1ra-832/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-832/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-832/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Osoian Lilian în numele inculpatului Gortolomei Ion, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 ianuarie

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2015,

în cauza penală în privința lui

Gortolomei Ion Vasile,

născut la 26 martie 1955, originar din s. Grozești, r-nul

Nisporeni, domiciliat pînă la reținere în mun. Chișinău, str.

P. Zadnipru, nr. 19, ap. 59.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 28 august 2014 - pînă la 29 ianuarie 2015 (instanța

de fond);

2.de la 18 februarie 2015 - pînă la 27 martie 2015 (instanța

de apel);

3.de la 11 iunie 2015 – pînă la 22 iulie 2015 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Gortolomei Ion a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate legată de răspunderea materială, pe un termen de 3 ani.

Ion, în perioada martie – aprilie 2012, urmărind scopul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere a convins partea

vătămată Rusu Denis că îl poate ajuta să treacă comisia medicală cu privire la

examinarea oftalmologică pentru obținerea permisului de conducere, în

1

realitate neavînd intenția de a-și executa obligația asumată și a obținut de la

ultimul, bani în sumă de 300 Euro, care conform cursului oficial al BNM

constituia suma de 4 720 lei.

inculpatul Gortolomei Ion și avocatul acestuia care au solicitat, casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care acțiunile inculpatului să fie încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, cu încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților.

În argumentarea soluției solicitate apelanții au invocat că instanța de fond

nu a dat o apreciere cuvenită declarațiilor părții vătămate, care a relatat că

prejudiciul cauzat pentru el nu este considerabil, careva pretenții față de

inculpat nu are și dorește să se împace cu acesta deoarece, prejudiciul i-a fost

restituit integral.

La fel, instanța de fond greșit a stabilit că inculpatul nu și-a recunoscut

vina, or ultimul a recunoscut comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin.

(1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei lui Gortolomei Ion instanța de fond nu a ținut cont

de circumstanțele atenuante prezente în speță, și anume că inculpatul benevol

a restituit prejudiciul cauzat, ultimul a recunoscut vina, la fel nu s-a ținut cont

de ilegalitatea acțiunilor părții vătămate, precum și nu s-a luat în considerație

starea sănătății inculpatului, fiindu-i numită o pedeapsă care contravine

prevederilor art. 61 Cod penal.

Prima instanță greșit a reținut că infracțiunea comisă de inculpat este

gravă.

2015, apelurile declarate au fost admise, s-a dispus casarea parțială a sentinței

în partea stabilirii pedepsei, și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care, Gortolomei Ion a fost condamnat în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis și privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate legată de răspunderea materială, pe un

termen de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

2

just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Totodată instanța de apel a conchis că în speță a fost dovedită existența în

acțiunile inculpatului a semnului calificativ ”cu cauzarea de daune în proporții

considerabile” iar instanța de fond ținînd cont de prevederile art. 126 alin. (2)

Cod penal, corect a stabilit caracterul considerabil al daunei cauzate prin

infracțiune.

În consecință Curtea de Apel a considerat că motivele invocate de apelanți

referitor la solicitarea acestora de a reîncadra acțiunile inculpatului în baza art.

190 alin. (1) Cod penal sunt neîntemeiate.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului Colegiul penal a conchis că

prima instanță la soluționarea chestiunii respective nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7,61 și 75 Cod penal, precum și greșit a reținut în

sarcina inculpatului circumstanța agravantă ”săvîrșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a mai fost condamnat pentru o infracțiune similară”,

deoarece antecedentul penal este stins.

În consecință instanța de apel a concluzionat că, corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de

libertate pe un termen de doi ani.

Osoian Lilian, care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal

și dispunerea încetării procesului penal în legătură cu împăcarea părților.

În motivarea cerințelor invocate recurentul a menționat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel;

-instanțele ierarhic inferioare nu au dat o apreciere corespunzătoare

declarațiilor părții vătămate, care a confirmat că prejudiciul cauzat pentru el nu

este considerabil, iar la urmărirea penală nimeni nu i-a explicat care este

semnificația termenului ”prejudiciu considerabil”;

3

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra demersului părții vătămate

privind încetarea procesului penal în legătură cu faptul că s-a împăcat cu

inculpatul și nu dorește ca acesta să fie atras la răspundere penală;

-instanța de fond greșit a constatat că inculpatul nu și-a recunoscut vina,

or ultimul a recunoscut comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod

penal, motiv invocat de apărare în cererea de apel, asupra căruia Curtea de

Apel nu s-a pronunțat;

- la stabilirea pedepsei inculpatului Colegiul penal al Curții de Apel nu a

ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în speță, precum și nu a luat în

considerație starea sănătății inculpatului, fiindu-i numită o pedeapsă care

contravine prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului avocatului Osoianu L., solicitînd declararea inadmisibilității

acestuia, menționînd că recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un

asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei art. 427 Cod de

procedură penală. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei

care este efectuată de către instanța de fond și apel, prin urmare nu poate

constitui temei pentru recurs.

în baza materialelor cauzei și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Recurentul în recursul declarat a menționat că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum și și-a exprimat

dezacordul cu încadrarea juridică a acțiunilor lui Gortolomei Ion și cu

pedeapsa numită acestuia, considerînd-o prea aspră, temeiuri pentru recurs

prevăzute în pct. 6),10),12) alin.(l) al art. 427 Cod de procedură penală.

Analizînd materialele cauzei Colegiul penal constată că, motivele

invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii

4

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Astfel, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea

judecătorească devenită definitivă.

Din conținutul recursului ordinar, rezultă că recurentul critică încadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, considerînd că

în speță atît organul de urmărire penală cît și instanțele ierarhic inferioare greșit

au estimat proporțiile daunei cauzate părții vătămate, acțiunile inculpatului

corect urmînd a fi încadrate în baza art.190 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, Colegiul reiterează, că conform art. 126 alin. (2) Cod penal,

la calificarea infracțiunii de sustragere, săvîrșite cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, este necesar să se țină cont de faptul că caracterul

considerabil al daunei pricinuite se stabilește luîndu-se în considerație

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială

și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute de ea, alte circumstanțe

care influențează esențial starea materială a victimei.

Potrivit doctrinei juridice, printre „alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei” pot fi enumerate venitul global al

membrilor familiei; starea de sănătate a victimei și a membrilor familiei ei apți

de muncă; angajarea sau neangajarea victimei la o muncă permanentă sau

provizorie.

Așadar, circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune considerabile” a

infracțiunii prevăzută de lit. c) alin. (2) art. 190 Cod penal are un caracter

estimativ. Ea nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este cazul

„proporții mari” sau al „proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor

mici”.

Astfel, reieșind din doctrina penală, dacă victima are o stare materială

„satisfăcătoare”, atunci nu va funcționa circumstanța agravantă „săvîrșirea

infracțiunii cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Dacă însă starea

materială a victimei este „nesatisfăcătoare”, atunci circumstanța agravantă

menționată devine funcțională.

5

Prin urmare, instanța de recurs notează că sarcina de a prezenta în cadrul

ședinței de judecată probe pertinente și admisibile, care ar confirma prejudiciul

considerabil cauzat părții vătămate îi revine părții acuzării, în conformitate cu

pct. (1) alin. (1) art. 53 Cod de procedură penală.

Reieșind din prevederile art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

declarațiile părții vătămate sunt un mijloc de probă de aceiași valoarea ca și

declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, a părților civile ori civilmente

responsabile, martorului.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că partea vătămată în procesul-

verbal de consemnare a plîngerii din 04 iunie 2014 (f.d.4) a menționat că

”Gortolomei Ion, prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit de la mine bani în

sumă de 300 Euro, cauzîndu-mi un prejudiciu material considerabil.” Ulterior, partea

vătămată, fiind interogată suplimentar în cadrul ședinței de judecată a instanței

de fond la 08 decembrie 2013 (f.d.113) a menționat, că „prejudiciul este

nesemnificativ, deoarece mi-a fost restituit și careva pretenții la Gortolomei Ion

nu am”, însă la întrebarea procurorului, acesta a răspuns „suma de 4700 lei nu

era daună considerabilă, dar totuși avea valoare deoarece am depus plîngerea”

Așadar, analizînd declarațiile lui Rusu Denis la diferite etape ale

procesului penal, instanța de recurs deduce că, acesta a susținut că prejudiciul

cauzat este considerabil, pînă la data de 08.12.2014 - dată cînd acest prejudiciu

i-a fost restituit de inculpat.

Generalizînd cele expuse mai sus Colegiul conchide că în speță și-a găsit

confirmare semnul agravant ”cu cauzarea de daune considerabile” deoarece partea

vătămată a declarat în ședința instanței de fond că suma de 4700 lei pentru el

avea valoare, or din declarațiile dînsului rezultă că în anul 2012 locuia în

apartamentul fratelui său, la moment de apartament propriu nu dispune și nu

deține automobil, iar banii pe care i-a transmis lui Gortolomei Ion nu erau ai

săi, deoarece o mare parte a sumei și anume - 200 Euro, a împrumutat-o de la

o altă persoană (f.d.115).

În continuare Colegiul penal reține și faptul că atît în cadrul ședinței

instanței de fond cît și a celei de apel, Rusu Denis nu a prezentat nici o dovadă,

care ar confirma că la momentul cînd a transmis inculpatului suma de 300 Euro,

acesta dispunea de un salariu lunar de 5000 lei după cum afirmă, mai mult

6

ultimul nu a prezentat nici un act confirmativ, care ar dovedi faptul că în

general în acea perioadă era angajat în cîmpul muncii și dispunea de o sursă

stabilă de existență.

Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul apărării

precum că partea vătămată în cadrul urmăririi penale nu a înțeles semnificația

cuvîntului ”considerabil”, or, acesta este o persoană adultă, care posedă limba

în care s-a desfășurat urmărirea penală.

Referitor la argumentul avocatului Osoianu L. precum că inculpatul

benevol a restituit prejudiciul material, Colegiul penal reține că Gortolomei Ion

într-adevăr a restituit acest prejudiciu, fapt confirmat prin recipisa părții

vătămate (f.d. 96), însă, este de menționat faptul că acest prejudiciu a fost

restituit abia la data de 08.12.2014, adică peste o perioadă mai mare de 6 luni

de la începerea urmăririi penale (13.06.2014) și 2 ani și 6 luni din momentul cînd

Rusu Denis i-a transmis această sumă de bani.

La fel, nu schimbă situația nici faptul că partea vătămată nu are careva

pretenții morale sau materiale față de Gortolomei Ion, de vreme ce acțiunile

inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

infracțiune, care conform art. 16 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria

celor grave, iar prevederile art. 109 alin. (1) Cod penal, în astfel de circumstanțe,

nu permit împăcarea părților.

De asemenea, Colegiul penal consideră că instanța de apel a efectuat o

temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atît sub aspectul

categoriei cît și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale

prevăzute în art. 75 Cod penal, corect ajungînd la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului poate avea loc doar cu aplicarea unei pedepse

privative de libertate, întrucît infracțiunea comisă face parte din categoria celor

grave.

Cît privește argumentul apărării referitor la faptul că instanța de apel i-a

stabilit inculpatului o pedeapsă cu încălcarea prevederilor art. 61 Cod penal,

Colegiul îl respinge și menționează că sancțiunea normei penale în baza căreia

Gortolomei Ion a fost condamnat prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani.

Prin urmare, reieșind din cele menționate mai sus Colegiul penal relevă că,

instanța de apel ținînd cont de toate circumstanțele cauzei, de persoana celui

7

vinovat, care anterior a fost condamnat, a recuperat prejudiciul material, corect

i-a stabilit acestuia pedeapsa închisorii la limita minimă prevăzută de

sancțiunea art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul penal constată că

acțiunilor lui Gortolomei Ion i s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă,

iar măsura de pedeapsă acestuia a fost stabilită cu respectarea prevederilor art.

61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de

persoana celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă echitabilă la limita minimă

a sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri

de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, argumentele invocate de

recurent nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate, iar

instanța de apel în decizia adoptată s-a pronunțat detaliat și argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acestea

este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Osoian Lilian în

numele inculpatului Gortolomei Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Gortolomei Ion Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 20 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8