1ra-765/2013 — 309-1 alin.1 CP

1ra-765/2013 — 309-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra - 765/13

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

03 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecătorii – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Ion Arhiliuc, Elena Covalenco,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile

Bolduratu și de avocata Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu

Sergiu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 aprilie 2013 în cauza penală în privința lui

Starinschi Radu Valentin,

născut la 30 aprilie 1972, originar din s. Fundul

Galbenei, r-nul Hîncești, domiciliat în or. Hîncești, str.

Chișinăului 10, ap. 23.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

de fond);

de la 11 ianuarie 2013 - pînă la 16 aprilie 2013

(instanța de apel);

de la 18 iunie 2013 - pînă la 03 decembrie 2013

(instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat:

Procurorul Suvac Nicolae, care a susținut recursul, solicitînd

admiterea lui în sensul declarat.

Avocata Moloșag Natalia și partea vătămată Crețu Sergiu au

susținut recursul declarat, solicitînd admiterea acestuia.

Apărătorul Urschi Laura și persoana achitată Starinschi Radu au

1

solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate, cu menținerea hotărîrii

atacate.

C O N S T A T Ă :

Starinschi Radu a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art.3091 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat.

învinuire pentru faptul, că la 08 aprilie 2009, deținînd funcția de șef al

Secției Poliției Criminale a Comisariatului de Poliție sect. Centru al

Comisariatului General de Poliție, mun. Chișinău, avînd grad special –

căpitan de poliție, fiind șef și persoană cu funcție de răspundere, a încălcat

grav cerințele art. 3 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950; art. 24 alin. (2)

din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994; art. 1, art. 2,

pct. 2), 4), art. 12, lit. l), art. 14, art. 15 al Legii nr. 416-XII din 18 decembrie

1990 cu privire la poliție; obligațiunile sale funcționale, care-l obliga să-și

desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața,

sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de

atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme

crimele, alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea

publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității

cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să

nu supună pe nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea personală

pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de

respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în

domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale, alte acte

normative ce reglementează activitatea de serviciu – în loc de aceasta,

Starinschi Radu fiind șef și persoană cu funcție de răspundere, acționînd cu

titlu oficial ca persoană ce reprezintă MAI, intenționat a comis acte de

tortură asupra lui Crețu Sergiu, în următoarele împrejurări:

La 08 aprilie 2009, aproximativ la 2100, căpitanul de poliție, Starinschi

Radu, fiind în serviciu și îndeplinind obligațiunile sale funcționale a mers

2

în Unitatea de Gardă a CPS Centru, unde l-a scos din celulă pe cet. Crețu

Sergiu, cu scopul de a-l escorta în birou. În timpul escortării în birou,

urmărind scopul de a-l intimida pe Crețu Sergiu, i-a aplicat acestuia circa

10 lovituri cu pumnul în regiunea capului. Ajungînd la etajul cinci în biroul

de serviciu nr. 505, amplasat în CPS Centru, din str. Bulgară 40, mun.

Chișinău, Starinschi Radu urmărind scopul provocării unei dureri fizice și

suferințe psihice, pentru a obține mărturisiri referitor la participarea lui

Crețu Sergiu la dezordinile în masă din Piața Marii Adunări Naționale, a

continuat aplicarea violenței, însoțită cu acțiuni de tortură.

Astfel, Starinschi Radu, fără a stabili temeiurile și circumstanțele în

care a fost reținut Crețu Sergiu, i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul în

regiunea gîtului, cinci lovituri cu piciorul în regiunea abdomenului și circa

10-15 lovituri cu pumnul în regiunea capului, necătînd la faptul că în

timpul maltratării Crețu Sergiu acuza dureri în regiunea mîinii stîngi.

Starinschi Radu, acționînd intenționat, în scopul agravării suferințelor

fizice și intimidării părții vătămate i-a aplicat circa 10 lovituri cu piciorul la

mîna stîngă în partea superioară.

În urma acțiunilor violente ale lui Starinschi Radu, părții vătămate

Sergiu Crețu, în timpul aflării în custodia poliției, i-au fost provocate dureri

fizice precum și acțiuni de tortură aplicate intenționat asupra mîinii

fracturate, fapt ce a determinat deplasarea fragmentelor osului și suferințe

psihice – în formă de „Tulburare de stres posttraumatică. Sindromul anxios-

depresiv”.

avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu, care au

solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărоri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Starinschi Radu să fie condamnat în baza art.3091 alin.(1) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de natura celeia de care s-a folosit la

comiterea infracțiunii pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că prima instanță

neîntemeiat l-a achitat pe inculpatul Starinschi Radu de sub învinuirea

3

adusă în baza art. 3091 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat, incorect apreciind probele administrate, fiindcă

partea acuzării a prezentat suficiente probe, care confirmă vinovăția

acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate, care nu au fost apreciate la justa

valoare. Totodată, procurorul a invocat că instanța de fond urma să dea o

apreciere critică declarațiilor făcute de martorii apărării, deoarece aceștia

sunt colaboratori de poliție, colegi de serviciu al inculpatului, care au

manifestat o tendință cu orice preț să-și ajute colegul prin declarațiile

făcute.

- avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărоri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Starinschi Radu

să fie condamnat conform învinuirii înaintate, în baza art. 3091 alin.(1) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei echivalente crimei comise.

În motivarea apelului avocatul Moloșag Natalia a invocat că instanța

de fond s-a referit superficial la probele prezentate de partea acuzării, iar

asupra unor probe în general nu s-a expus. Astfel consideră că în urma

examinării superficiale și aprecierii eronate a probelor prezentate de

procuror instanța de fond a emis o sentință ilegală și neîntemeiată.

aprilie 2012, au fost admise apelurile declarate de procuror și avocatul

Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu, casată sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 iunie 2011 și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Starinschi Radu a fost condamnat în baza art. 3091 alin. (1) Cod penal, la 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita

careva activități în organele Ministerului Afacerilor Interme pe un termen

de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

a reținut probele ce confirmă vinovăția inculpatului Starinschi Radu de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin.(1) Cod penal și anume: -

4

declarațiile părții vătămate Crețu Sergiu date în cadrul urmăririi penale, în

ședința de judecată a instanței de fond și susținute în instanței de apel; -

declarațiile martorilor Crețu Viorica, Bucuci Ion, Malachi Iurie și Caras Iurie; -

procesele-verbale de verificare a declarațiilor părții vătămate Crețu S. din 22

octombrie 2009; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

22 octombrie 2009; - raportul de expertiză medico-legală nr. 2668/D din 05

octombrie 2009; procesul–verbal de audiere a expertului judiciar, medic legist A.

Vicol din 23 februarie 2010; extrasul din fișa medicală nr. 1197; precum și –

înscrisul din Registrul de evidență a persoanelor reținute și deținute la Unitatea de

Gardă a CPS Centru.

10 aprilie 2012 au declarat recursuri ordinare:

- procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzute la art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a

deciziei instanței de apel din 10 aprilie 2012 în partea stabilirii pedepsei lui

Starinschi Radu cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată, pe motiv că decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei și anume,

privind aplicării prevederilor art.90 Cod penal. Instanța de apel nu a ținut

cont de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția și nu s-a căit

sincer de cele comise.

- avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu,

care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.15) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel din

10 aprilie 2012, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră fără aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului

nu este proporțională cu fapta comisă.

- avocatul Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi Radu, care

invocînd temeiurile de drept prevăzute la alin. (1), pct.4) și 6) al art.427 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 aprilie 2012, cu menținerea sentinței de achitare a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 iunie 2011, pe motiv că

5

condamnarea lui Starinschi Radu nu are la bază probe directe ce ar

confirma vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii de tortură, dar se bazează pe

simple presupuneri. La fel, a menționat că ședința din 10 aprilie 2012 a avut

loc fără participarea avocatului inculpatului, prin ce ultimului i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil. Instanța de apel a examinat

unilateral probele din dosar, dînd prioritate probelor prezentate de

învinuire, iar probele prezentate de apărare au fost apreciate critic.

din 13 noiembrie 2012, au fost admise recursurile ordinare declarate de

procuror, de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu

Sergiu și de avocatul Urschi Laura în numele inculpatului Starinschi Radu,

casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie

2012 în partea stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

de apel a ignorat jurisprudența CEDO în ce privește obligațiile instituțiilor

statului la efectuarea investigației efective cu sancționarea echitabilă a celor

responsabili pentru relele tratamente. La fel de către instanța de apel nu au

fost respectate întocmai prevederile art. 362 Cod de procedură penală,

ședința din 10 aprilie 2012 la faza ultimului cuvînt s-a petrecut în lipsa

avocatului care apără interesele inculpatului, prin ce i-a fost încălcat

inculpatului Starinschi R. dreptul la apărare.

Chișinău din 16 aprilie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

acuzatorului de stat și avocatului Moloșag Natalia în numele părții

vătămate Crețu Sergiu, și menținută sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 20 iunie 2011.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că,

interogînd suplimentar inculpatul R. Starinschi, partea vătămată Crețu

Sergiu, martorul Crețu V., expertul Vicol A. și cercetînd probele scrise, și

anume: - procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Crețu

Sergiu la locul infracțiunii din 22 octombrie 2009; - procesul–verbal de

prezentare spre recunoaștere din 22 octombrie 2009; - raportul de expertiză

6

medico-legală nr. 2668/D din 05 octombrie 2009; - extrasul din fișa medicală

nr. 1197 din 29 ianuarie 2010, consideră că concluziile instanței de fond

privind achitarea inculpatului de sub învinuirea imputată pe motiv că

fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, este legală și întemeiată.

La fel, instanța de apel a conchis că în speță nu există nici un semn

caracteristic torturii, ori nu este arătată legătura cauzală între leziunea

corporal depistată la partea vătămată și faptele incriminate lui Starinschi

Radu.

Totodată, nu a fost stabilită participația sub nici o formă a

inculpatului Starinschi Radu la săvîrșirea infracțiunilor imputate, fiindcă

potrivit declarațiilor părții vătămate acesta era îmbrăcat în uniformă de

polițist, pe cînd s-a stabilit cu certitudine că Starinschi R. făcînd parte din

poliția criminală nu era în uniforma de polițist, mai mult ca atît, faptul că

Starinschi R. l-a acel moment s-a aflat în CPS Centru, mun. Chișinău este

confirmat doar de martorul Buzu Vasile, care în cadrul ședinței de judecată

a instanței de fond a refuzat să dea declarații, totuși acesta a susținut

declarațiile date la urmărirea penală, iar instanța de fond corect le-a

apreciat critic, fiindcă ele vin în contradicție cu celelalte probe. Buzu Vasile

s-a aflat la serviciu în prima zi a perioadei de probă pentru angajarea la

lucru și declarînd că l-a văzut în acea zi anume pe Starinschi Radu lîngă

unitatea de gardă vine în contradicție cu depozițiile lui Erhan Gr., Saachin

R, Ceban Vl. care au comunicat că nu l-au văzut în CPS Centru, mun.

Chișinău pe acesta, și că el se afla în Piața Marii Adunări Naționale,

depozițiile cărora instanța de fond corect le-a pus la baza sentinței de

achitare.

Cu referire la suferințele psihice suportate de partea vătămată Crețu S.

constatate conform extrasului din fișa medicală nr. 1197 eliberat de Centrul

de reabilitare a victimelor Torturii, Memoria potrivit căruia la pacientul

Crețu Sergiu s-a stabilit diagnosticul anxietate înaltă, tendință spre un

fondal depresiv, irascibilitate înaltă, dereglări de somn ori, nu este

contestată veridicitatea declarațiilor părții vătămate cu referire la faptul că

la 08.04.2009 el abuziv a fost reținut în stradă, la reținere fiindu-i răsucite

mîinele și posibil fracturată, că în urma acestor evenimente a fost nevoit să

7

suporte intervenții chirurgicale, posibil toate aceste evenimente au putut

provoca suferințe psihice.

Colegiul penal a constatat că partea vătămată Crețu Sergiu putea să-

și facă concluzii incorecte despre persoana care i-a aplicat forța fizică ori

potrivit descrierii sale nu indică nimic concret, ci doar a afirmat că a

recunoscut făptuitorul după statură, constituție, forma nasului, frezură,

voce și maniere, însă concret ce fel de statură, maniere, freză nu a indicat.

procurorul și avocata Moloșag Natalia în numele părții vătămate Crețu S.,

care au solicitat:

- procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt complet de

judecată, argumentînd că anterior, cauza penală a fost remisă la rejudecare

în instanța de apel din două motive și anume – referitor la blîndețea

pedepsei și lipsa avocatului la ultimul cuvînt, iar potrivit art. 436 alin. (3)

Cod de procedură penală, cînd hotărîrea este casată numai cu privire la

unele fapte, sau persoane ori numai în ce privește latura penală sau civilă,

instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărîrea a fost casată.

Alin. (2) al art. 436 Cod de procedură penală, menționează că indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, iar din

conținutul deciziei instanței contestate rezultă că în cauza nominalizată nu

a fost făcută analiza tuturor probelor prezentate de procuror în apelul său

și nu s-a expus asupra motivelor invocate în el. Vinovăția lui Starinschi R.

este dovedită prin următoarele probe: - declarațiile părții vătămate Crețu

S., - declarațile martorilor Crețu V., Bucuci I., Babără Gr., Malachi I., Caras

I. și actele cauzei: - procesele-verbale de verificare a declarațiilor părții

vătămate la locul infracțiunii, - procesul-verbal de prezentare spre

recunoaștere, - raportul de expertiză medico-legală nr. 2268/D din

05.10.2009, - procesul-verbal de audiere a expertului judiciar Vicol A. și alte

acte relevante.

- avocata Moloșag N. în numele părții vătămate Crețu S., care

invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

8

penală, a solicitat casarea hotărîrii contestate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Starinschi R. să fie condamnat

în baza art. 309 1 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un termen de 5 ani. În argumentarea

recursului recurenta a invocat că instanța de fond eronat a apreciat probele

administrate în cauza penală, deoarece sunt prezentate suficiente probe

care demonstrează cu certitudine că fapta incriminată lui Starinschi R. a

fost comisă de ultimul, menționînd aceleași probe care au fost invocate de

către acuzatorul de stat în recursul declarat. Totodată, în decizia contestată

declarațiile părții vătămate Crețu S. sunt expuse eronat și denaturat,

deoarece acesta în cadrul procesului penal niciodată nu s-a referit la

numărul biroului în care a fost maltratat, explicînd doar unde este

amplasat biroul. Numărul birourilor precum și descrierea obiectelor aflate

în birou au fost menționate de către Starinschi R., pe cînd anterior Crețu S.

nu l-a cunoscut pe inculpat, în incinta CPS Centru pînă la evenimentele din

08 aprilie 2009 nu a fost și nu a avut motive de a-l calomnia pe acesta,

declarațiile căruia fiind pe toată perioada consecutive și în coroborare cu

celelalte probe administrate pe dosar.

Atît instanța de fond, cît și cea de apel au trecut tacit în privința

următoarelor probe, cărora nu le-a dat nici o apreciere: - fișa de solicitare a

asistenței de urgență, înștiințarea 903 nr. 2673 din 09.04.2009, declarațiile

martorului Leca Vasile, care a menționat „că la 08.04.2009 el personal i-a

transmis lui Starinschi R. că pleacă, iar răspunzător în Comisariat rămîne acesta -

adică Starinschi R”. La fel, instanța de apel a denaturat conținutul

declarațiilor martorilor Erhan G., Buzu V., Saakian R. și Ceban V., care le

indică eronat și necorespunzător în procesele-verbale, precum și a unor

fapte care nu au fost declarate de către martori.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Drept temei pentru recursuri a fost invocat art. 427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, conform căruia, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

9

fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și

conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

În conformitate cu prevederile art.436 alin.(1) Cod de procedură

penală, procedura de rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs,

se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de

fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului ordinar.

Aceste prevederi obligatorii ale legii procesuale penale nu au fost

respectate la rejudecarea cauzei.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul L. Urschi în

numele inculpatului s-a constatat că după pronunțarea replicilor de către

părți, la 02.04.2012 s-a anunțat întrerupere pînă la 10.04.2012, ora 10 00,

pentru a acorda ultimul cuvînt și pronunțarea deciziei.

Ulterior, ședința din 10.04.2012 a avut loc în lipsa avocatului

inculpatului.

Astfel, instanța de recurs a constatat nerespectarea întocmai a

prevederilor art. 362 Cod de procedură penală, art. 66 alin.(2) pct.5) Cod de

procedură penală și de rînd cu alte motive menționate în prezenta decizie,

a fost admis și recursul avocatului în interesele inculpatului, atenționînd

asupra faptului că la rejudecarea cauzei în instanța de apel să fie respectate

aceste prevederi.

Astfel, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 13 noiembrie 2012, s-a dispus rejudecarea cauzei de către

instanța de apel fiind semnalizate două momente: nepronunțarea la modul

10

cuvenit și în strict conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

tuturor motivelor invocate de apelanți și lipsa avocatului inculpatului la acordarea

ultimului cuvînt.

La rejudecarea cauzei de către instanța de apel a rămas aceeași faptă

care a existat la soluționarea recursului, necătînd la cele menționate s-a

adoptat o soluție de menținere a sentinței, prin care Starinschi Radu a fost

achitat pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Procedând în asemenea mod, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce constituie temei pentru

recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Instanța de apel, rejudecînd cauza și menținînd achitarea lui

Starinschi R. în comiterea infracțiunii imputate și-a motivat soluția prin

faptul că acuzatorul de stat nu a prezentat probe care ar confirma

incontestabil vinovăția acestuia, denaturînd esența unor probe menționate

mai sus.

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a menționat că la partea

vătămată Crețu S. nu au fost depistate careva leziuni corporale care ar fi

fost cauzate în incinta CPS Centru, iar fracturarea mîinii a avut loc în Piața

Marii Adunări Naționale, ca rezultat al reținerii.

Instanța de recurs menționează că tortura înseamnă orice act prin care

durerea sau suferința acută, fie ea fizică sau mentală, este provocată în mod

intenționat unei persoane, pentru scopuri cum ar fi obținerea de la aceasta

sau de la o terță persoană de informații sau mărturisiri, de a o pedepsi

pentru un act pe care acesta sau o terță persoană l-a comis sau este

suspectată că l-a comis.

Sub acest aspect Colegiul penal lărgit reține că, Principiile aplicabile

pentru o investigație efectivă și depistarea cazurilor de tortură și alte forme

de tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante, pot fi găsite în

Anexa nr. 1 a Protocolului Națiunilor Unite de la Istambul, partea relevantă a

căruia declară că:

Scopul investigării efective și documentării asupra torturii și a altor

tratamente crude, inumane sau degradante includ următoarele: clarificarea

11

faptelor, stabilirea și recunoașterea individului și a statului responsabil față

de victime și familiile lor, identificarea măsurilor necesare prevenirii

repetării acestor acte și înlesnirea procesului sau, după caz, a sancțiunilor

disciplinare pentru cei determinați în cursul investigației ca fiind

responsabili și demonstrarea nevoii de reparare și redresare din partea

statului, inclusiv compensarea financiară adecvată și oferirea de fonduri

pentru îngrijire medicală și reabilitare.

Statul trebuie să se asigure că reclamanții și rapoartele de tortură sau

rele-tratamente vor fi investigate în mod prompt și efectiv. Chiar și în

absența unei plîngeri concrete, se va desfășura o anchetă acolo unde există

indicii că s-ar fi putut petrece un act de tortură sau de maltratare.

Investigatorii, care trebuie să fie independenți de presupușii vinovați și de

agențiile pe care le deservesc aceștia, trebuie să fie competenți și imparțiali.

Ei vor avea acces sau vor fi împuterniciți să ceară investigații din partea

unor medici imparțiali sau ai altor experți. Autoritatea de investigare va

avea puterea și obligația de a obține toate informațiile necesare anchetei.

Cei potențial implicați în tortură sau rele-tratamente vor fi îndepărtați din

orice poziție de control sau putere asupra reclamanților, martorilor sau a

familiilor lor, fie ea directă sau indirectă, ca și asupra celor ce conduc

investigația.

Metodele de documentare și investigare a faptelor de tortură se

cuprind în conținutul Protocolul de la Istambul care este un “Manual de

investigare eficientă și documentare a torturii” unde se stipulează că stabilirea

informației poate să nu fie ușoară, deoarece este posibil să fi fost mai multe

locuri și mai mulți torționari implicați. Este de așteptat că și cronologia ar

putea să fie imprecisă și câteodată să ducă la confuzii: - pentru cineva care

a fost torturat, deseori este greu să se concentreze pe noțiunile legate de

timp. Relatările separate despre diferite locuri pot fi folositoare pentru

conturarea unui tablou de ansamblu al situației.

Mărturiile martorilor și ale supravețuitorului sunt componente

necesare în documentarea actului de tortură. În măsura în care există

dovezi fizice ale torturii, aceasta oferă o dovadă importantă, care confirmă

faptul că această persoană a fost torturată.

12

Oricum, absența unor astfel de dovezi fizice, nu ar trebui să ne ducă

către interpretarea că tortura nu a avut loc, din moment ce astfel de acte de

violență împotriva persoanelor, nu lasă întotdeauna semne sau cicatrici

permanente.

Sub acest aspect instanța de recurs reține, că instanța de apel

rejudecînd cauza, n-a respectat prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală, care sînt obligatorii pentru instanța ce rejudecă cauza,

astfel că aceasta n-a îndeplinit indicațiile instanței de recurs și, astfel, în

această ordine de idei, recursurile procurorului și avocatului părții

vătămate urmează a fi admise.

Instanța de recurs consideră, că erorile comise nu pot fi reparate de

către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelurile cu încălcarea

prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

În procesul rejudecării cauzei instanța urmează să țină cont de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, să țină seama de cele expuse

în prezenta decizie, să înlăture erorile admise și să rejudece cauza în

limitele stabilite prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 noiembrie

2012, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual-penale asupra motivelor invocate în apeluri și

în recursuri, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

CEDO, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, cu respectarea

prevederilor art.414, 417, 419 Cod de procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și de avocata Moloșag

Natalia în numele părții vătămate Crețu Sergiu, casează decizia Colegiului

13

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2013, în cauza penală în

privința lui Starinschi Radu Valentin, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată în ședință

publică la 30 decembrie 2013, ora 09 30.

Președinte Constantin Gurschi

Judecător Constantin Alerguș

Andrei Harghel

Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

14