1 ra-667/2013 — 310 alin. 1, 361 alin. 2

Dosarul nr. 1ra -667/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

09 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Nicolae Gordilă, Ghenadie

Nicolaev,

judecînd în ședință publică recursul ordinar împotriva sentinței Judecătoriei

Hîncești din 20 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 februarie 2013, declarat de inculpatul

Rujanschi Valeriu Filaret, născut la 20

septembrie 1963, originar și domiciliat în

s.Lăpușna, r-nul Hîncești.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

(prima instanță)

februarie 2013 (instanța de apel)

2013(instanța de recurs)

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Nicolae Suvac, care a solicitat respingerea recursului.

Avocatul Ion Istratii și inculpatul, care au pledat pentru admiterea recursului în

sensul declarat.

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 361 alin.

(2) lit. b) și 310 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită următoarea pedeapsa:

- în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, amendă în mărime de 500

unități convenționale.

- în baza art. 310 alin. (1) Cod penal, amendă în mărime de 700 unități

convenționale cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un

termen de 4 ani.

În baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Rujanschi Valeriu, i-a fost numită pedeapsa

1

definitivă sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce

constituie suma de 20 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere pe un termen de 4 ani.

Filaret, împreună și prin înțelegere prealabilă cu altă persoană, a confecționat,

deținut și folosit documente oficiale – factura de expediție seria CH nr. 612194 din

11 iulie 2003 și chitanța nr. 68 din 11 iulie 2003, potrivit cărora a procurat de la SA

,, Vitis – Lăpușnița,, materiale de construcție în sumă de 47 880 lei, care conform

concluziei expertizei este falsă, manuscrisurile fiind executate de însăși V.

Rujanschi, documentele ce le-a prezentat în cadrul procesului civil nr. 2- 189/12 în

curs de examinare la Judecătoria Hîncești.

Tot el, la 04 mai 2011, în cadrul procesului civil nr.2-189/12, pornit la

cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Dănuță împotriva lui V.

Rujanschi, privind stabilirea cotei-părți și încasarea prejudiciului material, în cursul

examinării în judecătoria Hîncești, intenționat a prezentat în ședința de judecată în

calitate de probă, factura de expediție cu seria nr. CH din 11 iulie 2003 și chitanța

nr.68 din 11 iulie 2003, care conform concluziei expertizei, sunt false,

manuscrisurile fiind executate de V. Rujanschi.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În argumentarea apelului a menționat faptul că circumstanțele și probele

admise de către prima instanță nu sunt pertinente și nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare.

Astfel, factura de expediție nu poate fi calificată ca un document oficial în

sensul art. 361 Cod penal , deoarece aceasta este o expresie a unor relații civile, a

unui contract de vânzare-cumpărare. Lipsa calificativului de ,,document oficial” al

facturii rezultă din faptul că aceasta nu îl eliberează de careva obligații și nu-i

acordă careva drepturi, ea consfințește doar o tranzacție bilaterală, concomitent

agentul economic nu este eliberat de obligații de gen fiscal. A mai indicat că nu și-

a găsit confirmare acuzarea sa, lipsind elementele infracțiunii incriminate. Poziția

invocată își mai are argumentare prin adoptarea Legii nr.77 din 12 aprilie 2012,

prin care Codul penal a fost completat cu art. 335/1 - falsul în documente

contabile, introducerea acestui articol denotă, că documentele contabile nu cădeau

sub incidența criteriului de document oficial.

2013, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, la

pronunțarea sentinței corect au fost stabilite circumstanțele de fapt și de drept, just

s-a tras concluzia privind condamnarea inculpatului în temeiul art. 361 alin. (2) lit.

b) și art. 310 alin. (1) Cod penal.

Atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești

inculpatul vinovăția nu și-a recunoscut-o, însă s-a constatat, că vinovăția acestuia,

a fost pe deplin dovedită prin probele cauzei anexate la dosar, care au fost apreciate

2

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării.

hotărîrilor sus menționate, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de

apel în alt complet de judecători.

În baza art. 427 alin.(1) pct. 6) 8) 9)12) 13) Cod de procedură penală, se

invocă netemeinicia și ilegalitatea hotărîrilor adoptate, consideră că circumstanțele

și probele admise de către prima instanță și cea de apel nu sunt pertinente și nu pot

fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Recurentul invocă Legea nr. 77 din 12 aprilie 2012, publicată în Monitorul

oficial la 29 mai 2012, prin care Codul penal a fost completat cu art. 335/1 Falsul

în documentele contabile. Consideră că, întroducerea acestui articol denotă faptul

că documentele contabile nu cădeau sub incidența criteriului de document oficial,

iar instanța de apel nu s-a expus asupra includerii articolului menționat în Codul

penal, circumstanță ce denotă inexistența componenței de infracțiune la data

comiterii delictului.

concluzionează că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.

Se invocă ca temei de casare pct. 6) 8) 9) 12) 13) alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, care prevăd că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel în următoarele

temeiuri – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu

au fost întrunite elementele infracțiunii; inculpatul a fost condamnat pentru o

faptă care nu este prevăzută de legea penală; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită; a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Potrivit art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului

instanța de apel judecă apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond.

În cazul dat, Colegiul constată că argumentele respective nu își găsesc

confirmare în speța dată, reținînd că, instanțele de fond și apel corect au ajuns la

concluzia, privind vinovăția inculpatului, încadrîndu-i acțiunile în baza art. art. 310

alin.(1) Cod penal – falsificarea probelor și art. 361 alin.(2) lit.b) Cod penal -

confecționarea, deținerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații, acțiuni săvîrșite de două sau mai

multe persoane.

Conform doctrinei naționale obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art.

310 alin. (1) Cod penal, se consideră relațiile referitoare la înfăptuirea justiției,

buna activitate a instanțelor judecătorești care implică măsurile procesuale de

prezentare, protejare, circulație și apreciere a probelor necesare pentru examinarea

justă a cauzelor în procedura civilă și penală conform legii.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în acțiuni care se manifestă în crearea

artificială a probelor în folosul reclamantului sau al pârâtului, persoanelor terțe sau

3

al altor persoane interesate în rezultatul examinării cauzei civile, cît și folosirea

înscrisurilor vădit false.

Constatarea faptei de falsificare a probelor în cauza penală sau civilă de către

oricare participant sau reprezentant al acesteia constituie componență de

infracțiune, indiferent dacă au survenit urmările scontate de către aceștia.

Consumarea infracțiunii are loc din momentul prezentării probei false,

distrugerii sau falsificării acesteia, producându-se imediat starea de pericol pentru

urmărirea penală, examinarea cauzei penale sau civile de către instanța de judecată.

Latura subiectivă a infracțiunii se manifestă prin intenție directă sau

indirectă. Făptuitorul dorește sau acceptă survenirea urmărilor prejudiciabile ale

faptei sale.

Reiterînd asupra circumstanțelor sus expuse se constată că în acțiunile

inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 310 alin.(1) Cod

penal.

Infracțiunea prevăzută de art. 361 Cod penal, atentează la ordinea stabilită a

autentificării documentale a faptelor ce au importanță juridică.

În calitate de obiect material al infracțiunii servesc documentele oficiale,

imprimatele, ștampilele sau sigiliile.

Latură obiectivă constă din confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor oficiale false, care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni,

precum și confecționarea sau vânzarea imprimantelor, ștampilelor, sigiliilor false.

Înțelesul noțiunii de falsificare constă atât în modificarea totală a

documentelor oficiale, cât și în introducerea în document a unor informații

falsificate. Aceasta se poate realiza prin următoarele modalități: ștergerea,

adăugarea, corectarea conținutului textului, schimbarea datei, falsificarea

semnăturii persoanei cu funcție de răspundere.

Prin posesie în cazul dat se înțelege deținerea activă a documentelor oficiale

false care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni.

Componența de infracțiune este formală. Ea se consideră consumată din

momentul falsificării sau confecționării obiectelor indicate în dispoziția articolului

sau din momentul vânzării lor. Astfel din materialele cauzei se constată că

deținerea documentelor false de către inculpat a avut loc de la momentul

confecționării acestora pînă la data de 04 mai 2011, adică pînă la momentul în care

a fost transmisă în judecată, faptele lui Rujanschii V. constituind o infracțiune

continuă. În acest sens termenul de prescripție al atragerii la răspundere penală

pentru faptul deținerii documentelor false începe să curgă din momentul prezentării

acestora în instanța judecătorească în cadrul procesului civil.

Reieșind din cele relevate, argumentul precum că incorect inculpatului i s-a

imputat faptul deținerii și confecționării documentelor, Colegiul penal lărgit îl

consideră neîntemeiat, deoarece prin răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat a

raionului Hîncești din 17 mai 2011, s-a constatat că, conform informației

Sistemului Informațional, factura de expediție CH nr.612194 a fost livrată de

Editura Statistică la data de 04 august 2003 în baza facturii de expediție ST

nr.0017083 agentului economic ,,Fabrica de conserve din Coșnița” SA codul fiscal

1003601000195 și nu lui Rujanschi Valeriu.

4

Din aceasta rezidă și oficialitatea facturii în cauză, odată ce ea provine de la

o instituție de stat, este de strictă evidență (avînd serie și număr) și conferă

titularului dreptul asupra mărfurilor indicate în ea, atestînd fapte ce au relevanță

juridică și care circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și

control a circulației.

În atare circumstanțe, acțiunile inculpatului se încadrează perfect în limitele

normei prevăzute de art. 361 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Totodată este de menționat asupra irelevanței argumentului precum că odată

ce documentele contabile sunt indicate în dispoziția normei prevăzute de art. 3351

Cod penal, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii pentru că

documentul falsificat nu reprezintă document oficial. În acest sens se indică faptul

că infracțiunea prevăzută de art. 3351 Cod penal, are un scop distinct și anume de

disimulare sau tăinuire a unor acte de corupție, ceea ce nu conduce la concurența

între norma specială și cea generală.

Astfel, la baza sentinței de condamnare au fost puse probele just apreciate,

cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, stabilindu-i

făptuitorului o pedeapsă echitabilă conform legii în vigoare, iar nerecunoașterea

vinovăției nu echivalează cu achitarea sa, devreme ce acuzarea în cadrul cercetării

judecătorești a prezentat destule dovezi, prin care s-au confirmat faptele

incriminate.

Prin prisma celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat

de inculpat are un caracter declarativ, problemele de drept invocate nu se conțin în

materialele dosarului, iar hotărîrile judecătorești sunt legale și întemeiate, ceea ce

impune soluția respingerii recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrilor

atacate.

penal,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar împotriva sentinței Judecătoriei

Hîncești din 20 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 februarie 2013, declarat de inculpatul Rujanschi Valeriu Filaret, cu

menținerea hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 12 iulie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

5

6