1ra-372/2015 — art.186 alin.2 lit.b,d CP

Dosarul nr. 1ra- 372/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru,

Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin, Moraru

Petru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către avocatul

Jereghi Anatolie în numele inculpatului Djurinschi Boris, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie

2014, în cauză penală privindu-l pe

Djurinschi Boris Anatolii, născut la

24.05.1979, originar din r-nul Florești, sat.

Iliciovca, domiciliat or. Ialoveni, str.

Gagarina 15.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.12.2013 – 21.05.2014,

Instanța de apel: 05.08.2014 – 19.11.2014,

Instanța de recurs: 23.02.2015 – 12.05.2015.

A C O N S T A T A T:

Djurinschi Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînschis.

Prin aceiași sentință a fost condamnată și Djurinscaia Maria, în privința

căreia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

orele 12:00 - 13:00, Djurinscaia M. împreună și prin înțelegere prealabilă cu

soțul său Djurinschi B., cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, închiriind

o odaie de la cet. Lozovanu L. din apartamentul nr. 1 a blocului locativ din str.

Ion Creangă 43A, mun. Chișinău, sub pretextul ca să cumpere împreună cu

Lozovanu L. produse alimentare din piața centrală, a telefonat-o pe ultima

invitând-o în oraș, unde așa și nu s-au întâlnit, pentru ca Djurinschi B. să se

1

folosească de moment și să sustragă din apartament bunuri în sumă totală de

6400 lei, plecînd într-o direcție necunoscută. Astfel, cauzându-i părții vătămate

Lozovanu L. o daună în proporții considerabile.

solicitat casarea acesteia, invocînd faptul că, la momentul emiterii sentinței nu

erau prezenți avocatul, procurorul și nici translatorul. Mai mult ca atît, a indicat

că, rudele apropiate ale părții vătămate (mama acesteia) nu au dreptul de a da

declarații, deoarece sunt persoane cointeresate.

Totodată a menționat că, soția sa, Djurinscaia M. nu are nici o vină,

deoarece nu a cunoscut nimic despre acțiunile lui, el singur a săvîrșit

infracțiunea, recunoscînd vina integral, însă procurorul nu a dorit să încheie un

acord de recunoaștere a vinovăției.

2014 a fost respins apelul inculpatului ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Djurinschi B. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Colegiul penal a menționat că, pe lîngă recunoașterea vinovăției de către

inculpat, vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate se constată prin

cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală și cercetate în

ședințele instanței de fond, precum sunt: declarațiile părții vătămate Lozovanu

L., martorului Lozovanu (Stețco) E., procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 07.04.2013.

Referitor la argumentele inculpatului privind refuzul procurorului de a

încheia acordul de recunoaștere a vinovăției, instanța de apel le-a respins ca

fiind neîntemeiate, deoarece a conchis, că instanța de fond corect a dispus

respingerea demersului inculpatului Djurinschi B. privind încheierea unui acord

de recunoaștere a vinovăției, în legătură cu faptul că, procurorul participant la

examinarea cauzei a fost împotriva încheierii unui astfel de acord, menționând

despre faptul că, inculpatul Djurinschi B. inițial și-a recunoscut vinovăția parțial,

iar infracțiunea incriminată a fost săvîrșită în participație cu inculpata

Djurinscaia M.

În ce privește declarațiile martorului Lozovanu (Steșco) E., mama părții

vătămate Lozovanu L., care se afla acasă în momentul săvîrșirii infracțiunii,

instanța de apel a relevat, că martorul a fost audiat în conformitate cu

prevederile art. 90 alin.(1) și (10) Cod de procedură penală, iar declarațiile

acesteia au fost reținute ca fiind pertinente și concludente, deoarece

coroborează cu celelalte materiale ale cauzei. La fel, a indicat și prevederile art.

2

90 alin.(11) Cod de procedură penală, menționînd că martorul nu se află în

relație de rudenie cu inculpatul Djurinschi B.

Totodată, instanța de apel a considerat că este neîntemeiat și alt temei

invocat de către apelant, precum că la momentul emiterii sentinței nu erau

prezenți avocatul, procurorul și nici interpretul, deoarece potrivit procesului –

verbal al ședinței de judecată din 21 mai 2014 și prin recipisele de primire a

copiei de pe sentință, se confirmă faptul că la ședință au participat procurorul

din Procuratura sect. Buiucani, Zamă S., partea vătămată Lozovanu L., inculpații

Djurinschi B. și Djurinscaia M., precum și interpretul Finica N.

Colegiul penal a reținut și faptul că, inculpatul Djurinschi B. și apărătorul

acestuia nu au formulat obiecții asupra procesului – verbal al ședinței de

judecată din 21 mai 2014 în conformitate cu art. 336 alin.(7) Cod de procedură

penală.

Jereghi A. în numele inculpatului Djurinschi B., care solicită casarea acesteia,

invocînd temeiurile de drept prevăzute în art. 427 alin.(1) pct.6) și pct.11) Cod

de procedură penală.

În motivarea recursului invocă faptul, că instanța de apel nu s-a expus

asupra solicitării părții vătămate Lozovanu L., expuse de către aceasta în cadrul

ședinței de judecată în instanța de apel, care a declarat că s-a împăcat cu

inculpatul pe motiv că ultimul i-a restituit integral prejudiciul material, nu are

careva pretenții față de el și nu dorește să fie atras la răspundere penală, fiind

anexată și o declarație autentificată notarial în acest sens.

În opinia recurentului, instanța de apel urma să adopte o hotărîre de

încetare a procesului penal pe motivul retragerii plîngerii prealabile a părții

vătămate și împăcării cu inculpatul în conformitate cu prevederile art.art.275

alin.(6), 276 alin.(5), 285 alin. (2) pct.1), 332 alin.(1) Cod de procedură penală,

deoarece în aceste cazuri împăcarea poate interveni pînă la rămînerea definitivă

a hotărîrii judecătorești. În opinia recurentului, reieșind din prevederile art. 466

alin.(2) Cod de procedură penală, împăcarea în baza acestor temeiuri poate

interveni oricînd în cursul procesului penal: la urmărirea penală, în instanța de

fond, de apel, de recurs, dacă pentru unele infracțiuni nu există calea apelului.

declarat, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind

legală și întemeiată.

invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să

dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

3

În motivarea recursului depus avocatul a indicat temeiurile prevăzute la

art. 427 alin.(1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel : 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 11) persoana

condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege.

Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel sau se poate proceda

la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanță.

Potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care,

prin apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și,

dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția

materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și

agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă

infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au

fost corect aplicate.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor

invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia

urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de

procedură penală, deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în

instanța de recurs.

Potrivit art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel este

obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să

examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația

apelantului.

4

Verificând argumentele invocate în recursul depus în raport cu materialele

cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori

de drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțînd soluția sa fără

respectarea prevederilor legale, precum și a practicii judiciare stabilite.

Din materialele cauzei Colegiul lărgit a stabilit, că potrivit procesului –

verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 19 noiembrie 2014,

avocatul inculpatului Jereghi A. a solicitat încetarea cauzei penale pe motivul

împăcării părții vătămate Lozovanu L. cu inculpatul Djurinschi B., fiind anexată

la materialele dosarului declarația părții vătămate autentificată notarial în acest

sens, în care este indicat faptul că aceasta își retrage plîngerea, nu are pretenții

față de inculpat, s-a împăcat cu acesta, această solicitare fiind susținută și în

dezbaterile judiciare (f.d.38; 45-46, Vol. II).

Colegiul penal lărgit menționează că avocatul și-a întemeiat solicitarea în

baza prevederilor art. 276 alin.(1) Cod de procedură penală, menționînd că

aceasta este posibil de înfăptuit în instanța de apel potrivit prevederilor alin.(5)

al aceluiași articol, coroborat cu prevederile art. 466 Cod de procedură civilă,

precum și în conformitate cu practica judiciară stabilită și jurisprudența

constantă a CSJ.

Referitor la solicitarea avocatului și-au expus părerea inculpatul și partea

vătămată, care au susținut-o prin declarațiile date în instanța de apel și

contrasemnate de către aceștia (f .d. 42;43, Vol. II). Procurorul a solicitat

respingerea apelului, invocînd faptul că împăcarea părților nu este posibilă,

deoarece contravine prevederilor art. 109 alin.(2) Cod penal.

Analizînd decizia atacată, instanța de recurs constată că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra solicitării privind încetarea procesului penal pe motivul

împăcării părților invocate de avocatul inculpatului, de partea vătămată și de

către inculpatul Djurinschii B., lăsînd această solicitare fără soluționare.

Colegiul penal lărgit constată că erorile procesuale admise de către

instanța de apel la examinarea cauzei prezente, cad sub incidența prevederilor

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit constată, că circumstanțele

menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării deciziei instanței de

apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel de

către inculpat și apărător, asupra celor indicate în prezenta decizie, inclusiv și

asupra solicitării de încetare a procesului penal în temeiul împăcării părților

potrivit prevederilor legale, practicii judiciare stabilite, jurisprudenței CSJ,

5

precum și să dea răspuns la toate argumentele invocate de către partea apărării

în apel și în recurs.

penală, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Jereghi Anatolie în numele

inculpatului Djurinschi Boris, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014 în cauza penală privindu-l pe

Djurinschi Boris și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 10 iunie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Moraru Petru

6