1ra-686/2015 — 264 al. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 27 noiembrie 2014, Butnaru Vladimir Gheorghe a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 4 (patru) ani. Cauza a fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Butnaru Vladimir Gheorghe la 20 aprilie 2014, ora 14:00, conducînd automobilul de model „VAZ-2107”, cu n/î IL AN 437, neavînd permis de conducere a mijlocului de transport, fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcînd prevederile art. 14 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, precum și prevederile art. 40 alin. (1) lit. b) din același Regulament, la intrarea în s. Călimănești, r-nul Nisporeni, din direcția s. Cățeleni r-nul Hîncești, a efectuat manevra de virare la stînga și n-a cedat trecerea motocicletei de model „Victad VT 150-8” condusă de Crețu Victor, care se deplasa din sens opus pe partea sa regulamentară și a comis tamponarea frontală cu automobilul „VAZ 2107” cu n/î IL AN 437. În rezultatul accidentului rutier, conducătorului motocicletei, Crețu 1 Victor, i-a fost cauzată vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, iar pasagerului motocicletei, Romanciuc Vasile, i-a fost cauzată vătămare corporală medie, care provoacă dereglarea sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocat în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În motivarea cerințelor sale apelantul a indicat că instanța de fond nu a luat în considerație, la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, faptul prezenței în acțiunile sale doar a circumstanțelor atenuante.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, care a fost pronunțată integral la 24 martie 2015, apelul a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că instanța de fond întemeiat a constatat că inculpatul a comis infracțiunea incriminată, iar la individualizarea și numirea pedepsei s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal. Această concluzie instanța de apel a argumentat-o prin faptul că cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul era la prima abatere de la legea penală, a recunoscut integral vina, iar ținându-se cont de scopul pedepsei penale, îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, a concluzionat că instanța de fond just a apreciat că corijarea și reeducarea inculpatului era posibilă doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, avînd în vedere frecvența sporită de comitere a infracțiunilor similare, ceea ce majora gradul prejudiciabil al acestora și rezonanța lor socială. Totodată, instanța de apel a constatat că inculpatul nu a conștientizat gravitatea acțiunilor comise și consecințele cauzate părților vătămate, deoarece în rezultatul accidentului rutier conducătorului motocicletei, Crețu Victor, i-au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, iar pasagerului motocicletei, Romanciuc Vasile, i-au fost cauzate vătămări corporale medii, care au provocat dereglarea sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile. În acest sens instanța de apel a reținut că instanța de fond a ținut cont de circumstanțele cauzei, stabilind inculpatului o pedeapsă sub limita prevăzută de sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, iar în cazul din speță nu era posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece prin aceasta nu putea fi atins scopul prevăzut de lege.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat și avocat în numele său, care a fost depus la 08 aprilie 2015 și care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care în privința inculpatului să fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate. În motivarea cerințelor sale recurenții indică că la stabilirea pedepsei inculpatului nu au fost luate în considerație toate circumstanțele faptei și anume, că atît inculpatul, cît și partea vătămată, conducător al motocicletei, au încălcat 2 prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, personalitatea inculpatului, care provine dintr-o familie din 9 copii, fiind educat doar de către mamă, vîrsta inculpatului, care are doar 19 ani, precum și de faptul lipsei cărorva pretenții de la părțile vătămate. 6.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare și către părțile vătămate, care au fost depuse prin poștă la 15 aprilie 2015 și care au solicitat casarea acesteia cu stabilirea față de inculpat a unei pedepse mai blînde. În motivarea cerințelor sale, părțile vătămate indică asupra faptului că nu au pretenții față de inculpat și consideră pedeapsa închisorii stabilită acestuia prea dură, deoarece o parte din vină o poartă și ei. 6.2. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

Judecînd recursurile declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că recursurile părților vătămate urmează a fi respinse ca inadmisibile, iar recursul inculpatului și al avocatului său urmează a fi admis, din următoarele considerente. Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, iar potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează parțial sau total hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre dacă nu se agravează situația inculpatului. 7.1. Cu referire la recursurile părților vătămate, Colegiul lărgit menționează că, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația. Astfel, din materialele cauzei se constată că părțile vătămate nu au folosit calea apelului, iar prin decizia instanței de apel nu li s-a înrăutățit situația, în așa mod aceștia fiind în imposibilitate de a ataca decizia cu recurs ordinar. 7.2. Cu referire la recursul inculpatului și avocatului său, Colegiul penal lărgit indică că din conținutul recursului rezultă că recurenții sunt de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei. Astfel, Colegiul penal reține că potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. 3 O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că la stabilirea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă, instanțele de fond și apel corect au stabilit mărimea pedepsei principale - 3 (trei) ani închisoare, luînd în considerație faptul că cauza a fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, limita pedepsei închisorii fiind de la 2 (doi) ani 8 (opt) luni pînă la 5 (cinci) ani 4 (patru) luni. Instanța de recurs însă, menționează că la stabilirea pedepsei principale inculpatului, neîntemeiat s-a constatat imposibilitatea aplicării art. 90 Cod penal. Astfel, nu s-a ținut cont de circumstanțele care micșorează esențial gravitatea faptei comise de către Butnaru Vladimir Gheorghe și anume: inculpatul se caracterizează pozitiv, a recuperat integral prejudiciul provocat părților vătămate, care nu au pretenții de nici un fel față de el, inculpatul anterior nu a fost condamnat, a recunoscut vina în cele comise, s-a căit sincer. Cele constatate confirmă temeiul pentru recurs stipulat în pct. 10 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Eroarea comisă urmează a fi corectată de către instanța de recurs, prin adoptarea soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală – casarea hotărîrilor instanțelor de fond și apel în latura penală cu stabilirea pedepsei lui Butnaru Vladimir pe art. 264 alin. (4) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani. Totodată, în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii se suspendă condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

În conformitate cu prevederile art. art. 338, 434, 435 alin. (1) pct. pct. 1) și 2) lit. c), alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către părțile vătămate Romanciuc Vasile și Crețu Victor și admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Butnaru Vladimir și avocatul Foltea Vasile în numele acestuia, casează parțial sentința Judecătoriei Nisporeni din 27 noiembrie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015 în latura penală, în cauza penală în privința lui Butnaru Vladimir Gheorghe, rejudecă cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care: Butnaru Vladimir Gheorghe se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii se suspendă condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani. În rest dispozițiile hotărîrilor judecătorești se mențin. 4 Inculpatul Butnaru Vladimir Gheorghe urmează a fi eliberat din instituția penitenciară în care se deține, dacă nu execută o altă pedeapsă. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 august 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș Nadejda Toma Petru Moraru 5