1ra-1680/2014 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1680/2014 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1680/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

05 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Domente Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 05 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 iunie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Alexa Petru Constantin, născut la 05 aprilie

1969, originar din s. Dereneu, r-nul Călărași și

domiciliat în mun. Chișinău, str. Dimo 14, ap. 33.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.12.2012 – 05.03.2014;

Instanța de apel: 24.03.2014 – 20.06.2014;

Instanța de recurs: 30.09.2014 – 05.11.2014.

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani

închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Procesul penal în privința lui Alexa P. învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 109 Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților.

Acțiunea civilă înaintată de Prijilevschi S. a fost admisă, cu dispunerea încasării de

la Alexa P. în beneficiul primului a prejudiciului în cuantum de 900 euro, sau

echivalentul acestuia în lei la momentul executării hotărîrii.

luna martie 2012, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflîndu-se

în preajma hotelului „Codru” situat pe str. 31 august 1989, nr. 127 din mun. Chișinău,

1

prin înșelăciune și abuz de încredere, prezentîndu-se în calitate de polițist, sub pretextul

înmatriculării în Republica Moldova a automobilului de model „BMW-730 DA”, anul

fabricării 1999, cu numerele de înmatriculare străine și știind cu certitudine că

automobilul vizat este mai vechi de 7 ani și nu poate fi vămuit și înmatriculat în

Republica Moldova, a primit de la S. Prijilevschi bani în sumă de 900 euro, care conform

ratei oficiale medii a BNM, la momentul respectiv, constituia echivalentul a 14 068 lei,

după care, acționînd cu intenție directă, din motive de profit, automobilul nu 1-a

înmatriculat, iar banii primiți i-a însușit, astfel cauzîndu-i ultimului un prejudiciu material

în proporții considerabile.

Tot Alexa P. în luna iunie 2012, aflîndu-se pe str. Cornului 10, mun. Chișinău, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul asigurării cu lemne pentru foc, a primit de

la Chiriac Vl. sumă de 5000 lei, promițîndu-i ultimului procurarea lemnelor cu livrarea

acestora la domiciliul. Sub diferite pretexte ezita îndeplinirea promisiunilor asumate, prin

care fapt i-a cauzat ultimului un prejudiciu material în sumă de 5000 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere și în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, cu cauzarea de daune considerabile.

de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către acuzatorul de

stat și inculpat.

3.1 Acuzatorul de stat a atacat sentința din motivul blîndeții pedepsei, iar în cererea

de apel a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care Alexa P. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

articolul 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și condamnat la 4 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere în instituții, organizații și de a exercita activități în domeniul gestionării de

bunuri și mijloace financiare pe un termen de 4 ani.

În susținerea celor invocate, apelantul a menționat că la aplicarea pedepsei în

privința inculpatului instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanțele ce

justifică aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții, totodată, nu a ținut seama de gravitatea, motivul și scopul infracțiunii

comise și de faptul că prejudiciul material nu a fost recuperat, iar inculpatul anterior a

fost condamnat pentru infracțiuni similare, se caracterizează negativ, la fel că aplicarea

pedepsei complementare este obligatorie potrivit legii.

3.2. Inculpatul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care dînsul să fie achitat

de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.(l) și 190 alin (2) lit. c) Cod penal,

din motivul că faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii.

2

Apelantul a invocat că probele puse la baza sentinței de condamnare nu dovedesc

vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunilor imputate, astfel solicitînd să fie dată o nouă

apreciere probelor administrate în cauză și să fie achitat, deoarece faptele lui nu întrunesc

elementele infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.(l) și 190 alin (2) lit. c) Cod penal.

declarat de inculpatul Alexa P. împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, iar apelul

acuzatorului de stat a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii

pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, după cum urmează.

Alexa P. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o

anumită activitate în domeniul activității antreprenoriale și gestionării bunurilor materiale

pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

argumentele invocate în apel de către procuror, ce vizează pedeapsa aplicată inculpatului,

sunt întemeiate, iar instanța de fond soluționînd chestiunea privind individualizarea

pedepsei, n-a acordat deplină eficiență prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

În sentință lipsește argumentarea instanței de fond privind neaplicarea pedepsei

complimentare, obligatorie, prevăzută de sancțiunea art. 190 alin. (2), lit. c) Cod penal în

privința lui Alexa P., de asemenea, nu este motivată nici măsura minimă de pedeapsă

stabilită inculpatului.

Pin urmare, instanța de apel a conchis că, procedînd în asemenea mod, prima

instanță a aplicat o pedeapsă în alte limite decît cele prevăzute de lege, eroare care

urmează a fi corectată la judecarea cauzei în apel.

Așadar, conform art. 16 alin.(4) Cod penal, fapta prevăzută la art. 190 alin.(2), lit. c)

Cod penal, se califică ca infracțiune gravă. Sancțiunea art. 190 alin.(2), lit. c) Cod penal,

prevede obligatoriu - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

Deci, în cazul în care aplicarea pedepsei complimentare este prevăzută în textul

legii, ca fiind obligatorie și lipsește motivarea corespunzătoare privind înlăturarea

acesteia în temeiul art.78 alin.(2) Cod de procedură, se conchide că instanța eronat a

individualizat pedeapsa aplicată inculpatului.

Totodată, instanța de apel a statuat că este motivată concluzia primei instanțe

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în cauza supusă judecării, astfel, prin

condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei, inculpatului fiindu-i oferită o șansă

de corectare și reeducare în condiții non-privative de libertate.

Cu privire la motivele invocate de apelant - inculpatul, ce vizează ilegalitatea

sentinței în partea condamnării acestuia pe ambele capete de invinuire, fiind solicitată

achitarea, acestea se apreciază ca fiind nefondate.

Or, urmărirea penală și judecarea cauzei în fond s-au desfășurat cu respectarea

procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu s-au constatat încălcări care atrag nulitatea

3

actelor procedurale efectuate. Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul

sentinței. Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de articolul 394

alin.(l) și (2) Cod de procedură penală.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute

legal, sînt admisibile și au fost apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală.

Concluziile primei instanțe sînt motivate și argumentate din punct de vedere al

temeiniciei și legalității, care au dus la soluția de condamnare a inculpatului. Instanța de

apel este solidară cu concluziile respective, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta

acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În continuare, instanța de apel a menționat că, față de lucrul judecat de prima

instanță, se constată motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele

reținute în sarcina inculpatului, astfel aceasta fiind în corespundere cu exigențele art. 6

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrînd cu prisosință soluția dată de

prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia adoptată, arătînd în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(Hotărîrea CtEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).

În contextul considerentelor relevate, instanța de apel a conchis asupra

netemeiniciei argumentelor invocate de inculpat, în sensul cerințelor de achitare,

apreciindu-le ca nefondate.

declarat recurs ordinar, potrivit căruia solicită casarea hotărîrilor judecătorești pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare în privința lui Alexa P. și adoptarea unei hotărîri de

achitare, din motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii.

În esență, recurentul specifică că materialul probator pus la baza condamnării

inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu demonstrează indubitabil

vinovăția acestuia de cele incriminate, iar probele cercetate de instanțe nu au fost

apreciate la justa valoare.

De asemenea, în cadrul cercetării judecătorești nu s-a demonstrat scopul de

cupiditate urmărit de inculpat, or acesta rezultă doar din declarațiile date de partea

vătămată S. Prijilevschi.

Cît privește capătul de învinuire imputat lui Alexa P. în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, apărătorul menționează că instanțele nu au reținut faptul că partea vătămată

Chiriac Vl. a specificat în declarațiile sale că, între dînsul și inculpat au existat niște

relații civile, fiindu-i ulterior furnizată marfa solicitată, însă Chiriac Vl. nu a fost

4

mulțumit de calitatea acesteia și a solicitat rambursarea banilor, care parțial au fost întorși

de Alexa P., astfel fiind încetat procesul penal în legătură cu împăcarea părților.

În drept, recurentul își fundamentează recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de

avocatul Domente M. menționînd că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece

recurentul nu a ținut seama de exigențele art. 427 Cod de procedură penală și nu a invocat

care este problema de drept de importanță generală abordată în cauză care ar duce la

casarea hotărîrii atacate. Așadar, apărarea solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea

temei nu se regăsește în prevederile normei menționate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind declarat peste

termen, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate expres în acest articol.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Aceste modificări ale art. 422 Cod de procedură penală, au fost introduse prin Legea nr.

66 din 05.04.2012, publicate în Monitorul Oficial nr.155-159/510 din 27.07.2012, iar

potrivit art. II s-a specificat că, prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la

data publicării, adică la data de 27 octombrie 2012.

Din materialele dosarului se reține că, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău, în prezenta cauză penală a fost pronunțat la data de 20 iunie

2014, în prezența: procurorului Botnaru Gr., inculpatului Alexa P., avocatului acestuia,

Domente M. și părții vătămate Prijilevschi S., fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al

ședinței de judecată datat cu 20 iunie 2014. (f.d. 145, vol. II)

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 418 Cod de procedură penală, completul

de judecată s-a retras în camera de deliberare și revenind a pronunțat dispozitivul

deciziei, totodată, anunțînd părțile prezente despre data pronunțării integrale a deciziei, și

anume, a fost numită data de 18 iulie 2014, ora 14.00.

La 18 iulie 2014, potrivit procesului-verbal anexat la fila dosarului 149, vol. II, a

fost pronunțată hotărîrea motivată.

În continuare, potrivit recipisei din 21 iulie 2014 semnată de Alexa P. și anexată la

fila dosarului 157, vol. II, se confirmă că inculpatul a primit copia deciziei integrale din

20 iunie 2014 a instanței de ape.

Ulterior, nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Domente M.

5

acționînd în numele inculpatului a depus, la 04 septembrie 2014, recurs ordinar în secția

documentare procesuală a cauzelor penale a Curții Supreme de Justiție, căruia i s-a

aplicat număr de înregistrare 01-2315. (f.d.167, vol. II)

În contextul celor statuate, instanța de recurs amintește că termenul de recurs este

un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut

și avînd un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac. Recursul declarat după expirarea termenului stabilit se respinge ca

tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a acestuia.

În aceiași ordine de idei, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, prevede

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Or, potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală raportate la

explicațiile pct. 6.5 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de

apel”, cu modificările și completările ulterioare, se specifică că la calcularea termenului

de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii

termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească într-o zi

nelucrătoare. Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Aceste prevederi sunt

aplicabile și pentru calculul termenului de declarare a recursului ordinar.

Potrivit statuărilor din practica judiciară și reieșind din textul Recomandării nr. 37

din 22 aprilie 2013, cu privire la pronunțarea hotărîrilor judecătorești în procesul penal,

momentul de la care începe să curgă termenul de atac este clar reglementat de lege – el

fiind, în mod exclusiv, acela al pronunțării deciziei redactate – nu numai pentru că astfel

este reglementată cea mai eficace modalitate de luare la cunoștință a celor hotărîte de

instanță, dar și pentru că acest moment este punctul de plecare al unui termen, a cărui

depășire duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Astfel, raportînd cauzei textele de procedură penală indicate mai sus, Colegiul reține

că în speța discutată termenul de declarare a recursului ordinar curge de la data de 18

iulie 2014, iar ultima zi de declarare a recursului urma să fie 19 august 2014.

Potrivit formalismului legii procesual penale, avînd caracter de garanție egală

pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art.20 din Constituția Republicii

Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin

stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiune decăderii din exercițiul

dreptului. Ca atare, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

În consecință, ținînd seama de circumstanțele speței și avînd în vedere că

inculpatului i s-a înmînat copia deciziei motivate a instanței de apel la 21 iulie 2014, iar

recursul a fost depus în Curtea Supremă de Justiție abia la data de 04 septembrie 2014,

6

Colegiul penal conchide că recursul declarat este depus peste termenul legal prevăzut de

art.422 Cod de procedură penală - de 30 zile și urmează a fi respins ca inadmisibil.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Domente Marin în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 05 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie

2014, în cauza penală privindu-l pe Alexa Petru Constantin, ca fiind declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 noiembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

7