1ra-428/2015 — art. 186 alin. 1 CP

1ra-428/2015 — art. 186 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-428/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

MORARU Petru

TOMA Nadejda

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Beruceașvili

Andrei în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, în cauza penală privind-o pe

CURTEVA Iulia Ivan, născută la 16 iulie

1989, originară și domiciliată în r-nul Ceadîr-Lunga,

sat. Valea Perjii, str. Cricova nr. 7.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.09.2012 – 22.07.2013;

Instanța de apel:

1). 04.09.2013 – 20.11.2013;

2). 16.09.2014 – 16.12.2014 rejudecată cauza;

Instanța de recurs:

1). 25.03.2014 – 24.06.2014 dispusă rejudecarea;

2). 04.03.2015 – 07.04.2015.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T:

I. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186 alin. (2) lit. c) și d) Cod

penal la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Curteva I. a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate N. Demerji și X. Rjanxinscaia a fost

admisă integral, cu dispunerea încasării de la Curteva I. în beneficiul acestora, în mod

solidar, prejudiciul material în cuantum de 1 100 lei.

1

22 august 2012, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

acces liber, a pătruns în vestiarul restaurantului „Planeta Shoushi”, amplasat pe bd.

Ștefan cel Mare, 103 din mun. Chișinău, de unde din gențile lui N. Dermenji și X.

Rjaxinscaia intenționat, pe ascuns, a sustras mijloace bănești în sumă de 1 100 lei de

la fiecare din geantă, în sumă totală de 2 200 lei, cauzîndu-le astfel părților vătămate o

daună materială în proporții considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, prin pătrunderea în încăpere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

avocatul A. Beruceașvili în numele inculpatei, solicitîndu-se casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și adoptarea unei hotărîri de încetare a procesului penal în privința

lui Curteva I., din motiv că au fost admise mai multe încălcări de procedură în cadrul

urmăririi penale, iar instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare probele

acuzării și nu s-a expus asupra argumentelor prezentate de către partea apărării.

2013 a fost admis apelul avocatului A. Beruceașvili declarat în numele inculpatei

Curteva I., a fost casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care s-a dispus

încetarea procesului penal în privința lui Curteva I. pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece există

alte circumstanțe care condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea ei la

răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate N. Demerji și X. Rjanxinscaia a fost

lăsată fără soluționare în temeiul art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală.

cum s-a constatat din materialele cauzei, Curteva I. nu posedă limba de stat, astfel

încît toate acțiunile de urmărire penală cu participarea ei urmau să fie efectuate în

limba rusă, sau cu participarea obligatorie a interpretului.

Însă, contrar celor statuate, instanța de fond a ajuns la o concluzie contradictorie,

precum că inculpata cunoaște limba de stat, iar în cadrul acțiunilor de urmărire penală

nu a fost necesară participarea obligatorie a interpretului. Or, reieșind din concluzia

instanței de judecată nici în cadrul judecării cauzei inculpata Curteva I. nu urma să fie

asigurată cu un interpret, însă conform procesului-verbal anexat la dosar, judecarea

cauzei a avut loc cu participarea interpreților: I. Calalb, N. Șvera, O. Garștea și I.

Bordeniuc. Respectiv, prin asigurarea inculpatei cu interpret, instanța de judecată a

2

recunoscut că dînsa nu cunoaște limba de stat la un nivel suficient pentru a înțelege

conținutul actelor de procedură și pentru a participa efectiv în ședința de judecată.

Din atare considerente, instanța de apel a conchis că toate actele procedurale,

inclusiv ordonanța de punere sub învinuire din 20.09.2012, sunt lovite de nulitate

absolută, iar învinuirea a fost înaintată cu încălcarea drepturilor fundamentale ale

inculpatei, ceea ce în consecință a dus la încetarea procesului penal în privința lui

Curteva I., încălcările depistate sunt evidente și nu pot sta la baza unei sentințe de

condamnare.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței de

condamnare în privința lui Curteva I.

Recurentul a invocat că probele prezentate de partea acuzării în ședința de

judecată dovedesc indubitabil vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii

incriminate, iar instanța de apel formal a aplicat prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, omițînd unele circumstanțe importante constatate de către

instanța de fond în cauza deferită judecății.

din 24 iunie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul, a fost casată

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

cauzei penale și prevederile legii, instanța de recurs a conchis că, fără a se expune

asupra condamnării sau achitării inculpatei, instanța de apel a admis apelul părții

apărării și a dispus încetarea procesului penal în privința lui Curteva I. pe art. 186 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs a considerat soluția respectivă neîntemeiată și

contrară prevederilor legale, menționînd că circumstanțele care exclud urmărirea

penală sunt prevăzute la art. 275 Cod de procedură penală, iar la etapa judecării cauzei

în instanța de judecată, procedura de încetare a procesului penal este reglementată de

prevederile art. 332 Cod de procedură penală. La art. 391 Cod de procedură penală,

sunt specificate cazurile în care se adoptă sentința de încetare a procesului penal,

astfel legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a procesului penal și

numai în pct. 6) se face trimitere la o normă de blanchetă - „există alte circumstanțe

care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală”.

Or, pct. 6) nominalizat repetă conținutul pct. 9) al art. 275 Cod de procedură

penală - circumstanțele care exclud urmărirea penală, însă cu o importantă

concretizare, și anume, acele circumstanțe care exclud sau condiționează desfășurarea

urmăririi penale trebuie să fie „prevăzute de lege”. Prin existența altor circumstanțe,

3

care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală, pot fi reținute și cazurile prevăzute de art. 57-58, art. 217 alin. (5), art. 325

alin. (4) Cod penal, care prevăd expres liberarea persoanei de răspunderea penală în

cazul prezenței anumitor circumstanțe.

Așa fiind, noțiunea de „alte circumstanțe”, prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 391

Cod de procedură penală, urmează a fi interpretată numai în sensul „circumstanțelor

prevăzute de lege”. Prin urmare, presupusele încălcări a legii procesual-penale

constatate de instanța de apel, enunțate supra, nu cad sub incidența „altor

circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud

urmărirea penală”.

Cu privire la alegațiile recurentului aduse în textul recursului privitor la

concluziile instanței de apel că pe parcursul urmăririi penale au fost comise încălcări a

prevederilor legale, și anume, toate acțiunile de urmărire penală cu participarea

inculpatei au avut loc fără participarea interpretului, iar aceasta nu posedă limba de

stat, instanța de recurs a relevat următoarele.

Or, aceste împrejurări au fost apreciate de instanța de apel ca o încălcare a art.

251 alin. (2) Cod de procedură penală – participarea obligatorie a interpretului și

încălcarea nominalizată, este una esențială a Legii, care atrage nulitatea probelor

administrate la urmărirea penală de către organul de urmărire penală sau de către

procuror nemijlocit.

Prin urmare, instanța de apel constatînd asemenea circumstanțe, urma să verifice

toate probele conform prevederilor art. 100 și 101 Cod de procedură penală, deoarece

nu toate actele cauzei penale sunt nule și nu toate probele din dosar pot fi excluse din

simplu motiv că la urmărirea penală s-a încălcat dreptul inculpatei de a fi asistată de

interpret.

Mai mult, instanța de recurs a specificat că circumstanțele stabilite de instanța de

apel, care au dus la încetarea procesului nu au fost verificate pe deplin, or, ele sunt în

contradicție cu declarațiile martorului Vl. Babii, care a susținut că Curteva I. cunoaște

limba de stat.

din 16 decembrie 2014, din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

a fost admis parțial apelul apărătorului A. Beruceașvili declarat în numele inculpatei

Curteva I., cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit căreia Curteva I. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186

alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, adică 6000 lei.

actele cauzei a constatat că Curteva I., la 22.08.2012, aproximativ pe la orele 16.30 -

20.30, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin acces liber a

pătruns în vestiarul restaurantului „Planeta Shoushi”, amplasat pe bd. Ștefan cel Mare

103 din mun. Chișinău, unde din gențile lui Dermenji N. și Rjaxinscaia X. intenționat,

4

pe ascuns, a sustras mijloacele bănești în sumă de 1100 lei de la fiecare, în sumă totală

de 2200 lei, fapt prin care le-a cauzat părților vătămate o daună materială în proporții

esențiale.

Astfel, inculpata prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de art. 186

alin. (l) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții esențiale.

Or, instanța de apel a apreciat, ca nefondată, poziția apelantului referitor la

faptul că, prin derogare de la prevederile art.17 Cod de procedură penală și art. 6 din

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, procurorul a efectuat în lipsa

interpretului următoarele acțiuni de urmărire penală cu participarea lui Curteva I.:

înaintarea învinuirii (f. d. 42-43, vol. I), aducerea la cunoștință a drepturilor și

obligațiilor (f. d. 44, vol. I), interogarea în calitate de învinuită (f. d. 45, vol. I),

informarea despre finisarea urmăririi penale și aducerea la cunoștință a materialelor

urmăririi penale, întocmirea rechizitoriului, deoarece nu toate actele cauzei penale

sunt nule și nu toate probele din dosar pot fi excluse din simplu motiv că la urmărirea

penală s-a încălcat dreptul inculpatei de a fi asistată de un interpret.

Mai mult ca atît, s-a mai specificat că circumstanțele invocate de apelant vin în

contradicție cu declarațiile martorului Vl. Babii, care a susținut că Curteva I. cunoaște

limba de stat. De asemenea, inculpata la urmărirea penală, fiind audiată în calitate de

bănuită, personal, cu scris de mînă și-a recunoscut vina pe deplin, căindu-se sincer de

cele comise (f. d. 38-verso, vol. I).

În ceea ce privește calificarea juridică a acțiunilor inculpatei, instanța de apel a

menționat că Curteva I., potrivit rechizitoriului, a fost învinuită de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal - furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt

loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Însă, reieșind din prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal caracterul considerabil

sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea,

cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul

acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial

asupra stării materiale a victimei.

Prin urmare, dauna cauzată de inculpată părților vătămate a fost considerată de

instanța de apel drept una esențială, luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victime, starea materială și venitul acestora, deoarece

paguba pricinuită de către inculpată în mărime de 1100 lei, pentru fiecare parte

vătămată, incontestabil, nu poate fi considerată daună considerabilă, fapt care și a dus

la necesitatea recalificării acțiunilor lui Curteva I. de la art. 186 alin. (2) lit. c) și d)

Cod penal, la art. 186 alin. (l) Cod penal, or, ambele părți vătămate la momentul

furtului lucrau, aveau un salariu constant și prin urmare, suma de 1100 lei, pentru

5

fiecare, incontestabil constituie o daună esențială, această sumă fiind puțin mai mare

decît dauna materială în proporții mici care este de pînă la 500 lei.

Beruceașvili A., acționînd în numele inculpatei, a declarat recurs ordinar solicitînd

casarea acesteia și dispunerea achitării lui Curteva I. de cele incriminate prin actul de

sesizare a instanței.

În esență, recurentul specifică în textul recursului că instanța de apel, adoptînd

soluția de condamnare a inculpatei în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, urma să

dispună și încetarea procesului penal în privința acesteia, din motivul expirării

termenului de prescripție.

Totodată, partea apărării atrage atenție instanței de recurs asupra faptului că la

etapa judecării apelului au fost invocate mai multe încălcări de procedură, admise la

etapa urmăririi penale și la judecarea cauzei în instanța de fond, care în ansamblu duc

la nulitatea actului de învinuire și probelor administrate la dosar.

De asemenea, apărătorul a specificat că se pune la îndoială legalitatea participării

avocatului Bajurean Gh. în calitate de apărător al inculpatei la etapa urmării penale și

critică concluziile instanțelor privitor la faptul cunoașterii de către inculpată a limbii

de stat și privind necesitatea participării interpretului.

Astfel, în opinia recurentului după constatarea nulității mai multor probe,

instanța de apel urma să pronunțe o sentință de achitare în privința lui Curteva I. în

baza art. 390 alin. (l) pct. 2) Cod de procedură penală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul ordinar declarat pe prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de

apel și dispunerea încetării procesului penal în privința lui Curteva I., din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de autorul acestuia.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărîrii atacate și

cu dispunerea încetării procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care

a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, instanța de recurs este în drept să

verifice dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

6

Or, rațiunea exercitării căi de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în preîntîmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul justiției, iar

controlul judecătoresc, pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic inferioare.

În acest context, revenind la textul recursului ordinar declarat de avocatul A.

Beruceașvili în numele inculpatei Curteva I., instanța constată că titularul dreptului de

recurs își întemeiază cererea, în drept, pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11)

Cod de procedură penală. Pct. 6) menționat, stipulează că hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Pct.

11) se referă la situația cînd aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o altă lege.

Astfel, statuînd asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit, verificînd minuțios decizia recurată în raport cu criticele

menționate supra, constată că instanța de apel la adoptarea soluției de admitere

parțială a apelului apărătorului cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit căreia Curteva I. a fost recunoscută vinovată și condamnată

în baza art. 186 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale,

nu a respectat întocmai prevederile legale, adoptînd o soluție greșită în speța discutată,

în partea stabilirii pedepsei.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestei concluzii reieșind din următoarele

considerente.

În primul rînd, privitor la alegațiile recurentului ce țin de faptul că instanța de

apel greșit a dispus condamnarea lui Curteva I. în baza art. 186 alin (1) Cod penal și a

dat o apreciere eronată probelor administrate, Colegiul penal lărgit relevă că, instanța

de apel, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le

sub aspectul pertinenții și concludenții, atît pe cele obținute în cadrul urmăririi penale,

cît și în cadrul ședințelor de judecată, cît ale apărării, atît și ale acuzării, fapt ce face,

ca concluzia instanței de apel despre vinovăția lui Curteva I. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul hotărîrii atacate, care, în coroborare, demonstrează complet vina

inculpatei de infracțiunea incriminată, astfel instanța de recurs consideră justă

concluzia instanței de apel referitor la corectitudinea stabilirii stării de fapt în cauză și

calificarea acțiunilor reținute în sarcina inculpatei.

Mai mult, față de cele ce preced se mai relevă că regula generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapă a

procedurilor instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și

7

de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză.

Totodată, pe această linie de considerente se specifică că, pentru a constitui caz

de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă

de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o

susține.

În cauza deferită judecății astfel de erori nu au fost constatate de către instanța de

recurs, iar criticele privitor la chestiunea de apreciere a probelor, nu vor fi preluate

pentru examinare.

În continuare, privitor la alegațiile apărătorul ce țin de achitarea inculpatei,

Colegiul penal făcînd o analiza minuțioasă a materialelor cauzei, constată că acestea

sunt vădit nefondate, iar instanța de apel corect și-a motivat soluția de respingere a

argumentelor invocate de apărător sub acest aspect.

Într-o altă ordine de idei, se specifică că, la caz, este incident temeiul reglementat

de art. 60 Cod penal, adică survenirea prescripției pentru tragerea la răspunderea

penală, care de altfel a fost invocat și de autorul recursului.

Înainte de a formula argumentele instanței de recurs privitor la temeiul

reglementat de art. 60 Cod penal, se reiterează că, potrivit jurisprudenței constante a

Curții Europene pentru Drepturile Omului, una din modalitățile de încălcare a

principiului securității raporturilor juridice, constatate de Curte în cazurile

moldovenești, a fost ignorarea de către instanțele naționale a termenului de

prescripție. Curtea a menționat în nenumărate rînduri că rolul pe care îl au termenele

de prescripție este unul foarte important atunci cînd acestea sunt interpretate în lumina

preambulului Convenției, preambul care declară preeminența dreptului ca fiind parte a

patrimoniului comun al Statelor contractante.

În acest sens, Curtea Europeană a considerat că nimic nu poate împiedica

instanțele naționale de a verifica și aplica termenul de prescripție, dacă acesta este

incident cauzei. Prin urmare, interpretarea dată de către instanțele naționale regulilor

referitoare la calcularea termenului de prescripție a avut un efect care era incompatibil

cu principiul securității raporturilor juridice garantat de articolul 6 al Convenției.

La caz, se constată că Curteva I. a fost pusă sub învinuire și ulterior condamnată

de instanța de fond în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, pentru care legea

penală prevede sancțiunea sub formă de amendă în mărime de la 300 la 1000 unități

convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore,

sau închisoare de pînă la 4 ani, atribuind această infracțiune la categoria celor mai

puțin grave.

8

Ulterior, după dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de recurs, instanța

de apel a statuat asupra încadrării juridice a acțiunilor inculpatei în baza art. 186 alin.

(1) Cod penal, dispunîndu-se condamnarea acesteia la amendă în mărime de 300

unități convenționale.

Sancțiunea art. 186 alin. (1) Cod penal prevede ca pedepse principale - amendă

în mărime de pînă la 300 unități convenționale, sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 120 la 240 de ore, sau închisoare de pînă la 2 ani.

Conform art. 16 Cod penal, se consideră infracțiuni ușoare faptele pentru care

legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 2 ani

inclusiv.

Art. 60 Cod penal stipulează că persoana se liberează de răspundere penală dacă

din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni ușoare.

Din materialele cauzei se constată că fapta pentru care inculpata a fost

condamnată în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, a fost comisă de aceasta la data de 22

august 2012.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 60 Cod penal,

prescripția curge din ziua săvîrșirii infracțiunii și pînă la data rămînerii definitive a

hotărîrii instanței de judecată.

Curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvîrșit infracțiunea se

sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea

prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul autodenunțării.

Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvîrșirii

infracțiunii au trecut 25 de ani și prescripția nu a fost întreruptă prin săvîrșirea unei

noi infracțiuni.

În atare situație, se constată că termenul de prescripție pentru infracțiunea

săvîrșită de Curteva I., în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, a început a curge din

momentul săvîrșirii infracțiunii – 22 august 2012 și a curs pînă la momentul

pronunțării deciziei instanței de apel, adică la 16 decembrie 2014.

Așadar, făcînd un calcul matematic simplu, instanța de recurs specifică că de la

data săvîrșirii infracțiunii ușoare pentru care Curteva I. a fost condamnată în prezenta

cauză penală, pînă la pronunțarea deciziei instanței de apel din 16 decembrie 2014, s-

au scurs 2 ani, 3 luni și 24 zile.

Prin urmare, dat fiind faptul că expirase termenul de prescripție prevăzut de art.

60 Cod penal, pentru eliberarea persoanei de răspundere penală, instanța de apel

eronat a dispus condamnarea acesteia.

Din considerentele enunțate, constatările instanței de apel cu referire la aplicarea

pedepsei și condamnarea inculpatei sunt greșite, iar instanța de apel prin neaplicarea

prevederilor art. 60 Cod penal în privința lui Curteva I., a admis o eroare de drept,

care a afectat soluția adoptată de instanța ierarhic inferioară.

9

Cauza penală nu a fost judecată în mod echitabil, fiind încălcate esențial

drepturile inculpatei garantate de Constituția Republicii Moldova și de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, iar această încălcare de lege echivalează cu o eroare

judiciară, care urmează a fi corectată de către instanța de recurs.

În consecință, în speța dată se constată circumstanța prevăzută de art. 60 alin. (1)

lit. a) Cod penal, care condiționează excluderea tragerii la răspundere penală,

circumstanța, care conform alin. (1) art. 332 Cod de procedură penală, duce nemijlocit

la încetarea procesului penal în ședința de judecată, or articolul nominalizat prevede

că în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă.

În lumina lacunelor descrise mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că erorile

procesuale admise de către instanța de apel cad sub incidența temeiul descris în art.

427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală și urmează a fi corectate de instanța de

recurs, prin admiterea cererii de recurs, rejudecarea cauzei și dispunerea încetării

procesului penal în privința lui Curteva I. în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală a

acesteia.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Beruceașvili Andrei în numele

inculpatei, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

decembrie 2014, cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui Curteva Iulia

Ivan în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 07 mai 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător TIMOFTI Vladimir

Judecător MORARU Petru

Judecător TOMA Nadejda

10