1ra-829/2014 — 186 al. 2
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 186 al. 2
- Temei legal
- 186 al. 2
1ra-829/2014 — 186 al. 2 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-829/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
10 iunie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Iurie
Bejenaru,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui,
Dodița Lavrentie Dumitru, născut la 01 februarie
1978, originar din Drochia și domiciliat în s.
Mihăileni, r-nul Rîșcani,
Datele referitoare la examinarea cauzei:
de la 25 iunie 2013 pînă la 02 septembrie 2013
(prima instanță)
de la 03 decembrie 2013 pînă la 22 ianuarie 2014
(instanța de apel)
de la 25 martie 2014 pînă la 10 iunie 2014
(instanța de recurs).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința judecătoriei mun. Bălți din 02 septembrie 2013 Dodița Lavrentie
Dumitru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal la 1 (unu) an 6
(șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cauza fiind
examinată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.
Potrivit sentinței s-a stabilit că inculpatul, acționînd în mod intenționat și
urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, la 13.05.2013, în perioada de timp
între orele 12:00-20:00, folosindu-se de faptul că nu este observat de nimeni, a pătruns
prin geamul deschis, în apartamentul nr. 82, amplasat pe str. N. Iorga 22 din mun. Bălți, de
unde a sustras pe ascuns, de pe noptiera de lîngă geam, un notebook de model Acer, la preț
de 7750 lei, împreună cu încărcător și mouse, la preț de 50 lei, cauzînd astfel părții
vătămate , Zalevschi Mihail, o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de
7800 lei.
Sentința a fost atacată de către avocat în numele inculpatului și inculpat, care au
solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care procesul penal să fie încetat în legătură cu împăcarea părților.
În motivarea apelului înaintat, avocatul și inculpatul au indicat că inculpatul s-a
împăcat cu partea vătămată, însă datorită faptului că primului nu i-a fost acordat termen
pentru a iniția procedura de împăcare în instanța de fond, acest fapt nu a fost documentat
corespunzător. Totodată, ulterior partea vătămată a întocmit o cerere cu privire la
1
împăcarea cu inculpatul, autentificată notarial, pe care o vor prezenta în ședința instanței
de apel.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, care a
fost pronunțată integral la 05 februarie 2014, apelul declarat a fost admis, fiind casată
sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță
prin care:
- în temeiul art. art. 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a
fost încetat procesul penal de învinuire a inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d)
Cod penal, potivit art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că la soluționarea
posibilității admiterii cererii de împăcare a părților în instanța de apel, respectiva întrebare
a fost ridicată în cadrul judecării cauzei penale în instanța de fond, pînă la retragerea
completului de judecată pentru deliberare, urmînd a fi soluționată prin citarea și audierea
părții vătămate în acest sens. Însă, instanța refuzîndu-i inculpatului acordarea termenului
solicitat pentru soluționarea întrebărilor legate de împăcare, nu numai că nu a admis-o,
deși legea o permitea și părțile au făcut declarațiile respective privitor la împăcare, ci l-a
lezat într-un drept garantat de legea procesual-penală. În această situație, ținînd cont de
faptul, că împăcarea era o problemă de drept, ce ținea de legalitatea sentinței, procedura ei
fiind inițiată la faza judecării cauzei, instanța de apel a considerat posibilă înlăturarea
respectivei erori prin examinarea ei în ordine de apel.
Stabilind că procedura de împăcare a fost inițiată de către inculpat încă la ședința
instanței de fond, fiind susținută de către partea vătămată prin cererea notarial
autentificată, instanța de apel a constatat necesitatea încetării procesului penal în legătură
cu împăcarea părților.
Decizia instanței apel este atacată de către procuror, care a fost înregistrat la
Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 28 februarie 2014 și care, în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, deoarece apelul a fost
greșit admis, cu menținerea sentinței.
În motivarea recursului declarat, procurorul indică că pînă la retragerea completului
de judecată pentru deliberare, nu a fost înaintată nici o cerere de împăcare de către partea
vătămată, motiv pentru care consideră neîntemeiată soluția instanței de apel.
6.1 Pe cauză nu au fost înaintate referințe de către părți.
Judecînd recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit
concluzionează că recursul procurorului urmează a fi admis din următoarele considerente.
Analizînd lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că judecarea cauzei în fond
a avut loc fără participarea părții vătămate, care la 30.07.2013 a depus cerere de examinare
a cauzei în lipsa sa (f.d. 72) și care a fost acceptată ulterior de părți și de către instanța de
fond (f.d. 89).
Totodată, s-a constatat că pînă la retragerea completului de judecată al instanței de
fond pentru deliberare, nu a fost înaintată nici o cerere de împăcare de la părți, ci doar
inculpatul a înaintat la 02.09.2013, o cerere prin care a solicitat amînarea continuării
examinării cauzei pentru o altă dată, cu scopul de a se împăca cu partea vătămată (f.d. 95).
Cererea dată a fost respinsă de către instanța de fond, din motiv că inculpatul a avut
suficient timp pînă atunci să soluționeze problema împăcării cu partea vătămată, la aceeași
dată fiind finisată cercetarea judecătorească și pronunțată sentința.
În aceeași ordine de idei, se constată că potrivit art. 109 alin. (2) Cod penal,
împăcarea produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la
2
retragerea completului de judecată pentru deliberare, avîndu-se în vedere retragerea
pentru deliberare a completului de judecată al instanței de fond.
La fel, Colegiul penal lărgit remarcă că împăcarea părților poate avea loc în lipsa
părții vătămate, însă, avînd în vedere că împăcarea este personală, voința părții vătămate
trebuie să fie exprimată printr-o declarație (cerere), autentificată notarial. În acest sens, s-a
constatat că astfel de cerere a fost întocmită de către partea vătămată, însă abia la 04
septembrie 2013 (f.d.119), adică după retragerea instanței de fond pentru deliberare și
pronunțarea sentinței, fapt care a făcut imposibilă soluționarea cererii de împăcare de către
instanța de fond.
Urmare a celor indicate supra, rezultă că instanța de apel greșit a concluzionat faptul
că pînă la retragerea completului de judecată al instanței de fond pentru deliberare, a fost
ridicată problema împăcării. Aceasta, deoarece de către instanța de fond a fost dispusă
examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, care putea înainta o cerere de împăcare
(autentificată notarial) pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare, însă
nu a făcut acest lucru, iar cererea de amînare a examinării cauzei înaintată de către
inculpat, nu echivala cu înaintarea unei cereri de împăcare și nici nu presupunea citarea
părții vătămate în ședința instanței de fond, odată ce a fost acceptată examinarea cauzei în
lipsa acesteia.
Astfel, eroarea comisă de către instanța de apel urmează a fi corectată de către
instanța de recurs, prin adoptarea soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod
de procedură penală – casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
22 ianuarie 2014 și menținerea sentinței judecătoriei mun. Bălți din 02 septembrie 2013,
prin care Dodița Lavrentie Dumitru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d)
Cod penal la 1 (unu) an 6 (șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de
tip închis, deoarece apelul a fost greșit admis.
În conformitate cu art. art. 338, 434, 435 alin. (1), pct. 2), lit. a) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții
de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui Dodița Lavrentie Dumitru, cu
menținerea sentinței judecătoriei mun. Bălți din 02 septembrie 2013, prin care Dodița
Lavrentie Dumitru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal la 1
(unu) an 6 (șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 iulie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
Constantin Alerguș
Iurie Bejenaru
3