursul declarat de inculpatul V.Perjunca. Potrivit art.401 Cod de procedură penală, împotriva deciziei instanței de apel, poate declara recurs inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. În conformitate cu prevederile art.429 alin.(2) Cod de procedură penală, cererea de recurs se depune la instanța de recurs cu atîtea copii cîți participanți la proces sînt, totodată aceasta trebuie să corespundă după conținut cerințelor prevăzute în art.430 Cod de procedură penală. Potrivit dispoziției art.430 pct.5) și 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs ordinar trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea), explicarea problemei de drept de importanță generală adoptată în cauză, data declarării recursului și semnătura recurentului. Din conținutul recursului înaintat de recurent se constată că autorul nu a respectat aceste cerințe, neinvocînd nici un temei din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, solicitînd reaprecierea stării de fapt a cauzei, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, însă un asemenea temei ca reaprecierea probelor nu se regăsește în prevederile normei sus-menționate. Mai mult, s-a stabilit că recursul ordinar este expediat prin poșta electronică nefiind semnat de recurent. Astfel, Colegiul penal conchide că cererea de recurs a inculpatului nu corespunde prevederilor art.430 pct.pct.5 și 7) Cod de procedură penală, din care motiv va decide inadmisibilității acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Cu referire la recursul declarat de avocat. Potrivit art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul penal conchide că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare, iar argumentele recursului contravin materialelor de fapt ale cauzei, și anume. 4 Instanța de apel, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, astfel că concluzia despre vinovăția lui V.Perjunca în comiterea infracțiunii imputate este justă și întemeiată, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia în baza art.361 alin.(1) Cod penal fiind corectă. Concluzia privind vinovăția inculpatului instanța de apel și-a bazat-o pe declarațiile martorilor Dolghin Raisa, Dolghin Ruslan și actele cauzei, acordul din 05.11.2009, contractul de asistență juridică din 09.11.2009, ordonanța procurorului Direcției Naționale Anticorupție București din 29.09.2010, procura nr.8757 din 13.11.2009, răspunsul Ministerului Justiției al R.Moldova, raportul de expertiză nr.416 din 23.06.2011, raportul de expertiză grafologică nr.417 din 28.06.2011, descrise detaliat și argumentat la pct.7.1 al prezentei decizii. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii, inclusiv vinovăția lui V.Perjunca, după cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Totodată, argumentul recurentului precum că instanța de apel examinînd cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzei în fond, și bazîndu-și concluziile de condamnare pe declarațiile martorului Dolghin Ruslan fără a-l audia în instanța de apel, a încălcat prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, este lipsit de temei, deoarece din procesul-verbal rezultă că instanța de apel a întreprins toate măsurile posibile pentru prezentarea martorului dat în ședința de judecată însă, potrivit raportului locotenentului de poliție CPs Ciocana P.Vasilenco din 13.11.2012, s-a constatat că R.Dolghin este plecat peste hotarele țării, aflîndu-se în Marea Britanie, fapt confirmat și prin informația Serviciului Grăniceri al R.Moldova, din care rezultă că acesta la 14.07.2012 a traversat frontiera de stat (f.d.185, 195-198). Astfel, fiind imposibilă asigurarea prezenței lui Dolghin Ruslan în ședința de judecată, instanța de apel, în temeiul art.371 Cod de procedură penală, a fost în drept de a da citire declarațiile acestuia, punîndu-le la baza soluției de condamnare. La fel, instanța de recurs consideră neîntemeiat și argumentul recurentului, precum că incorect instanța a luat ca bază raportul de expertiză grafologică nr.417 din 28.06.2011, deoarece, potrivit raportului dat s-a constatat că semnătura din rubrica “semnătura mandantului” din procura nr.8757 din 13.11.2009, autentificată din numele notarului V.Ceban, nu a fost executată de către R.Dolghin, dar de o altă persoană prin imitarea liberă a semnăturii acestuia. Mai mult, potrivit textului recursului declarat de avocat, acesta critică procedura de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către instanțele de fond, de competența cărora este stabilirea acesteia. Colegiul penal menționează că la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Instanța de recurs conchide că concluziile instanței de apel privind încetarea procesului penal în temeiul art.60 alin.(1) lit.a) Cod penal, art.332 alin.(2) Cod de procedură penală, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la 5 răspundere penală, sînt corecte, deoarece infracțiunea prevăzută de art.361 alin.(1) Cod penal, potrivit art.16 alin.(2) Cod penal, se califică ca una ușoară și din momentul comiterii infracțiunii au expirat mai mult de 2 ani. Astfel, instanța de recurs constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit. În acest context, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.414-417 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului și, potrivit legii, se dispune respingerea lui ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Cernolev Ion în numele inculpatului Perjunca Valerii și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui Perjunca Valerii, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 14 mai 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Vladimir Timofti Nicolae Gordilă Iurie Diaconu 6