1ra-1134/13 — art.152 alin. 1, 287 alin. 2 CP

1ra-1134/13 — art.152 alin. 1, 287 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1134/13

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

DDEECCIIZZIIEE

24 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Covalenco Elena, Gordilă Nicolae,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de partea vătămată Rusu Sergiu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 iunie 2013, în cauza

penală privindu-l pe

Burca Dumitru Dumitru, născut la 29 iulie 1991, originar

din s. Tîrșiței, r-nul Telenești, domicliat în mun. Chișinău, str.

Decebal B 70;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Crijanovschi Sergiu și partea vătămată Rusu Sergiu, care au solicitat

admiterea recursului în sensul declarat.

Avocatul Buhna Natalia și inculpatul Burca Dumitru, care au solicitat respingerea

recursului cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Dumitru a fost încetat procesul penal pe art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților.

Burca Dumitru a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă

în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie 8000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către Rusu Sergiu a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

jurul orei 0030, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o

vădită lipsă de respect față de societate urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane

cu scopul de a-i înjosi onoarea și demnitatea, fiind în strada s.Tîrșiței, r-nul Telenești în

apropiere de casa de cultură, i-a aplicat lui Bîrsa Ion o lovitură cu palma peste față,

cauzîndu-i leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății sub formă de excoriații în

regiunea mentonieră stînga, pe nas, echimoze pe mucoasa ambelor buze, iar lui Babac

Valentin o lovitură de picior în partea de jos a corpului, cauzîndu-i leziuni corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății sub formă de contuzia cu edemul țesuturilor moi în

regiunea zigomatică stînga.

Tot el, în acea seară, fiind împreună cu mai multe persoane, inclusiv și cu fratele său

Burcă Ion, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o

vădită lipsă de respect față de societate, urmărind manifestarea bravurii și a forței

1

grosolane, i-a aplicat lui Rusu Sergiu leziuni corporale ușoare sub formă de traumatism

cranio-cerebral închis, manifestat prin contuzie cerebrală minoră, fractura oaselor nazale

fără deplasare, edem cerebral, hematom subcutan în regiunea occipitală, plăgi contuze ale

feței, contuzia globului ocular, fractura coroanelor 11 și 12.

Tot el, în același timp și circumstanțe, urmărind scopul vătămării integrității

corporale a persoanei, în urma unui conflict cu cet. Matcovschi Timofei, intenționat i-a

aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste față și diferite părți ale

corpului, ca rezultat cet.Matcovschii Timofei, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 116/D din 15.07.2010 i-a fost cauzată fractură mandibulară bilaterală cu

deplasarea fragmentelor, care au fost provocate de la acțiunea traumatică a unui obiect dur

contondent și se califică ca vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă

durată, mai mult de 21 zile.

În drept, acțiunile acestuia au fost încadrate în prevederile art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal – huliganismul, adică încălcarea grosolană a ordinii publice, care a exprimat o

vădită lipsă de respect față de societate, acțiuni, care prin conținutul lor se deosebesc printr-

o obrăznicie deosebită, săvărșite de mai multe persoane și în prevederile art. 152 alin. (1)

Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a

mai puțin de o treime din capacitatea de muncă.

vătămată Rusu Sergiu.

3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Burca Dumitru să fie

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în conformitate

cu prevederile art. 90 Cod penal să-i fie suspendată executarea pedepsei pe un termen de

probă de 2 ani, invocînd că la stabilirea pedepsei de către instanța de fond nu au fost

respectate cerințele art.75 Cod penal, considerînd pedeapsa aplicată – amenda, ca fiind

neechitabilă și nejustificată.

3.2. Partea vătămată Rusu Sergiu în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Burca

Dumitru să fie condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la pedeapsa cu

închisoare, precum admiterea integrală a acțiunii civile în cadrul procesului penal și

încasarea suplimentară a cheltuielilor suportate în legătură cu depunerea apelului în mărime

de: 500 lei – asistență juridică, 700 lei – cheltuieli de transport pentru ședințele de judecată

din 06.02.2013 și 22.03.2013, invocînd că la emiterea sentinței și stabilirea pedepsei nu s-a

ținut cont de gradul de vinovăție a inculpatului, de comportamentul lui după comiterea

infracțiunii și pînă la pronunțarea sentinței. Pedeapsa aplicată față de inculpat a considerat-

o una prea blîndă. A considerat că instanța de judecată neîntemeiat a lăsat acțiunea civilă

spre soluționare în ordinea procedurii civile.

respinse, ca nefondate apelurile procurorului și a părții vătămate Rusu Sergiu, cu

menținerea sentinței primei instanțe fără modificări.

Sergiu, care indicînd prevederile art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Burca Dumitru să fie

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la pedeapsa cu închisoare, precum

admiterea integrală a acțiunii civile în cadrul procesului penal și încasarea suplimentară a

cheltuielilor suportate în legătură cu depunerea apelului și recursului în mărime de: 500 lei

2

– asistență juridică pentru depunerea apelului, 1000 lei – asistență juridică pentru

depunerea recursului; 800 lei – cheltuieli de transport pentru ședințele de judecată din

06.02.2013, 22.03.2013 și 12.06.2013, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar prin

respingerea apelului declarat și menținerea sentinței i-au fost lezate drepturile sale în

calitate de parte vătămată;

- pedeapsa sub formă de amendă, aplicată lui Burca Dumitru o consideră prea blîndă,

deoarece este o pedeapsă minimală prevăzută de sancțiunea art.287 alin. (2) Cod penal, iar

careva circumstanțe atenuante în cauză nu au fost stabilite;

- instanța de apel neîntemeiat a menținut sentința în partea ce ține de acțiunea civilă,

care a fost lăsată spre soluționare în ordinea procedurii civile, deoarece dînsul a anexat

toate probele ce confirmau cheltuielile suportate;

- în rezultatul consecințelor survenite după vătămările corporale primite i s-a atribuit

gradul II de invaliditate, trebuie să evite factorii de stres, surmenajul fizic și psihic,

suprarăceala. A suportat intervenție chirurgicală, a făcut mai multe investigații atît în

clinicile de stat cît și în cele particulare;

- prejudiciul material cauzat de către inculpat nu se compară cu enormul prejudiciu

moral suportat de el. Leziunile corporale cauzate l-au dus la invaliditate și nu poate să se

integreze în societate ca pînă la incident, deoarece înainte el era sprijinul familiei în toate

domeniile, acuma însă el a devenit persoana, care necesită îngrijire și sprijin, iar toate

aceste momente îi provoacă enorme suferințe psihice permanent;

- pînă la moment inculpatul nu a considerat necesar să-i achite măcar o parte din

prejudiciul cauzat;

- instanța de apel a ignorat aceste circumstanțe și a menținut sentința prin care a fost

aplicată față de inculpat cea mai blîndă pedeapsă prevăzută de legea penală. În final doar

statul a avut de cîștigat în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului în urma stabilirii acestuia

a amenzii, pe cînd el a rămas doar cu suferințele;

- ar fi posibil să se adreseze cu o acțiune civilă în ordinea procedurii civile, dar ar

întîlni foarte mari dificultăți în acest sens, deoarece la moment necesită să-și susțină starea

sănătății, dar nu peste cîțiva ani, iar pentru aceasta sunt necesare surse financiare.

Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel inclusiv în cazul cînd: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală (red. 27.10.2012), instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

În cauza dată, instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din

sensul cărora rezultă, că nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

3

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, ignorînd stipulările

normelor menționate, a comis erori de drept.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Pentru respingerea apelului părții vătămate în partea stabilirii pedepsei, instanța de

apel în decizie a invocat: „la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de

judecată cu respectarea prevederilor art.61, 75 CP a ținut seama de: scopul pedepsei penale

întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea

faptelor penale considerate ca fiind săvîrșite de inculpat, care în temeiul art.16 alin.(3) CP

fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, urmările prejudiciabile, motivul

săvîrșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care este caracterizat pozitiv, este atras la

răspundere penală pentru prima dată, astfel just concluzionînd posibilitatea corectării și

reeducării acestuia fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa sub formă de

amendă, pedeapsă în limitele sancțiunii art.287 alin.(2) lit.b) CP”.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că la aplicarea pedepsei lui Burca

Dumitru pentru infracțiunea comisă, instanțele de fond și de apel nu au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și nu au argumentat convingător care sunt

motivele aplicării față de inculpat a unei pedepse minimale sub formă de amendă,

prevăzute de sancțiunea art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în situația cînd partea vătămată

nu l-a iertat și cere o pedeapsă mai aspră, plus daunele nu au fost recuperate.

Din conținutul apelului părții vătămate Rusu Sergiu, rezultă că acesta a mai solicitat

admiterea integrală a acțiunii civile în cadrul procesului penal (suma de 250609 lei, care

constau din: prejudiciul material – 50209 lei; prejudiciul moral – 200000 lei; asistența

juridică – 400 lei) și încasarea suplimentară a cheltuielilor suportate în legătură cu

depunerea apelului în mărime de: 500 lei – asistență juridică, 700 lei – cheltuieli de

transport pentru ședințele de judecată din 06.02.2013 și 22.03.2013.

Instanța de apel, examinînd aceste motive, a menținut soluția primei instanțe prin

care a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de către Rusu Sergiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a-și motiva soluția privitor la acțiunea civilă, instanța de apel s-a limitat doar

la o frază de ordin general: „partea vătămată Rusu Sergiu a probat doar o parte a

cheltuielilor suportate, însă suma solicitată ca acțiune civilă fiind mai mare, de aceea asupra

cuantumului despăgubirilor urmează să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile”.

Astfel din conținutul deciziei atacate de partea vătămată Rusu Sergiu, rezultă că

instanța de apel nu a ținut cont nicidecum de motivele apelului, că „în rezultatul

consecințelor survenite după vătămările corporale primite i s-a atribuit gradul II de

4

invaliditate, trebuie să evite factorii de stres, surmenajul fizic și psihic, suprarăceala. A

suportat intervenție chirurgicală, a făcut mai multe investigații atît în clinicile de stat cît și

în cele particulare.

Prejudiciul material cauzat de către inculpat nu se compară cu enormul prejudiciu

moral suportat de el. Leziunile corporale cauzate l-au dus la invaliditate și nu poate să se

integreze în societate ca pînă la incident, deoarece înainte el era sprijinul familiei în toate

domeniile, acuma însă el a devenit persoana, care necesită îngrijire și sprijin, iar toate

aceste momente îi provoacă enorme suferințe psihice permanent.

Pînă la moment inculpatul nu a considerat necesar să-i achite măcar o parte din

prejudiciul cauzat.

Ar fi posibil să se adreseze cu o acțiune civilă în ordinea procedurii civile, dar ar

întîlni foarte mari dificultăți în acest sens, deoarece la moment necesită să-și susțină starea

sănătății, dar nu peste cîțiva ani, iar pentru aceasta sunt necesare surse financiare”.

Colegiul lărgit mai invocă, că potrivit jurisprudenței CEDO, în hotărîrea Tonchev vs

Bulgaria din 19.11.2009, CEDO a statuat, că în situația în care sistemul intern permite

reclamanților să introducă o acțiune civilă alăturată procesului penal, statul are obligația să

se asigure că aceștia se bucură de garanțiile fundamentale prevăzute de art. 6 al Convenției

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950.

Analizînd aceste motive, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel s-a pronunțat

pur formal, fără a invoca motive relevante asupra argumentelor invocate de către partea

vătămată, cu referire la pedeapsa aplicată lui Burca Dumitru și asupra acțiunii civile

înaintate de către Rusu Sergiu, ceea ce nu poate fi acceptat și la o nouă rejudecare urmează

a fi corectat.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate de apelant în apel și ținînd cont de motivele casării

deciziei atacate să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de partea vătămată Rusu Sergiu, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 iunie 2013 în privința lui Burca

Dumitru Dumitru, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia pronunțată în ședință publică la 21 ianuarie 2014, ora 950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Covalenco Elena

Gordilă Nicolae

5