1ra-612/15 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Dosarul nr. 1ra-612/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș și

Vladimir Timofti,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Belogrivîi Dumitru Dumitru, născut la 06

octombrie 1993, originar și domiciliat

s. Ghidighici, mun. Chișinău,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.04.2014 - 24.11.2014;

Instanța de apel: 19.12.2014 - 25.02.2015;

Instanța de recurs: 28.04.2015 - 21.07.2015;

A C O N S T A T A T:

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Belogrivîi Dumitru a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Belogrivîi Dumitru

în beneficiul părții vătămate Bulgaru Liubov prejudiciul material în sumă de 15700

lei.

Belogrivîi Dumitru, la 18 ianuarie 2014, aproximativ la ora 02:00, aflîndu-se pe

str. Comuna din Paris 33, com. Ghidighici, mun. Chișinău, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, acționînd prin intenție directă, prin

forțarea ușii de la podul casei ce aparține lui Guzun Axenia a pătruns în podul casei,

de unde pe ascuns a sustras două pompe pentru apă model ,,Vodolei”, la prețul total

de 1400 lei, după care, cu cele sustrase a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii,

depozitîndu-le la el acasă pe str. Comuna din Paris 24, com. Ghidighici,

mun. Chișinău, prin ce i-a cauzat părții vătămate Guzun Axenia o daună materială în

proporții considerabile, în sumă totală de 1400 lei.

Tot el, la 03 martie 2014, aproximativ la ora 01:00, avînd scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, prin deteriorarea geamului, a pătruns în casa de

locuit, amplasată pe str. Gribov 24, com. Ghidighici, mun. Chișinău, ce aparține lui

Bulgaru Liubov, de unde pe ascuns a sustras, un fier de călcat model „Tefal”, la

prețul de 1531 lei, o placă pentru îndreptarea părului model „Remington”, la prețul

de 900 lei, un epilator model „Brown”, la prețul de 400 lei, un microcalculator model

„Asistant AT-194 3 kb”, la prețul de 1000 lei, un calculator model necunoscut la

1

prețul de 2.000 lei, un televizor model „Sony”, la prețul de 5099 lei, un aspirator

model „Samsung”, la prețul de 2000 lei, un dispozitiv de stoarcere a sucului model

„Scarlett”, la prețul de 1000 lei, un telefon staționar model „Panasonic”, la prețul de

500 lei, o combină muzicală model „Samsung”, la prețul de 2000 lei, două plapume

la prețul de 2000 lei, un set de albituri la prețul de 700 lei, jucării din pluș la prețul de

1.000 lei, șase prosoape și șase batiste la prețul de 700 lei, un set de cratițe model

„Tefal”, compus din două unități în valoare totală de 300 lei, o tigaie model „Tefal”,

la prețul de 500 lei, un set de cratițe model „Vitesse” în valoarea totală de 1200 lei,

după care cu bunurile sustrase a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, cauzînd părții

vătămate Bulgaru Liubov daune în proporții considerabile, în valoarea totală de

24330 lei.

contestat cu apel sentința solicitînd casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Belogrivîi Dumitru să-i fie stabilită o

pedeapsă non-privativă de libertate.

În argumentarea apelului a invocat că, prima instanță a apreciat incorect gradul

de pericol social pe care î1 reprezintă inculpatul, nu a luat în considerație criteriile

generale de individualizare a pedepsei și circumstanțele care atenuează vinovăția

inculpatului.

La fel, nu s-a ținut cont de faptul că, inculpatul Belogrivîi Dumitru a săvîrșit o

infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut integral vina, nu are antecedente penale, a

restituit parțial prejudiciul material cauzat, se caracterizează pozitiv, a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii, recunoscînd vinovăția sa de la începutul urmăririi

penale.

2015 a fost admis apelul, casată sentința în latura stabilirii pedepsei cu pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care,

Belogrivîi Dumitru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la

2 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an, în rest sentința a fost

menținută.

4.1. La pronunțarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că,

infracțiunea pentru care a fost recunoscut vinovat Belogrivîi Dumitru face parte din

categoria celor mai puțin grave și sancțiunea prevede pedepse alternative: amendă,

muncă neremunerată în folosul comunității și închisoare.

Totodată, inculpatul Belogrivîi Dumitru a recunoscut vina, s-a căit sincer în

cele săvîrșite, ca circumstanță agravantă a fost reținut faptul că inculpatul anterior a

mai fost judecat, însă art. 77 Cod penal, nu prevede o astfel de circumstanță

agravantă.

Mai mult, fapta de care este învinuit inculpatul în cauza dată a fost săvîrșită

pînă la adoptarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 04.07.2014, adică la acel

moment dînsul nu avea careva condamnări.

Astfel, instanța de apel a constatat că la stabilirea măsurii de pedeapsă prima

instanță nu a motivat soluția sa de aplicare a unei pedepse atît de aspre, condiție

obligatorie potrivit normei citate, și nu a ținut cont de faptul că cauza penală s-a

examinat în procedură prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală.

2

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitînd casarea parțială a acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie menținută sentința.

În motivare, recurentul invocă că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a

ignorat prevederile art. 75 Cod penal.

Totodată aceasta urma să aprecieze just, dacă pedeapsa a fost aplicată în raport

nu numai cu sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci și cu toate

prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea acesteia, precum și

alte criterii ce țin de tratamentul juridic penal.

Consideră că, prin decizia de condamnare cu stabilirea pedepsei non-privative

de libertate, pentru săvîrșirea unei infracțiuni cu un grad de prejudiciabilitate sporit,

fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal și anume ca

sancțiunea penală să-și poată îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ.

Subsidiar a menționat că, în conformitate cu art. art. 61, 75 Cod penal, în

privința inculpatului deja nu mai pot fi folosite alte măsuri de constrîngere mai

blînde, ca închisoarea.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să mențină hotărîrea

primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

În susținerea recursului procurorul invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și anume: decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, astfel încît, în opinia recurentului, soluția în

partea aplicării art. 90 Cod penal, este una vădit neîntemeiată.

Totodată, Colegiul reține că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel numai referitor la aplicarea art. 90

Cod penal.

Instanța de recurs consideră că în cauză este prezentă eroarea de drept

menționată de recurent și ajunge la următoarele constatări:

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare

a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și corect

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

3

Sistemul dreptului penal stabilește pedepse relativ determinate, de aceste

limite trebuie să se conducă instanța la aplicarea pedepsei.

Aceste pedepse sunt: minimum și maximum general și minimum și maximum

special prevăzut de fiecare infracțiune în textul incriminator.

Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal

într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă – amenda pînă la cea mai aspră –

detențiunea pe viață.

Colegiul lărgit relevă că, prima instanță la capitolul stabilirii pedepsei a luat în

considerație prevederile art. art. 75 - 77 Cod penal, stabilind inculpatului o pedeapsă

echitabilă.

În același timp, Colegiul lărgit consideră necesar a menționa că, prin sintagma

„poate” din textul alin. (1) art. 90 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie

înțeleasă ca o obligație a instanței de judecată care, în persoana judecătorului,

conform art. 101, 384 Cod de procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și conform

propriei convingeri, făcute potrivit prevederilor art. 90, dar și art. 75 Cod penal.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult

7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

La stabilirea pedepsei închisorii prima instanță just a ținut cont, de faptul că

inculpatul a săvîrșit infracțiune mai puțin gravă, de persoana celui vinovat, că a

acceptat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer de cele săvîrșite și nu

are antecedente penale.

Totodată, Colegiul penal menționează, că prima instanță la emiterea sentinței a

ținut cont și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, care stipulează că în

caz de aplicare a pedepsei cu închisoarea inculpatul beneficiază de reducerea cu o

treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-i-se noi limite

cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Deci, Colegiul penal reține că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile

art. 75 Cod penal, nu a făcut o analiză amplă a circumstanțelor cauzei și eronat a

ajuns la concluzia de a aplica prevederile art. 90 Cod penal, în privința lui

Belogrivîi Dumitru, ori, potrivit alin. (3) art. 61 Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Astfel, argumentele recurentului prin care se critică soluția instanței de apel

referitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul le consideră întemeiate,

deoarece pedeapsa stabilită inculpatului prin sentință este în limita sancțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ce prevede pedeapsa cu amendă în

mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani și

ținîndu-se cont și de limitele reducerii pentru procedura de examinare conform

art. 3641 Cod de procedură penală.

Generalizînd cele expuse, instanța de recurs conchide că, de către prima

4

instanță s-a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de

circumstanțele atenuante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, astfel fiind respectate dispozițiile art. 61, 75, 76 Cod penal,

cît și prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, fiind stabilită o pedeapsă

echitabilă pentru fapta săvîrșită, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, care își va atinge scopul și va duce la

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, atît de către inculpat cît și de alte persoane.

Ținînd cont de cele menționate mai sus, Colegiul lărgit concluzionează asupra

necesității casării deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, care, la acest

capitol este absolut legală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 februarie 2015, în privința lui Belogrivîi Dumitru Dumitru, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2014,

prin care:

- Belogrivîi Dumitru Dumitru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

- acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Belogrivîi

Dumitru Dumitru în beneficiul părții vătămate Bulgaru Liubov prejudiciul material

în sumă de 15.700 lei.

Termenul de executare a pedepsei pentru Belogrivîi Dumitru Dumitru a se

calcula din momentul reținerii, cu deducerea din termenul pedepsei a duratei aflării

acestuia în stare de arest preventiv de la 11.09.2014 pînă la 25.02.2015 inclusiv.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5