1ra-805/2015 — art.287 alin. 1, 349 alin. 1/1 CP

1ra-805/2015 — art.287 alin. 1, 349 alin. 1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-805/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron

Constantin prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Culbida Alic Petru ,

născut la 24 februarie 1978, originar din s. Geamăna, r-nul

Anenii Noi, domiciliat în mun. Chișinău, str. Ismail, nr. 116/10,

ap. 8

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 27 iunie 2014 - pînă la 02 februarie 2015; (instanța de

fond);

apel);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Culbida Alic a fost condamnat:

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 8 luni închisoare;

- în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate definitiv i-a

fost stabilită pedeapsa 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

1

la 13 aprilie 2014, aproximativ la 2310, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflîndu-se în incinta vulcanizării SRL ”Densing” amplasată în mun. Chișinău,

str. Ismail, nr. 103, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică,

printr-un cinism și obrăznicie deosebită față de societate, a aplicat lovituri cu

pumnii și picioarele în automobilele parcate pe teritoriu, a deteriorat utilajul

de serviciu, sistînd activitatea vulcanizării, după care, fără careva motive l-a

mușcat de degetul mijlociu al mîinii stîngi pe cet. Țurcan Viorel, cauzîndu-i

dureri fizice.

Tot el, Culbida Alic la 13 aprilie 2014, la ora 2331 a manifestat un

comportament agresiv față de colaboratorii de poliție Coșman Roman și

Oleinic Nicu, care se aflau în exercițiul funcției la menținerea ordinii publice

în componența echipajului ”902” și care în baza informației primite s-au

deplasat pe str. Ismail, nr. 103, unde inculpatul s-a exprimat în adresa

acestora cu cuvinte necenzurate și nu s-a conformat cerințelor legale ale

colaboratorilor de poliție, le-a opus rezistență și i-a amenințat cu vătămarea

integrității corporale. În continuare, fiindu-i aplicate cătușile, Culbida Alic l-a

mușcat de piciorul drept pe polițistul Coșman Roman, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1614 din 14 aprilie 2014, vătămări

corporale neînsemnate.

blîndețea pedepsei, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri

de condamnare a lui Culbida Alic în baza art. 287 alin. (1) lit. a) Cod penal, la

1 an și 4 luni închisoare, iar în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, la 1 an și 4

luni închisoare. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv să-i fie numită pedeapsa de 2

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului s-a invocat că, instanța de fond greșit a ajuns

la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin

stabilirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nefiind

luate în calcul toate circumstanțele cauzei, motivul și rolul acestuia la

comiterea infracțiunilor, precum și faptul că Culbida Alic anterior a fost

condamnat.

2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută hotărîrea

2

contestată.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Totodată, instanța de apel a conchis că la stabilirea pedepsei

inculpatului prima instanță conducîndu-se de prevederile art. 75 Cod penal,

corect a individualizat pedeapsa și just ținînd cont de faptul că inculpatul a

recunoscut vina, s-a căit de cele comise, și-a cerut iertare de la părțile

vătămate, care nu au careva pretenții față de acesta, are la întreținere 2 copii

minori, a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

contestat-o acuzatorul de stat, care, invocînd temeiurile de drept prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială

a deciziei contestate în partea numirii pedepsei lui Culbida Alic, cu

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, invocînd că instanța de apel la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de explicațiile Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 “Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”, de art. 61, 75 Cod penal, precum și de faptul

că inculpatul anterior a fost condamnat, unde fiindu-i stabilită o pedeapsă

condiționată nu și-a făcut concluziile respective și din nou a comis două

infracțiuni cu intenție, mai puțin grave. Consideră că instanța neîntemeiat a

aplicat în privința lui Culbida Alic prevederile art. 90 Cod penal, fără a ține

cont de motivul și rolul acestuia la comiterea infracțiunilor.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

3

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă temei de recurs

pct. 6), 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția , ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate, Colegiul

penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în speța dată.

Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrile contestate în partea pedepsei,

nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, instanța de recurs consideră, că în mod just instanța de apel a

menținut sentința primei instanțe, concluzionînd că la soluționarea chestiunii

cu privire la pedeapsa inculpatului, instanța de fond echitabil a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise,

persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,

examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală, corect menționînd că scopul pedepsei poate fi atins fără

punerea în executare a pedepsei.

Așadar, lui Culbida Alic în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 8 luni și respectiv în baza art.

349 alin. (11) Cod penal, 1 an, iar în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1)

Cod penal, definitiv i-a fost stabilit 1 an și 6 luni închisoare, executarea

pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu

4

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5

ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin.(4) al art. 90 Cod penal fac

doar infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cît și în cazul

recidivei.

În continuare Colegiul menționează că, sancțiunea art. 287 alin. (1) și

349 alin. (11) Cod penal, în baza cărora a fost condamnat Culbida Alic, prevăd

pedeapsa închisorii de pînă la 3 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, acestea

fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, în speță nefiind

prezentă

starea de recidivă.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată, urmează să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul săvîrșirii, de persoana celui

vinovat de toate circumstanțele cauzei.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de individualizare

5

a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia.

Astfel, faptul că inculpatul a comis două infracțiuni mai puțin grave, a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, părțile vătămate nu au careva

pretenții față de acesta, au permis instanței de judecată, să-i aplice lui Culbida

Alic o pedeapsă echitabilă, care corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90

Cod penal, hotărîre, pe care Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și

legală.

Argumentul invocat de recurent precum că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse privative de

libertate deoarece Culbida Alic anterior a mai fost condamnat, iar dînsul nu

și-a făcut careva concluzii și din nou a comis două infracțiuni cu intenție,

Colegiul penal îl respinge ca neîntemeiat, or potrivit art. 111 alin. (1) lit. c)

Cod penal, se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele

condamnate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei dacă, în

termenul de probă, condamnarea cu suspendarea executării pedepsei nu a

fost anulată.

Referitor la argumentul menționat de acuzatorul de stat precum că

Culbida Alic în cadrul urmăririi penale nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunilor incriminate, Colegiul penal relevă că potrivit prevederilor art.

64 alin. (1) pct. 8) și art. 66 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

recunoașterea sau nerecunoașterea vinovăției este un drept al persoanei

bănuite sau învinuite și nu o obligație a acesteia.

Totodată, instanța de recurs relevă că, categoriile pedepselor sunt

expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă –

amendă, pînă la cea mai aspră – detențiune pe viață.

Revenind la speța supusă judecării instanța de recurs relevă că, normele

penale în baza cărora a fost condamnat Culbida Alic (art. 287 alin. (1) și 349

alin. (11) Cod penal), prevăd pedepse alternative – amenda, muncă

neremunerată în folosul comunității sau închisoare.

Generalizînd cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că instanțele

6

de fond ținînd cont de gravitatea infracțiunii, precum și de persoana

inculpatului, corect i-au stabilit acestuia pedeapsa închisorii pe un termen de

1 an și 6 luni, iar la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu au fost

stabilite careva impedimente.

Analizînd materialele cauzei în raport cu motivele invocate în prezentul

recurs, Colegiul penal nu constată vre-o eroare de drept ce ar afecta

legalitatea hotărîrii judecătorești contestate de către procuror, impunându-se

în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2015, în

cauza penală în privința lui Culbida Alic Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 20 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7