1ra-1040-2013 — art.328 alin.1 și 309-1 alin.3 lit.c CP

1ra-1040-2013 — art.328 alin.1 și 309-1 alin.3 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra-1040/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători - Elena Covalenco, Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate împotriva sentinței

Judecătoriei Hîncești din 04 aprilie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 mai 2013 de inculpații

Deviza Sergiu Sergiu, născut la 15 ianuarie 1983,

originar și domiciliat în or.Hîncești, str.Chișinăului 17/1,

ap.310,

Hîncu Nicolae Chiril, născut la 19 noiembrie 1960,

originar și domiciliat în or.Hîncești, str.Gheorghe Asachi

6/2

și

Ursu Radu Gheorghe, născut la 31 octombrie 1979,

originar și domiciliat în or.Hîncești, str.Chișinăului 10,

ap.13.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 01.12.2011 pînă la 04.04.2012,

instanța de apel de la 21.05.2012 pînă la 17.05.2013,

instanța de recurs de la 17.09.2013 pînă la 03.12.2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat: inculpații Deviza Sergiu, Hîncu Nicolae și Ursu Radu.

Avocatul Șura Mihail și inculpații au susținut recursurile solicitînd admiterea lor

în sensul declarat.

Procurorul Crijanovschi Sergiu s-a pronunțat pentru respingerea recursurilor

declarate, ca fiind neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

- Deviza Sergiu în baza art.328 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 2

ani și în baza art.3091 alin.(3) lit.c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 ani. În baza art.84, 87 Cod

penal, a fost dispusă executarea pedepselor cu închisoare și amenda, de sine stătător. În

baza art.84 alin.(2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor complementare, i-a fost stabilită pedeapsa complementară definitivă sub

formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 4 ani. În

1

temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

- Hîncu Nicolae și Ursu Radu în baza art.3091 alin.(3) lit.c) Cod penal, la cîte 5 ani

închisoare, fiecare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art.90

Cod penal, pe un termen de probă de cîte 4 ani, fiecare.

Prin aceeași sentință a mai fost condamnat Ioniță Mihail, în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

MAI nr.182 ef. din 11.05.2011 funcția de ofițer operativ de sector al Secției de Poliție

al or.Hîncești a CPR Hîncești și fiind astfel, conform prevederilor art.123 alin.(1) Cod

penal, persoană cu funcție de răspundere, învestită cu drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor autorității publice, contrar prevederilor art.3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art.24

alin.(2) din Constituție, art.1, art.2 pct.2), 4), art.12 pct.l), art.1-1, art.15 din Legea

R.Moldova nr.416-XII din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”, Hotărîrea Guvernului

R.Moldova nr.481 din 10.05.2006 și atribuțiilor funcționale stipulate în fișa de post a

funcției deținute, care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța

fizică, decît pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrîngerea rezistenței opuse

cerințelor legale, dacă metodele non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le

revin, să respecte Constituția și legile R.Moldova, să nu aplice acte de tortură,

tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu

recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura

necesară atingerii unui obiectiv legitim, a comis infracțiune în următoarele

circumstanțe:

La 12 iulie 2011, Deviza Sergiu, depășindu-și în mod vădit limitele drepturile și

atribuțiile acordate prin lege, profitînd de funcția sa autoritară, neavînd spre examinare

nici un caz de sustragere pe ascuns a obiectelor metalice, pe la ora 20.15, 1-a reținut pe

Marian Ion, transportîndu-1 cu automobilul lui Ioniță Mihail, de model „Rover”, cu n/î

străine, la marginea or.Hîncești, privîndu-1 ilegal de libertate pînă la orele 22.15, fară a

întocmi careva documente sau acțiuni procesuale. În rezultatul acțiunilor ilegale ale lui

Deviza Sergiu, manifestate prin prejudicierea imaginii poliției ca organ de drept al

autorităților publice, chemat să apere, pe baza respectării stricte a legilor, viața,

sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime, au fost cauzate daune în proporții considerabile

intereselor publice, precum și daune morale în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale părții vătămate Marian Ion.

2.1. Ulterior, în aceeași zi, Deviza Sergiu, după ce ilegal l-a reținut pe cet.Marian

Ion, de comun acord și împreună cu Hîncu Nicolae, Ursu Radu și Ioniță Mihail, cu

automobilul celui din urmă de model „Rover”, cu n/î străine, l-au transportat pe Marian

Ion la marginea or.Hîncești, pe drumul ce mărginește str.A.Lăpușneanu de pădurea din

apropiere, avînd scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri privitor la

săvîrșirea unui presupus furt de obiecte din metal, l-au numit pe acesta cu cuvinte

necenzurate, care îi înjoseau onoarea și demnitatea și l-au supus acțiunilor de violență

psihică și fizică, manifestate prin aplicarea multiplelor lovituri cu mîinile și picioarele

în diferite părți ale corpului, plasarea forțată lîngă roțile din fața automobilului și

amenințarea că va fi călcat cu automobilul dacă nu va recunoaște comiterea furtului

obiectelor metalice, acțiuni ilegale, care în comun au durat de la orele 21.00 pînă la

orele 22.15.

2

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare a inculpaților S.Deviza, N.Hîncu și R.Ursu, pe motiv că prima instanță urma

să aprecieze critic declarațiile părții vătămate I.Marian și ale martorului A.Bolgari, care

poartă un caracter subiectiv cu scop de răzbunare pe colaboratorul de poliție S.Deviza,

care sînt contradictorii și nu puteau fi puse la baza sentinței de condamnare; acuzarea

nu a prezentat în instanța de judecată probe pertinente, concludente, utile și veridice

care ar fi constatat vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunilor imputate.

fost respins, ca nefondat apelul avocatului M.Șura în numele inculpaților, cu

menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd

la concluzia privind vinovăția inculpaților S.Deviza, N.Hîncu și R.Ursu în săvîrșirea

infracțiunilor imputate, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și cercetate în

ședințele de judecată, și anume declarațiile părții vătămate I.Marian, a martorilor

A.Bolgari, S.Vizir, A.Zotov, V.Marian, cît și materialele dosarului - raportul de

expertiză medico-legală nr.153/D din 21.07.2011, conform căruia lui I.Marian i-au fost

cauzate vătămări corporale sub formă de escoriații a regiunii temporale stîngi, gîtului

pe dreapta, echimoze a feței pe stînga, a cotului mînii drepte, cutiei toracice pe stînga,

regiunii lombare; rapotul de expertiză psihiatrică nr.563„a” din 24.10.2011, potrivit

căruia cet.I.Marian este responsabil și capabil să relateze faptele de tortură asupra sa.

La fel, instanța a conchis că afirmațiile avocatului cu privire la încadrarea

juridică a faptelor incriminate inculpaților S.Deviza, N.Hîncu și R.Ursu, nu pot fi

reținute, acestea fiind declarative, deoarece este corectă determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvîrșite de

inculpați și semnele componențelor infracțiunilor incriminate acestora.

Neîntemeiată a considerat instanța și afirmația avocatului, precum că declarațiile

martorului A.Bolgari urmează a fi apreciate critic, pe motiv că acesta este dependent de

droguri și alcool, dat fiind că o asemenea probă nu a fost prezentată nici în prima

instanță, și nici în cea de apel.

De asemenea, instanța a conchis că sînt nefondate argumentele apărării, precum

că organul de urmărire penală nu a prezentat probe pertinente, veridice care ar fi

dovedit vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunilor incriminate, or dubiul judiciar

a fost înlăturat, vinovăția inculpaților fiind dovedită pe deplin prin probe veridice, utile,

pertinente și concludente, administrate în conformitate cu normele de procedură

penală.

S.Deviza, N.Hîncu și R.Ursu care, invocînd din temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1), pct.5), 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în temeiul art.390 alin.(1) pct.2) Cod de

procedură penală, motivînd că acuzarea nu a prezentat probe pertinente, utile și

veridice, care ar dovedi vinovăția lor în comiterea infracțiunilor imputate; instanța de

apel a dat citire declarațiilor părții vătămate I.Marian și ale martorului A.Bolgari, care

sînt contradictorii, poartă un caracter subiectiv, fiind date cu scop de răzbunare, și nu

puteau fi puse la baza sentinței de condamnare, ci urmau a fi apreciate critic;

3

examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc în lipsa părții vătămate I.Marian, ceea

ce contravine art.6 CEDO și practicii judiciare, potrivit căreia, în cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți,

la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus urmează să fie audiate în instanța de

apel, conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca

inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții în recursurile declarate invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.5), 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care cauza a fost judecată în primă

instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți; instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

judecătorești.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sînt de acord cu

condamnarea lor – S.Deviza în baza art.328 alin.(1) și 3091 alin.(3) lit.c) Cod penal, iar

N.Hîncu și R.Ursu – în baza 3091 alin.(3) lit.c) Cod penal, considerînd că lipsesc probe

certe ce ar confirma vinovăția lor în săvîrșirea faptelor imputate.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor

art.314 Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate

aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpații, partea vătămată, martorii și

actele cauzei, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea

judecătorului că vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunilor imputate pe deplin a

fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele părții

apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile inculpaților, a părții vătămate I.Marian, a martorilor A.Bolgari, S.Vizir,

A.Zotov, V.Marian și actele cauzei - rapoartele de expertiză medico-legală nr.153/D

din 21.07.2011 și psihiatrică nr.563„a” din 24.10.2011, care sînt descrise în decizia

instanței, și aceste probe nu trezesc careva dubii.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui S.Deviza, N.Hîncu și R.Ursu, inclusiv vinovăția acestora, după

cum rezultă din sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat

asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe

pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod

obiectiv.

4

Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură

penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența

instanțelor de fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Astfel, instanța constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Afirmațiile recurenților, precum că instanțele de judecată incorect au apreciat

probele cauzei, și anume declarațiile părții vătămate I.Marian care sînt contradictorii, și

a martorului A.Bolgari, care este dependent de droguri și alcool, punîndu-le la baza

sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursurilor,

deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și

apreciate de instanțe conform legislației în vigoare, mai mult, recurenții nu au prezentat

careva probe în confirmarea afirmațiilor sale nici în prima instanță, și nici în cea de

apel. Cu atît mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de

starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată.

Trimiterea recurenților la faptul că instanța de apel a examinat cauza în lipsa

părții vătămate fără citarea ei legală, prin ce au fost încălcate prevederile art.427

alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece potrivit

materialelor cauzei, partea vătămată I.Marian a fost citată în mod legal, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție a citației (f.d.121, 125, v.2), iar din procesul-verbal al

instanței de apel din 17.05.2013, rezultă că inculpații și avocații au considerat posibilă

examinarea cauzei în absența părții vătămate, și nu au avut careva obiecții la acesta

(f.d.127, v.2). Totodată, instanța de recurs atestă că, potrivit art.412 alin.(5) Cod de

procedură penală, neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică

examinarea cauzei.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrilor judecătorești

contestate.

Pedeapsa este stabilită inculapților cu respectarea prevederilor art.61, 75, 90 Cod

penal, în limita sancțiunii normelor penale în baza cărora au fost declarați vinovați,

ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul

pericolului social al infracțiunilor comise, de toate circumstanțele atenuante și lipsa

celor agravante, de persoana acestora, care se caracterizează pozitiv la locul de trai,

anterior nu au fost judecați, prezența la întreținerea lor a copiilor minori.

Totodată, Colegiul penal atestă că, potrivit modificărilor operate în Codul penal

prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, a fost abrogat art.3091

Cod penal, care prevedea pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5

ani, indicii calificativi ai acestei norme penale regăsindu-se în art.1661 alin.(3) Cod

penal – tortura, tratamentul inuman sau degradant, introdus tot prin aceiași Lege, care

prevede pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 8 la 12 ani. Prin

urmare, reieșind din prevederile art.10 alin.(2) Cod penal, legea data înăsprește

pedeapsa și înrăutățește situația inculpaților, astfel nu are efect retroactiv.

5

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de inculpați, urmînd a fi respinse

ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrilor atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de inculpații Deviza

Sergiu, Hîncu Nicolae și Ursu Radu, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 04

aprilie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2013 în

propria lor cauză penală, cu menținerea hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

6